202 matches
-
ontologic pentru că ele diferă în statut. Acest lucru ridică problema copiei și anume, diferențierea care se face între arta originală și copia ei ulterioară. Fie că vorbim de o pictură, de o sculptură sau de o poezie, ele se prezintă contemplatorului fie în original, fie sub copii multiple. În acest caz, ontologia operei de artă trebuie să stabilească posibilitățile de multiplicare ale operei, precum și semnificațiile procesului. Nu doar că există statuturi diferite ale operei în timp și în formă, dar există
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
statuturi diferite ale operei în timp și în formă, dar există și un mod diferit de existență a operei. O entitate ce poate să dispară, cum ar fi cazul muzicii antice grecești și, în același timp, să fie uitată de către contemplator, aduce în discuție statutul special al entității pe care ontologia încearcă să-l definească. În Streit 20 II/1,62 Ingarden își propune ca prin ontologie să descopere structurile entității demonstrând îndependența entității universale față de aportul nostru subiectiv. Același drum
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de analiză: prin metafizica descriptivă putem descrie structuri actuale ale gândului nostru despre arte, iar prin metafizica revizionară interogăm obiectul artei ca lucru în sine. Pentru că opera de artă prezintă un statul relativ într-o relație continuă cu al său contemplator, nu putem decât să încercăm o introspecție ontologică descriptivă, dar și revizionară, în măsura în care prin prima putem stabili principiile prime ale operei și putem trasa direcția de cercetare, iar prin a doua să explicăm dihotomia exprimată de obiectul artei. Ontologia ingardiană
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
de imaginație. Obiectul fizic este insuficient pentru a susține un astfel de concept, în timp ce noi avem nevoie de o experiență imaginativă pentru a contempla obiectului de arta existent. În acest caz, putem înțelege obiectul fizic numai ca suport ajutător pentru contemplator, în timp ce experiența imaginară a unei activități totale este, în viziunea lui Collingwood, adevărata operă de artă. "O operă de artă nu trebuie să fie ceea ce numim obiect real. Poate fi ceea ce numim un lucru imaginar"24. Astfel înțeleasă, opera are
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
opera de artă le oferă prin intermediul modului ei de apariție necesită o clarificare a introspecției naturii obiectului dat. Dar să nu uităm că modul de apariție a operei este strâns legat de stările mentale ale artistului și de cele ale contemplatorului. De aceea, indiferent de tipul de obiect de care opera dispune și care iese la iveală prin intermediul relației intime dintre obiectul de artă și starea mentală, nu cunoaștem condițiile prin care ele ajung la existență. Aducerea la existență a unei
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
condițiile de existență ale anumitor arte (pictura și sculptura). În cazul celor două arte nu putem vorbi de obiecte imaginare, întrucât ele prezintă o natură fizică, și nici de obiecte independente de conștiință, întrucât concretizarea lor ține de relația cu contemplatorul. În cazul picturii și al sculpturii, obiectul lor este extern conștiinței și poate fi identificat cu anumite obiecte culturale. Ele au o existență continuă independentă. Ele nu sunt entități abstracte pentru că sunt perceptibile. Acest lucru înseamnă că, dacă obiectele de
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
identificate cu impresiile senzoriale neformate sau imaginii intuiționale tranzitorii. Prin intermediul primului tip de imagini este posibilă experiența estetică, în timp ce prin al doilea tip de imagini se încearcă o introspecție ce identifică ideea artistului înțeleasă și ca imagine originară, cu impresiile contemplatorului care au la bază istoricitatea obiectului de artă de contemplat. Arta poate fi interpretată din diferite perspective posibile datorită efectului imaginii. Efectul pe care imaginea îl are este unul al oglinzii aducând la suprafață diverse perspective de apropiere față de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
urmărește frumosul. Arta fantastică urmărește redarea adevărului ce se pierde în procedurile de redare, dar care oferă, în schimb, prin imaginație, o artă a frumosului. Natura aparenței, ce elimină ființa, dar nu și existența, este specifică imaginii care disimulează opiniile contemplatorilor. Acest lucru pare destul de complicat întrucât nu există o separare exactă între arta fantastică și arta care oferă asemănare și fidelitate cu originalul, întrucât originalul pare a fi o artă a fantasticului, în timp ce copia sa poate fi o imitație perfect
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
