344 matches
-
Manoilescu, au ajuns la Palatul Regal și au urcat la etaj, unde era Sala Tronului. „Sala tronului era goală. O masă așezată în mijloc, aproape de tron, pentru jurământ. La dreapta, între timp se adunase Curtea. Cei mai mulți dintre ofițeri cu figuri consternate. La stânga ne-am așezat noi, miniștrii, după vechime, în frunte cu mine. Lângă masă, în mijloc, stătea patriarhul, în mare mantie violetă; președintele Lupu, în robă roșie; generalul Antonescu. Funcționarii de la radio se aferau așezând microfoanele. După oarecare forfoteală dezordonată
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
eliberarea Palestinei (!!?), ceea ce îi permite să pătrundă în locurile cele mai bine păzite, unde se discută secrete mari. Cînd cineva da pe fata asemenea împrejurări și cere explicații, purtătorul de cuvînt al Președenției (Traian Chebeleu, n.n) reacționează indignat și consternat, afirmind în gura mare că nici un cetățean arab nu a lucrat vreodată în structurile din apropierea șefului statului. Președinția este, evident, preocupată să dezmintă dar nu întreprinde nimic spre a vedea cum se face că legitimații și documente de acces oficial
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
reporter sportiv, a transmis corespondențe despre momentul în care trupele armatei ungare au trecut frontiera. Alții aveau sentimente mai amestecate legate de Transilvania. Maghiarii din teritoriile re-anexate, evident, se bucurau, pe când cei din Transilvania de sud, încrezători în re-anexare, erau consternați: la Arad au fost oameni care la auzul trasării noii frontiere și-au aruncat aparatele radio pe fereastră. Comunitatea maghiară din oraș și împrejurimi era convinsă că orașul nu va fi lăsat României, soția guvernatorului Horthy Miklós, Purgly Magdolna, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
ceea ce avea să însemne o "dramă a psihologiei" românești. Deși ieșean, cartea sa a fost lansată și în mijlocul colectivului catedrei de psihologie de la Universitatea din București, deopotrivă a studenților care, în fața acestui titlu, au putut să vadă privirile nedumerite și consternate ale unor dascăli ai lor. Despre ce "dramă" vroia V. Pavelcu să vorbească, atunci când psihologiei abia începuse să-i meargă ceva mai bine?! Au fost cuvintele de indignare ale lui Gh. Zapan, aflat atunci la cârma acestei catedre. 6.2
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
L. Ghica și Vlădoianu. Cu Elisabeta, care se simte foarte istovită. Eu dureri de cap. Ora 1 Crețeanu. Ora 1½ Jooris, căruia îi declar că Guillaume ori se va căsători cu E. Grădișteanu, ori va trebui să părăsească țara. El consternat. Orele 2½-4 plimbare cu trăsura, cu Elisabetai, la Văcărești, lucrările la Dâmbovița etc. Băut ceai. Ora 5½ l-am chemat pe maiorul Vlădoianu și i-am reproșat, în modul cel mai energic și direct, că a sedus-o pe Lucie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
-o împreună cu el și cu restul familiei. Mă aflam în Banat, la CebzaCiacova, trimis ca medic veterinar în combaterea unei boli infecțioase, febra aftoasă. Am fost chemat prin telegramă în 29 octombrie 1968 că tata a murit. Desigur, distrus și consternat, am cerut aprobare de la cei în drept și am venit acasă, la înmormântare. Pe 29 octombrie 1968, s-a întâmplat marea tragedie a familiei noastre. Tata a murit la 61 de ani. Semnele și întâmplările misterioase, ca și cauza morții
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
decorațiuni interioare, instalații sanitare și de încălzire, multe importate, au dispărut sub dărâmături. Jaful, comerțul improvizat înfloresc acum la lumina zilei pe ruinele cartierului. Tot felul de inși se strecoară printre mormanele cartierului scormonind, furând, negociind uneori chiar sub privirea consternată a proprietarilor prada. În panica evacuării, locuitorii cartierelor demolate vor lăsa în urma lor, imobilizate în apartamentele asediate de buldozere, mobilier, îmbrăcăminte, agoniseala unei vieți întregi. Bătrâni azvârliți din locuințele lor moștenite din generație în generație vor fi strămutați la periferie
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în primire încă din curtea spitalului. Rafale de zăpadă scurte și dese asemănătoare armelor automate o mitraliau neîndurător de la tălpi până-n creștet ca pe cel mai mare inamic declarat al Marelui Imperiu Alb. Marele Stat Major era de-a dreptul consternat și vexat de provocarea lansată de o persoană atât de slabă, sensibilă și delicată, lipsită de elementele de virilitate caracteristice oricărui luptător căruia i s-a dus buhul. Așa ceva nu se putea tolera. Drept care elitele de combatanți în uniforme albe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
