220 matches
-
rece a devenit orfanul dumitale, distinsă Doamnă... L-am văzut, da, i-am văzut, pentru o clipă, chipul prelung, fruntea, sprâncenele, buclele blonde, ochii mari, în care tremura lacrima.“ Aude, presupun, răpăitul frenetic al ploii. Nici un gest de surpriză sau consimțire, glacială nepăsare. Compartimentul se încarcă de o ciudată energie obscură, suspiciune și presentimente și neputința de eliberare. „Așa sunt trenurile, doamnă, poartă tot felul de rătăciți în căutarea nălucilor care să înlocuiască religiile, prietenia, iubitele. Boala vremii ne rupe de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
organizăm funcționarea. Tânăr condotier ? Se gândea la colegii săi conștiincioși, eficienți. „Am crezut că meseria mă va blinda : voi fi propriul meu stăpân, nu voi fi amestecat în mascaradă. Dar nu se poate, nu se mai poate, salariul este o consimțire.“ Să te muți dintr-un oraș în altul, de la un serviciu la altul... aprobare specială ! Dar am reușit ! Am câștigat cinci concursuri, ca să-mi recunoască unul, dar am reușit. Nu, marea, vara, soarele nu ni le pot confisca. Nu pot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
politețea ca manifestare a spiritului de toleranță și bună înțelegere și ca expresie a educației civice, sentința moralistului e semnul unei percepții distincte, al unei situări singulare și, evident, polemice: Politețea e o servitute, o concesie neîntreruptă, un contract de consimțiri"132. La Arghezi, deprecierea semnificației unui cuvânt, pe care norma comună îl valorizează pozitiv, echivalează cu respingerea înțelegerii obișnuite, ordinare, asupra obiectului real. Văzută ca mască socială, ca "regulator elastic al sincerității și al perfidiei", politețea este, pentru poet, sinonimă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Anul XXI (1969), Nr. 2, p. 228. footnote>. Sfinții Părinți definesc adevărata credință ca fiind o vedere mai presus de minte, simț spiritual, putere a lui Dumnezeu, tărie spre mântuire și putere spre viață veșnică, sănătatea sufletului, rod al minții, consimțirea de bunăvoie a sufletului, intuiție a realității celor făgăduite, convingere lăuntrică că Dumnezeu îi va împlini rugăciunea celui ce cere, temelie a celor nădăjduite etc. Credința este o realitate teandrică, ce ține de însăși ființa creștinului, în care se întâlnesc
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
că credința nu este o simplă experiență spirituală a întâlnirii dintre Dumnezeu și om, ci și o acceptare personală a unui mesaj revelat, mântuitor, care dă realitate obiectivă însăși vieții spirituale. Pe lângă acest chip dogmatic al credinței care constă în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (In. 3, 18), mai este un altul, dăruit de Hristos prin har<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Un sens al credinței rezidă în conținutul crezut, altul, în tăria
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru aceea am grăit... >>, 4, în vol. Despre schimbarea numelor. Despre răbdare. Despre milostenie..., p. 271) „Fiul este întru Tatăl, Duhul întru Fiul, iar Tatăl este întru amândoi. Iar prin credință omul cunoaște toate cele nevăzute și gândite. Credința este consimțirea de bunăvoie a sufletului”. (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, cap. 141, în Filocalia..., vol. I, p. 41) „Scriptura numește credința temelie a celor nădăjduite (Evr. 11,1); iar pe cei ce
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
să nu lăsați vreodată să fie pângărite învățăturile credinței”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Despre necunoașterea lui Dumnezeu, cuvântarea II, p. 38) Despre cele două feluri de manifestare a credinței „Iar chipul credinței este îndoit: unul este dogmatic, constând în consimțirea sufletului la ceva, de pildă: Cel ce crede în El nu este judecat (In. 3, 18), altul, cel 25 dăruit de Hristos prin har14: Unuia i se dă, zice, prin Duhul Sfânt cuvânt de înțelepciune, iar altuia, după același Duh
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
averii reprezintă o atingere inadmisibilă a dreptului de proprietate, pentru că, pe de o parte, ea se manifestă printr-o suprapunere de cheltuieli; pe de altă parte, impozitul vizează o avere formată prin economisirea veniturilor impozitate anterior. De aici rezultă slaba consimțire a contribuabililor și 82 marea nepopularitate a impozitelor pe avere. Chiar dacă efectele economice negative ale acestui impozit nu pot fi măsurate cu exactitate, În opinia celor mai mulți economiști, un astfel de impozit descurajează economisirea și reduce oferta de capital din economie
