1,465 matches
-
iar la Tia Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă în afara temporalității, delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la o singură formulă, aceasta nu ar putea fi decît din aceeași categorie: cum ar fi expresionismul melancolic, de pildă.
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
familiei și solidaritatea cu glia strămoșească". Ov.S. Crohmălniceanu îl situează pe Pillat în capul listei la capitolul dedicat "poeziei chtonice", proclamîndu-l sămănătorist, Cornel Ungureanu percepe și el o empatie a bardului cu doctrina sămănătoristă, iar Cristian Livescu afirmă în consonanță: "Contemplația pillatiană prilejuiește tocmai această comuniune tainică cu Pămîntul-mamă, cu ființa telurică primordială, al cărei răsuflet dă farmec naturii". AL. Cistelecan își îngăduie a cîrti împotriva acestui "clișeu" ce pare a avea atributul evidenței: ""Legarea de glie" e, însă, la Pillat
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
este grav-speculativ, abstras și extatic, fragil în elevația sa, ușor prețios în conceptualismul său baroc, care introduce sintagme precum "oceanificarea cosmosului", "acvificarea cerului", "apa conceptuală", "apa ideologică", "teologia apei", "timpul acvatic", "acvificarea formei", "apă paradisiacă" etc. E un etaj al contemplației, etajul de sus, de unde se vede infinitul. Situîndu-se la acest nivel, exegetul, își creează, spre a-l parafraza, un centru de comandă vizionară al întreprinderii d-sale, care ne amintește întrucîtva avîntatul eseu, plin de "drog creativ", al lui Pompiliu
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
voluntară în captivitatea unui reper unic - sunt inepuizabile, Serghei Manoliu denunță o gravă erodare a țintelor morale și o galopantă entropie a unei existențe abil camuflate sub aparența unei geometrii infailibile. Deplasarea mecanică a accentelor de pe eclezial pe economic, de pe contemplația spirituală pe mistica eficienței, dar și pe o anumită gratuitate voluptuoasă în relația directă cu banii, asociată cu provocarea psihologică și cu seducția vizuală, fac din icoanele ferecate ale lui Serghei Manoliu un fenomen singular pe piața simbolică de astăzi
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
și cu amărăciune în același timp, insuficiența și exclusivismul ambelor direcții, este o altă problemă, una chiar foarte serioasă, care ar merita o abordare mai detaliată și un tip de analiză care să privească și dincolo de țarcul grațios al purei contemplații artistice.
Icoane ferecate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16286_a_17611]
-
nu fii piatră sau arbore,/ Nici apă sau foc./ Să fii întreg - să fii întregul./ Tu și eu, lumină neîmpărțită/ Reinventînd zeul/ În stare să rodească singur" (Întregul). În acest cadru al existenței fărîmițate, singurul mod pozitiv de ființare e contemplația ce include recunoașterea unui Autor incognoscibil al tuturor celor date, reprezentînd însă, vai, un atentat la conștiința de creator a artistului: "Nici pomii galbeni, nici pomii roșii,/ Nici pomii verzi,/ Și nici ideile repetate la nesfîrșit ale mierlelor,/ Asemenea stucaturilor
În spatele celebrității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16293_a_17618]
-
și nu numai, pe atît de epurat de finalități imediate; ceea ce soțul înțelege și consimte, încurajează și apără de acuzele care nu întîrzie să apară din partea oficialităților și a comunității locale. Prin atare mize inefabile și răgazul riscant al răstimpului contemplației, în cadre adesea fixe, urmărind triunghiul sui-generis în peisajele sublime sau ordinare ale Nordului hibernal, La veuve de Saint-Pierre cultivă un suspense pare-se demult uitat de cinemaul contemporan. Excepție fac cineaștii din Extremul Orient sau Orientul Mijlociu, care au redescoperit
