269 matches
-
-te, Flask, ce palid e tipul! Palid pînă-n albul ochilor! Nu, nu cred că hainele, ci altceva trebuie să fie la mijloc... Ă Propriul meu fecior se află în ambarcațiunea aceea! gemu căpitanul. Pentru numele lui Dumnezeu, te rog, te conjur! adăugă el, adresîndu-se lui Ahab, care îi ascultase cu destulă răceală rugămintea, închiriază-mi pe timp de patruzeci și opt de ore nava dumitale - îți plătesc bine pentru asta - dacă nu-i altă cale, închiriază-mi-o, te rog, numai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vreodată pe Stubb, cine l-a ținut treaz, dacă nu chiar propriu-i ochi neadormit? Iar acum bietul Stubb se duce să se culce pe-o saltea prea moale - o, dacă ar fi umplută cu vreascuri, nu cu alge! Te conjur, balenă sfidătoare! Soare, lună și stele, priviți! Aflați că sînteți ucigașii celui mai bun dintre băieții care și-au dat vreodată duhul. Cu toate astea, aș mai dori să ciocnesc un pahar cu voi, dacă ați binevoi să-mi întindeți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
moț, Apleacă-ți auzul). O sensibilă elegie a Clujului înstrăinat în urma Dictatului de la Viena se alătură câtorva poeme ce reflectă experiența tragică a războiului. Volumul Nepieritoarele efemeride, scris patru decenii mai târziu, marchează o altă etapă în aspirația de a conjura neființa. Descoperirea perenității „efemeridelor” consolează întrucâtva, dar ca fundal rămâne o vagă melancolie. Semnele neantului irump din când în când (Norii, Ușile de taină), menținând tensiunea. Nici motivul creației nu este abandonat, cântul - din fluier sau orfic - fiind și el
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
prăpastie a nebuniei înaintea gândurilor tale... ca un gard, numai că e altfel. Și cineva care s-ar năpusti asupra gândurilor tale ar cădea în nebunie și nu ar mai apuca să-ți citească mintea. Acum... nebunia asta nu o conjuri pur și simplu. Ea derivă din înțelegerea pe care o ai asupra lumii. Trebuie să știi și să accepți că nu ești nimic mai mult decât o frunză-n vânt și că nu trăiești decât o secundă! Timpul, în esența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Alt templu? Nu, fără temple, vă rugăm. Vera lovi cu degetul În itinerarul pe care-l ținea În mână ca pe Declarația de Independență. —Pentru asta am venit. Pentru asta am plătit. Asta vreau să fac. Votez Împotrivă și vă conjur și pe voi să vă gândiți mai bine. Se așeză. Esmé votă și ea Împotrivă cu mâna ridicată pe jumătate. Vera arătă spre Esmé ca s-o vadă toată lumea. Încă un vot Împotrivă. Când i se ceru să-și justifice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Garrett. Da, desigur! Asta era ideea, nu? Trebuia să participe la salvarea lor. Și iată ocazia perfectă - mult mai bună decât fotografiile lipite pe cutiile de lapte. Își luă o expresie gânditoare, uitându-se puțin În altă parte, Încercând să conjure combinația perfectă de cuvinte care să stârnească o avalanșă de compasiune. Slavă Domnului că avea experiență ca personalitate de televiziune. Așa, acum vrăjește camera, dă drumul emoțiilor, Împiedică-i pe netoți să schimbe programul. Iar apoi produse „Vocea“, cum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fără pereche. Pentru că, instinctiv, simte că primejdia n-a fost trecută decât când generalissimul Franco intră victorios în Madrid. Anul 1939, atât de dramatic pentru Europa, se Deschide plin de speranțe pentru Portugalia. Criza spaniolă trecuse, pericolul de moarte fusese conjurat. Prestigiul lui Salazar crescuse chiar în acești ani însîngerați. Nu i se putea reproșa nimic acestui magician care dăduse monedei portugheze un preț și o vigoare invidiată de cele mai bogate state, și dăduse Portugaliei un stil de viață și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mari și nici să nu dea din picioare ca un cal. Trebuie să stea tăcută, cu genunchii strânși. Trebuie să vorbească puțin, ca să arate că poate, dar nu prea mult. Trebuie să spună un cuvânt, poate două, după ce a fost conjurată și implorată de câteva ori: — Doar câtva propoziții. Doar o propoziție. Mama ei trebuie să se roage: — Mâncați ceva. Mâncați niște laddoo. Fata mea le-a făcu cu mâinile ei. Iar aceste laddoo nu trebuie să fie recunoscute ca provenind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de suprafață comparativ cu ultima dată cînd Îl folosise, cam prin 1940, mai ales În privința semnalizărilor, după cum demonstra un afiș care glăsuia: „Interzis scuipatul și cuvintele murdare“. Fermín examină afișul cu coada ochiului și optă pentru a i se supune, conjurînd cu vigoare o scuipătură sonoră, ceea ce fu suficient spre a ne atrage privirile sulfuroase ale unui trio de cuvioase care călătoreau În grup, În partea dinapoi a vehiculului, Înzestrate cu cîte un exemplar din liturghier. — Sălbaticule, bîigui preafericita din partea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că, prin sărutul acela, aș fi putut Înșela timpul, convingîndu-l să treacă mai Încet, să se Întoarcă Într-o altă zi, Într-o altă viață. 