3,537 matches
-
Conștient de valoarea proprie, îi este peste puteri să respire același aer cu mediocritățile deghizate în repere artistice. Bunul lui simț țărănesc, de neîmpăcat cu lipsa de măsură și de cuviință, îi dictează atunci să se tragă deoparte și să contemple, ușor amuzat și mult îndurerat, mascarada din jur. Probabil că asta explică de ce, respectat de nevoie ca artist, Dionisie Vitcu nu e iubit nici de colegii de profesiune, nici de funcționarii culturali, care și-au dat mâna ca să-l lovească
Vederi din Iași by Alexandru Dobrescu () [Corola-journal/Imaginative/14204_a_15529]
-
mi-a șoptit, "nu-i așa că-ți plac?" Eu bâiguiam ceva neinteligibil, complet pierdut, cred că ziceam nu, nu, nu se cade. Dar ea mi-a descheiat pantalonii, a băgat mâna înăuntru în slip și s-a apucat să-mi contemple sexul, mângâindu-l din când în când, fericită și parcă înfometată. Apoi a început să mă sărute acolo, fără să-i pese că eu spuneam nu, nu. "Îți fac o fecațiune, vrei? Ai să vezi ce bine este" îmi șopti
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
aș fi numit acea comuniune în viziune cu magistrul meu de filosofia culturii, folosind cuvintele lui Husserl, drept o împărtășire "im unzeitlichen Reiche der Ideen" " în imperiul intemporal al ideilor. Dar istoria, plină de larmă și furie, bântuia în timp ce noi contemplam ideile. În curând, timpul reușea să tulbure, dacă nu chiar să spulbere acel imperiu intemporal al Ideii. Universitatea noastră din Cluj intra în 1948 într-o zonă a turbulențelor anunțând distrugerea sa. Îmi amintesc cuvintele rostite cu un calm amenințător
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
i-ar schimba și de câteva ori pe zi. Și-ar pune dimineața niște sâni mai ușurei, mai luminoși și mai veseli (cu clinchete de clopoței, eventual), la prânz, unii în formă de friptură cu cartofi prăjiți (să aibă ce contempla posesoarea, în timp ce mănâncă trei frunze), iar seara unii mai grei, mai opulenți, mai misterioși, cu o fiolă de parfum încorporată, care să facă “puf, puf” la apăsare, precum odorizantele de cameră. Avem sâni noi. Cum procedăm? Ce face pseudodiva după ce
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
Mi-am imaginat că în zilele cu soare, razele de lumină le îmblânzesc singurătatea și o fac, poate, mai suportabilă. Dar în ziua cu pricina era o vreme mohorâtă de toamnă, cu o ploaie deasă și persistentă. Așa că, în vreme ce eu contemplam, la adăpostul tavanului, dramatismul întregii scene, ploaia cădea tăcută și indiferentă deasupra cuplului de bronz. Rar am simțit o emoție la fel de puternică precum în fața acestui grup statuar. O Pietà modernă, la fel de sfâșietoare ca cea a lui Michelangelo. După o vreme
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]
-
niște banalități. M-am întrebat adeseori ce m-a îndemnat să caut acest prilej și ce m-a făcut să-l păstrez între cele mai de preț amintiri despre țara mea. Am resimțit aceeași pierdere temporară a inteligenței atunci când am contemplat capodopere ale pictorilor sau ale sculptorilor mei preferați. Sunt lucrări cărora mi se pare că niciun comentariu nu le poate face cu adevarat dreptate. Mă mulțumesc să le privesc cu ochi lăcomi, mut, literalmente, de uimire că o mană omenească
Regele nostru by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82442_a_83767]
-
-mi aud văzul Cu aripile și gâtlejul vostru să-l pipăi Ca mângâierea nepierdută Și regăsindu-și puterea. Se așează totul în genunchi și în văzduh, Preaplinul râde ciobului de stea Ce i-a căzut în palmă. Dinspre lucrurile necreate contemplă Viul cuvintele. Grădina se visează acoperită De fulgi primăvăratici. Luciul de pe podoabe se cojește Și din nou intră în coaja sa Cu o strălucire mai arsă ce în gândul Lui Dumnezeu clocotește. 2 Fereastra se uită la universul căzut jos
Poezii by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/10900_a_12225]
-
-lea și nu, așa cum pretinde autorul, de la D. Manuel, care, la vremea respectivă, nici nu fusese numit moștenitor al tronului. Nava lui Bartolomeu Dias s-a scufundat în Atlantic în timpul călătoriei lui Cabral, așa că naratorul n-avea cum să-i contemple mormîntul pe țărmurile africane; însemnele lăsate de descoperitori pe uscat (padrőes) nu erau cruci de lemn, ci stele de piatră, cu o inscripție și o cruce în vîrf, din care multe au fost recuperate și se află astăzi în muzee
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
mă liniștește sărutându-mă apoi își duce lucrul mai departe zidindu-mi fiecare încheietură până ajunge să-mi zidească și aerul cu gura lui amară Stau stau așa pierdută ca un obiect pe care nu-l caută nimeni stau stau contemplându-mi lenea de la un gest la altul aud plângând o păpușă văd un copil lovind-o cu palma peste gură apoi ducând-o la piept într-un gest de mângâiere Am sărit peste gardul de sârmă ghimpată am mai surprins
