337 matches
-
Era vorba de trei zile iar tu îndrăznești să-mi vi în a patra zi? Este o încălcare gravă a principiilor ce domnesc în Împărăția noastră! Fiindcă ai întârziat nu te mai poți întoarce în Rai! - Cum? - tresări Nea Nicu consternat. Iar mă trimiți în iad? - Acolo-i prea ușoară pedeapsa! Te trimit pentru un cincinal înapoi în România! Ai poruncă de la Împăratul nostru al tuturor să-i redresezi economia, să-i plătești datoriile, să ridici nivelul de trai al locuitorilor
REÎNTOARCEREA LUI CEAUŞESCU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1196 din 10 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347769_a_349098]
-
că au depășit anumite limite. Spre tavanul camerei unde se aflau ei, s-a înălțat un ghem luminos, iar pe fața și pe mâinile femeii a căzut un fel de pulbere argintie, cum ar fi beteala tăiată foarte mărunt. Era consternată, nu știa ce să creadă, tulburată de ceea ce vedea, un timp nu a putut schița nici un gest. Apoi a chemat pe cineva din vecini, să vadă ce se întâmplase cu ei. Soțul murise pe brațul ei, iar ea susținea că
O IUBIRE PÂNĂ DINCOLO DE MOARTE de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348273_a_349602]
-
învățăm TOT despre TOATE aparatele. Mă privește cu destulă îndoială, trecând deodată în cealaltă parte a baricadei, în gașca corbilor, cum se spune. Dar eu nădăjduiam în calitățile ei de om bun, pe care i le știam. A rămas uimită, consternată să constate câtă rigoare era în pregătirea și menținerea în stare de maximă funcționare a tuturor defibrilatoarelor, EKG-urilor, picurătoarelor, analizoarelor, instalațiilor de oxigen sau a oricăror alte aparate pe care i le mai arătam, cum fiecare aparat cu baterie
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez, tot caut în viață piesa lipsă Și
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375174_a_376503]
-
fusese trădat ca voievod și se reîncarnase în vampir. Ceva necurat se întâmplase de curând în regatul său. Fără zăbavă își desfăcu pelerina roșie, se transformă din nou în vultur și spintecă negura nopții. Curând ajunse la palat și rămase consternat de ceea ce văzu. Trupurile semenilor săi zăceau decapitate și cu câte o țepușe în inimă. „Oare cine ne-a trădat secretul?” - se întrebă nedumerit. În curtea palatului descoperi trupul neînsuflețit al ginerelui său. Se ridică îndurerat deasupra munților ca să-și
XIII. URMAŞUL LUI DRACULA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1494 din 02 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376207_a_377536]
-
rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și Maria se priviră consternați și vinovați. ,, Sora mea”? Deci el, care nu o văzuse niciodată o numea ,, sora mea”, iar ei care o generaseră, o educaseră și o iubiseră, o alungaseră cu atitudinea lor vinovată, cu refuzul inconștient, nerostit, dar destul de evident, pe care
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
atinse și suspină ușurat, binecuvântând reflexele ce îl ajutaseră să evite o moarte iminentă. Ridică cu pioșenie șuvițele lungi de mătase ce ascundeau chipul acela angelic, șterse tăcut lacrimile ce șiroiau pe obrajii mai albi ca lumina palidă a lunii consternate și mânia lui se topi într-o cascadă de duioșie infinită. - Vino copilă! Dumnezeu a socotit că nu era timpul să pleci! Ce ți s-a întâmplat? Abia atunci observă cercul de bestii fioroase ce se strângea ca un cordon
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
capră ce-și chema iezișorii, dar în locul lor apăru un țap fioros. - Termină cu prostiile! - țipă Elena. Mă îngrozești! Mă voi plânge stăpânului tău că m-ai supărat și va fi vai de pielicica ta! Arătarea se opri pe moment consternată că nu reușise s-o amuze și începu să se jelească: - Vai de mine, ce mă fac? Îmi pierd avansarea în grad, pentru că nu sunt în stare de nimic! Ăsta-i examenul meu de licență... Dacă nu-l trec mai
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
împielițatul se transformă într-un armăsar negru, pana corbului, care se ridică în două picioare, necheză și scoase flăcări pe nări. - Nici asta nu-mi place! A fost înțelegerea că faci ce-mi place mie și nu ce vrei tu! Consternat că numerele sale de circ drăcesc nu avură succes asupra acestei muritoare, se posomorî și se transformă din nou în acel tânăr sfrijit. - Cucoană, nu știu cine să te mai înțeleagă, dar dracul în nici un caz! Ești un chin pe capul meu
X. FRATE CU DRACUL de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/369120_a_370449]