Nihil sine litteratura... by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/16321_a_17646]
-
de foc și impozantele uniforme jandarmerești nu erau deloc simple obiecte de recuzită. Sub aparențele ficțiunii, ale unei lumi butaforice cu lumini diriajate și cu scene dramatice mîntuite în aburul unui plan secund, acela care desparte confortabil privitorul de obiectul contemplației sale, Julius Podlipny dezvăluie, și creează în același timp, un univers străbătut de o mare tensiune artistică și morală. Ca un mare artist, care așteaptă încă să fie descoperit, el investighează realul, atît în planul larg al umanului, cît și
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
centrul ei iradiant doar în ultima fază". Atâta doar că - și observația e importantă - "centrul axiologic al poeziei pillatiene" nu e totuși acesta, ci "rămâne în urmă, la Pe Argeș în sus, în vreme ce monada sa spirituală se regăsește în splendoarea contemplației clasice"; astfel încât această etapă târzie a operei se limitează la o dimensiune "imnică", alimentată livresc și cultural. La nivelul imaginarului acvatic, a cărui urmărire e reluată în acest capitol, se constată chiar "o tentativă de a 'sculpturaliza' însăși substanța fluidității
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
Nu e vorba în opera Sfântului Grigorie doar de stările cele mai înalte ale sufletului. Acestea nu sunt decât etape. Dar Sfântul Grigorie merge mai departe. Dincolo de moarte, e eternitatea, pe care Sfântul Grigorie nu o vede ca pe o contemplație imobilă. Acesta este neinteligibilul, în gândirea sa. Raportul dintre Creator și creatură cere menținerea relației de har și libertate și deci progres în participare. De-a lungul eternității veacurilor, sufletul va merge să devină Dumnezeu, fără a-L putea egala
Progresul perpetuu în Comentariul la Cântarea Cântărilor a Sfântului Grigorie de Nyssa. In: Anul XV, Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/169_a_92]
-
prudență lăuntrică ce nu depășește adesea cadrul domestic (îl atrage viața familială, frumusețea nevestelor sale, jocul producător de larmă delicioasă al copiilor), altfel zis eposul potolit al desfășurării cotidianului, nelipsit totuși, de a treia, tainică, dimensiune. Cea care se descoperă contemplației. Moralist, ergo estet al sufletului, spre a ne folosi de o vorbă a lui Jean Cocteau, Ilie Constantin decupează imagini pe care le degustă înfiorat la intersecțiile realului cu arta, încărcate de prestigiul apodictic al celui dintîi, înmuiate în relativitatea
Caietele unei vieți by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11928_a_13253]
-
fuziune profundă între gestul cultural și lumea reală, între semnul plastic și reperul obiectiv, între libertatea imaginației și rigoarea înaltă a vieții. Discret, la intersecția simbolicului cu existența nemijlocită, Eugenia Iftodi se așază nu numai ca un observator căzut în contemplație, ci și, sau chiar în primul rînd, ca un factor de conciliere, ca o conștiință unificatoare în plin exercițiu al recuperării unei unități amenințate. Pe lîngă acele calități specifice ale desenului, pe lîngă virtuțile lui strict formale, care țin de
Un leac împotriva uitării by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11984_a_13309]
-
într-un gen sau în altul. Fie că scrie poezie propriu-zisă ori parodie, evocare sau reportaj, pastilă jurnalistică sau analiză politică, textul său este veșnic ispitit să evadeze din captivitatea evenimentului concret de la care pornește și irepresibil condamnat la o contemplație amplă, care privește resorturile adînci ale speciei și nu cazurile individuale, ceea ce, la prima vedere, ar plasa totul în spațiul înalt al unui umanism sever, adică încărcat de nenumărate responsabilități. Și, pînă la un punct, lucrurile chiar așa stau. Numai
