203 matches
-
dezarmează pe orice răuvoitor". E instructiv să ne reamintim reacția instituțiilor conservatoare, una ieșită din comun. Însăși Academia Română s-a solidarizat cu vîrstnicul filosof junimist pentru a-l pune la punct pe cutezătorul autor transilvan, trimițîndu-i celui dintîi o depeșă consolatoare în care defensiva celui de al doilea e socotită a fi un act "lipsit de cea mai elementară deferență față de instituția din care face parte". Între semnatari îi găsim pe I.Simionescu, Al. Lapedatu, D. Gusti, Gheorghe Brătianu, N. Cartojan
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
artistul unui umanism consecvent, nebiruit de vicisitudinile vremii, de avatarurile timpului. Și nu au fost puține! Este un artist de vocație europeană. Prin spirit, prin credința în valorile umane, prin natura speranței. Oricât de potopitoare, la Enescu viziunea tragică rămâne consolatoare. Ca și la Honneger, ca și la Bartok sau, mai târziu, la Messiaen. A fost expresia însăși a adresării prin muzică. Al unei adresări încărcate de sens. în planul performanței muzicale, prin intermediul viorii, pianului, al actului dirijoral, în plan componistic
Festivalul Enescu, ieri și azi by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6955_a_8280]
-
Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu-și asumă deschis libertatea. Cu cât primele
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
În aura visului meu răsăritean/ Înconjurat de enigme/ Ca zâmbetul tăcut/ Al lui Buddha./ Pe fața lacului se adună/ Cercuri de sticlă și frig/ Suntem, nu suntem/ Am fost, vom mai fi, venim și ne ducem (Stampă verde). Vocația spirituală, consolatoare, este singura aptă să preschimbe singurătatea în inflorescență: "Minunea mea,/ Singurătate,/ Cât de mare este puterea ta/ Cât de adânc este calmul /Florii tale de lotus/ Desfăcută peste marginile lumii/ Ca o binecuvântare/ A zeului ascuns" (Pelerin). În prelungirea acestui
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
3) revelația, 4) mîntuirea și 5) așteptarea plină de speranță că Dumnezeu ne va salva. La Blaga credința e inexistentă, Marele Anonim e un principiu rău și impersonal, revelația nu intră în obiceiurile unui zeu ascunzător, mîntuirea e o pleașcă consolatoare bună de amăgit bătrînii, iar așteptarea plină de speranță e un poncif psihologic. De aceea, filozofia lui Blaga nu numai că nu-ți insuflă speranță, dar te împinge în marginile deznădejdii, și nimeni nu și-ar dori să trăiască într-
Între taină și mister by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5823_a_7148]
-
pe scena ficțiunilor lui psihice și estetice evoluează, triumfătoare, molto allegro, cealaltă jumătate de Koroviev: acela histrionic, fantasmagoric, învingător". Putem adăuga: cu atît mai pregnantă ni se prezintă biruința finală a romancierului cu cît se asociază cu fantasmarea nu doar consolatoare, ci și aptă a deschide ea însăși perspective spre infinit. Adică eliberatoare în absolut. Jurnalul și textele epistolare ale lui Bulgakov ne îngăduie a măsura acest drum, aparent neverosimil, de la autobiografia dureroasă, de învins fără speranță, la viitorul resimțit drept
O victimă a stalinismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7428_a_8753]
-
victoria: scama, și apoi țigara aprinsă. Vizualizam scena și aș fi făcut un film după cartea autobiografică a lui Vladimir Bukovski începînd cu această scenă tratată fără grabă, conținînd, ca în epură, toată psihologia omului. Venind din Est, unde sofismele consolatoare mă învățaseră că există întotdeauna un defect ca revers al fiecăreia din calitățile noastre, am vrut să-l întîlnesc pentru a-l întreba cum s-a simțit atunci: puternic, fiindcă a învins, sau slab în fața propriei neputințe de a renunța
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
din aparatul de partid și de stat sovietic. Formulările autorului sunt, nu de puține ori, memorabile: "Pentru un evreu, indiferent dacă roz sau roșu, potrivit simpatiilor, nu există altă scăpare decât fuga." (p. 102). Sau au, adesea, o încărcătură sapiențială, consolatoare, profund umană: "Ce mai contează cinstea atunci când ea e pusă în slujba necinstei? se va spune. Contează, în măsura în care achiți prețul." (p. 109). Microromanul de 20 de pagini intitulat Addenda, care instrumentează cu două cazuri concrete - donquijotești - cel de-al doilea
Lupta eruditului cu sub-înțelesurile by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14459_a_15784]
-
naște «acea autoironie care ne permite să ne jucăm cu propria soartă, luând-o peste picior, îngânând-o, preschimbând declinul în legendă eroicomică, iar scorneala transformând- o în ceva ce aduce a izbăvire»“. Poate fi și aceasta tot o iluzie consolatoare, dar, dacă are rolul mobilizator al barbarilor (dintr-un poem al lui Konstantin Kavafis), e binevenită (deși, la drept vorbind, pe noi, barbarii ne-au ținut într-un „somn“ de aproape o mie de ani, prin munți). La Corina Ciocârlie
Fascinația (absenței) frontierelor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3369_a_4694]
-
și să-l tratăm ca pe egalul nostru." Cei ce ne pândesc - din toate unghiurile, pe toate canalele - rămân în întunecimea propriei obscenități. Vinul, la fel ca amorul, arta și cultura, se oferă cu virtuți și febleți omenești, într'o consolatoare lumină.