una la alta. Ambele arte necesită o reconstrucție a dimensiunilor abstracte - spațiul lor narativ. Acest proces de contemplare a fotografiei este numit scanare. Procesul de scanare reprezintă o sinteză a două intenții: una manifestată în imagine, iar cealaltă fiind a contemplatorului (privitorului). Imaginile sunt definite de simboluri fiind imagini conotative și oferă spațiu de interpretare. Prin intermediul imaginii se poate reconstrui și timpul aflat între doi poli: înainte și după. Fotografia este o suprafață de elemente simbolice ale unui timp dat și
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
distincți, sunt convenționali. Elementele componente ale artelor apar în cadrul minții prin intermediul imaginației. Opera de artă, ca produs al imaginației, nu este o copie a realității, ci este înțeleasă ca o armonie între ideile și emoțiile artistului. Ceea ce este pus la îndemâna contemplatorului este, astfel, reflecția artistului. Când ne angajăm în contemplarea unei arte o facem prin intermediul conștiinței și imaginației, înțelegând prin artă o gândire creativă ce este contemplată prin imagini. Contemplatorul este conștient atât de obiectul de artă cât și de spiritul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
o armonie între ideile și emoțiile artistului. Ceea ce este pus la îndemâna contemplatorului este, astfel, reflecția artistului. Când ne angajăm în contemplarea unei arte o facem prin intermediul conștiinței și imaginației, înțelegând prin artă o gândire creativă ce este contemplată prin imagini. Contemplatorul este conștient atât de obiectul de artă cât și de spiritul creatorului. Cu ajutorul imaginii, contemplatorul poate contura ideea care a stat la baza obiectului de artă, cu alte cuvinte a ideii artistului. Artele sunt compuse, în general, din imagini, cuvinte
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
artistului. Când ne angajăm în contemplarea unei arte o facem prin intermediul conștiinței și imaginației, înțelegând prin artă o gândire creativă ce este contemplată prin imagini. Contemplatorul este conștient atât de obiectul de artă cât și de spiritul creatorului. Cu ajutorul imaginii, contemplatorul poate contura ideea care a stat la baza obiectului de artă, cu alte cuvinte a ideii artistului. Artele sunt compuse, în general, din imagini, cuvinte și sunete. Distincția dintre cele trei elemente ontologice constitutive obiectului de artă stă în procesul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
ca impulsuri ce au ca scop evidențierea sentimentelor și a terorii. Orice formă de sentiment este dusă la extrem făcând din lector sau privitor un aliat al aperei de artă: prin intermediul contemplării, hiperbola poate fi dusă la extrem cu ajutorul imaginației. Contemplatorul ajută la concretizarea hiperbolei din cadrul operei de artă. Astfel, prin intermediul tropului exagerării se trece din real în fantastic, din existent în posibil. Opusă hiperbolei este litota care constrânge conținutul artistic și înțelesul său. Atât hiperbola cât și litota pot funcționa
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
captarea unei imagini diferite prin comparare și contrast. O astfel de imagine oferă noi înțelesuri picturii, (ex. P. Picaso - Vioară, pahar, pipă și călimară). Spre deosebire de pictură, în cadrul operei literare narațiunea oferă perspective diferite. Dacă pictura oferă o perspectivă după care contemplatorul încearcă descifrarea imaginii, în literatură perspectivele nu țin de imagine, ci și de viziunea asupra lumii, așa cum se întâmplă în Metamorfoza lui F. Kafka, unde personajul principal oferă lectorului o perspectivă diferită asupra lumii. În cadrul operei literare schimbarea perspectivei durează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
viziunea asupra lumii, așa cum se întâmplă în Metamorfoza lui F. Kafka, unde personajul principal oferă lectorului o perspectivă diferită asupra lumii. În cadrul operei literare schimbarea perspectivei durează, în timp ce în pictură este simultană. Efectul oglinzii este simțit prin faptul că oferă contemplatorului mai multe perspective în mod simultan. Acest lucru poate fi observat în pictura Cuplu cu o oglindă de Hans von Aachen: bărbatul care ține în mână o oglindă privește cu pasiune femeia în timp ce ea se admiră în oglindă. Aceste perspective
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