parcă un resort care stătea adormit în Ceaușescu, mai mult apatic până în acel moment. El a izbucnit roșu de furie: — Dar unde era redactorul care a publicat poezia, cum răspunde el de ceea ce publică? Trebuie dat afară imediat! În tăcerea consternată care a urmat, atenția tuturor a fost atrasă de reacția lui Geo Bogza. Lent, solemn, acesta s-a ridicat din scaun și, după executarea deplină a mișcării, de acolo de sus, s-ar fi putut spune, privind în dreapta sa peste
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
mi-a deschis, uimit, i-am azvârlit cărțile în brațe și am răcnit că totul, totul se terminase, că nu mai aveam ce să caut acolo, că plec și nu mă voi mai întoarce niciodată! și am plecat cu adevărat. Consternat și totodată mișcat de această reacție neprevăzută, Mihai m-a căutat cât de curând și mi-a explicat că nu aveam nici un temei să fiu gelos. și, cu toate că ar fi preferat să nu intre în detalii, mi-a mărturisit că
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
care, după cum mi-a mărturisit mai târziu, expresia feței mele îl șocase: „Credeți că e normal ca în locul lui Eminescu să apară în acest număr fotografia cutăruia...”. Nu, nu socotea normal un asemenea lucru, firește. A rămas, la rându-i, consternat. Nu știa. Cu toții eram indignați. Desigur, presiunea redacției spontan și compact solidarizate a jucat un rol important în bătălia pentru pagina întâi care s-a desfășurat de-a lungul acelei zile memorabile. Meritele cele mai mari revin însă în această
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mulțimi de războinici ce te-ar fi asaltat cu armele răsărite din brazdă odată cu ei. Ultima probă e să înșeli cu istețimea ta ochiul neadormit al balaurului păzitor. Aetes, tatăl meu, a terminat ce avea de vorbit, iar voi, grecii, consternați, vă ridicarăți toți de la masă. Ce departe era atunci de tine regatul ce ți-l aduce drept zestre acum Creusa, fiica lui Creon! În acea seară, ai plecat foarte trist, iar eu te-am urmărit cu ochii înlăcrimați și ți-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
doi ani deboșată Încă din leagăn de o ticăloasă de femeie din sat, care o deprinsese, ca să nu mai plângă, să se masturbeze - așa [că acum] o găsea maică-sa, Înnebunită de spaimă și de rușine, ca și noi, vecinii consternați, pe prispa casei sau În mijlocul curții, cu degetele Între picioare, chircită și sugrumată de spasmuri. N-am mai avut niciodată prilejul, În tot restul vieții mele, să mă Îngrozesc În așa măsură de prăpăstiile infernale ale eroticului. Preotul cel nou
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
În josul paginilor. [...] Nu cunosc decât un singur elev al profesorului C. Rădules cu-Motru, pe care Însă acesta nu și l Însușește (poate din repulsia lui firească de a se ști crescând ciraci În jurul lui) și despre care Îmi vorbea deunăzi consternat de câtă meta fizică, prea multă metafizică!, poate Încăpea În prea micul de stat și prea modestul de felul său, doctorul În filozofie și, ceea ce con tează și mai mult: omul cu marotă filozofică I. Brucăr. Târziu de tot, după
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
schim bat pentru ocazie În Aura (mistica „aură“ a teozo filor), fata pilo tului din port, Înamorată până În călcâie de un zănatec aiurit și bun de gură, căzută la picioarele acestuia, tre zi tul din visurile sale, dezamăgit, mut și consternat, cu ochii la acest „idol negru“ al său zăcând jos și sfărâmat... Am descoperit În mijlocul femeilor mai mult ca oriunde și am beneficiat chiar, În formațiunea mea și mulțumită lor, de un instrument rar de investigație a lumii, de o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
dar Înnăs cut, leneș și capricios, cu care interpreta pe clasici și romantici, sau improviza variațiuni pe orice teme, sau trezea, sub degetele ei și În ritmica duhului sălbatec al jazzului afroamerican, pe toți morții din somnul lor adânc și consternat; sau, În sfârșit, gustul ei nepervertit pentru tot pitorescul, farmecul și ineditul acestei vieți, cum și, ce să mai spun?, aplicațiile ei măiastre În pregătirea pilafului cu raci prinși pe loc la Căldărușani, sau a mielului fript În arhondăria maicilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-l alege astăzi singură, după capul și inima ei; așa cum a făcut Mițura, mult celebrata În versuri de Tudor Arghezi, măritată deunăzi fără să-l mai Întrebe pe taică-său, din al cărui cuvânt nu ieșise până acum, lăsându-l consternat și inconsolat de măritișul singurului său odor de fată, În a cărei dragoste filială se Încrezuse prea mult și se refugiase cu toate amărăciunile celor șaptezeci de ani ai lui, cu sensibilitatea lui de bun părinte și cu marele lui