-
unda cristalină, în tremuru-i, se naște Speranța liniștirii, ce am visat cândva, Acompaniat de harfe, transcend în zi de Paște Și-uimit revăd tabloul, creat în Golgota. Foșnește frunza salciei ce-și plânge nemișcarea Și mă opresc din zborul visării, consternat, Scrutând cu ochii minții, caut cu emoție zarea, De care prin cădere, atât m-am depărtat. E-acolo, ea există! A mea natură însă, Făcut-a Paradisul un puzzle, de atunci, Combin, așez, tot caut în viață piesa lipsă Și
ARMONII DIVINE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369203_a_370532]
-
pe o bluza albastră, îmbrăcămintea pe care o purtase Mădălina mea de dimineață, atunci când îmi spusese că va ieși după cumpărături. Nu știu ce anume m-a făcut s-o scot din cuva mașinii și s-o privesc cu atenție. Am rămas consternat și am simțit cum picioarele mă lasă, făcându-mă să mă așez pe marginea căzii gâfâind, ușor speriat. Patru pete mari de sânge se regăseau pe bluza ei, patru guri diabolice care păreau că vor să mă înghită, nimicindu-mi
CĂRĂUŞIA ŞI EXACERBAREA SENTIMENTELOR ÎN AMOR DĂUNEAZĂ GRAV SĂNĂTĂŢII … de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1975 din 28 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/369194_a_370523]
-
acesteia nu a fost cu nimic atinsă. Drept proba îi înmânează ordinul de plecare în Anglia pentru cei doi soți. Remușcările lui Renato sunt tardive. Riccardo îl iartă pe Renato și pe toți inamicii săi și se stinge în fața mulțimii consternate. Principalele arii din opera Un Ballo în Maschera Aria La rivedrà nell'estasi - din actul I, scena 1. Rezumat : Oscar, pajul lui Riccardo, aduce lista celor invitați la un bal mascat; la vederea numelui Ameliei de care Riccardo este îndrăgostit
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
ingenios se dovedește, În două rânduri, contele d’Orsay. Întâi la Londra, când Își comandă un pantalon din pânză aspră de bumbac În care, de obicei, se Înveleau costumele spre a fi ferite de praf. Toți cei de la club rămân consternați. Dar după explicația dezinvoltului francez - „e răcoros și comod” - dandy-i dau fuga imediat să Își comande pantaloni din canava. Iar a doua oară, tot la Londra, surprins de furtună la Întoarcerea dintr-o plimbare pe cal, d’Orsay are
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
legi speciale: chiar și vama, la 1830, e plătită la Buhara În funcție de apartenența religioasă, deși toți acești negustori sunt din punct de vedere economic „străini”3. La cinci ani după ce recomanda exploatarea mătăsurilor dinspre Kashmir spre Europa, Honigberger va privi consternat ravagiile maladiei viermelui de mătase, care au atins În scurt timp Europa și Întreaga Asie pe care călătorul nostru o cunoscuse În mod direct 1. Pe Honigberger Îl mai vedem revenind În țară și scriind unei rude sau unui prieten
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
străinătate, pentru acești faux pas, pe care eu îi consider doar asta, iar aripa „industriei Holcaustului” specializată în cazul românesc i-a considerat dovezi peremptorii de antisemitism, tocmai bune pentru a fi integrate în narațiunea anti-antisemită. Am urmărit și eu, consternat și mâhnit, controversa internă și internațională, care a avut cel puțin o consecință pozitivă - faptul că discuția a fost lansată în sfera noastră publică - și cel puțin o consecință negativă - blocarea imediată a discuției într-o bruscă extrapolare de la un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
pe aceștia, să spună că monstrul a „căpiat“. Rîndurile compacte în care înotaseră pînă acum cu atîta repeziciune și rîvnă, se rupseră dezordonat și, aidoma elefanților regelui Por în bătălia cu Alexandru cel Mare, balenele părură să-și piardă mințile, consternate. Risipindu-se care încotro, în uriașe cercuri răzlețe și înotînd brambura, fără nici un țel, își trădau prin jeturile lor scurte și groase panica nemaipomenită. Aceasta era vădită în chip și mai ciudat de balenele care, parcă paralizate, pluteau în derivă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Antipa își desfășoară activitatea, tot ce se întâmplă intră într-un regim infernal. La o masă neagră se adună - număr simbolic - douăsprezece personaje. În fața mesenilor, cu care își face veacul în cârciumă, mai întâi neîncrezători, apoi stupefiați și la urmă consternați și înfricoșați, Antipa își dovedește darul de prezicător al morții. Pe rând, diverși locuitori ai orașului, ba chiar și unii dintre convivi decedează la data anunțată de el. Istoria se termină tragic. Părându-i-se că Antipa, din care își
BALAIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
carierei medicale nu ne oferă nici o garanție, se scapă Antonius Musa. Themison și câțiva dintre discipolii săi aprobă în tăcere. Mai e ceva, rostește după un timp primul. O prejudecată generală împotriva lucrărilor de disecție. Principele și Livia se privesc consternați. — Taci din gură cu prostiile astea, se oțărăște împărăteasa la el. Mi se face pielea de găină. — Chiar trebuie să mă scormonești atâta prin rană? hârșâie la un moment dat bătrânul printre dinți. Abia mai poate vorbi. Îl seacă la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Iertare, preamilostive stăpâne, dar înălțându-l astfel, îl con damni fie la moarte, fie la nebunie, fie la amândouă la un loc. — Cum îndrăznești? șuieră Augustus. — Preabunule, iartă-mi cutezanța, se smiorcăie secretarul. Atinge podeaua cu fruntea. Împăratul îl privește consternat preț de câteva minute bune. Înțelege că e vorba de ceva foarte grav, altminteri Ianuarius - cu sobrietatea lui caracteristică - nu s-ar preta la un asemenea circ. Se apleacă și-l bate liniștitor pe umăr, îndemnându-l să se ridice
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
intens. Incontrolabil pe deasupra. Agrippina coboară și mai mult tonul: — Germanicus se mai gândește la aia? articulează sugrumat. Vipsania vede că e gata să izbucnească în lacrimi. O cu prinde mila. Încetează să-ți mai faci singură rău, fată dragă, murmură consternată. Atinge cu mâna pântecul rotunjit. — Ție și lui ăsta mic, șoptește. Nu știe cum s-o încurajeze. Are, în mod evident, o nouă de presie din cauza sarcinii. — N-ai putea vedea dacă își scriu cumva? insistă tânăra. Se smiorcăie ușor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dojenitor din cap. Sunt lucruri pe care e mai bine să nu le știi. Claudius îi observă amuzat pe amândoi, apoi își umflă bucile obrajilor și scoate un șuierat lugubru: — Ma... magie... uuh... vrăji! Surâde satisfăcut când le vede fețele consternate. Vipsaniei i se pare că se uită prea insistent la ea. Fluturii din stomac au reapărut. O fi la curent că și Gallus se ocupă cu treburi dintr astea? — Și pentru un trepăduș ca Trio Fulcinius l-a pus principele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Asinius Gallus. Suspină epuizat. — Ramificațiile sunt adânci și depășesc sfera dreptului ci vil... Tace brusc, străfulgerat de un gând. Acesta este aspectul de care trebuie să se lege. Proștii l-au acuzat pe Libo de o crimă cu implicații religioase. Consternat, Scribonius Libo îl așteaptă să-și continue ideea. În schimb, Gallus îi zâmbește cu un aer încântat. — Mulțumește zeilor că de când Augustus a venit la putere poporul roman nu mai are suveranitate în domeniul dreptului penal. Libo se zgâiește neîncrezător
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care le-o dați voi copiilor mei este atât de rafinată, încât mi-e greu să nu o consider efeminată. Termină pesimist: — După câte văd, din mâna voastră nu o să iasă erudiți și virtuoși, ci destrăbălați și nărăviți. Profesorii tac consternați, așezați în șir unul lângă altul. — Eu de când vă spun, se bagă-n vorbă Pomponia, că nimic nu înlocuiește dragostea și grija părinților, când nu e oarbă și ador mită... În nici un caz guvernantele și pedagogii greci. Cei vizați cotcodăcesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ca să primești triumful pe care îl meriți însutit, dar care probabil îți va fi din nou refuzat... Observă cu coada ochiului fața schimonosită de ură a Agri ppinei. Înțelege că a intuit corect și oftează adânc. Germanicus își mușcă buzele consternat. — Suntem în fața mesei de altar, mamă! o mustră încet pe Antonia. Cum i-a putut trece prin minte așa ceva? Să-l pună într-o astfel de situație penibilă! Cerșește măriri pentru el în dreapta și-n stânga. Scrâșnește din dinți a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
luându-i fața în mâini și lipindu-i pe buze un sărut mare și umed. Îmi pare atât de rău că am întârziat. Ți-a fost dor de mine? adaugă ea, alintându-se. ― Eu...ăăă... Ben e absolut, dar absolut consternat. Cine-i străina asta, să fie vreo tipă de la PR cu care poate a vorbit la telefon? ― Bună, spune Sophie, întorcându-se cu răceală spre Diana Macpherson, a cărei figură s-a făcut deodată dură ca oțelul. Eu sunt Sophie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]