155 matches
-
aromână și română. Patriarhia din Constantinopol nu era apărătoarea - precizează documentul citat de dl Gh. Carageani - ortodoxismului în genere, ci numai a ortodoxismului grecesc, ortodoxia fiind confundată de această înaltă instituție cu elenismul. S-a mers pînă acolo încît Patriarhia constantinopolitană a refuzat aromânilor dreptul de a avea un episcop național, ceea ce sîrbilor li s-a admis. Era, atunci, în interesul grecilor, ca prin aceste măsuri antiaromânești, să nu se fortifice, prin intermediul aromânilor, influența bulgară. În urma războaielor balcanice, la Conferința de
Din nou despre tragedia aromânilor by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16824_a_18149]
-
aspecte. Cea mai cunoscută - care nu a întârziat de-a lungul secolelor - a fost cea exterioară. Comunitățile romanofone au fost menționate - după cum se știe - mai întâi în sudul Dunării, în Imperiul multietnic al Bizanțului, încă din sec. X, de către istoriografii constantinopolitani. Membrii acestor comunități erau considerați a fi �deosebiți" de ceilalți supuși ai Imperiului. Constantin VII Porfirogenetul (Porphyrogenitus) i-a denumit Rhománoï - în timp ce pe ceilalți îi denumea Rhomaioï (Rhomei) (de fapt, rhomaioï era numele generic al locuitorilor Imperiului Roman de Răsărit
Multiculturalism, alteritate, istoricitate by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14936_a_16261]
-
căruțe și cai de poștă”. Datorită neîncrederii în domnii Țărilor Române, care înclinau către puterile creștine, Rusia și Austria, amintind doar pe Constantin Brâncoveanu și Dimitrie Cantemir (1710-1711), turcii au numit domnitori devotați lor, dintre marii dragomani greci din Fanarul constantinopolitan. În timpul regimului fanariot, obligațiile față de Poartă au fost sporite, fiscalitatea a devenit excesivă, Hotinul ajunge raia otomană(1713), Oltenia este luată de la turci și anexată temporar de Austria(1718), iar Moldova de nord este cedată de Poartă Imperiului habsburgic(1775
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
diplomatice în trecere prin Moldova și chiar în campanii. Cei din 1636, erau întrebuințați numai pentru trimiterea scrisorilor. Pe la începutul secolului al XVIII-lea, sunt pomeniți călărașii de Țarigrad, umblătorii de Hotin și de Soroca. Călărașii de Țarigrad sau curierii constantinopolitani știau bine limba turcă și la nevoie se deplasau la Constantinopol. „Îmblătorii” de Hotin și cei de Soroca sau curierii soroceni, erau trimiși la nevoie în Polonia și Rusia pentru transmiterea știrilor. Ei cunoșteau bine limba polonă și rusă și
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]
-
curții, ruinată în 1330, a fost risipit în jurul noii biserici Sf. Nicolae Domnesc și în fața turnului intrării, în 1351-1352. Noul lăcaș, conservat până astăzi în stare bună, ctitorie începută de Basarab I, finalizată de Nicolae Alexandru la 1352, aparține „variantei constantinopolitane a tipului arhitectonic de plan cruce greacă înscrisă” , cu naosul larg, sub formă de pătrat, în care 4 stâlpi susțin sistemul de boltire în formă de cruce greceacă, în al cărei mijloc se află o singură turlă monumentală. Istoricii presupun
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Luminiţa Crihană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1429]
-
gata și de un război fără cruțare cu dânsa, și mai ales îmbrăcat de împărătescul său nume, puindu-și pajurea bicefală pe documente și peceți și lăsând a se înțelege, prin cuvinte și inițiale, că socoate cu putință restaurarea sa constantinopolitană”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii, vol. VI, p. 247 footnote>. În nișa sepulcrală sudică este pictată scena Deisis, Iisus Hristos încadrat de Sfânta Fecioară Maria și Sfântul Ioan Botezătorul. În nișa de pe latura de nord este tema Izvorul vieții
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cost, un teasc tipografic. Amenajarea locului pentru tipografie s-a făcut cu sprijinul lui Gheorghe Duca. Este clar că sub ocrotirea și cu sprijinul material al lui Gheorghe Duca, în Moldova s-a ajuns la ,,unirea erudiției clerului înaltei școli constantinopolitane cu ce putea să dea, în spiritul lui Varlaam, tradiția mănăstirilor moldovenești”<footnote Nicolae Iorga, Istoria Românilor. Monarhii , vol. VI, Editura Enciclopedică, București, 2000, p. 314 footnote>. Mitropolitul l-a convins pe Gheorghe Duca să dea preoților carte românească de
etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
conținut vreo stipulație "qui puisse jamais causer le moindre tort, préjudice ou dommage à l'une des deux, ou porter atteinte à l'intégrité de șes états", iar cel de al cincilea stipula, așa cum se presupunea și în cercurile diplomatice constantinopolitane, că nici una dintre părți "ne fera ni paix, ni trêve durable sans y comprendre l'autre et sans pourvoir à să sûreté"169. Conform primului articol al Tratatului, "S.M. britannique, déjà liée à S.M. l'empereur de Russie par leș
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