Idila pândită de suspiciuni by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/8588_a_9913]
-
nemergători/ și cu retorica de turtă dulce” (Maratonul - Cartea a șasea). Iar fastuoasa adeziune la materia înveselită de prefacerile ei burlesc reproductive, de poftele ei multiple de asociere și continuitate, apare însoțită de mărturia unei inadecvări ce-i relativizează rețeta consolatoare: „Cum să pilotez vîntul prin ținutul acesta/ cînd abia auzi rîsul unei furnici, cînd abia te chinui/ să grăiești cu o frunză? Un fir de pulbere violent/ poate să rîdă de taina ta. La o masă de fum un actor
Bufonul și nebunul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13472_a_14797]
-
cu locurile de baștină a fost credința mithraică. Succesul mithraismului în rîndurile acestor categorii a avut la bază un mecanism psihologic: soldatul, gladiatorul sau sclavul, supuși necontenit tuturor amenințărilor, aveau nevoie întîi de toate de protecție, sau măcar de perspectiva consolatoare a unei răsplăți viitoare. Iar mithraismul, înaintea creștinismului și într-o formă mult mai simplă decît religia apostolilor, a așezat credința pe fundalul mîngîietor al unei învieri viitoare, însămînțînd făgăduința că, dacă un om se roagă zeului și îi aduce
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
campanie militară: pînă la lăsarea la vatră, soldații trăiau în spiritul misteriilor lui Mithra, forma cea mai lesnicioasă de întreținere a unei vieți religioase. Și cum mai tot omul, de dragul conservării vieții, este dispus să îmbrățișeze viziunea religioasă cea mai consolatoare, mithraismul a fost soluția cea mai eficientă a primelor secole de după Hristos. Doza de siguranță pe care o insufla în sufletele sclavilor sau cetățenilor liberi o preschimbau într-o credință lipsită de concurență. Pe scurt, în privința randamentului atins de reacția
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
în acea ocazie, Blaga mi s-a plîns că cenzura a "radiat" paragraful final al prefeței lui Vianu, care conținea elogii la adresa calității tălmăcirii sale: " Se vede că oficialii nu vor cu nici un chip să fiu lăudat!".) într-o epistolă consolatoare trimisă poetului la Cluj, Vianu îl taxează pe Arghezi nu altminteri decît "un vechi profesionist al insultei iresponsabile". Dar să revenim într-o zonă mai senină. Pornind de la un citat din biografia lui Blaga, elaborată de Ion Bălu, conform căruia
Blaga în amurg (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10347_a_11672]
-
e de cimitir părăsit: o mostră de absurditate crasă, la vederea căreia realizezi că tot ce și-a dorit în viață nu a căpătat, dar că în schimb s-a ales cu episoade la care n-a visat niciodată. Ipoteza consolatoare că fiecare își face viața grație voinței proprii e butadă facilă. Biografia lui Bejan s-a petrecut mereu peste voința lui. Riguros vorbind, omul acesta n-a putut alege decît o singură dată: la vîrsta de 11 ani, cînd tatăl
Crucea de la Oranki by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5679_a_7004]
-
de-o viață, exprimată în încheierea cărții despre Erasm: "Întruna răzbate credință într-o pacificare posibilă a omenirii tocmai în momentele de maximă învrăjbire, căci, pentru nimic în lume, omenirea nu va putea trăi și crea vreodată fără această iluzie consolatoare în progres pe tărîm moral, fără acest vis al înfăptuirii unei ultime și finale concordii. Și chiar dacă oameni deștepți care cîntăresc totul la rece vor demonstra fără întrerupere lipsa de perspectivă a ideii erasmeene și chiar dacă realitatea ar părea să
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
nu e clasicul (care e doar mijlocul unei linii care leagă extremele romantice), opusul romanticului e cinicul. Și, în al doilea rînd, e lubricul. Cinismul reprezintă varianta de inteligență căreia îi lipsește orizontul de duh, adică busola dătătoare de iluzii consolatoare, de aceea cinic e un intelect care, știind că se chinuie într-o lume fără perpective, se răzbună alegînd expresia caustică. În schimb, lubric e intelectul exasperat care se înfundă în concupiscență mediatică, spre a-și scoate pîrleala în fața absurdității
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