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]
-
Corespondența politică" spune iar că măsura de a mobiliza pe toți câți poartă arme în România (în contra Rusiei, dragă Doamne) e cu totul de prisos, căci, după informațiunile ce le are, "guvernul român, cu toate manifestațiile de formă" va da consimțirea la îndeplinirea dorințelor Rusiei. Simțind deci că în dosul vorbelor d-lui V. Alexandrescu și a altora nu e decât frază și comedie, vechea capitală a Moldovei și-a pus încrederea într-un om care nu se lasă amăgit nici
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
de timp și de disponibilitate. Ele devin necesare pentru că dincolo de aspectul medical al consimțământului, mai degrabă uman am spune noi, este aspectul juridic al acestuia, oarecum diferit. Diferența constă În aceea că aspectul juridic consfințește actul de voință ca o consimțire voită, autonomă, În cunoștință de cauză și nu impusă. Am mai face sublinierea că deși conotația umanitară răzbate din ambele aspecte (medical și juridic) există o diferență netă Între umanismul medical și umanismul juridic, ceea ce face ca dreptul medical să
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
văzută În lumini diferite și rezultate la fel de diferite de la persoană la persoană. Timpul suferinței poate fi convertit de cel suferind Într‑un timp al sensibili‑ zării, al apropierii de Dumnezeu, al evaluării propriei libertăți, al introspecției, al meditației și al consimțirii În a‑L primi În suflet pe Dumnezeu Cel iubitor. Unii, precum consolatorii maligni ai lui Iov vor considera Întotdeauna că suferința este o marcă a respingerii sau a pedepsei divine. Pentru ei, suferința pare a fi o veste fără
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de sine” Înseamnă lepădarea de omul cel vechi, de Înclinările spre rău, de sinele egoist și păcătos, de filavtie, adică de dragostea excesivă față de trup și de plă‑ cerile lui, de toate faptele lui păcătoase, precum și de vorbele impudice, de consimțirea cu gândurile josnice, licențioase și malițioase, de idiosincraziile proprii, de gesturile egoiste, egocentriste, rebarbative și semețe, de prejudecățile neave‑ nite, de discuțiile fade și dăunătoare la nivel sufletesc etc. Sintagma „a‑ți lua crucea” comportă o bogăție de Înțele‑ suri
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de Ghent (1217-1293), Duns Scot (1266-1308), William de Ockham (1290-1350), iar în Renaștere de c]tre Francisco Suárez (1548-1617) - are, cu sigurant], potențiale implicații generatoare de controverse. Dac] virtutea const] în corectitudinea intenției, iar aceasta este analizat] în termeni de consimțire a poruncilor lui Dumnezeu (conceput] conform acelei descrieri, adic] de „conduit] poruncit] de c]tre Dumnezeu”), atunci apare o problem] în cazul în care agentul nu stie ce poruncește Dumnezeu, dac] El poruncește ceva, sau dac] exist] într-adev]r un
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
puternic este adeverită și se poate manifesta ca libertate. El se îndură de cel puternic prilejuindu-i, prin propria-i eliberare, dovada libertății lui. De aceea puterea este în esența ei o specie a relației; ea este dependență, relație de consimțire reciprocă la devenirea și adeverirea în spațiul libertății. Dar dependența în spațiul libertății este iubirea. Puterea este relația de iubire între cel liber și cel ce va fi eliberat. Regii și supușii, comandanții și oștile, maeștrii și discipolii sunt dependenți
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dintre veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
veghea voinței în vederea eliberării și lenea universală a supunerii necondiționate. ADAOS. Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
Întregul scenariu al puterii descris până acum se bazează pe distribuirea inegală a libertății, simultan cu existența unei aspirații către libertate egal distribuite. De aici ideea unei duble consimțiri: consimțirea la călăuzire, deci la exercitarea puterii în numele libertății dobândite, și consimțirea la faptul de a fi călăuzit, ca formă de libertate a celui supus. Puterea pervertită, la rândul ei, a fost analizată ca formă de dereglare a acestui scenariu. Însă astfel a fost izolată o situație ideală, în care se presupune