sursă de înțelegere ce oferă, în mod figurat, un nou înțeles imaginii. Tropii pot schimba, de asemenea, percepția conținutului imaginii prin intermediul imaginației sau prin a lua parte la concretizarea operei de artă. Orice metodă de exprimare modifică imaginea și forțează contemplatorul să-și folosească imaginația și experiența estetică pentru înțelegerea completă a operei de artă. Atât imaginea, cât și limbajul dispun de o forță 45 intimă interioară ce se află mereu în acțiune. Folosirea tropilor în înțelegerea existenței operei de artă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Experiența estetică instaurează un spațiu al contemplării artistice care nu se interpune în structura sa interioară, dar oferă spațiul de manifestare al valorii estetice prin intermediul construcției sale ontologice 20. Opera literară apare ca un întreg complet și unic în percepția contemplatorului, numic din compoziția sa nu se schimbă. 1.1. Stratificarea operei literare Trebuie să subliniem de la început că ideea de stratificare 21 a operei literare este înțeleasă prin raport cu structura de bază a obiectului literar - literalitatea, precum și cu natura
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Subgenuri estetice specifice operei literare Anumite subgenuri literare și categorii estetice, înțelese ca tropi ontologici și estetici cu atribuții specifice, au ca efect reacții afective și duc la concretizarea finală a operei literare. Contribuie la susținerea relației afective dintre subiectul contemplator și obiectul de artă, care se prezintă în două etape: prima, treapta afectivă elementară intuitiv-artistică, a doua, treapta rațional ordonatoare ce desemnează categoriile estetice. Însușirile operei literare conferă obiectelor anumite forme, dimensiuni sau culoare, și sunt specifice esteticii. Fuziunea ontic-afectivă
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
spațiul necesar pentru ca actul artistic să ia loc. Atunci când subiectul se află în relație directă, prin contemplare, cu un obiect ce are caracteristici artistice și estetice, avem de-a face cu actul artei: obiectul de artă este deschis spre interpretarea contemplatorului. Existența obiectului de artă presupune anumite proprietăți ontologice, constituente artei, care se află într-o relație de joc. Când ne aflăm în actul lecturii sau al privirii descoperim arta ca manifestarea tuturor elementelor sale constituente. Fie că vorbim de obiectul
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Danilov Așa ne-am petrecut Revoluția, Sorin Bocancea & Mircea Mureșan Ceea ce cred, Hans Küng Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Cel de-al treilea sens, Ion Dur Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Mondial, astăzi comunitatea evreilor din România numără în jur de nouă mii de suflete. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Aviatori de altădată, Daniel Focșa • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
doar că stările spiritului depind de cele ale organismului. Bătrânețea este trecerea subtilă de la speranța mută în ceea ce-o să fim la nostalgia oarbă pentru ceea ce am fost. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
selectiv): Acolada atlantică, Ștefan Avădanei Apocalipsa de carton, Nichita Danilov Cartea pentru cei mulți, Ovidiu Aniculăese Cealaltă parte a vieții noastre, Haig Acterian Ceasul lui Făt-Frumos, Emil Lungeanu Cele trei trepte ale singurătății, Andrei-Iustin Hossu Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan Contemplatorul solitar, Dan Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Ggarda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Datoria împlinită, Mihai Pricop Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan Evadări în lumea liberă
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
nici sufletul n-ar putea contemplă frumusețea fașa să fie frumos. Ființă care vrea să contemple pe Dumenzeu și Frumusețea trebuie să devină zeiasca și frumoasă” (T.Vianu, reproducere a ediției din 1945, p. 303Ă. Astfel în fața operei de artă contemplatorul încearcă senzații organice, asociații și sentimente profunde cu caracter răscolitor, înlăuntrul subiectivității lui. Opera de artă îngăduie și tinde să fie continuată , recreata ori de cîte ori este receptata. Prin intermediul artei, educatorul îi învață pe elevi să cuprindă , să înțeleagă
CREATIVITATEA ÎN CONTEXTUL EDUCAŢIEI ESTETICE / Metode și tehnici de dezvoltare by Marieana Lucianu/Adriana Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/756_a_1051]
-
prezentul cu viitorul, în ultimul terțet, proiectând în imaginația noastră, anticipativ, eșecul conducătorului în lupta de la Actium. Tehnica este a discontinuității de planuri spațiale și temporale. Heredia caută simbolurile în istorie și legendă, dar și în artele plastice și ornamentale; contemplatorul își obiectivează impresiile în mici tablouri ca în sonetele dedicate unor tablouri de Delacroix, Chasseriau sau Puvis de Chavannes. Considerat cel mai mare sonetist al epocii, Heredia are o știință a compoziției și a versului subtilă și savantă. Ritmul, rima
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]