la Crimée que ce Gouvernement regrette amèrement, et dont la perte rend précaire à Șes eux son existence en Europe" (s. Ven.C.)177. Ca urmare, la începutul lunii septembrie 1806, în cercurile conducătoare otomane, dar și în rândul populației constantinopolitane se crease, deja, convingerea că războiul cu Rusia era inevitabil. În această perspectivă, sprijinul pe care îl putea oferi Suedia a devenit o necesitate pentru otomani 178. Ei nu excludeau posibilitatea unei reconcilieri suedo-franceze, "comme suite de la position hostile de la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
10 februarie 1807, în loc. cît., doc. nr. 64. 192 Cf. loc. cît. 193 Cf., Stanford Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 273; Piers Mackesy, The war în the Mediteranian 1803-1810, London, New York, Toronto, f.a., p. 180; pentru reacția populației constantinopolitane, provocată de apariția escadrei engleze, vezi și raportul lui Nils Gustaf Palin, datat martie 1807, în Europe and the Porte, Vol. III, doc. nr. 65, 194 Cf., Stanford Shaw, History of the Ottoman Empire, p. 273-274; detalii deosebit de interesante privind
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
adaugă un plus de instabilitate politică și sporea îngrijorarea cercurilor conducătoare otomane care căutau soluții pentru a ieși din criză. Una dintre acestea viza restabilirea păcii cu Anglia și era cerută, potrivit afirmațiilor lui Nils Gustaf Palin, îndeosebi de populația constantinopolitană, puternic afectată "par la cessation de la navigation et de l'approvisionnement de la capitale" care dura de mai mult de un an, motiv pentru care "demande hautement la paix avec cette puissance" 202. La rândul său, Marea Britanie era interesată să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
și Varna. Oriunde se afla cultul lui Mithra se aflau și creștinii; substituirea acestui cult cu creștinismul este o dovadă în acest sens. 2.2. Iulian Apostatul (361-363) Istoria vieții sale este plină de complicații și intrigi ale curții imperiale constantinopolitane, cauzate de moartea împăratului Constantin (337), fapt ce a dus la eliminarea celeilalte ramuri dinastice și a altor susținători ai acestora, rămânând în viață doar Iulian pe atunci de 6 ani și fratele său vitreg Gallus, foarte bolnav și crezut
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
fiind relativ redus (puțin peste 10%). Interesant este că peste 50 % dintre străinii care obțineau doctoratul în drept proveneau din România, la mare distanță în acest clasament situându-se bulgarii (18 titluri), francezii (17), germanii și olandezii (câte 12), turcii constantinopolitani (zece), britanicii, inclusiv cu coloniile (opt), luxemburghezii (șase), costaricanii (cinci), brazilienii (patru), grecii, si rușii (câte trei), italienii și sârbii (câte doi); respectiv câte unul din Austria, Egipt, Japonia, Macedonia, Peru, Sân Salvador, Spania, din zona arabă și din cea
[Corola-publishinghouse/Science/84993_a_85778]
-
comunică anii 1941 2001 de pe avers. Aflăm de la Pr. Florin Șerbănescu că în anul 2001 s-au împlinit 600 de ani de când, „la începutul domniei lui Alexandru cel Bun, în anul 1401, Iosif I Mușat este recunoscut de scaunul patriarhal constantinopolitan ca mitropolit canonic al întregii Moldove, cu reședința la Suceava”, reședință care se va muta, peste un secol și jumătate, la Iași. Tot în 2001, s-au împlinit 360 de ani de la aducerea moaștelor Sfintei Parascheva, din Constantinopol, la Iași
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
în limba greacă făceau mențiune despre Epictect și Astion, doi mărturisitori de la Dunărea de Jos, mai precis din nordul Dobrogei, care în vremea împăratului roman Dioclețian au fost martirizați în cetatea Halmyris. Aceste martirologii au stat la baza Sinaxarului Bisericii Constantinopolitane, o listă de sfinți alcătuită în veacul al VIIIlea, care, la rândul său, stă la baza Calendarului ortodox de astăzi. Fără să mai menționăm martirologiile răsăritene sau occidentale care ne oferă informații despre viața și pătimirile Sfinților Epictect și Astion
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
dovedit în final nuanțată și parțială, atât la nivelul conceptului de putere, cât și al practicii și, implicit, consider, la nivelul imaginarului politic. De la tradiția bizantină se împrumută formula identitară basileică Io-Ioan, precum și alte câteva trăsături absolut caracteristice ale instituției constantinopolitane: ... dualitatea puterii seculare și spirituale a șefului statului (cea de-a doua, exercitată "în acord" cu biserica), ca și recunoașterea jurisdicției acesteia din urmă. Multiple referințe directe la imaginea basileului se regăsesc în figura voievodului-domn și autocrat: doctrina virtuților imperiale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în noile principate românești s-a făcut, nu fără unele conflicte, sub egida patriarhatului ecumenic și cu acordul basileus-ului. (Documentele Hurmuzachi XIV (1) 1915 1-4. 3-4 (mai 1359); 19. 43 (mai 1359), apud Valentin Al. Georgescu 41). Totuși, interesul instituțiilor constantinopolitane s-a manifestat - deși foarte atent la titulaturile voievodale (Valentin Al. Georgescu 43) − numai sub aspect religios, ținând cont că din capitala imperiului nu au fost trimise însemnele obișnuite ale puterii, care să arate fie o relație solidă între cele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
