362 matches
-
fie purificată printr-o mare credință, așa cum se purificau odinioară înainte de luptă cavalerii. Cele mai crunte ultragii, cele mai triviale injurii pot străluci cu o lumină de vitraliu dacă cel care înjură e un om de onoare; această calitate intră consubstanțial în geniul invectivei. Din pamfletele lui Aretino nu a rămas nimic (decât o pâine pentru erudiți) numai fiindcă pamfletarul acesta a fost un șantagist. Invectiva poate fi vitriolantă în expresia ei, dar trebuie să fie sublimă și pură în incandescența
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
o asemenea frescă istorică nu se poate scrie ca Patul lui Procust. Dar fresca aceasta (care reprezintă cel mai mare efort de construcție epică al unuia dintre marii noștri scriitori) este, ca și capodopera sa dramatică Danton, de care e consubstanțial legată, o operă despre noocrație și revoluție, temă fundamentală pentru autor. Cu Danton la început de carieră literară și cu Un om între oameni la sfârșit, ambele lucrări „istorice” și „obiective”, Camil Petrescu și-a dovedit consecvența și coerența operei
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ontic și gnozic, cuvântul poetic devine logos, reumplându-se de forța sa originară, esențială și plăsmuitoare. O asemenea rostire transsubstanțiază materia prin/în verb, existența își recapătă sensurile genuine „tari”. Ființă și limbă, existență și sens se nasc simultan și osmotic, consubstanțial și coextensiv. Limba însăși a acestei poezii (mai ales ca lexic, dar și ca sintaxă și ca topică) își recucerește forța aurorală, proaspătă și virilă (nici urmă de pioșenie moleșită în entuziasmul poetului). De aici izbitoarea impresie de simplitate și
IONEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287578_a_288907]
-
dintre Cristos și Anticrist 128. Nu este lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebea de alți istoriciști (Croce, Ortega y Gasset) pentru care tensiunile, rupturile și resurecțiile erau consubstanțiale condiției umane, neputând fi abolite în întregime 129. Lectura operei lui Marx cere, așadar, un anumit tip de înțelegere a autorului care suferă prin personajele sale130: în cel mai bun spirit romantic - combinat cu fidelitatea față de litera textului, specifică mediului
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
legate de soarta cosmosului, dându-le o turnură romantică. Intuind în arheul exprimat la nivelul fragmentului unitatea existențială pierdută, ce tânjește într-un impuls dramatic spre refacerea ei, exegeta trimite spre un Eminescu creator total, expresie integrală a sufletului românesc, consubstanțială spiritualității universale. Instrumentele analitice, orchestrarea a numeroase surse și maniere de argumentare atestă și unele mutații metodologice, exprimând evoluția autoarei de la discursul istorico-literar spre comentariul de idei în zone abstracte, luxuriant eseistic, cu ample deschideri speculativ-comparative. În aria literaturii universale
DUMITRESCU-BUSULENGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286912_a_288241]
-
Eutihes, Vigiliu amintește una din operele sale precedente în care discutase pe larg dreptul Bisericii de a da noi definiții credinței pentru a face față noilor erezii, chiar dacă folosește termeni care nu se găsesc în Sfânta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousion), care nu e de găsit în Scriptură, așa cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e și
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu perfect și om perfect, constituit dintr-un suflet rațional și un corp, generat veșnic de Dumnezeu potrivit cu natura divină și, în ultimele zile, de către Fecioara Maria potrivit cu natura umană, consubstanțial cu Tatăl potrivit naturii divine și cu noi potrivit celei umane. Această uniune distinctă (asynchytos) a două naturi permite atribuirea titlului de Theotokos Fecioarei Maria. În privința modului cum vorbesc Scripturile despre Cristos, era admis faptul că expresiile de-acolo i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a Fiului (și a Sfântului Duh), în două opere anume (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. aici, mai jos, p. ???). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități care este și datat înainte de 429. Unii cercetători îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard se gândește în schimb la anii 423-425. În prolog, unde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Contra arienilor a lui Atanasie. În prima sa scrisoare trimisă lui Nestorios (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus când mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfânta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unicnăscutului, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și clerului, dar l-a publicat abia mai târziu. Cum e greu de imaginat lectura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
