69,079 matches
-
de a vedea ceea ce corespunde cu propriile noastre tendințe. Acuma lucrurile acestea s-au consumat, dar pe vremea când am fost pus la punct, într-un mod strivitor, între ghilimele, ,hm! cum? Roland Barthes? Cine e ăsta, Marino, ca să-l conteste pe Roland Barthes?" Uite, dom'le, că există... și eu sunt un autor, în definitiv. Chiar francez. Figurez în Dicționarul scriitorilor francezi și am patru cărți publicate la Paris. Ceea ce nu se întâmplă cu oameni care au stat la Paris
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
în subtext, notele scriu o apărare a literaturii. Prin ele, opera își consolidează regimul eroicomic și își prevede critica lui. Comentatorii nu fac afirmații fără drept de apel. Unii țin lecții altora, sunt antrenați în dialog. Ceea ce spun poate fi contestat sau acceptat, completat sau luat în deriziune etc. încât drama sau comedia nu e a textului, ci a lecturii, sub aspectul ei critic. Fiecare dintre glosatori certifică un unghi de percepție, corect sau nu, în timp ce sextinele evoluează nestingherite de ceea ce
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]
-
de propagandă etnică sau politică. Rezultatul? O ceartă fără criterii, generalizată și neproductivă: , S-a ajuns până acolo încât nu există statuie și grup statuar în Arad (altfel destul de sărac în acest gen de artă) care să nu fi fost contestate fie ca simbol și reprezentare, fie ca realizare artistică, fie ca locație inadecvată...". În același număr sunt transcrise de pe banda de magnetofon intervențiile participanților la o dezbatere organizată recent de revista Arca și de Uniunea Scriitorilor, filiala Arad. Opiniile consemnate
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11597_a_12922]
-
a deviat spre acest subiect. I-am spus, printre altele, că în România (repet, ne aflam în 1997), Paul Goma era cunoscut mai mult prin scrisorile sale polemice decît prin trecutul său de disident anticomunist, că foarte multă lume îi contestă talentul de scriitor și că există destui care șoptesc pe la colțuri că nu ar fi în deplinătatea facultăților mintale. Adam Michnik s-a oprit brusc, m-a apucat de braț, m-a privit drept în ochi și mi-a spus
Lecția de onoare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11600_a_12925]
-
am comentat-o în prezentele rînduri, ca și numeroase altele, apărute sau aflate în curs de editare, grație grijii devotate și acribioase a fiicei sale, doamna Nadia Marcu-Pandrea, aparține așa-numitei literaturi de sertar. O categorie minimalizată, șicanată ori direct contestată de către unii confrați în pofida evidentei sale existențe, a evidentei sale însemnătăți, din pricini nu tocmai oculte. Pe lîngă concurența pe care o instituie din partea unor "ratați", a unor "revenanți" ce reapar cu strălucire în viața literară, ea prezintă și un
Extraordinarul Petre Pandrea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11606_a_12931]
-
despre Domnia sa - un personaj care are o uimitoare tinerețe spirituală și o insațiabilă poftă de a scrie - în convorbirea ce urmează. - Stimate domnule profesor, se spune că și locul unde venim pe lume are o influență asupra personalității noastre. Unii contestă această ipoteză. Pe filonul unor vechi precepte, Rădulescu Motru zicea că individul, cunoscându-se pe sine, dar cunoscând și mediul sufletesc căruia îi aparține, dobândește un reazim puternic pentru activitatea sa. Puteți evoca secvențe relevante din acest "mediu sufletesc", atingător
Al. Husar: "Caracterul dă autoritate sacerdoțiului critic" by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/11609_a_12934]
-
Dumitru Hurubă La o emisiune tv, domnul senator Sergiu Nicolaescu ne-a lămurit definitiv: "cine contestă Revoluția din decembrie 1989, sunt niște proști". Da, așa e, iar în acest caz, avem de-a face cu unul dintre acele adevăruri istorice care, prin intermediul televiziunii, așează lucrurile în matca lor. Deși, cu alte cuvinte și datorită altor mijloace
Alte minuni ale lumii - televizate- by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11688_a_13013]
-
a scrie că în codul acestei corectitudini există o incorectitudine fundamentală, aceea a unui stîngism care își arogă dreptul de a cuantifica după cum îi pică bine orice atitudine intelectuală neconformă cu preceptele sale. Mircea Mihăieș nu e omul care să conteste drepturile minorităților de tot felul, nu e nici colportor de idei extremiste, ci e o persoană care nu acceptă să i se impună tăcerea. După un articol de opinie despre voturile unora dintre alegătorii vîrstnici, Mircea Mihăieș a fost amendat
Băsescu știe? by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11734_a_13059]
-
său, afecționat dar pervers, un lord sărac, un schilod bogat, el avea nevoie de cea mai disciplinată educație. Dar natura caprițioasă dete mamei care trebuia să-l crească un caracter desordonat ca al său". Accentele critice nu lipsesc, N. Steinhardt contestînd teza caracterului dramatic al poemelor lui Byron, accentuînd, în schimb, ideea descriptivismului acestora. "O ședință de spiritism" este un exercițiu ludic și, deopotrivă, un exercițiu de lectură. Naratorul provoacă la dialog marile "spirite" (a se citi cuvîntul în ambele sensuri
