8,426 matches
-
1989), nu putea accepta degradarea comunistă a idealurilor de justiție și de libertate. În perioada teroarei culturale a stîngii, a avut curajul să o înfrunte, plătind și el, că puțini alții, prețul marginalizării. La Florența, l-am cunoscut pe Primo Conți, avangardist din grupul lui Marinetti, unul dintre puținii artiști de faima internațională care au rezistat sirenelor puterii comuniste din Italia. Prietenia cu istoricul de artă Giulio Carlo Argan a durat puțin, bazată la început pe stima reciprocă (mi-a prezentat
Camilian DEMETRESCU: - "Cine spune că exilul politic a luat sfârsit se înseală..." by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18039_a_19364]
-
un model solar, care se agață pe perete. O privește cu admirație și se bucură ca un copil. Vede gravat „Korod” pe spatele ei. Îi explic că este numele localității din Transilvania unde a fost făcută farfuria și adaug zâmbind: Contele de Saint Germain, despre care am vorbit cu o zi în urmă, s-a declarat ca fiu al prințului Rakoczy de Transilvania. Prin hazard, cercul discuției noastre despre Conte s-a închis într-un mod neașteptat. Îmi spune că duminică
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
localității din Transilvania unde a fost făcută farfuria și adaug zâmbind: Contele de Saint Germain, despre care am vorbit cu o zi în urmă, s-a declarat ca fiu al prințului Rakoczy de Transilvania. Prin hazard, cercul discuției noastre despre Conte s-a închis într-un mod neașteptat. Îmi spune că duminică pleacă spre Paris și pe drum îmi va citi cartea „Cei șapte ani de acasă...” Această promisiune este ca un cadou nesperat. Ne strângem mâinile și eu îi spun
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
mod neașteptat. Îmi spune că duminică pleacă spre Paris și pe drum îmi va citi cartea „Cei șapte ani de acasă...” Această promisiune este ca un cadou nesperat. Ne strângem mâinile și eu îi spun în românește: „La revedere, Bambino!” Contele meu Pelerin mă privește lung, vizibil emoționat: „Crezi că ne mai vedem?” „Nu știu, poate, vreodată!” îi răspund eu și îi întind cartea mea de vizită. Un mic diamant îi strălucește parcă în privire. O stea, a trecut prin viața
În căutarea tatălui. In: Editura Destine Literare by Cătălina Stroe () [Corola-journal/Journalistic/82_a_241]
-
explorator" în diverse biblioteci și fonduri arhivistice a lui Virgil Cândea a putut duce la redescoperirea acestui manuscris, acum 15 ani, si descifrarea drumului sau sinuos până în Statele Unite ale Americii. Fapt este că Tindal l-a vândut unui "amateur éclairé", contele Friedrich von Thoms (1696-1746), diplomat german la curtea Angliei, cunoscut lui Antioh Cantemir, prenumerant la ediția engleză, "posesorul unei bogate biblioteci de manuscrise și cărți rare" (p. XLVIII), stabilit ulterior în orașul Leiden. Informația, publicată într-o revistă germană din
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
p. XLVIII), stabilit ulterior în orașul Leiden. Informația, publicată într-o revistă germană din 1744 și devenită cunoscută la noi printr-un articol al lui Gr. Ploesteanu ("Vatra", 1983, nr. 3, p. 14), cuprinde în același timp detaliul că același conte cumpărase și manuscrisul original al Descrierii Moldovei, ale cărui urme editorul de astăzi speră, ca și noi toți, să le descopere cândva, căci, la trei ani după moartea savantului posesor, cele două manuscrise au fost vândute de soție prin licitație
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
românilor aveau să fie înșelate, deoarece eliberatorii" ruși nu erau apărătorii creștinătății, ci doar soldații unui alt imperiu, mai vorace chiar decât îngrozitorii turci, un episod de un tragism aparte petrecut în Moldova în iarna anului 1788 fiind împărtășit de contele francez Louis Langeron, general în armata rusă la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Un sat întreg a fost ars, iar locuitorii au fost alungați pe câmp, în ger și zăpadă, fiind lăsați să moară de frig și de foame. Iată
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
Bonaparte, care a invadat ținutul rușilor. Cu toate acestea, dedesubturile păcii de la București, din 1812, în urma căreia România a pierdut Basarabia, sunt neclare și astăzi, după 200 de ani, mai scrie sursa citată. Dar, bănuielile românilor se dovediseră întemeiate, comentariul contelui de Langeron arătând adevărata țintă a rușilor: „Împrejurările în care s-a aflat Rusia în 1812 ne-au silit să nu cerem decât Prutul, și încă am fost foarte mulțumiți că am căpătat această frontieră". Însă, la 1830, românii se
Când au început românii să urască Rusia by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25174_a_26499]
-
