223 matches
-
determinism; liberul arbitru sau voința liberă. Orice abatere este în primul rând o greșeală morală legată de voința tulburată a omului, de impulsiunile necontrolate și necontrolabile. Sf. Toma d’Aquino spune că „morala nu este posibilă decât în cazul unei consimțiri libere”. Or, „iresponsabilitatea” care implică o greșeală morală este legată de incapacitatea psihică a individului de a discerne între motivațiile și consecințele actelor sale. În acest caz, psihoigiena își spune din nou cuvântul: incapacitatea de a avea discernământul faptelor proprii
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
intrat astfel într-o altă fază, însușindu-și-l ca pe un dat ineluctabil al „intrării” în noua identitate. După confruntarea cu acest moment, ruperea de trecut a fost acceptată ca o cutumă ablațională, necesară și firească, una ce precedă consimțirea trecerii dorite la ipostaza de virtual român american. Alternând consemnarea experienței personale cu investigarea realităților propriei comunității române din SUA, Alexandru Nemoianu conjugă două ipostaze complementare, care vor contribui la o mai bună înțelegere a traversării drumului de la condiția de
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
muncă și cultură, îl sumuță contra Europei, pe care o numesc îmbătrânită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominația rusească." Eminescu vrea să remarce că între intelighenția rusească și clasa politică ori există o prăpastie, ori o regretabilă consimțire "ideologică". Din nefericire, strălucita intelighenție din a doua jumătate a secolului al XIX-lea n-a reușit să europenizeze suficient Rusia, perioada sovietică fiind continuarea expansiunii deșertului sufletesc care a amenințat să se întindă peste toată Europa, resuscitând, pentru România
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
era prevăzut să treacă la România încă din faza de început a ostilităților și a tratativelor europene, când nu se punea chestiunea "compensației". Eminescu demontează punct cu punct moțiunea "patrioților", printr-o demonstrație strălucită, fără a fi nici de partea consimțirii de "drept" a cedării județelor basarabene. A nu primi Dobrogea din pricini de "rasă latină" i se prezintă imaginea unei crase ignoranțe: Neluând-o, tocmai, lăsăm drum liber Rusiei în Peninsula Balcanică. Iar amestecul și contactul cu rasa slavă e
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
muri (2); nuntași (2); prostie (2); reuniune (2); reușită (2); taină (2); unire (2); vornicei (2); -; afacere; albastru; albă; alegere; alibi; angajament; bătrîn; bea; bocete; bogată; bogăție; buchet de flori; buchet; buze; ca n-povești; căciulă; ceva frumos; cîntare; colectivitate; consimțire; contopire; criză; cumetri; dansuri; de aur; de cinci stele; de pomină; destin unit; destin; dispoziție; divorța; documentar; doi ani; elegantă; emancipare; faimoasă; fain; fast; fastuoasă; fată; feeric; fericit; festiv; flori; fondator; game over; găină; hotărîre; ipocrit; îndeplinire; îndrăgostiți; întregire; lac
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
oricărei eficiențe a criticii. Obiectul criticii rămâne, cu toate dificultățile ce i se ivesc în cale, delimitarea unicității operei și aproximarea ei." Fixând modurile de obținere a acestui rezultat la Vladimir Streinu (rigoarea de judecată în formulările critice "necategoriale", "consonanță", "consimțirea" și "instrumentul exact al metaforei"Ă, Șerban Cioculescu aduce obiecții fiecărei modalități în parte. Cusurgiul Cioculescu nu se dezminte. Formulările critice necategoriale se lovesc inevitabil de tipologiile naturale, care grupează serii de scriitori sau de opere, contrazicând unicitatea; consonanța implică
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