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau cum, în condițiile în care puterea pervertită și neconsimțirea la călăuzire sunt predominante în economia istoriei, răul nu învinge definitiv dând naștere absolutei entropii a nelibertății. Problema puterii pusă în termenii unui scenariu al puterii articulat pe o dublă consimțire dă naștere și unui alt tip de aporie. Dacă cel puternic, călăuzitor și liber, a fost la rândul său supus, călăuzit și eliberat înseamnă că începutul absolut al scenariului puterii atârnă de existența unui (prim) agent al puterii și libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în libertate și el nu poate avea și nu poate face istorie. O societate săracă în libertate dispare din Istorie. ADAOS. Expresia „istoria se face peste capetele noastre“, cât și aceea de „destin colectiv“ trebuie înțelese în funcție de prezența sau absența consimțirii. Un popor poate să se pună în mâna cuiva și să decadă astfel din libertatea lui de bunăvoie. El poate să cultive o mistică a supunerii și să-l aleagă liber pe cel care îi propune idealul ascultării. Pentru că între
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin „alegeri nelibere“, însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă un destin colectiv. În acest caz, când un popor își pierde libertatea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sale. Prezența înseamnă identificarea și exprimentarea unui obiect de artă, dar și "punctul de grefiere a investigației fenomenologice asupra ființei"18. Înțelegerea și conștientizarea existenței unui obiect de artă presupun o reprezentare sau o manifestare din partea sa. Înțelegerea existenței înseamnă consimțirea prezenței. La nivel ontologic nu există nicio diferență între existență și prezență, între reprezentare și prezență, în timp ce manifestarea presupune o modalitate sau mai multe de a fi a unei opere de arte împreună cu efectele sale. Fenomenalitatea prezenței are la bază
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ale exilului la care a fost constrâns în 1975. Disidența* cehă și slovacă numără mulți alți scriitori ale căror romane înfățișează individul confruntat cu mecanica totalitară: Pavel Kohout (Executanța, 1979), Josef Skvorecki (Minunea din Boemia, 1972), slovacul Dominik Tatarka (Demonul consimțirii, 1956). Dramaturgul Vaclav Havel (Audiența, Vernisajul, 1957; Petiția, 1978) dobândește o mare notorietate ca militant al Chartei 77, dar și datorită reflecțiilor sale asupra „puterii celor fără de putere” (Eseuri politice, 1989). Publicarea în 1992 a jurnalului lui Jan Zabrana O
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a fost, aproape în întregime, produsul ideologiei și mecanismelor variabile, dar implacabile ale cenzurii. În concluzie "cultura" nu a fost o formă de rezistență, ci una de participare la dinamica spațiului public comunist. Ar fi mai potrivit să vorbim de consimțire prin cultură. Cenzura a fost într-adevăr unul dintre instrumentele prin care regimul a incitat și a stimulat "pasiunea pentru unanimitate" caracteristică a societății totalitare 71. Cenzura a împlinit așadar în cadrul culturii totalitare rolul de observator politic unic. Ea asigura
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
condițiile legii, de a trage foloase din exploatarea filmelor cinematografice din producția națională. ... (2) Cedarea dreptului de folosință se face prin negociere, la încheierea contractului de comandă cu producătorul, prin achitarea unei sume globale reprezentînd toate drepturile de autor, prin consimțirea la încasarea periodica a unor sume din veniturile realizate de difuzor sau distribuitor, după caz, din exploatarea operei realizate. ... Articolul 2 (1) În cazul în care, plata remunerației de bază, posibilitățile financiare ale producătorului nu au permis achiziționarea și a
HOTĂRÎRE nr. 532 din 4 septembrie 1992 privind reglementarea plăţii remuneraţiei de folosinţă cuvenite principalilor realizatori cu drept de autor ai filmelor din producţia naţionala. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/108794_a_110123]
-
este nici pe departe revoluționar, întrucît este în întregime întors către trecut și încearcă să restabilească, în profitul seniorilor și al clasei conducătoare a orașelor, situația anterioară domniei lui Henric II. Așa cum ni se înfățișează, el enunță totuși niște principii consimțirea la impozite, libertatea personală a supușilor, judecată prin intermediul "pair"-ilor (cei care aparțin aceleiași categorii sociale) -, principii care se află la originea întregii evoluții ulterioare a monarhici engleze. La scara Europei și a istoriei sale, documentul introduce pentru prima oară
Istoria Europei Volumul 2 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/962_a_2470]