les Roumains 61-93)21. Înființarea mitropoliilor din Țara Românească - la 1359 - și Moldova - în 1401 - s-a făcut prin năzuința lăuntrică, dar nu fără cointeresarea patriarhilor ecumenici din Constantinopol. La fel va proceda și acel voievod maramureșean care solicita Patriarhiei constantinopolitane să ia sub jurisdicția sa, înălțând-o la rangul de stravropighie, importanta și influenta mănăstire din Peri. Îzbânzile artistice din epoca Paleologilor au găsit ecouri și interpretări în alcătuirile arhitecților și pictorilor români. Instinctiv, dar și din rațiuni politice (căci
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu atât mai mult după 1453, moment din care comunitățile balcanice și de la nord de Balcani își pun problema menținerii lor în istorie în relație cu asumarea credinței creștine de rit bizantin (și apărarea ei, în numeroase situații). Apanajele puterii constantinopolitane își au așadar rostul lor atunci când sunt preluate de programele politice voievodale ale unor personaje istorice proclamate sau autoproclamate conducători cruciați. Acestei direcții politico-religioase fundamentale pentru secolele evului mediu românesc îi lipsește însă coordonata ecumenică expansionistă, care a caracterizat instituția
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
contribuie formele de dezvoltare economică asemănătoare, apoi ca atât statul care împrumută, ca și cel care primește să se găsească în aceeași fază de organizare socială și să fi întreținut o vreme legături directe. (Pippidi 9) Modelul politic al lumii constantinopolitane este urmat doar parțial, pentru că nu era posibil altceva decât o preluare simbolică a lui, în etapa în care instituțiile puterii nu erau pe deplin consolidate, de altfel nici codurile juridice și nici sistemul social și economic pe care acestea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
margine expusă presiunilor imperiului "păgân", și să contextualizeze valoarea militantă a moștenirii creștine bizantine, precum și imaginea ei23. Această temă politico-religioasă centrală a lăsat totală libertate domnitorului în a-și impune autocrația prin vocabular politic, coduri ceremoniale și scenografie de inspirație constantinopolitană, apărând ca un "uns" în scaun de către divinitate, în egală măsură stăpân al lumii laice și al lumii clericale (Valentin Al. Georgescu 127; Daniel Barbu, Rome, Byzance et les Roumains 61-75): ... domnilor români le revenea prerogativa de a confirma alegerile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
gest de închinare (Papacostea 9-41) −, par să fie nevoite, din considerente teologice, să abandoneze centrul pe care tocmai îl aleseseră. Posibila atitudine critică a instituțiilor puterii românești față de compromisul pe care era dispus să-l facă partida unionistă a patriarhiei constantinopolitane (sub presiunea, chiar amenințătoare, a instituției basileice) pare și ea să fi împiedicat, pentru aproape un secol, întărirea relațiilor abia configurate. Mai curând apropiat de rezistența religioasă non-unionistă monahală (și de credincioșii "schismatici" din întreg imperiul), "patriotismul ortodox" românesc conferă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
literar, dar și oratoriei religioase, care s-a pus și ea în slujba stimulării entuziasmului general pentru apărarea ortodoxiei. Domnitorii Țărilor Române, prin strategii abile, mai mult sau mai puțin declarativ, au contracarat, sub apanajul moștenirilor bizantine și al teocrației constantinopolitane, statutul de zonă de atac și de teritoriu de confruntare pentru forțe sau interese adverse, care puteau afecta decisiv soarta statelor lor. Au dovedit în acest fel un uimitor simț politic pentru cât de tinere erau formațiunile lor statale. În
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
făcut, prea puțin), adaptarea lor, elementele culturii ortodoxe, mentalitățile și structurile majore ale imaginarului au fost mai curând împrumuturi decantate în timp îndelungat, realizate prin contacte între nordul și sudul Dunării, decât transferarea lor, după vreun program sistematic al centrului constantinopolitan de asimilare a teritoriilor. Așezarea vlahilor nord-dunăreni alături de statele ortodoxe a fost o alegere care respecta tradiția religioasă, dar și tradiția conștiinței istorice, aceea a apartenenței la o familie de etnii individualizate în imperiul bizantin sau în marginea acestuia, moștenitor
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
semi-rurală, deși statutul lor politic și istoric inițial a fost mai curând, cum spuneam mai devreme, ambițios situat pe orbita centrului − totuși unul important și cu rol militar major în regiunea Balcanilor. Și nu atât din cauza distanței propriu-zise de capitala constantinopolitană, ci pentru că formele de educare, spre exemplu, au fost exercitate de un sistem monastic el însuși secundar, deși profund ortodox (accent pus pe viața contemplativă, pe recluziunea isihastă, subordonarea totală față de mitropolie etc., într-un mod asemănător monahismului ortodox de
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]