Lucullus, îngr. și pref. Serafim Duicu, Cluj-Napoca, 1978, 282-284; Leon Baconsky, Emil Giurgiuca, ST, 1981, 12; Vlaicu Bârna, Emil Giurgiuca. Dăruit poeziei, RL, 1986, 51; Vasile Netea, Un rapsod transilvănean, LCF, 1986, 51; Bălan, Repere, 121-138; Doina Uricaru, Contemplare și consimțire, RL, 1989, 38; Simion, Scriitori, IV, 75-78; Gheorghe Grigurcu, Lungul drum al poetului, ST, 1990, 1; Aurel Rău, Emil Giurgiuca, ST, 1992, 4; Nicu Caranica, Un Esculap al sufletului românesc, București, 1997, 190-198; Dicț. scriit. rom., II, 408-409; Micu, Ist.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
de sunet". Așadar, ar exista o coroborare a "domeniului secret" al creației artistice prin seria "indefinisabilelor" logice, iar "metoda", o "metodă" ineludabilă de cunoaștere estetică, ar fi "aceea "prin care au fost și date" indefinisabilele, "chiar metoda consunării sau a consimțirii". Pentru a veșteji din nou spectrul "coruperii" literaturii prin comentariul de care are parte, e convocată, firește, și autoritatea lui Paul Valéry: "Această corupție constă în a substitui preciziuni zadarnice și exterioare sau opinii convenite preciziei absolute a plăcerii sau
Despre "stilul critic" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9205_a_10530]
-
publicat în revista SUD-EST (nr. 1/ 2003). De ce nu avea poetul cămașă? Pentru că o dăruise, într-un moment de tandrețe, taximetristei care îl adusese de la gară, o rusoaică acră, insensibilă la frumusețea gestului (ea îi făcuse doar un semn de consimțire cu capul, permițându-i să-i lase cămașa în portbagaj). l Și mai era ceva. Nichita Stănescu avea pantalonii (albi) murdari la genunchi, din cauză că la gară, anticipându-l pe Soljenițîn, îngenunchease și încercase să sărute pământul strămoșesc regăsit, dar nu
REVISTA REVISTELOR by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13858_a_15183]
-
opt, reprezentat de interpretările lui Nicolae Manolescu și Alexandru Paleologu. Pe tărâmul istoriei literare ar fi însă multe lucruri noi de spus. Biografia lui Sadoveanu trebuie rescrisă și completată, mai ales la episodul participării sale la francmasonerie și la capitolul consimțirii sale la regimul comunist. Alte detalii solicită și ele o reconsiderare. Mihail Sadoveanu părea să nu fi lăsat mărturia unui laborator de creație, comparabil cu cel al lui Liviu Rebreanu, din două motive: primul, pentru că scria foarte ușor și fără
Sertarele unui clasic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11118_a_12443]
-
cinic, fără măcar a mai regretă o vîrstă de aur, a apropierii de ceilalți, a înțelegerii și simpatiei pentru ei. Trăim, cu alte cuvinte, într-un univers în care nu mai există nostalgie, pentru că nu mai există memorie, ci doar consimțire amorțita la prezent, indiferent cum e acesta. Ca replică la un asemenea pesimism și relativism tipic unei gîndiri postmoderniste, Lévinas propune o redescoperire a Celuilalt, și implicit a unei lumi fundamentate pe grijă și altruism. Sună aproape aberant, pentru că indiferență
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
în auzul cenzorilor, dar și, implicit, "valorile civilizației materiale", pe care se bizuia "socialismul", lucru ce i se trecea cu vederea. Erezia gînditorului de la Păltiniș, din punctul de vedere al ma-terialismului dialectic și istoric, era contrabalansată de satisfacția sardonică a consimțirii sale propagandistice... Minuțios documentată, învederînd o remarcabilă vervă demonstrativă, scrierea lui Sorin Lavric e infuzată în marea majoritate a paginilor sale de un spirit de justiție, care e, vorba lui Camus, "în același timp o idee și o căldură sufletească
Noica între extreme (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8492_a_9817]
-