N. Steinhardt la 16 ani - în revista Liceului Spiru Haret by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/11701_a_13026]
-
neașteptat, acești intelectuali discută despre lucruri foarte comune și adesea excesiv de concrete și nu o dată într-o manieră nesărată la nivelul cel mai ordinar". Credem a nu greși văzînd aci o manifestare a unui complex de inadaptare. N-am putea contesta unele episoade liberalizante din dosarul lui Marin Preda, care, stînjenit de spectrul unei drastice reveniri la primitivismul scriiturii din anii '50, i-ar fi declarat lui Ceaușescu că s-ar sinucide dacă "realismul socialist" ar fi reintrodus în literatură. O
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
sub patronatul patriarhului ecumenic Kyrillos (în 1624) o Academie Patriarhală. Apăreau astfel nu doar două viziuni ortodox/creștine, ci și două puternice concepții despre originile și despre naționalitatea greacă. (Un paralelism curios: există și pentru greci o lucrare - străină - care contestă continuitatea vechilor greci pe pământul Elladei de astăzi, o teorie asemănătoare "rösslerienilor" din istoriografia noastră: "teoria" lui lui Jakob Philip Fallmerayer susține că grecii moderni se trag din triburi... slave și albaneze migrate în Imperiul Bizantin în secolul al VII
Între turciți și iezuiți by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/11755_a_13080]
-
interpretează rolul principal și când Orlando e bărbat, fără a face vreun efort (de genul barbă falsă) pentru a-și masca feminitatea. Cum era și de așteptat, pelicula e ecranizarea romanului omonim de Virginia Woolf, o pionieră a acestei mișcări, contestată de membrele celui de-al doilea "val" al feminismului și reabilitată de reprezentantele celui de-al treilea. Greu de adaptat, din cauza numeroaselor pasaje lirice și din cauza stilului brevetat de autoare, "stream of consciousness". Oricum, nici Woolf, nici Potter nu cred
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
Cronicarului i s-ar fi părut mai important, iar cititorilor anchetei le-ar fi fost mai de folos numele respectivului traducător și nu datele topografice. "Nu Centrul dictează, ci un șir de centre își afirmă originalitatea, energia, eficacitatea." Dar a contestat vreodată cineva aportul provinciei în istoria noastră culturală? "Centrul își păstrează obișnuințele din epoca lui Ceaușescu." Dar care ar fi acelea? În ceea ce privește "embargoul" revistelor culturale centrale insinuat de Cornel Ungureanu, păi numai în ancheta de față sunt prezenți nu mai
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
Canonul de dinaintea lui 1989 începe să fie, tot mai mult, relativizat de noile canoane paralele sau concurente." Nu aflăm nici de data aceasta care ar fi aceste canoane paralele și pe cine ar concura ele. Nu vedem pe absolut nimeni contestând sau văzându-se silit a dubla valorile propuse de Paul Cernat: Mihail Sebastian, N. Steinhardt, Mircea Cărtărescu, Matei Călinescu, Simona Popescu, Matei Vișniec, Ioan Es. Pop ș.cl. |sta nu e canon paralel, ăsta e Canonul. Listele propuse de Daniel Cristea-Enache
Complexul canonic la români by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11758_a_13083]
-
îl concurează, ca să nu-l lase să ajungă din nou președintele PSD. Asta nu e o declarație de competitor a lui Iliescu, venit din același partid. Geoană, politicianul prudent, a sărit la Bunicuța în termeni de război total, i-a contestat chiar și candidatura la președinția partidului. Geoană, care a pierdut jenant meciul cu Traian Băsescu pentru Primăria Capitalei și care a fost învins de curînd și de Ion Iliescu într-un turnir public, și-a descoperit stofa de învingător cu
Iliescu după Iliescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11780_a_13105]
-
mai sigură metodă de a îngropa un regim este secretomania. Aparenta schimbare de caracter a lui Traian Băsescu pare a fi răspunsul dat criticilor, și nu suporterilor săi. În general, e o tactică inteligentă să te adresezi celor care te contestă, și mai puțin celor care te susțin, oricum. Dar nu neapărat și una care să-ți aducă beneficii pe termen lung. Președintele a câștigat tocmai pentru că a știut să fie deschis. Să fie, cum se zice, un "comunicator". În clipa
Ciupitura, avantajul, tunul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11782_a_13107]
-
care i-au reproșat trecutul de critic stalinist, încercînd să-i scoată cărțile din circuit. în visul meu despre Mateiu, punem la îndoială de fapt, interpretarea lui Croh. Probabil din cauză că în subconștient m-am lăsat învins de cei care îl contestă pe Crohmălniceanu, ceea ce, oricum aș da-o, mă face să mă simt murdar în relația mea peste mode și timp cu profesorul tinereților mele.
