1,533 matches
-
cu umor de bună calitate, care se află încă în fruntea box-office-ului francez la aproape un an de la premiera. Leș couloirs du temps/ Coridoarele timpului este continuarea celebrului Vizitatorii. Eroii își continuă aventurile în două timpuri diferite - evul mediu și contemporaneitate. Pentru admiratorii lui Mel Gibson se pregătește Payback/După faptă și răsplată, un veritabil film de acțiune cu un erou despre care regizorul Brian Helgeland afirmă: "am vrut un tip rău în postura de personaj principal, dar nu am căutat
Avanpremiera pentru toti by Miruna Barbu () [Corola-journal/Journalistic/17897_a_19222]
-
Pavel Șușară Peisaj urban încremenit, spirit ieșit victorios din confruntarea surda cu vremurile, exponat viu al unei Renașteri perpetue, Veneția a trebuit să-și integreze cumva și contemporaneitatea dar, în același timp, să se și protejeze de neliniștile ei corozive. Nefiindu-i de ajuns confortul cotidian, universul mediatic și ceilalți factori de civilizație, orașul dogilor și-a creat, în spațiul său global, dar excentric față de nucleul istoric și
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
o adevărată cetate a artei contemporane: Bienala de la Veneția. Prin această sinteză a lumii de astăzi, prin acest bogat inventar al gîndirii complet eliberate de convenții și al spiritului mereu în avangardă, Veneția și-a confirmat anvergură participării sale la contemporaneitate, dar a făcut-o în depline condiții de securitate și fără nici o concesie de fond; în esență ea continuă să rămînă în afara timpului, de o fidelitate profundă față de valorile sale istorice, majestuoasă că un vestigiu și convingătoare că însăși procesualitatea
Drumul spre Venetia by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17878_a_19203]
-
despre motive melodico-armonice cu eventuale semnificații de semnătură. La Enescu melograma numelui său este faimosul motiv (cum l-a numit Ștefan Niculescu) terța mică-tertă mare, recognoscibil în aproape toate lucrările sale și investit cu valoare expresiva aparte. Continuîndu-si investigația până în contemporaneitate, autoarea survolează opere diverse de la Stravinsky la Vieru, materia este într-atât de bogată (stilizarea trecutului, colajul, grafismul etc.) încât ar merita să fie amplificata într-un al doilea volum. În fine, autoarea își pune întrebarea dacă postmodernismul este un
Ceea ce nu este evident by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17898_a_19223]
-
manifeste deplin, și organizate într-un discurs expozițional care să acrediteze o idee, să urmărească o tensiune, să identifice un sens. Brâncușian în esență, dar stopat în orizontul arhaic și idolatru al lui Brâncuși, George Apostu a perpetuat, în plină contemporaneitate, vîrsta eroică, prometeică și stihilă a sculpturii. Fascinat în primul rînd de materialele ingenue, neprelucrate, prelevate nemijlocit din natură, în special de lemn și de piatră, asupra cărora se poate interveni aproape organic, prin tehnici care au rămas, practic, neschimbate
Noul exil al lui George Apostu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17269_a_18594]
-
ale sărăciei sînt aceleași... Restrîngerea sărăciei ocupă o poziție de frunte și de centru în agenda noastră, preocupările noastre trebuie să aibă în vedere administrarea, instituțiile și construirea capacității instituționale". Firește că există și destule motive de satisfacție: de pildă, contemporaneitatea noastră este locul în care s-a petrecut "minunea" ca speranța de viață, longevitatea medie, să crească - în doar patru decenii - mai mult decît pe parcursul a patru milenii, în pofida realității triste, aceea că săracii lumii și-au sporit numărul cu
Visînd la bobul de orez... by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17335_a_18660]
-
vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secata, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, fosgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. La o privire atentă, s-ar putea observa cu ușurință că Muzeul Literaturii... a ieșit, astfel, din starea clasică de administrator al patrimoniului istoric și a intrat decis
Un spectacol cu Infante by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17936_a_19261]
-
s-ar zice că tocmai acești factori îi instiga intelectul intru omologarea unei complexități polisemantice: "ăFenomenul poetica are mai multe fete, vechi și noi, mai multe ăvîrste comportamentaleă, paliere cronologice, astfel că sub această comoda emblemă viețuiesc și supraviețuiesc în contemporaneitate ăfiguriă aparținînd că sensibilitate și înțelegere poetica unor epoci literare complet deosebite (de la pașoptism la - să zicem - postmodernismul de astăzi). Un fenomen diacronic este, deci, proiectat într-o pestrița, bizară, bolnavă sincronie; muzeu viu al tuturor formelor și mentalităților literare
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