mai delicată cu cît dl Poantă nu e doar ,cronicarul", ci și unul dintre eroii echinoxismului, pus în chestiune, prin urmare, și din interior. Astfel, în loc de-a le spulbera, criticul confirmă suspiciunile unor adaptări conștiente, unor nu tocmai inocente consimțiri în direcția ,conviețuirii pașnice" a intelectualilor în chestiune cu sistemul abuziv. într-un cadru în care sechelele totalitarismului, inclusiv cele din sfera mentalului, pernicioase cu osebire, se arată imprevizibil rezistente, dl Poantă socotește că ,deconstrucția miturilor comuniste riscă să devină
Un "cronicar" al Echinoxului (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12351_a_13676]
-
În mod tendențios, pantalonii lungi ai bărbatului nu sunt evocați niciodată în opera acestui poet considerat de unii comentatori ,al dragostei". Ce fel de dragoste - vom vedea imediat. Prin ,dragoste", Mihai Eminescu nu înțelege o apropiere de pe poziții egale, cu consimțirea explicită a ambelor părți, ci o utilizare nedemocratică a femeii de către bărbat, în scopul procurării plăcerii. Poetul ,comandă" o femeie, așa cum ar comanda o pernă electrică. Iar solicitarea i-o adresează, cu un cinism caracteristic, chiar ei: ,O, vino iar
Postume by Aurel Dragoș Munteanu () [Corola-journal/Imaginative/11009_a_12334]
-
numea autonomia voinței ,,principiul suprem al moralității"). Ceea ce este specific lui Petru Creția, determinat de momentul istoric și de opoziția autorului Eseurilor morale față de colectivismul regimurilor totalitare este accentul pus pe ,,prerogativele suverane ale individualității" față de care orice ,,tribalism", orice ,,consimțire la valorile gregare" înseamnă eteronomie. Împotriva oricărui ascetism și rigorism moral, Petru Creția afirmă în Eseuri valoarea plăcerii. Punctul de plecare îl află autorul în Etica nicomahică, în legătura organică pe care o descoperă Aristotel între plăcere și viață. Valoarea
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
întreprinsă în Mirajul lingvistic, de pe poziția lucidă a celui care s-a lăsat cândva sedus de această școală de gândire, ne-a parvenit în formă irevocabilă, întârziată, de asemenea, cu o jumătate de deceniu. Și, deși argumentele sunt acolo vibrante, consimțirea acestora s-a produs imediat. Sper că alta va fi traiectoria de receptare a Gândirii romanului. Fie și numai din motivul - elementar - că miza teoretică e cu mult mai greu de asumat la nivelul bavardajului intelectual. Delimitându-se de numele
Gândirea romanului cea de pe urmă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8137_a_9462]
-
oscilațiile de stare ale unei Mirande la început scuturată de milă, apoi de frigurile dragostei erotice abia intuite. Se transmite și puterea rațională a înțelepciunii și iscusinței lui Prospero, așa cum Miranda se lasă nu doar subjugată, ci și dirijată prin consimțire liberă și elevată de cuvântul lui Prospero. E cu atât mai impresionantă desfășurarea relației de înțelepțire a inocenței înseși, în spectacolul acesta, care aduce în prim plan percepția feminină a lumii. Puterea lui Prospero se răsfânge din dragoste asupra Mirandei
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
mediocrități canonice în jurul cărora se înalță litaniile somnolente ale adoratorilor și un soi de lenevie interpretativă care adoptă mecanic vechile rețete ale Sandei Marin. Imposibil să nu te fi simțit și tu agasată de această delăsare, de această alunecare în consimțire care îmbie la viol și detonare ș...ț Cum ar fi spus Nae Ionescu, ŤI-am pus cu fundul pe gheațăť. Am știut de la un moment dat al redactării ei că această carte va alege și va despărți." Câteva pagini
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7634_a_8959]
-
suflet. Hristos a venit pentru toți, dar nu pentru oricine, asta însemnînd că trebuie să te aduci în acea stare de spirit prielnică primirii parabolelor. De aceea, defectele care ne împiedică să fim primitori sunt: indigența minții (dezinteresul și prostia), consimțirea euforică (exaltarea fără temei), sufocarea spiritului cu grijile lumești, excesul de spirit critic (vigilența încruntată care nu se angajează în nimic), opacitatea agresivă. De cealaltă parte, însușirile care înlesnesc primirea mesajului pericopic sînt: răbdarea plină de speranță, îndrăzneala și perseverența