Memoria lui Croh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12898_a_14223]
-
fără ca nimeni să se îndoiască de necesitatea interpretării în sine. Acolo unde există imagine însă, unde Ion Iliescu citește un comunicat al FSN, unde Petre Roman poartă un pulover popular etc., pentru cei mai mulți dintre noi, istoria nu mai poate fi contestată. Confirmată de imaginea devenită document incontestabil, ni se pare irelevant să ne mai îndoim de istoria filmată. E însă camera de luat vederi un martor de încredere? Cea de-a doua instanță a manipulării prin imaginea video este mai veche
Discursul politic și ideologia by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/12900_a_14225]
-
ultimii trei chiar asociindu-se în redacția publicației „Cumpăna” (în 1909). Îl va susține de asemenea pe Octavian Goga, pe care îl va socoti în 1907 că „este în cele mai fericite condiții de creare”, dar al cărui talent este contestat de Mihail Dragomirescu (p. 67-68). Pe I. Al. Brătescu-Voinești îl consideră „unul din cei mai mari artiști ai condeiului din câți am avut” (p. 71). În șirul de portrete, îi mai elogiază pe Hasdeu, Delavrancea, Caragiale, Grigorescu și I. A
Viața literară în 1907 by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13005_a_14330]
-
numai prin confruntarea opiniilor opuse putem avea șansa de a ajunge la restul adevărului. În al treilea rînd, chiar dacă opinia unanim admisă ar fi nu doar adevărată, ci ar cuprinde întregul adevăr, dacă nu se permite ca ea să fie contestată cu toată vigoarea și seriozitatea, cei mai mulți dintre aceia care o acceptă o vor împărtăși în felul în care sînt împărtășite prejudecățile, cu prea puțină înțelegere și sensibilitate pentru temeiurile ei raționale. Și nu numai atît. În al patrulea rînd, există
Tezele și antitezele libertății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13023_a_14348]
-
care autorul clujean nu insistă asupra teoriilor despre originile arhetipale, scrierile în cauză fiind numite generic „proto-science-fiction”. Interesante sunt capitolele în care Mircea Naidin urmărește, așadar, îndeaproape polemicile pe marginea autorilor considerați de unii precursori ai SF-ului, de alții contestați, precum și polemicile între autorii înșiși, cum este cea dintre Jules Verne și H.G. Wells. Citez o declarație drăguță a unui Jules Verne bosumflat: „Scrierile lui Wells nu se sprijină pe baze prea științifice. Într-adevăr nu există nici o legătură între
Controversatele origini ale SF-ului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13020_a_14345]
-
epocă anterioară, bănuită pe bună dreptate de impostură și viciu de sistem: perioada comunistă. Iluzia vizibilă e că această schimbare chiar s-ar putea realiza cum ai bate din palme: ignori, pur și simplu, numele pe care vrei să le contești ca valide și credibile și propui în loc altele. Această iluzie se bazează pe o alta: că tot sistemul estetic de valori din trecut e fals din temelii. Depinde la cine te raportezi: dacă te raportezi la criticii pe care i-
Jocul cu canonul (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13026_a_14351]
-
cel puțin în ineficiență. O propunere experimentală în abstract e una (o simplă încercare), iar o propunere pentru școală, pentru canonul didactic e cu totul altceva. Iar când începi tocmai cu numele care vor trezi rezistență, care riscă să fie contestate, e cu siguranță o strategie greșită. Ca să rezum, acesta e cel mai grav și mai frapant viciu de strategie în construcția editorială a canonului de la „Aula”: propunerea de intrare prea timpurie în canon a unor nume, a unor scriitori care
Jocul cu canonul (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/13043_a_14368]
-
al orânduirii burghezo-moșierești"? - Parțial, răspunsul a fost dat în paragraful anterior. Fără a fi, neapărat, o "dăscăleală", satira aduce a "cenzură" și, uneori, a "punițiune". Cum întrebarea-ți de acum se referă doar la (patru) dramaturgi, trebuie spus că nu contestă nimeni că teatrul este și o "școală": În el năravuri îndreptați,/ Dați ascuțiri la minte...", - vorba tizului pe jumătate (sau pe-o treime?) a lui Caragiale. Una "a râsului" (ca să fac uz de un truism), în cazul celor patru amintiți
Gheorghe Grigurcu în dialog cu Șerban Foarță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8941_a_10266]
-
o mie de titluri. în 1934 un publicist obscur, Ilariu Dobridor a scris un articol intitulat Un foarte oarecare: Mircea Eliade. Se referea însă la o singură carte - considerată de marii noștri critici interbelici drept o reușită. Denigratorii au evoluat: contestă întreaga operă literară a lui Eliade (fără argumente!). Ce se va întâmpla peste alți 70 de ani cu Dl Cătălin Avramescu? Va mai figura Eliade în istoria literaturii, sau numele lui va fi înlocuit cu al celui ce-l nega
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]