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
înveliți în foiță de gerunziu genital nu-și mai aminteau buricele degetelor ce odată pipăiau cheia din buzunarul dirijorului parapsiholog și lucid jucător de ping pong avea ca melodie preferată in the ghetto venit prin elvis mai încolo i-a contemplat pe ofițerii în ținuta reglementară care încă funcționa ca pe roate cum frecau de zor balizele cu usturoi fără să clipească deși în buricele degetelor fiecăruia UNIVERSUL dansa sarabanda încă samizdat de imediat recunoșteai din darabane aroma celor ce-și
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
urlet asupră-ne coboară; deodată mi se pare că sînt în luna mai și-ngîn în șoaptă stihuri ce-am să le scriu la vară. S-alerge cît îi place ursirea de prăpăd! încrîncenarea firii eu știu că-i trecătoare și contemplînd ninsoarea aievea parcă văd prin sită cum se cerne făina viitoare. C-așa-i omătul pururi, ori cade-ncetinel, ori hohotește amplu în leagăn de vîntoase. E și făina dulce, și lamă de oțel în care se retează dorințe dușmănoase. Parodia
De la A. Mirea la Maiakovski by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11702_a_13027]
-
rotundă, cu ape de scoică pembe, în care, spun răii, stă zilnic întinsă ca să fie distinsă cu Ordinul Băii, - pe-al Jaretierei purtîndu-l și după ce iese din jupă în dreptul noptierei din lemn scump de laur, cînd poți s-o contempli și tu, ca toți membrii Lînei de Aur. ALCOOLINAIRE O damă,-n '909 (cît de albaștri-i pot fi ochii!) în otomana unei rochii mov-purpurii, cu fir și două plătci îmbinîndu-se pe umeri precum tunicile elene; o damă unduind alene
Poezie by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/11810_a_13135]
-
Kafka ) în cele din urmă n-a mai contatat. Acțiunea patriotică" dirijată din umbră de contele Leinsdorf, al cărei secretar detașat și impasibil va deveni ,omul fără însușiri", asimilat cu ,un secretar al diavolului, tentat irepresibil să interogheze și să contemple (pasiv) un proiect inutil și sortit de la început eșecului", totul mi-a apărut într-o altă lumină și am sfîrșit prin a încerca să percep cît mai mult din nuanțele care trec la nesfîrșit din una în alta pentru a
Lecturi paralele by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11098_a_12423]
-
pătrunse ca parfumul Același timp de nepierdut Ce decanta rugina-n aur... Contrast Să fie iadul un revers Al nostalgiei de-a fi singur Stăpân pe toate câte sunt? Puterea umbrei stinge fala Celui mai crunt învingător, Care rămâne să contemple Căderea spadei în etern. însă învinșii lumii bat Din aripi, lepădându-și lanțul, Și-o iau agale către rai Ce va vedea la capăt orbul? Ce dar primi-va cel lipsit? E-atâta aer și e veșnic... Parcă nicicând n-
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
negreșit înlesnirea de a merge..." (formulă condițională, logică în context), dar Coloșenco transcrie "Avem negreșit..." (formulă absurdă în context) reluând întocmai eroarea de tipar din ediția Marino. Curată conștiință filologică și curat profesionalism! 3. La p. 1085 e reprodusă epigrama : "Contemplându-și lung buricul cu privirea lui de bronz/Bustul meu înfățișează epoca turnată-n bronz". La Note... editorul scrie negru pe alb : "A apărut, întâia oară, în ŤLiteratorulť, XI, 3, 1890, p. 47". Frumoasă notă, cu menționarea scrupuloasă a tuturor
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
urmaș de daci Trezește-te din amorțire Nu mai cerși la sfinți și vraci Aspiră la reîntregire Popor român, popor viteaz Refuză ruga idolatra Ține visul unirii treaz Recheamă-ți oastea de la vatră Aprinde foc pe vârf de munte Nu contemplă cum curge Istrul Clădește peste Țară punte Că Tisa să unești cu Nistrul. Tulnicele în munți să sune Adună-ți ostenii sub armă Că steaua ta să nu apună Când vrea o putere infama. De la letopiseț citire Dorința ta spre
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
cromatică a traiectoriei fulgerătoare a lupului, ființă de foc, venită să purifice locul. Participant direct, printr-o activare a puterilor latente, ancestrale, mitice, la eradicarea răului, eul liric rememorează apoi, pe măsură ce se liniștește, scena cvasi-ritualică de restaurare a echilibrului lumii, contemplând-o cu o inimaginabilă satisfacție morală și artistică. Contemplarea se realizează de sus, de pe un perete înalt de stâncă, la „marginea genunii”, într-o zonă crepusculară, în care se întretaie timpuri și spații, realități și irealități. Ca și în luptă