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
și noi confirmări ale identității sale de odinioară, îi cere să se legitimeze și să o cucerească. Ultima parte a eposului - 11 din cele 24 de cînturi ale Odysseiei se desfășoară după întoarcerea acasă - este construită ca o succesiune de consimțiri ce descrie gradual îmblînzirea lumii regăsite. Odysseus îl cîștigă întîi de partea sa pe fiul său Telemachos, este adulmecat apoi cu ultima suflare de un cîine credincios, se trădează doicii printr-o cicatrice, convinge doi slujitori să-i fie alături
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
căldura pe sub sălcii»; și «mă miram - spune poetul - că ei nu văd / cu vîrful coarnelor ca melcii». Un ciclu întreg al expoziției, de altfel, ne va trimite la ofranda blagiană mai tîrzie, din Mirabila samanta. Vedere, precum o apetență tactilă, consimțire, fizic eficace, la universal, - cu asemenea îndemnuri ne mișcăm înspre o arie de reprezentări deloc etanșă, deschisă magiilor romantice. Ne dă ghies, purtată de respirația ilimitată a visului, dar și, laolaltă, de precizia erudită a personajului, o altă referire scandinavă
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
nu e vînătoare de licorne și de inorogi. E un joc al seducției, al frumuseților naturii și al artelor, un joc al minții și al simțului (artistic), care se încheie - fiindcă totul are un sfîrșit, chiar și în vise - prin consimțirea calmă a inevitabilului, dar și prin refugiul în introspecție și în reflectare. Iubirea e narcisistă, însă nu te oglindești în Celălalt, ci în tine însuți. Chiar și cînd este împărtășită și împlinită, iubirea adevărată se petrece în imaginar. Iar doamnele
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
vacile slabe sunt urmate de cele grase”. Ar fi prea frumos, conchide Dinescu, și așa la mai mult de o „vacă medie”, în cazul nostru, nu se poate spera. După Andrei Pleșu, drama României post-revoluționare stă în „fărâmițare”, în „neputința consimțirii intense la două, trei principii simple”; după Sorin Alexandrescu în „lipsa de selecție”, atunci când e vorba să adoptăm modele; după Ștefan Aug. Doinaș în „comunismul rezidual” care ne însoțește ca „un blestem”, în mentalitatea neschimbată a țăranului, a muncitorului, încă
În labirintul tranziției (I) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5727_a_7052]
-
se convertește la evenimențial, la istorie, neuitînd totodată să fie natură. Oamenii cresc din pămînt, care-i susține parcă și-i adăpostește, își cufundă drama în liniștea rotundă a acestei tipsii de verde. Astfel, în evidența pregnantă a unei atare consimțiri, istoria eroică își vădește o dimensiune profundă, connaturală cu peisajul: nu doar proiecție orgolioasă a omului, ci vis al pietrei însăși, ca ea inuzabilă... Triunghiul trăit, în organica pulsație a unor talente complementare - George Apostu, Horia Bernea, Ilie Boca - , e
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
abandon al speranței de schimbare. Pentru unii, tăcerea politică a evazionismului e o separare vinovată de regimul politic și de colectivitate prin lipsa de participare la construcția comunistă, pentru alții, retrospectiv, aceeași tăcere e o neimplicare anti-comunistă la fel de culpabilă, o consimțire la rău printr-o complacere în estetism. În fond, ambele atitudini, de pe poziții contrarii, cu justificări morale diferite, aduc argumentul angajamentului politic ca absolut necesar: din interior, fascismul și comunismul acuză literatura evazionistă de evitarea partizanatului în favoarea prezentului lor biruitor
Literatura evazionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8514_a_9839]