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
lumea se dezvăluie mai adânc în relație cu celelalte înțelesuri ale termenului lumen, anume făclie, viață, lumina ochilor, ochi, vedere, deschizătură, claritate, podoabă, ornament! Căci lumea se oferă ochilor fizici iar rațiunilor ei, ca hrană pentru minte și obiect al contemplației pentru ochii minții. Ea este podoaba Lui Dumnezeu dăruită nouă. Dar Hrsistos este Lumina lumii, „aluatul care dospește toată frământătura“, Lumina luminii, Cel care face ca ea să strălucească, să fie lumină pentru noi. Lumina - Cunoaștere, expresia puterii cerești, a
ESEU de MIHAELA MIRCEA în ediţia nr. 2330 din 18 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/382761_a_384090]
-
Yahoo) și, ascunzîndu- se în jocul manuscrisului cu palimpsestul, poezia și poetul însuși, , cum își spune: „Retoric sînii magdaleni haremul/ îl pilotau. Încă mai simți pe limbă/ înmuguritul limb. Urechea schimbă/ limbaj de clopot. Lotofag bo(h)emul/ căzut în contemplația gotlimbă/ și-a tatuat elementar horemul:/ Urmuz din Galaad. O noapte temu-l/ de domra-bas și tîrnosita drimbă/ și inorog. Mînia eldoradă/ își cerne aur lepădata soma./ Nu-i mai dansezi? Florida glaucoma/ prin mit consacră o irodiadă/ mergînd pe
Urmuz din Galaad by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/2743_a_4068]
-
catalanului îngrijită sistematic și elegant de aceeași traducătoare. Volumul, căruia prefața îi explică selecția, stă în centrul operei lui Lullus, pentru că îi ordonează întreaga operă recapitulând marile ei teme și clasificându-le în instrumentele artei sale și scopurile ultime ale contemplației. Prefața compară textul cu De civitate Dei, cu Divina comedie sau cu Summa theologica, subliniind natura izolată, singulară și originală a producerii ei, departe de mediul parizian al finalului secolului al XIII-lea și debutului secolului al XIV-lea, unde
Dumnezeu se comunică ordonat by Alexan () [Corola-journal/Journalistic/2763_a_4088]
-
cu tact narativ - opoziția binară exterioritate vs interioritate sugerată până aici. Discursurile celor trei prieteni - înainte de tăcerea lor finală - adună, de fapt, în registru minor, minuscul, temele mari și general-umane: vârstele succesive (copilăria, maturizarea, moartea) și melancolia trecerii timpului, singurătatea, contemplația, raportarea livrescă la lume („tot mergând dintr-o carte în alta”), interioritatea. Lor le-aș adăuga acea așteptare, acel „stat pe loc” în limbaj - un fel de oprire a timpului - care mă duce cu gândul la scriitura lui Ștefan Agopian
O simfonie animalieră by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2374_a_3699]
-
auzit să fi făcut, în patru ani, ce a făcut Piedone al nostru de la sectorul 4, în câteva luni. Cum ce-a făcut? Spații verzi, nene, dar nu orice fel de spații verzi. D-alea artistice, de cade gospodina-n contemplație pan-o calcă mașină pe trecerea de pietoni și-l ia cu fiori estetici pe șira spinării pe vatmanu’ de tramvai, cănd scoate capu să scuipe pe geam. Ia uitați aicisa artă: V-a plăcut, nu? Dacă vreți s-o
Piedone sculpteaza boschetii by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21181_a_22506]
-
și se termină în expoziție, când e vizualizat realizează o reflecție estetică. Acesta pentru mine se naște dintr-o nevoie spirituală. “Mesajul” pe care doresc să-l transmit e că există o cale înspre cunoaștere/autocunoaștere prin creația artistică și contemplația frumosului și că dincolo de aparențe putem găsi esențialul. Sper ca acesta să fie latura puternică a artei mele. Pentru mine e foarte important ca lucrarea să fie bine făcută în sensul mânuirii tehnicii (tradiționale și/sau digitale) și să stea
“…dincolo de aparenţe putem găsi esenţialul.” [Corola-blog/BlogPost/94160_a_95452]