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
în partea a doua a poemului, făcând loc lirismului, într-un crescendo emoțional și estetic. Ilimitarea spațială, „sub cerul mohorât”, flexibilizarea axei temporale, „înnoptarea medievală”, ne plasează în lumea artei, a libertății absolute, unde nimic nu este imposibil: „Și-am contemplat, sub cerul mohorât, Al cruntei înnoptări medievale, Cum eu, însoțitorul umbrei tale, Cum eu și fiara i-am sărit la gât”. Poemul nu tratează decât o secvență din tema avatarurilor, și anume trecerea sufletului dintr-un trup în altul, surprinzând
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
celelalte, atât în plan metafizic și simbolic, cât și literar. De aceea, prin aportul său la vasta semnificație spirituală a liricii dorcesciene, lupul se integrează perfect stirpei artistului, avându-și locul chiar alături de Poet, “pe marginea genunii”, de unde cei doi contemplă, “cu bărbăteasca lor singurătate”, orizontul limpezit. Versul apoteotic “Doi colți însângerați, în raza lunii” rezumă, în finalul Avatarului, toată poetica Lupului avatar. Ca o veritabilă ars poetica într-un vers, care amintește de cea a lui Ion Pillat din Poeme
MIRELA-IOANA BORCHIN, EUGEN DORCESCU ŞI POETICA AVATARURILOR. LUPUL de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380598_a_381927]
-
gânduri, încovoiate de cuvinte, crește luminarea acceptării sau poate o altă ipoteză a iluziilor. Te-am căutat pustiită de mine, într-o bezmetică anulare, Tu ai fost mereu acolo, fereastră deschisă spre o a cincea dimensiune. Te privesc să-mi contemplu visele, străfulgerări de închipuiri pe marginea osmozei dintre iubire și renunțare. statui de piatră și soare sparg nerodirea în unda de cleștar din inima împovărată de neliniști. șterg otrava, amânarea repetată, Te zăresc ... Citește mai mult Te-am aflat...în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
adâncul unde-mi arunc măștile.dincolo de gânduri,încovoiate de cuvinte,crește luminarea acceptăriisau poate o altă ipotezăa iluziilor.Te-am căutatpustiită de mine,într-o bezmetică anulare,Tu ai fost mereu acolo,fereastră deschisăspre o a cincea dimensiune.Te privescsă-mi contemplu visele,străfulgerări de închipuiripe marginea osmozei dintre iubireși renunțare.statui de piatră și soaresparg nerodireaîn unda de cleștardin inima împovărată de neliniști.șterg otrava,amânarea repetată,Te zăresc... VI. LUPOAICĂ ALBĂ RISIPEI DATĂ, de Agafia Drăgan , publicat în Ediția nr.
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
la schit a amuțitNe-au văduvit de ape și de munți... XIII. DE VĂ JUCAȚI, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 2011 din 03 iulie 2016. De vă jucați De vă jucați, deși nu-i timp de joacă Nu contemplați când marea se agită! Nici nu lăsați păcatele să zacă Și nefiresc să cădeți în ispită! De complotați câinește pe la colțuri Când frații se aruncă în vâltori Voi imbecil vă desfătați în porturi Și pentru voi e timp de sărbători
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
de smintiți Vă închinați la Dumnezeu prostește Și faceți troc cu armele de foc Insidios vă-mbogățiți hoțește Și vă jucați, dare eu refuz să joc! Citește mai mult De vă jucațiDe vă jucați, deși nu-i timp de joacăNu contemplați când marea se agită! Nici nu lăsați păcatele să zacăși nefiresc să cădeți în ispită!De complotați câinește pe la colțuriCând frații se aruncă în vâltoriVoi imbecil vă desfătați în porturiși pentru voi e timp de sărbătoriMulți navigați în ape liniștiteCând
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
de iubire și de dor Ascultă-ți simtțrile care cheamă Să reaprinzi tăciunii de amor Chiar de-i sădi fire de fericire Fie în piatra sau pământ arid Vei intui - cuprinsă de uimire Că dragostea nu-i sentiment sordid Nu contempla fantome în oglindă Privește-un zbor de pasăre măiastră Lasă iubitul tău să te surprindă ... Citește mai mult Nu-i prea târziuPoetei Rodica OmotaNu-i prea târziu să-ți retrăiești trecutulNu-i prea târziu să re-nviezi plăceriPoate curând vei
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]
-
nectarAleargă să vezi codrii de aramăPe dealuri de iubire și de dorAscultă-ți simtțrile care cheamăSă reaprinzi tăciunii de amorChiar de-i sădi fire de fericireFie în piatra sau pământ aridVei intui - cuprinsă de uimireCă dragostea nu-i sentiment sordidNu contempla fantome în oglindăPrivește-un zbor de pasăre măiastrăLasă iubitul tău să te surprindă... XV. ZBORURI UCIGAȘE, de Virgil Ciucă, publicat în Ediția nr. 1997 din 19 iunie 2016. Zboruri ucigașe Aliaților din NATO Privim răniți cum zboară avioane Pe cerul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380657_a_381986]