intuiești cuvîntul pentru că nu-i mai intuiești episodul propriu-zis din care a apărut. E ca și cum te-ai amuza pe seama încetinelii masive a zepelinului fără să știi că termenul se trage din numele celui care a avut ideea unei asemenea aeropurtări (contele german Ferdinand von Zeppelin). E ca și cînd ai lăuda „virtuțile“ femeii calide fără să știi că virtutea e de fapt puterea ivită din forță virilă. O noțiune abstractă e ca o cameră de hotel: primește multă lume și nu
Filonul Etimologiilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2558_a_3883]
-
ța în cauză : „George Bruxelles, Luxemburg, Roma, Apostoiu - Eminescu în lume. Cum Moscova, Havana. este mai bine să fie cunoscut: prin Enumerarea indicatori lor... traduceri sau prin monografii de genul geografici au menirea, pentru mine, celei realizată de Rosa del Conte, de a sesiza modul de funcționare a Mihai Eminescu o dell’Assoluto spiritului comparatist în arealul culturii (1962)? Cu un titlu insolit - pentru universale, pe care filologul a Eugen Simion - Atingeți un perioada contemporană - Neamul și perceput-o în structurile
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
o carte de existență din interiorul afirmării sale. traducerile din Eminescu nu sunt polemici moderne, deloc cordiale, Căci nu pot să-mi explic altfel gradul concludente. Prefer studiile de tipul semnată George Apostoiu. ridicat de apertură cărturărească în Rosa del Conte.” Formularea din titlu aparține lui dezbaterile nobile, meritorii, cu Nu numa i pen t ru m i c i l e M i r c e a V u l c ă n e s c u , c a r
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
Mircea Anghelescu Dacă eminescologia din străinătate prefera, în urmă cu o jumătate de secol, să investigheze ansamblul operei poetului nostru și să-i definească temele fundamentale insistând asupra originalității (Rosa del Conte, Eminescu o dell’assoluto, 1962, sau Alain Guillermou, La genèse intérieure des poésies d’Eminescu, 1963), cercetătorii străini din ultimul deceniu par să prefere incizia directă în problemele capodoperei care implică și sintetizează toate nuanțele creației eminesciene: Luceafărul. În orice
Eminescu în lecturi Contemporane by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2408_a_3733]
-
În anul 1956, cănd Academia Regală Suedeză îl nominaliza pe Lucian Blaga pentru Premiul Nobel la propunerea a doua eminente personalități contemporane, profesoara universitară Roșa Del Conte din Italia, care studiase profund lirica lui Blaga și profesorul Bazil Munteanu din Franța, România se află sufocata în ceață obsedantului deceniu în care au pierit majoritatea elitelor și valorilor neamului nostru. Când aceștia nu erau lichidați în închisori sau
Eu cu lumina mea sporesc a lumii taină Lucian Blaga. In: Editura Destine Literare by George Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_231]
-
Isabelle Huppert pe post de Pierre și Marie Curie, gata de orice sacrificii pentru binele și progresul omenirii. Un corect film didactic, tocmai bun de difuzat, fără nici o restricție, de orice post de televiziune. Cinematograful practicat de Eric Rohmer în Conte d'automne (1998) este, evident, de factură clasică. Un scenariu abil și subtil articulat (premiat la Veneția), personaje interesante și atașante (în buna tradiție a comediei de tip francez), o mizanscenă riguroasă, dar ingenioasă în construcția aproape geometrică, a "jocului
À la française... by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16741_a_18066]
-
chiar atît de bine, de nuanțat, și în orice caz mai corect decît destui români. Cum ați ajuns să deprindeți româna în toate subtilitățile ei? Am învățat-o mai întîi la facultate, la Roma, ca studentă a doamnei Rosa del Conte. Am dat licența cu o lucrare de filologie despre Școala Ardeleană, în 1966, și imediat după aceea am stat la București vreo șase luni, timp în care am lucrat la Ambasada Italiei ca traducătoare. Meseria asta nu mi-a plăcut
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
luni, timp în care am lucrat la Ambasada Italiei ca traducătoare. Meseria asta nu mi-a plăcut și m-am întors la Roma, unde am început o carieră universitară ce continuă și azi. Am fost întîi asistenta doamnei Rosa del Conte, pînă prin 1977-78, cînd dînsa a fost înlocuită de domnul Emil Turdeanu, care a rămas la catedră pînă în 1982. De atunci am devenit eu însămi titulară. Știu că specialitatea dvs. e filologia și literatura veche, un domeniu mai savant
Luisa Valmarin - Trei decenii de românistică la Roma by Adriana Bittel () [Corola-journal/Journalistic/16812_a_18137]
-