a fost strivită/ de niște omizi albe sau albastre,/ dacă-mi amintesc bine.// Am dat să scriu/ și nu reușeam să duc paharul cu apă la gură" (Apa noastră cea de toate zilele). Precum și tentația epicului în sine, adică plonjarea, consolatoare, "într-o altă ordine, mai practică, a lumii" (Dialog final). Poetul decupează secvența din real, cu o foarfecă avînd ascuțișuri suprarealiste, în conformitate cu tentația către hiperrealism a unor avangardiști care au practicat cu sete reportajul. Proza groasă nu e decît o
Poetul ex-centric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15552_a_16877]
-
nu o vor supune niciodată reflexiei. Vor muri cu ea convinși că le aparține, deși nu au contribuit la formarea ei cu nimic. „Efortul de analiză și clarificare a propriilor opinii“, cum scrie Cristian Iftode (p. 32), rămîne o himeră consolatoare, la care cetățeanul actual nu are aplomb. Sub unghi didactic, volumul Filosofia ca mod de viață are un indubitabil rost instructiv, fiind bine informat, atent redactat și pe alocuri presărat cu efuziuni personale. Fiind un profesionist al filosofiei în sens
Terapia filosofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5900_a_7225]
-
umbra autorului are dinți de fierăstrău, duhovnicii sunt asemenea albului putred al prapurilor, pe marginea drumului fumează o orchestră. Refuzînd realul, poetul îl înlocuiește cu un imaginar convulsionat, macerat de o exasperare ce se vrea normă structurantă a unei perspective consolatoare în răspăr, prin performanța sa formală. E o acrobație deasupra abisului a unui "imaginar roșu cu piercing în limbă". Primejdia acestui monolog nu e virtuozitatea cruzimii aneantizatoare sub raport moral, ci lehamitea, acedia epuizantă ce poate atinge o dură incantație
O poezie mizerabilistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7785_a_9110]
-
în ea/ Fără nici un Dumnezeu" (Nervi de nuntă). Între lucruri și ființă se statornicesc tainice raporturi, mergînd pînă la o simbioză, în cadrul căreia lucrurile par a dobîndi o conștiință panicată, iar ființa pare a se înzestra cu o stare vegetativă consolatoare: "unde sînt cărțile cocoșii histerici dacă dimineața/ se anunță parcurile sînt ude și anonime într-unul/ absolv liceul și mă îmbib de cognac doamnele pro-/ fesoare bătrîne ale tinereții mele după un sărut casa/ de paiantă își domolește surparea somnul
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]
-
cultura Europei, că dacă scoți Biblia din Europa atunci Shakespeare devine un glumeț tragic. Fără Biblie, europenii, chiar și laureații premiului Nobel, dormeau în crăci. Știința și filozofia greacă sunt foarte folositoare, dar nu sunt mântuitoare. Prima carte mântuitoare și consolatoare pe continent — suverană — e Biblia. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze științific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de știință cum am eu nevoie de Securitate. Luther, cât e el de eretic și
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
la strămoși. Dar o armată care face asta e ca aceea a lui Wilhelm al II lea, în care fiecare soldat avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns. RELIGIE Prima funcție a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum câinii. Ne naștem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. Și întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitație la fericirea de-a trăi. Singurul mod de a evita neliniștea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
puternic. Pomponescu n-avea fizionomia nepăsătoare a lui Ioanide, chipul fiindu-i melancolic și sfidător. Se vedea că se resemnează cu dispreț. Indolenta repeta toate gesturile ei de intimitate încetinite, ca și conștientă de inutilitatea lor. Se purta ca o consolatoare trimisă din oficiu la un condamnat la moarte. Acest lucru plictisi pe Pomponescu, mai ales că Ioana făcea goluri enorme în vorbirea ei, și așa de G. Călinescu altfel sobră, sugerând o preocupare apăsătoare. În privința asta era mult mai normal
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
biografii. Îmi spusese și mie că dorise În tinerețe să devină scriitor și, nemaiavând, ulterior, o limbă, a recurs la imagini. Complicitatea nu se oprea aici. „Noi nu putem fi americani”, Îmi declarase, nu o dată, ca un fel de concluzie consolatoare, americanul mai vârstnic, considerat „a national treasure” a Lumii Noi. Arhiva românească rămasă În locuința lui Saul, pe care am consultat-o după moartea sa, arată o deloc obnubilată memorie a spațiu-timpului de Început. Arborele genealogic, schițat de mâna sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]