140 matches
-
nmeric, și înșirate într-o succesiune oficială-Erechteis, Aigieis, Pandionis, Leontis, Akamantis, Oineis, Ketropis, Hippothontis, Aiantis , Antiochis-ordonează tot ce are legătură cu viață cetății-magistraturile, ale căror colegii sunt acum formate din câte 10 membri pentru a corespunde triburilor, structura militară și contigentele mobilizate în caz de război-cea mai importantă inovație clisteniana a fost consiliul celor 500 de membri, ales din câte 50 de membri din fiecare trib. Consiliul capătă atribuții precise, devenind elementul de continuitate politică în cetate. Ales în fiecare dem
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
anul 480 î.Hr., cu flotele reunite ale tuturor celorlalte cetăți participante la lupta contra perșilor. Decizia avea rațiuni strategice clare. În războiul din 490 î.Hr., într-un ceas de mare primejdie, atenienii nu au putut trimite în lupta decât un contigent mediu de pedestrași greu înarmați, suficient poate pentru a ține piept altei cetăți, dar derizoiu în ipoteza în care perșii ar aruncă în lupta resursele umane practic nesfârșite de care dispunea imperiul. Limitele sociale tradiționale ale unei armate hoplitice a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cetăți și neamuri din jumătatea septentrională a Greciei. În primăvară anului 480 î.Hr., o imensă armată de uscat, secondată de o flota de peste 1200 de corăbii, pornește spre Grecia. Trecătoarea de la Termopile, foarte îngustă, e apărată de spartani și de contigente altor cetăți, când comandatul lor, regele Leonidas, află că perșii au reușit cu ajutorul unui localnic să găsească o potecă ascunsă prin care vor ajunge curând în spatele armatei grecești. În conformitate cu tradițiile războinice ale Lacedemoniei, Leonidas ordona grosului armatei să se retragă
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Delos, din care fac parte reprezentanții fiecărei cetăți membre, având inclusiv Atena-câte un vot. Principalul obiectiv era constituirea unei flote permanente, gata oricând să intervină în favoarea oricăreia dintre cetățile aliate, în acest scop, fiecare cetate trebuia să participe cu un contigent de corăbii, cu echipaje mobilizate permanent, adică cel puțin 8 luni din an, pe cheltuiala proprie, sau să plătească o contribuție anuală-phoros, la tezaurul comun, păstrat în sanctuarul de la Delos. Cu aceste fonduri, atenienii se angajau să construiască, să echipeze
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
tributul. Aceste cote au fost stabilite cu mare grijă de Aristide și au fost acceptate de toate cetățile participante într-un entuziasm general. Dintre cetățile aliate, doar cele mai importante și mai bogate precum Samos, Chioș, Thasos -preferau să dea contigente de corăbii, cele mai multe consideră că e mai puțin împovărător să plătească phorosul anual decât să mobilizeze resursele umane, și resurse materiale pentru o flota comună. Primii ani după organizarea ligii antrenează această flota mai importantă și mai bine exersată și
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
cum îl cheamă pe copil, văzând pe stradă pe cineva cunoscut pe care-l chema Eftimie a rebotezat astfel copilul. După ce s-a căsătorit a primit ca zestre de la soția sa zece pogoane de pământ. În 1936 se încorporează în contigentul lui aflat la centrul de recrutare de la Turnu Măgurele. În vara lui 1944 vede pentru ultima oară Sființeștiul, fiind încorporat în compania 18 pontonieri. La Tiszalök, pe Tisa, trupele române au construit un pod de pontoane permanent supravegheat că să
Eftimie Croitoru () [Corola-website/Science/325443_a_326772]
-
Janzour, Cirenaica, Libia - d. 16 septembrie 1931) a fost organizatorul rezistenței libiene, începând cu 1912, împotriva acțiunilor de colonizare întreprinse de Italia. În 1931 armata italiană l-a capturat, fiind executat prin spânzurare. În octombrie 1911, în timpul războiului italo-turc un contigent al marinei italiene sub comanda amiralului Luigi Faravelli a acostat pe țărmul libian (aflat la momentul respectiv sub controlul Imperiului Otoman). Amiralul a solicitat administrației turce să se predea sau, în caz contrar, urma distrugerea imediată a localităților Tripoli și
Omar Mukhtar () [Corola-website/Science/330921_a_332250]
-