34 Mi-am petrecut aproape Întreaga dimineață visînd cu ochii deschiși În dosul prăvăliei, tot conjurînd imagini ale Beei. Îi desenam pielea goală sub degete și Îmi Închipuiam că-i savurez din nou răsuflarea de pîine dulce. Mă surprindeam amintindu-mi cu o precizie cartografică toate cutele corpului, lucirea salivei mele pe buzele ei și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu lacrimi de umezeală, acoperișuri prăbușite și uși hodorogite. Am Înaintat pînă la următoarea lumînare și am aprins-o. Încetul cu Încetul, parcă urmînd un ritual, am străbătut traseul lumînărilor lăsate de Bea și le-am aprins una cîte una, conjurînd un halou de lumină de chihlimbar ce plutea prin văzduh ca o pînză de păianjen atîrnată Între mantii de beznă de nepătruns. Itinerarul meu se sfîrși lîngă șemineul din bibliotecă, lîngă pledurile ce rămăseseră pe jos, mînjite de cenușă. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
susțin privirea și m-am ridicat să strîng masa. Tata rămase așezat, cu privirea rătăcită și mîinile Împreunate sub bărbie. Tocmai mă pregăteam să spăl farfuriile, cînd am auzit pași pe scară. Pași fermi, grăbiți, care izbeau În pardoseală și conjurau semne funeste. Mi-am ridicat ochii și am Încrucișat o privire cu tata. Pașii se opriră pe palierul nostru. Tata se ridică, neliniștit. O secundă mai tîrziu, am auzit bătăi În ușă și un glas tunător, mînios și parcă familiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Romero de Torres se erijase În dictator absolut și factotum pentru ceremonie, banchet și pentru toate problemele adiacente. CÎnd a aflat că mireasa venea Însărcinată la altar, parohul bisericii a refuzat categoric să celebreze cununia și a amenințat că va conjura spiritele Sfintei Inchiziții pentru a Împiedica evenimentul. Fermín s-a Înfuriat peste măsură și l-a scos tîrÎș din biserică, strigînd În cele patru zări că era nedemn de haina bisericească și de parohie și jurîndu-i că, dacă cumva Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu condeiul, Să le așez în rime precum voi, Ăsta mi-e rostul, ăsta mi-e temeiul Și n-am să dau vreodată înapoi. Când gândul prinde-n vers contur, E lupta cu cuvântul câștigată, Nu-mi luați poezia, vă conjur, Dau pentru ea chiar viața-mi toată!
Lăsați-mi poezia. In: CĂLĂTOR SPRE VEȘNICIE by Veniamin V. Boțoroga () [Corola-publishinghouse/Imaginative/540_a_830]
-
acum pe Angelica mai mult decât își iubise viața, iar ea fugea de el așa cum fuge turtureaua de erete. Fântâna din care a băut Angelica avusese o asemenea înrâurire asupra frumoasei prințese încât, deznădăjduită și cu glas tremurător, l-a conjurat pe Sacripant să nu aștepte apropierea lui Rinaldo, ci să fugă cu ea. -Atât de puțin prețuiesc eu, deci, în ochii tăi, zise el, încât te îndoiești de puterile mele? Ai uitat oare bătălia de la Albracca unde, luându-ți apărarea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a apucat de păr, târându-l dinainte-i cu gând să-l ucidă. Dar văzând atâta tinerețe și frumusețe în el i s-a umplut inima de milă. Rămas cu brațul în aer pe când tânărul vorbi rugător:” O seniore, te conjur pe Dumnezeul căruia te închini, nu-mi lua viața până nu vor fi înmormântatte rămășițele pământești ale prințului, stăpânul meu. Altă favoare n-am să-ți mai cer: viața nu mi-e deloc dragă; vreau să mor de îndată ce-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Ea își îmbrățișă fiul încă o dată. Sunetul tobelor devenea din ce în ce mai tare. Hsien Feng arăta înspăimântat. Mama sa își îngropă fața în vestuța lui și șopti: „Fii binecuvântat, fiule“. Vocea ministrului casei imperiale răsună pe coridor: „Majestatea Voastră, să mergem, vă conjur!“. Pentru a-l proteja pe fiul ei de la a vedea grozăvia, împărăteasa Chu An îmi ordonă să-l duc de acolo pe Hsien Feng. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut vreodată. Stăteam ca o stană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nori ale căror burți violete se înfuriau ca o gușă de cocoș. Deasupra turlelor unei biserici evolua un zbor de porumbei. Părea că sub cer plutesc petale străvezii care strălucesc ireal în soare. Un joc naiv și delicat de artificii conjura furtuna să se depărteze, pierzîndu-se sub imensitatea norilor ca un țipăt sfîșietor, dezorientat și fără de proporție. În inimă, brusc, îmi zvîcnea spaima. Viața urma un curs pe care eu nu i-l cunoșteam. Înainte de a vesteji, razele vii, razele moarte
