362 matches
-
anonim de Internet cere catolicismului să-și reconsidere valorile. Ele n-ar mai fi chipurile compatibile cu realitățile secolul XXI. Fals! Valorile religioase, creștine sau necreștine, nu sunt actuale sau inactuale. Ele sunt eterne pentru că definesc însăși condiția umană. Sunt consubstanțiale ființei umane și vor exista atât timp cât vor exista oameni. Un pic de lectură din istoria religiilor n-ar strica... S-ar înțelege atunci că Biserică nu poate fi niciodată de acord cu păcatul, indiferent că se numește avort sau nu
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
2009 cu totul altele sunt ipostazele iubirii îndelung mediatizate și amplu comercializate. Convingerea mea este că Mircea Eliade avea dreptate: aceste versiuni histrionice ale dragostei, perfect desacralizate, mai păstrază totuși umbra unor simboluri, ritualuri și nostalgii magico-religioase. Toate acestea sunt consubstanțiale ființei umane și, prin urmare, nu pot fi extirpate. Cel mult pot fi înlocuite cu substitute perfect desacralizate. Iată câteva exemple specifice anului 2009. În Franța, Nicolas Garreau produce fantezii erotice pe bandă rulantă. Firma ApoteoSurprise oferă evident, contra cost
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
Victoria cu Lituania este doar efectul unei mentalități proaspete, optimiste. Nu este suficient pentru a face performanță. Cu acesta ne-am lămurit și resemnat. Rămâne însă problema violenței în fotbal. Știm că violența în genere asemenea sacrului, iubirii, fricii este consubstanțială ființei umane. A fi om înseamnă ați asuma o doză de violență ca destin. Problema este că nu poți să-i dai violenței curs liber, dezinvolt, ca huliganii de pe stadionul din Târgul Jiu. Esențial este să ți-o transfigurezi prin
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
forme ale fricii ne bântuiau înainte de 1989 și ce tipuri de frică ne stăpânesc azi? Pentru a răspunde concludent, sociologii au intervievat 1039 de români. Ceea ce trebuie spus dintru început e faptul că de frică nu scăpăm niciodată. Frica este consubstanțială condiției umane. E o emoție negativă, dar universală, în termenii psihosociologului Septimiu Chelcea. Apoi mai trebuie spus că frica nu există. Există mai multe frici. Sunt frici și frici. Contează enorm care din ele te locuiește. Așa cum reiese din cercetarea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
act de sfidare. Căci nu se mai pune, în prezent, problema existenței operelor cu pricina: ele au fost atestate în și prin tratatele de teorie literară, așadar au circulat în acel moment literar, ajungând fatalmente la apogeu și, uneori, devenind consubstanțiale decadentismelor. E astăzi un adevăr sine qua non că evoluția fenomenelor literare, în speță a genurilor și speciilor, atrage după sine evoluția conceptelor, a ierarhizării și a poeticii literare. Lucrurile nu puteau sta altfel nici în lumea veche. Chiar și
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
om. Aceste două ipostaze, divină și umană, în relația lor cu arhēíron, pot fi regăsite în cadrul imaginarului la un nivel paradigmatic, arhetipal, generativ de modele și de tipuri reprezentative. Fiul, care era Numele Tatălui, devine reprezentarea Tatălui. Cuvântul "consubstanțial" de la Niceea autorizează, în fapt, toate interpretările iconografice. Teama de idolatrie prin imagine se va estompa așteptând întoarcerea intransigenței: iconoclastia. (Tristan 317). Asemănarea dintre imaginea terestră a lui Iisus și imaginea celestă a lui Christos - raport consacrat de interpretarea Apostolului
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
-l! De ce nu îl vizitezi?). Aici intervin însă și alți factori decât aceia de natură fonetico-fonologică și gramaticală. Două sunt nivelurile la care funcția persuasivă poate fi activată: la nivelul conținutului semantic al mesajului și la nivel cognitiv. Sunt dimensiuni consubstanțiale tipului de informație, subordonate obiectivelor presei și /sau jurnalistului, având implicații majore în retorica discursului și în comunicarea gazetărească: 1) factorul cognitiv. Funcția persuasivă sau de convingere nu ar fi posibilă în afara raționamentelor, a echivalențelor, altfel spus, a metaforei jurnalistice
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
jocurilor, joc în sumă nulă, regulile jocului economic etc. Limbajul metaforic al scenariului competiției este interdisciplinar și implică, deopotrivă, ideea morală, comportamentul lui homo oeconomicus. Domeniul economiei a crescut pe terenul filozofiei morale. Concepția economică a lui Adam Smith este consubstanțială cu filozofia morală a secolului al XVIII-lea. Dimensiunea etică managerială dar mai cu seama a afacerilor, a fost conceptualizată din perspectiva a doua coordonate: etica individuală, etica socială. A. Smith (L. Baciu, 2005) a dezvoltat conceptele eticii individuale (corelate
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
Lenin* hotărăște s-o înlocuiască inaugurând Noua Politică Economică - NEP*. Desigur, aceasta nu este decât o manevră tactică pentru a găsi un fundament mai potrivit instaurării la termenul fixat a „dictaturii proletariatului”. L LIMBA DE LEMN Minciuna organizată a fost consubstanțială regimurilor comuniste, și ea a rămas acolo chiar și atunci când, în URSS* și în democrațiile populare* s-a pus capăt terorii* de mare intensitate, în timpul destalinizării*. Or această minciună organizată, care alterează permanent reprezentările realității și care neagă până și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
după aceea, E. Benveniste observînd că înaintașul său a confundat sistematic semnificatul cu referentul. Din acest motiv, arbitrarul s-ar situa în raporturile dintre semn și lucrul desemnat, iar nu între semnificant și semnificat, căci aceste aspecte ale semnului fiind consubstanțiale, legătura dintre ele nu poate fi necesară. De altfel, în 1933, lingvistul american Leonard Bloomfield a elaborat o altă teorie a cuvîntului ca semn, pornind de la principiile behaviorismului și punînd pe primul plan relația dintre forma lingvistică și obiectul (referentul
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