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care, de cum o văzui, mi-a răvășit tot sângele din mine. Nu era frumoasă fata și nici nu am avut vreodată vreun gust deosebit pentru amorurile ancilare sau cu funcțio narele din subordinea mea. Măriuca plecă Încet pe ușă afară, consternată a mă vedea așa cum nu mă văzuse niciodată; iar fata, privind până atunci năucită și la unul, și la altul, ca neve nindu-i a-și crede ochilor, ieși repede și speriată după coconița cea frumoasă, sugrumată de un plâns abia
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
se poate!! Nu primim!! Nu!! Nu se poate!! Ba se poate!!! răsună violent, brutal, disperat, strigătul lui Ștefan. Se poate!!! Primim!!! rostește, abia putând să-și ascundă tulburarea într-o tuse seacă. Altceva!! strigă apoi repede, răgușit. Altceva!! Boierii rămân consternați, în tăcere. Tăutu, încetișor, cu fereală: Cere... cere, cheile cetăților de la Mare... Ceee?!?! strigă Ștefan cu mânie, deși auzise prea bine. Cere închinarea Cetății Chilia și Cetății Albe... Ștefan sare ca opărit. Trântește cu pumnul în masă: Niciodată!! Aiasta, niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Ștefan, sever. Știi?! Năică, palid ca un mort, bolborosește: Ști... știu... Capu'... Eu... eu am spus ce gândesc oamenii... A... apăi... dacă aiasta-i voia lui Ștefan Vodă, ridică el ochii semeț, taie-mă! Taie-mă și gata! Ștefan rămâne consternat. Toader cade în genunchi, milogindu-se: Iartă-l, Doamne! E prost! Nu știe ce spune... Năcazurile ne-or luat mințile... Ștefan se uită când la Toader, când la Năică și izbucnește într-un hohot de râs nervos: "Prost?!" Haida-de! Știe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
instalat la birou, scria o scrisoare ca să-mi explice ce trebuie să fac ca să redobândesc Crușețul . Poftă nebună să-l rog s-o ia din loc cât mai repede. Mă afundam și mă reafundam într o stare necunoscută de calm consternat; n-aș ști să definesc exact ce simt, ce nu simt; sunt într-o stare de absență fizică, pahar prea plin de o durere care țâșnește prin pereții lui. Mi-am scuturat toropeala și am telefonat tuturor celor din consiliu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
De ce? Pentru că nu se poate. În urma acestei replici d-șoara a avut probabil o primă dezamăgire). Despre ce e vorba, mă rog? Domnișoară, voiam să comunic domnului profesor că ieri, ieșind dela Academie, mi-a furat galoșii. Vocea domnișoarei, uimită și consternată, a întrebat cu grabă: Ce? Cum ați spus? Văzând că am de a face cu o persoană care înțelege precis vorbirea, am atenuat cuvântul și l-am înlocuit cu "schimbat". Nu; doctorul poartă șoșoni; servitorul se înșală, a lămurit, științificește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
a publicului la lansarea volumului Inel, inel de aur... de Domnica Gîrneață, dar mai ales de faptul că „temutul critic” Al. Piru a venit „tocmai de la București” să oficieze evenimentul. Și alții mi-au spus că sînt intrigați - mai mult: consternați - de participarea Profesorului la un asemenea „bîlci” (s-a produs îmbulzeală, s-au distrus vitrine, s-au iscat certuri între cumpărători). Pe mine, gestul său nu m-a scandalizat, din contră, i-am savurat abilitatea și umorul. De la primele vorbe
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
și Voitec mi’au spus ca să scot pe acest om cari nu este vinovat. Să nu denunțați că nu se știe ce are să mai fie (subl.În orig)”. Făcându-se ecoul propriul egoism, Terdiman scrisese că „...evreii au fost foarte consternați, când elemente democrate trec la amenințări de acest gen”. Continuarea ne face să credem că toată logoreea raportorului nu fusese altceva decât o Încercare de justificare a eșecului politicii propriei organizații amintind că „Prin aceste atitudini, curentul sionist a fost
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
revoltătoare, dar în același timp și ridicolă: patru gradați cu armele îndreptate spre mine, căpitanul care continua să urle, căutând parcă să justifice oamenilor hotărârea pe care o luase. Singur, șoferul, îmi arunca din când în când o privire, când consternată, când amuzată. Mărturisesc însă că poziția mea era atât de exasperantă și furia atât de mare încât aș fi fost în stare de orice, mi-era imposibil să mă pot liniști, să mă resemnez, cu toate că-mi dădeam seama că eram
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]