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
anunțase că acele timbre ieșiseră din uz cu câteva săptămâni În urmă. Repetentu se Înroșise, Înghițise În sec și - după ce auzise Îndemnul rostit În franceză al maestrului ce se odihnea pe o bancă („Mai ales nu-i vorbi urât, te conjur, tânărul meu domn!”) - Îi spusese că ar fi vrut să cumpere de la ea indispensabilele peticuțe de hârtie cu lipici. „Nu mai avem!” lătrase scurt scorpia. Altcineva!” Se așezase și el lângă Foiște, care Încerca să-l mângâie și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vorbă despre acel paragraf din tratat, pentru că sultanul nu trebuie să afle despre această cedare a suzeranității asupra țărilor Române. Nici Alexandru, nici împăratul francez nu doresc să-i arunce pe turci în brațele Angliei.” Într-un post-scriptum, omul îl conjura să păstreze o discreție totală și să distrugă hârtia. „În caz contrar, nu veți mai primi nimic de la mine, pentru că voi fi un om mort.” Ca în transă, prințul se ridică, se apropie de soba din colțul odăii, deschise ușița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
va fi invadat de smocuri gălbui, uniforme și după aceea vor începe focurile, iar vara va lăsa în urmă doar o pătură neagră de ierburi pârjolite, distrugând echilibrul într-o singură noapte blestemată. Înghit aerul tăios al dimineții, încerc să conjur copacii și iarba, înaintez încet, pas cu pas, deja mi-au obosit picioarele, și nu o spun doar așa, întotdeauna îi spusesem lui Udi cel suspicios, chiar doare. El nu făcea decât să meargă mai departe, iar eu strigam în urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
-l credea, din politețe față de interlocutorii săi, se prefăcea că glumește”. „În schimb, dumneavoastră vă prefaceți că glumiți ca să ne dovediți că spuneți adevărul”, zise Amparo. „Nu numai că sunteți frumoasă, sunteți și extraordinar de perceptivă”, zise Agliè. „Dar vă conjur să nu mă credeți. Dacă v-aș apărea În lumina prăfuită a secolelor mele, frumusețea dumneavoastră s-ar veșteji dintr-o dată, și n-aș putea să mi-o iert”. Amparo era cucerită, iar eu simții un ghimpe de gelozie. Adusei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
crezi? Posibil, posibil, posibil! E viclean vrăjmașul! Iepurele ronțăie repede-repede-repede, intrigat, agitat, zădărât (ori pur și simplu, din reflex): Să fie..., oare..., întrucâtva-cumva-ceva..., un bobuleț adevărat, din ceea ce ne-a bălmăjit? Domnia ta ce spune? Ce gândește? Ce părere are? Te conjur, luminează-mă! Vorbește-mi! Zii-mi ceva! Așa să fie? Că mâine-noapte, s-ar deschide black-box-ul, cutia Pandorei și s-ar încheia socotelile?! Netam-nesam? Hodoronc-tronc? Imaginează-ți! Dar, crugul stelelor se-nvârte neschimbat, de secole. Dar, intervalul biblic temporal comparativ? "Vremuri
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
lui ca să poată vorbi cu Victor iarăși despre chestia țărănească? Toată lumea râse. Într-adevăr, Grigore, cât au stat la masă, n-a vorbit decât despre moșii, arendași, țărani și învoieli, din ce în ce mai avântat, cu toate că nimeni nu-l contrazicea. Doamna Predeleanu îl conjură acuma să nu mai reînceapă. Chiar și Titu găsi oportun să-l roage să mai lase în pace eterna chestie țărănească ce-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. ― Pe dumnealor nu zic să le intereseze, că le-am plictisit de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
încoace. Am tânjit după prezența dumneavoastră! John Robert, trebuie să mă ajuți. Mi-ai furat realitatea, mi-ai furat conștiința, ești singura persoană care mi le poate reda. Salvarea se săvârșește prin magie, așa ai spus odată. Te implor, te conjur! E o chestiune de salvare, o chestiune de viață și de moarte. Dumnezeule, nu poți nici măcar să te uiți la mine, nu te poți concentra asupra mea nici măcar pentru un moment? Te rog, dă-mi voie să te văd, dă-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]