utilizează frecvent cu accepții similare sau comune, deși fiecare dintre ele ar trebui, pe terenul științei să funcționeze cu semnificații distincte. O departajare a conținutului și întrebuințării lor este însă dificil de realizat, întrucît sferele noționale corespunzătoare vizează realități afine, consubstanțiale sau interferente, toate cele trei trimițînd la ceea ce este "dincolo" de comunicare, discurs sau limbaj. Pornind de la premisa consacrată a funcționării, pe lîngă limba primară, care se raportează la realitatea extralingvistică, a unei limbi secundare, al cărei obiect este limba
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Grigorie Tobie. Deși își strânge relativ târziu, și parțial, producția poetică în volumul Cartea anilor tineri (1939), vibrația lirică este autentică și irupe din majoritatea textelor scrise de P. Propensiunea către metaforă, firească indiferent în ce domeniu se manifestă, dar consubstanțială cu personalitatea, creația și izvoarele poeziei lui Lucian Blaga, a putut fi interpretată ca descinzând din aceasta. Versurile dezvăluie familiaritatea autorului cu spiritul poeziei europene, îndeosebi cu Rainer Maria Rilke și Stefan George, și în același timp trădează comuniunea cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
Eutihes, Vigiliu amintește una din operele sale precedente în care discutase pe larg dreptul Bisericii de a da noi definiții credinței pentru a face față noilor erezii, chiar dacă folosește termeni care nu se găsesc în Sfânta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousion), care nu e de găsit în Scriptură, așa cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu perfect și om perfect, constituit dintr-un suflet rațional și un corp, generat veșnic de Dumnezeu potrivit cu natura divină și, în ultimele zile, de către Fecioara Maria potrivit cu natura umană, consubstanțial cu Tatăl potrivit naturii divine și cu noi potrivit celei umane. Această uniune distinctă (asynchytos) a două naturi permite atribuirea titlului de Theotokos Fecioarei Maria. În privința modului cum vorbesc Scripturile despre Cristos, era admis faptul că expresiile de-acolo i
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos, p. ???). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități care este și datat înainte de 429. Unii cercetători îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard se gândește în schimb la anii 423-425. În prolog, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Contra arienilor a lui Atanasie. În prima sa scrisoare trimisă lui Nestorios (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus când mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfânta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unicnăscutului, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și clerului, dar l-a publicat abia mai târziu. Cum e greu de imaginat lectura
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a publicat abia mai târziu. Cum e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfânta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unicnăscutului (care în
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
BIBLIOGRAFIE Aici și în continuare ne mulțumim să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fiecare operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll. di testi patristici 98), Città Nuova, Roma 1992. Studii: G.
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și presbiterul alexandrin Teofil, eutihieni amândoi, și se cere expluzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă cu tărie că trupul lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. În aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei declară adeziunea sa la Crezul de la Niceea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
atîta vîlvă în jurul ideii de focalizare, ca fiind al treilea termen implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
implicat în demonstra-ție. Probabil că mi-am pus întrebarea asta de-atîtea ori, încît acum îmi vine foarte greu să găsesc răspunsurile. Dar poate că argumentul îndreptat și împotriva individualismului, consubstanțial cu manevrarea conceptului de "voce" vorbitoare, și împotriva centrismului lingvistic, consubstanțial cu dominația acestei "voci vorbitoare", are o oarecare greutate acolo unde argumentele logice și ideologice nu sînt de ajuns. A întreba nu de unde vin cuvintele sau cine pune aceste întrebări, ci în ce constă perspectiva pusă în fața noastră pentru a
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și zelatorii ei refuză rețetele, fie chiar pe cele extrase din opere clasice sau numai celebre. Fiind adevărat că orice poezie are o 1 Ion Biberi - Orizonturi spirituale, București, Editura tineretului, 1968, pp. 63-71 2 idem, p. 64 94 obscuritate consubstanțială nu e deloc adevărat că orice obscuritate este poezie.” 1 Cu doi ani înainte, același Ion Biberi comentase elogios Versificația modernă: ,, Deși limitată voit la o analiză tehnică, lucrarea interesează,astfel, și prin perspectivele generale, originale și bogate în sugestii
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
cosmopolită proprie vechii aristocrații. Prima se bazează pe o mobilitate profesională, în timp ce a doua își are rădăcinile în ideea de familie și în socializarea începută din cea mai fragedă copilărie. Una pare a fi învățată, cealaltă naturală, ca și cum ar fi consubstanțială unui mediu în care se constituie ca element identitar puternic [Wagner, 1998, 2007]. Anglomania franceză Dacă marile familii sunt în mod obișnuit poliglote, preferința se îndreaptă de mult timp spre limba engleză. Odată cu supremația Statelor Unite, stăpânirea englezei americane a devenit
by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
teologiei printre „înțelesurile cele deșarte ale lumii”, Andrew Louth ne propune întoarcerea la alegorie. Solidară cu revelația iubirii unificatoare a lui Dumnezeu, alegoria nu este o metodă de acomodare a unor texte biblice la revendicările teologiei platonice, ci un eveniment consubstanțial fuziunii teandrice de orizonturi. Duhul care conspiră cuvintele revelației întregește răspunsurile căutate de tâlcuitor, pe orice treaptă a virtuții s-ar afla acesta. Alegoria este, în fapt, aplicația semiotică a unei teologii eshatologice a istoriei. Convertirea literei în Duh se
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]