l-a publicat abia mai târziu. Cum e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfânta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unicnăscutului (care în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
BIBLIOGRAFIE Aici și în continuare ne mulțumim să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fiecare operă ediția de referință, lăsând la o parte PG când există Pusey și chiar Pusey când avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Trinități: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfânta și consubstanțiala Trinitate: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, a c. di A. Cataldo (Coll. di testi patristici 98), Città Nuova, Roma 1992. Studii: G.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria prin care sunt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și presbiterul alexandrin Teofil, eutihieni amândoi, și se cere expluzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă cu tărie că trupul lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. În aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei declară adeziunea sa la Crezul de la Niceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și chiar de o încercare de a o resuscita, după 1990, vreme de câțiva ani - cu colaborarea sporadică a lui R., stabilit în Germania din 1989 -, orientarea spre proza științifico-fantastică a ajuns să devină, în imaginarul colectiv al culturii române, consubstanțială cu creatorul și animatorul ei, ocultând adesea celelalte aspecte ale activității sale. Începuturile literare ale lui R., duble într-un anume sens, îmbrățișau cele două laturi esențiale ale evoluției sale ulterioare: literatura de anticipație - reprezentată de prima povestire, Astrul principal
ROGOZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289296_a_290625]
-
alte dimensiuni ale globalizării (turismul, sportul, migrația circulatorie etc.). Disparitățile de avere și posibilități de trai sunt concentrate și acut trăite în marile aglomerări urbane. Cartierele periferice sau - mai ales în SUA - centrele orașelor sunt zone unde cultura sărăciei este consubstanțială cu cea a violenței, altfel spus câștigarea existenței și, eventual, a unui trai mai bun prin mijloace ilegale și agresive funcționează ca standard de viață. Cei care s-au ocupat însă de problematica subculturii violenței - denumire sub care această stare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
lui Eutihes, Vigiliu amintește una din operele sale precedente, unde discutase pe larg dreptul Bisericii de a da noi definiții credinței pentru a face față noilor erezii, inclusiv folosind termeni ce nu se întîlnesc în Sfînta Scriptură. Așa este termenul „consubstanțial” (homoousios), care nu e de găsit în Scriptură, după cum arienii obiectaseră deja adepților Crezului de la Niceea. Această scriere amintită de Vigiliu este Dialogul împotriva arienilor, sabelienilor și fotinienilor, la care participă Atanasie, Arie, Sabellius, Photinus și Probus, care e judecător
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adăuga o declarație cristologică prin care Cristos era recunoscut ca Dumnezeu desăvîrșit și om desăvîrșit, constituit dintr-un suflet rațional și un corp, generat veșnic de Dumnezeu potrivit cu natura divină și, în ultimele zile, de către Fecioara Maria potrivit cu natura umană, consubstanțial cu Tatăl potrivit naturii divine și cu noi potrivit celei umane. Această uniune distinctă (asynchytos) a două naturi permite atribuirea titlului de Theotokos Fecioarei Maria. în privința modului cum vorbesc Scripturile despre Cristos, era admis faptul că expresiile de acolo i
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