lirice (aria rozelor, duetul scrisorii) a dezvăluit și cealaltă față a personajului, dar mai mult în cânt decât în jocul care accentuează doar latura "subretă". Și dacă rolul Suzanei ar fi putut fi îmbogățit de o imaginație regizorală mai nuanțată, Contele mi s-a părut complet greșit în linia unui caraghios care se ridiculizează în bufonerii inutile (vezi unele filme vechi despre "bestiile burghezo-moșierești"). Beaumarchais spunea că personajul "trebuie jucat foarte nobil dar cu grație și libertate". Dacă acceptăm că opera
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
trebuie jucat foarte nobil dar cu grație și libertate". Dacă acceptăm că opera atenuează mult din sarcasmul piesei, transformând-o într-o bijuterie de grație aristocratică și veselie delicată, vom fi de acord cu acei comentatori care nu văd în Conte o brută și nici un comic ci doar un bărbat lovit de o pasiune nestăpânită, care-l antrenează în situații potrivnice lui. De altfel, muzica atribuită lui de Mozart nu are nimic din demonismul unui Don Giovani, ea este dominatoare, virilă
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
albastru, comediile-eseu fiind considerate drept principalele sale realizări în acest domeniu. Sârbu și-a propus și a și reușit, cred autorii, să exploreze scenic "situații nebizantine, antibalcanice", dând astfel o replică "ardelenească", mitteleuropeană, peste timp, lui Caragiale. Un fel de conte philosophique, o scriere tot "euphorionistă", așadar ar fi romanul Adio, Europa!, cea mai importantă operă din literatura noastră referitoare la anii de dictatură, o radicală și cvasicompletă "analiză spectrală" a totalitarismului și a invențiilor acestuia în materie de "transformare a
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
tale.[...]. Vom termina această scurtă schiță cu un ultim exemplu, Insula fericirii, care a fost scrisă, plecînd de la o schemă populară, de către D-na d'Aulnoy în 1690. Este vorba de o poveste inserată într-un roman Istoria lui Hypolite, conte de Duglas (1690) în care eroul, Hypolite, o povestește unei călugărițe căreia îi face portretul; aceasta îl sfătuiește să meargă să istorisească povestea Juliei, noua ei pensionară care nu e altcineva decît iubita sechestrată a falsului pictor. Sîntem aproape de povestea
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
țării" de a sta pe margine. După care autorul semnalului îl cotonogește verbal pe căpitanul naționalei învinuindu-l că a simulat un fault, că a indus o stare de spirit de tip nevricos echipei și că l-a nenorocit pe Conte, cu faultul de pe urma căruia Hagi s-a ales cu primul cartonaș galben. în privința acelei așa-zise simulări, fostul arbitru internațional Adrian Porumboiu a declarat pentru EVENIMENTUL ZILEI următoarele: "Dacă priviți reluarea cu atenție veți observa că Hagi cade în direcția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
avut România după N. Rainea, ci și un foarte bun cunoscător al mecanicii faulturilor. Spre deosebire de CT Popescu potrivit căruia Hagi s-ar fi aruncat ca în bazin. Ceea ce nu corespunde adevărului. Nici faultul prin care Hagi "l-a nenorocit pe Conte" nu intră în categoria la care pare a se referi editorialistul scriind că din cauza căpitanului naționalei, România a jucat la rupere de picioare. Hagi nu l-a atacat pe Conte din spate, ci pieziș, și nu i-a vînat picioarele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
adevărului. Nici faultul prin care Hagi "l-a nenorocit pe Conte" nu intră în categoria la care pare a se referi editorialistul scriind că din cauza căpitanului naționalei, România a jucat la rupere de picioare. Hagi nu l-a atacat pe Conte din spate, ci pieziș, și nu i-a vînat picioarele, ci voia mingea. Dacă l-a nenorocit pe Conte, scoțîndu-l din joc, Hagi n-a făcut-o ca un terminator. Atacul său la minge a întîrziat cu o fracțiune de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
se referi editorialistul scriind că din cauza căpitanului naționalei, România a jucat la rupere de picioare. Hagi nu l-a atacat pe Conte din spate, ci pieziș, și nu i-a vînat picioarele, ci voia mingea. Dacă l-a nenorocit pe Conte, scoțîndu-l din joc, Hagi n-a făcut-o ca un terminator. Atacul său la minge a întîrziat cu o fracțiune de secundă, așa cum se poate constata privind reluările. Dar oricîte i-ar fi pus în cîrcă CT Popescu lui Hagi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16974_a_18299]
-
s-au așternut la drum. pe motiv că vinicius fuma țigări "bran", chiar acolo s-au și trezit (parțial). ar mai fi de adăugat că somnul ultrasonor al lui lică, pe acea pajiște din apropierea castelului, a alungat pînă și stafia contelui dracula și s-a bucurat de afluxul turiștilor - veniți ca la un vernisaj al lui marcel bunea". Pînă la urmă se produce inevitabilul. O atmosferă de îmbrățișări și pupături (verbale) optzeciste. Eroii generației sînt definiți cu lapidară, dar suculentă voluptate
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]