aceea, după cum afirmă Aventinus, ungurii și moravii s-au aliat și au invadat Bavaria. Pe de altă parte, Annales Fuldenses susține că doar ungurii au participat la atacul din Bavaria, în timpul căruia au înaintat până la cursul râului Enns. Unul dintre contigentele maghiarilor a traversat Dunărea și a jefuit teritoriile din nordul fluviului, dar margraful Bavariei Luitpold i-a înfrânt în noiembrie 900, urmărindu-i în timpul retragerii de la Passau până la Krems an der Donau. Victoria bavarezilor a fost facilitată de puternica fortăreață
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara și Corint. Armata a avansat în Beoția, prin trecătoarea de la Muntele Cithaeron și a luat poziție în fața liniilor persane pe terenul înalt care domina valea râului Asopos. Inițial, grecii au evitat să înainteze pe terenul plat
Bătălia de la Plateea () [Corola-website/Science/328753_a_330082]
-
Atena, Corint, Megara și altele) a învins forțele expediționare persane ale lui Xerxes I. Această victorie decisivă a grecilor a determinat sfârșitul războaielor medice. În timpul primei invazii persane, dintre celelalte polisuri grecești, numai Plateea a avut curajul să trimită un contigent în sprijinul Atenei, atacată de către perși. În Bătălia de la Maraton (490 î.Hr.), alături de cei 10.000 de atenieni au luptat și 1.000 de plateeni. Temuta armată persană (care părea de neînvins) a fost atunci, pentru prima oară, învinsă în
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
care reușiseră să adune o armată foarte mare (după standardele acelei epoci), erau grupați în jurul nucleului format din experimentații războinici spartani conduți de regele Pausanias; acestora li s-au alăturat 8.000 de hopliți atenieni, 600 de exilați plateeni, precum și contigentele trimise de polisurile Megara, Corint și altele. Deși era depășiți numeric, grecii au luptat cu mult curaj, iar în timpul luptei au reușit să-l omoare pe Mardonius. Moartea acestuia a precipitat deruta perșilor. Deși numărul pierderilor persane variază de la un
Plateea () [Corola-website/Science/328827_a_330156]
-
pentru data de 12 februarie revocată, la ordinul căpitanului Medrea. Acesta a luat respectiva decizie în așteptarea publicării unui ordin de mobilizare, prevăzut pentru ziua de 15 februarie. Conform acestuia, urma să se facă chemarea la arme a „gloatei mici” (contigentele sub 21 ani) și al altor 11 contingente de la 25 de ani în sus din plășile Baia de Criș, Brad, Abrud, Câmpeni. Chemarea celor din cercurile pretoriale Hălmagiu și Sebiș urma să se facă ulterior - după asigurarea pe deplin a
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
altor 11 contingente de la 25 de ani în sus din plășile Baia de Criș, Brad, Abrud, Câmpeni. Chemarea celor din cercurile pretoriale Hălmagiu și Sebiș urma să se facă ulterior - după asigurarea pe deplin a respectivelor teritorii în contra inamicului, iar contigentele intermediare urmau să ramână la dispoziția Ministerului de Război în vederea organizarii armatei regulate ardelene. În scopul acoperiri și asigurării activității de concentrare, Gărzile Naționale de pe cele două văi ale Crișurilor au primit ordin să frâneze prin acțiuni de hărțuire înaintarea
Corpul Voluntarilor „Horia” () [Corola-website/Science/337025_a_338354]
-
și țăranii i-au respins și i-au decapitat pe unii dintre ei. Nemulțumirea și violențele s-au extins rapid în toată Anglia de sud-est. Comitatele Essex și Kent erau cuprinse și ele de rebeli. Unul dintre lideri, care conducea contigentul din Kent, era Walter Wit Tyler, carismatic și lider al răscoalei. Rebelii au ajuns la Blackheath, la periferiile Londrei, unde preotul John Ball a ținut o predică inspiratoare, întrebându-se „cine erau nobilii pe vremea lui Adam când săpă și
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
hatmanul cazacilor). După moartea Tudoscăi, survenită în 1639, ajuns în culmea gloriei și a bogăției, Vasile Lupu trimite pe dregătorul său Enache Catargiu să-i caute soție din rândul femeilor din Caucaz, frumusețea lor fiind renumită în tot Orientul, formând „contigentul de căpetenie al sclavelor vândute pe piața Stambulului” (C.Gane). Cadânele imperiale proveneau în bună parte de aici și unele dintre ele au devenit chiar mame de sultani. Erau crescute în mod special în acest scop, fiind supuse de mici
Vasile Lupu, întemeitorul bisericii Trei ierarhi, avea un adevărat harem. Domnitorul a decis că dragostea poate fi circumstanţă atenuantă () [Corola-website/Journalistic/70620_a_71945]