-
de altfel, culorile "vecerniei mute", a Crailor, în visul matein), are să aibă loc "transfigurarea", prin moarte, a nefericitei Pena. Altfel, lăsând de-o parte "hagialâcul", prin lume și pe mări, al lui Pantazi (unul din rosturile căruia-i acela al contemplației în extaz, și ca într-un excelsior întors, a unor ruini "și mai mărețe"!), în Craii..., turlele nu sunt prea numeroase. (În Moscova poetului Ion Barbu, aceste "turle verzi" erau "o mie".) Însuși cuvântul "turn" n-o să apară decât numai
"Ale turnurilor umbre..." by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8215_a_9540]
-
contemporan cu noi prin vivacitatea investigației și acuitatea opiniei, autorul în chestiune e concomitent un "ultim mohican" al menționatei perioade trecute în legendă. De unde și factura participării d-sale la "cronica zilei", imediată și întrucîtva aristocratică, angajată și plutitoare în contemplație. Trecute prin alambicurile imaginarului, aserțiunile, îndeobște reactive, se transformă în fantasme acide, fulgurante personaje ale unui real imaginativ. "Se formau, în mare grabă, tot atunci, legiuni de tineri politologi, școliți - contribuția bătrînilor a rămas prețioasă, cu condiția să se rărească
Ultimul mohican by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8309_a_9634]
-
o gravă dereglare de comportament, care a constat în tentativa de-a instaura viziunea etic-religioasă cu ajutorul pîrghiilor vieții civile. Legionarul e un halucinat al ideii pînă la încălcarea limitelor admisibile de regulile competiției sociale, un vizionar derapat ce comasează obiectul contemplației cu realitatea: "Legionarul nu mai trăiește printre oameni, ci trăiește printre idei și icoane sau, mai bine zis, săvîrșește fapte în întregime supuse poruncii ideii contemplate, și nu cîntăririi rezultatului acțiunii". Orizontul spiritual, de o deschidere (iluzorie) fără precedent, era
Noica între extreme by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8534_a_9859]
-
trăi prin și pentru refuz, a-ți dărui o pasivitate de soldat indian care nu vrea să lupte te trădează de ahoretic. Felul suprem de-a nu face nimic, care sînt matematicile în ceasul lor pur" - dar, la fel de bine, poezia, contemplația - iată ținta ahoretiei. Atodetia e o boală a vîrstelor tîrzii, a rafinamentelor decadente. Comentariul, ceremonialul, tot ce ține de un anume baroc, de o ritualizare care lasă deoparte individul, acoperindu-l cu ștrasurile culturii, sînt forme ale atodetiei, pe care
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
coregrafic propus de Andreea Tănăsescu. "Dans la peau de la poesie": două trupuri învelite în două epiderme diferite, uneori incompatibile, alteori incomprehensibile, ca două cămăși de forță ce impun forța dar și protecția unor combinezoane când mate, impermeabile, când primitoare, transparente. "Contemplație și narativitate". Astfel am supranumit concertul Orchestrei Naționale Radio, un concert în care a plouat cu armonii, care de care mai torențiale și mai fertile. Chiar umbrelele sub care s-au adăpostit cele trei opusuri reprezentate au avut conotații omofone
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
care ajunge nu ascunde primul impuls pornit din sensație și stârnit din contemplarea îndelungată a Naturii. De aceea rămân operele sale fragede ca o prezență și impunătoare ca o lege cosmică. Lenin spune într’unul din caietele lui filozofice „Dela contemplația vie la gândirea abstractă și dela ea la practică - iată calea dialectică a cunoașterii adevărului, a cunoașterii realității obiective”. Acest drum este acelaș și pentru știință și pentru artă. Deosebirea este mijlocul de exprimare. În artă este imaginea, adică retransmiterea
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]