țin isonul lui Pan și lui Elohim,/ Cu succes fraged de martie sfărîmător./ Și citadela mă cîntă" (Și citadela mă cîntă). Sugerat de fluiditatea izvorului și de incertitudinea vegetalului, divinul se identifică cu poetul prin omogenitatea intemporalitătii fantaste, prin mirabila contemporaneitate a toate celor ce au ființat, ființează și vor ființă: "Mă voi înfrînge, de toate descarnat./ Strălucește umbră ramurilor pe trunchiul copacului/ Și eu privesc alarmă de pe coaja/ Mea arătînd prin falie/ Roșeața fragedă că de obraji virgini./ Copacul mă
Un rimbaldian român by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17982_a_19307]
-
traducere românească la Humanitas: Gîndirea captivă. Deși publicată în 1953, după plecarea lui Milosz din Polonia, nu și-a pierdut deloc frumusețea și puterea de convingere. Pare a avea vîrstă cărților lui Havel sau Michnik din deceniile 8 și 9. Contemporaneitatea ei ne șochează, la zece ani de la revoluțiile anticomuniste. Din aceste rațiuni, merita o discuție amplă. O voi face eu insumi într-o anumită împrejurare, nu peste mult timp. în aceste însemnări, mi-am propus să relev un singur aspect
Cine l-a creat pe Murti-Bing by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18019_a_19344]
-
îți permite să luneci fără prea multe rigori ori coerențe de raționament de la un secol la altul, de la un univers la altul, și să ajungi unde dorești. Dar este, aproape pînă la capăt (cînd deviază într-o reflecție pe marginea contemporaneității, a lumii "pieței și alcovului" cum o numește el, pe care însă o înțelege, în sensul ireverențios al termenului, ca un bunic moralist și mustrător) o carte impresionantă pe alocuri. În loc să refac raționamentul lui Paz, care uneori se pierde în
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
Mircea Mihăieș, care susțin ironia surâzătoare și sapienta amicului lor Niger ?) și spre norocul nostru, al cititorilor de papyrine fileă, contaminarea emană o foarte vie și ludica temperatura. Schemă ficțiunii este punctata astfel: un împărat român, Sapiens, situat cam în contemporaneitate (și în similitudine) cu Constantin cel Mare scrie unor prieteni cugetări referitoare la etapele și amploarea creștinismului de început de imperiu. Pretextul polemic? Fanatismul irațional al unor interpreți ai evangheliilor, exagerările de orice fel și nu în ultimul rând minciună
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
din ă"noimele" lui Brâncuși: azi e mâine). Se înțelege că zeii sunt, în acest caz, stâlpii raționalismului, ajunși în mare decădere odată cu imperiul care "suferea de prea mare întindere", cum spunea Herodot. PROCEDEUL "epistolarului imperial" amintește, prin aluziile la contemporaneitate, de Scrisorile persane ale lui Montesquieu. Bătătoare la ochi în acest sens sunt scrioarea lui Sapiens către arhitectul Silvius Maximus (în legătură cu intenția creștinilor de a construi o biserică imensă, din banii publici) sau cea despre scriitorimea română, supusă "exact cât
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
dezbate în chip polemic, în plan ironic, alteori liric, atât mutațiile majore ce pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
cu gradul, în general, fie el MAPN sau MI, si cu un cult primitiv al eroilor, al eroilor consacrați și că sfinți sau al acelora suspectați că ar putea deveni cîndva ori una, ori altă. Ieșiți aproape cu totul din contemporaneitate, anesteziați de contemplația narcisiaca a unui trecut permanent recondiționat în cheie exemplara, nu facem altceva decît să recuperăm, derizoriu și mimetic, ce n-am reușit și nici n-am fost în stare să facem la vremea potrivită. Tot felul de
Un om de bronz: Iuliu Maniu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17502_a_18827]
-
truisme naive. Formulă mixtă se dovedeste puțin profitabilă atît pentru ficțiune cît și pentru discursul eseistic. Dincolo de acestea, sinceritatea inteligent orientată a acestei cărți conturează angoasa și nostalgia unui scriitor după niște adevăruri mult mai profunde decît îi poate oferi contemporaneitatea. Una dintre cele mai tulburătoare afirmații ale autorului înaintează ipoteza conform căreia nu mai sîntem în stare să ne trăim autentic prezentul. Vedem și descoperim numai ceea ce deja știm, experimentînd astfel un continuu trecut, castrant, dar, desigur, securizant, ratînd însă
Nostalgia unei mai vechi relatii by Alexandru Stefan () [Corola-journal/Journalistic/17641_a_18966]
-
lui Caragiale nu-i putem găsi pereche. Îi mai apropie oare pe cei doi și altceva? La o examinare atentă, survin analogii neașteptate între scriitorii care nu s-au cunoscut, dar care seamănă tulburător între ei. Îi apropie mai întîi contemporaneitatea aproape perfectă: au trăit în aceeași Europă un număr comparabil de ani, Eça - 55 de ani (1845-1900), iar Caragiale - 60 (1852-1912). Au respirat același aer cultural, au fost contemporani cu aceiași mari autori europeni, au fost posesori ai aceleiași culturi