deplina divinitate a Fiului (și a Sfîntului Duh) în două opere (cărora li se adaugă epistola despre Crez, pentru care cf. infra, p. 000). Există în Comentariul la Ioan (I, 1, PG 73, 93) o trimitere la Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii fapt ce îl plasează înainte de 429. Unii cercetători (de exemplu, J. Liébaert) îl situează la începutul episcopatului său, iar G.M. de Durand sugerează că ar putea să dateze chiar dinainte de 412; G. Jouassard vorbește în schimb de anii 423-425
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Contra arienilor a lui Atanasie. în prima sa scrisoare trimisă lui Nestorie (Epist. 2), Chiril afirmă că a compus cînd mai era încă în viață Atticus, patriarhul de Constantinopol (mort la 10 octombrie 425), „un mic tratat despre Sfînta și consubstanțiala Treime, ce conține și o expunere despre întruparea Unului-născut, în consonanță cu ceea ce am scris acum”, și că i l-a citit lui Atticus, episcopilor și clerului, dar l-a publicat abia mai tîrziu. Deoarece e greu de imaginat lectura
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
l-a publicat abia mai tîrziu. Deoarece e greu de imaginat lectura publică a unui text extrem de lung cum e Tezaurul, obișnuim să identificăm această operă cu o altă scriere, adresată tot lui Nemesinos, care se ocupă de „sfînta și consubstanțiala Treime” (I, prol.) și e împărțită în șapte dialoguri (logidia). Cum Chiril declară că abordează „din nou” tema, opera e posterioară Tezaurului. Interlocutorul lui Chiril în aceste dialoguri este Hermias, același ca și în tratatul Despre întruparea Unului-născut (care în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Aici și în continuare ne limităm să indicăm pentru fiecare operă ediția de referință, lăsînd la o parte PG cînd există Pusey, și chiar pe Pusey cînd avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfînta și consubstanțiala Treime: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris, 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, ediție îngrijită de A. Cataldo (Coll
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
operă ediția de referință, lăsînd la o parte PG cînd există Pusey, și chiar pe Pusey cînd avem ACO; pentru indicații complete a se vedea CPG III. Tezaurul sfintei și consubstanțialei Treimii: PG 75, 9-956; 1479-1484. Dialoguri despre sfînta și consubstanțiala Treime: G.M. Durand, Cyrille d’Alexandrie. Dialogues sur la Trinité, 3 vol. (SChr 231; 235; 246), Cerf, Paris, 1976-1978; trad. it. Dialoghi sulla Trinitá, ediție îngrijită de A. Cataldo (Coll. di testi patr. 98), Città Nuova, Roma, 1992. Studii: G.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Bisericilor din Constantinopol și din Alexandria, prin care sînt demascați Isaia, episcop de Hermopolis, și preotul alexandrin Teofil, ambii eutihieni, și se cere expulzarea lor; în opoziție cu eutihienii, Timotei afirmă cu tărie că trupul lui Isus Cristos a fost consubstanțial cu al nostru. în aceeași scriere s-a păstrat și o petiție a lui Timotei înaintată împăratului Leon; pentru a respinge acuzațiile aduse de acesta într-o scrisoare din 17 august 458, Timotei își declară adeziunea la Crezul de la Niceea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
omenești, țesătura, trece în domeniul divin, devenind țesut - deci un fragment de viață, la îndemâna doar a Pantocratorului! Sfârșitul poemului e mai puțin sfâșietor sentimental decât pare. Necredinciosul Sf. Toma feminin vrea să pipăie flanela - tocmai acum când ea a devenit consubstanțială cu ființa umană (în partea de divin a acesteia). Suferința eului liric e neîndoielnică: De ce pretinzi că nici n'a fost nici o flanelă, Că nu mă vezi, că nu mă simți, că nu mă recunoști? Provocarea obtuză a spuselor feminine
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
ponderea uriașă a „modelului”, întrucât și acum asemănarea nu provine din deficit de originalitate, ci din afinitate structurală, asumată cu multă cutezanță. Și prozatorul S. se situează într-un raport de continuitate cu poetul, cele două modalități de scriitură fiind consubstanțiale. Proza poematică din Cartea mirajelor, cum se intitulează un ciclu din volumul Textele de la Montsalvat (1997), anunța paginile din care se articulează prima carte „de proză” a scriitorului, Textele de la Monte Negro (2003), un fel de mic roman (care poate
SOVIANY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]