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
să facă dintr-o serie de texte destul de diferite un mozaic cu un desen coerent, expresiv, în fond o mică enciclopedie pentru uzul unui public cât mai larg. Scriitura însăși este una destinsă, ne-academică, uneori cu mici ironii la adresa contemporaneității, impregnată de o discretă feminitate. Fiecare cronică de carte poartă un titlu, în fond o capcană pentru cititorul curios: în fiecare pom e-o nimfă, despre scrierea inexistentă, vietățile pustiei, dreapta cea dreaptă și stânga cea sinistră, iubiri antice, adevăruri
Antichități actuale by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/2536_a_3861]
-
voci care să pună la îndoială sever locul cuplului Lovinescu-Ierunca în istoria literaturii române. N-ar fi inutilă o ierarhizare a argumentelor acestor contestatari, oscilând între pamfletul direct și sofism. Măcar pentru a le urmări evoluția și „avatarii” în stricta contemporaneitate. Principalul cap de acuzare îl constituie chestiunea operei (sau a Operei, cu majusculă), care, se grăbesc să conchidă nemulțumiții, le-ar lipsi și Monicăi Lovinescu, și lui Virgil Ierunca. Exigența e, vizibil, de tip Breban (chiar dacă nu Breban e numaidecât
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
alte nume de toată mâna și de toată condiția, de la Hannah Montana, Rommy Schneider, Radu Cosașu sau Silvio Berlusconi. Asistăm la o inflație onomastică sau, după caz, topografică. Străzi, locuri, orașe sunt convocate laolaltă pentru a desena harta spirituală a contemporaneității unui hiperactiv cum a fost Andrei Bodiu. Efectul e fundamental diferit față de cel scontat, de pildă, de un Constant Tonegaru cu mai bine de șase decenii în urmă. Nu spre exotism lexicologic tinde Firul alb, ci spre reumanizare.
Automobilul și căprioara by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2450_a_3775]
-
notează criticul, „Caragiale și caragialismul au intrat în metabolismul culturii și civilizației românești, iar felul în care reacționăm la cele două instanțe, autorul și opera, constituie în sine un text estetic, etic și, nu în cele din urmă, noetic”. În privința contemporaneității lui Caragiale, Angelo Mitchievici utilizează - și este o linie de forță a analizelor sale - terminologia propusă de gânditorul italian Giorgio Agamben. Pentru acesta din urmă, contemporanul „se definește în relație cu timpul la care aderă prin defazaj și anacronism ca
Prospețimi Hermeneutice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2390_a_3715]
-
gazetarul într-o formulare extrem de excursul exegetic cunoscut, a căutat discutabilă, dedicate exclusiv lui actuală: „prin aspirațiile noastre, să-l ferească pe Eminescu de Eminescu, receptării operei acestuia prin dezvoltarea intelectuală ce și-a idolatrizări ieftine, ineficiente, cu atât în contemporaneitate, a profilului său dat România de jumătate de secol mai mult, cu cât el a fost și rămâne de poet și de gazetar, referințele aproape, ea a cătat a se apropia de Poetul Național. Pentru a păstra despre Poetul Naț
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
D. Caracostea, N. Roșu) și blamat, împins în unghiul infam al prohibiției, de către critica aflată în solda partidului comunist, de la Ion Vitner, J. Popper, Ov. S. Crohmălniceanu la Zoe Dumitrescu-Bușulenga. Se părea că "ceea ce biruise după înverșunate lupte ideologice ale contemporaneității maioresciene", și anume "valoarea estetică", alcătuia "un bun definitiv cîștigat, o evidență de neclintit". Atît Sămănătorul, care forma "focarul cel mai periculos al confuziei între ideea estetică, cea etică și cea etnică", precît și Gîndirea, "lipsită de un condei critic
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
existența lui activă și cu dinamismul firesc al operei, prejudecățile muzeale încep să dispară și atmosfera de criptă a galeriilor, cu înfățișarea aceea aseptică, hieratică și funebră, începe să se deprindă cu aerul proaspăt din viața încă neclasificată și din contemporaneitatea strictă, scăpată și ea de la îmbălsămarea în stereotipiile didactice. Din pricina unei gîndiri sărace, a unui grav deficit de imaginație și a unei îngrijorări maladive în ceea ce privește ideea de valoare, toate simple sinonime ale nesiguranței judecății și ale unei grave lașități birocratice
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
țară, Muzeul nu are prea multe motive de inhibiție în fața lucrărilor lui Onisim Colta. Perfect constituite ca forme artistice, fără elemente perturbatoare explicite, coerente ca discurs global și imperturbabile în spațiul lor intim, aceste lucrări par ele însele abstrase din contemporaneitate și plasate voluntar în acea atemporalitate pe care orice muzeu o proiectează în orizontul său de contemplație și de așteptare. Numai că acceptînd această ofertă în aparențele ei, spiritului conservator al muzeului i s-ar oferi surprize atît de mari
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]