9,770 matches
-
Titi Par omul nou și sclinteala vremurilor (Doamnei prof. dr. Elena Roată, la început de an școlar) Orice explicație, fie ea și una întâmplătoare, atinsă de contingent, fie științifică, încearcă să răspundă la întrebarea „de ce?”, întrebare pusă în legătură cu ceea ce se cere explicat. În termeni simpli, oamenii vor să cunoască nu numai ce se întâmplă, ci și de ce se întâmplă ceva. Explicația are menirea de a decide asupra
Titi - Par omul nou și sclinteala vremurilor. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_447]
-
să le public, ceea ce am și început să fac. Cartea de la Gură Zlata este una dintre ele: jurnalul unei singurătăți voite, cronică a unei pătimi, vânătoarea și pescuitul, care m-au ajutat să suport - fie și prin scurte evadări din contingent - mizeria morală care era aerul cotidian al scriitorului (de tipul meu, adaug cu grăbire, să nu mâhnesc pe cineva prin generalizări abuzive) atunci când avea crudă tărie de-a fi sincer cu el însuși. " Cartierul Primăverii, Cap sau pajura și Disciplină
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
se pare mie, e chiar și mai ăncurajator, atacabil cum o fi, pentru momentul la care ne aflăm. ămi dau seama că propun o lectură foarte contingenta a unui "clasic", dar o fac pentru că ăntămplător de data aceasta ăntălnirea dintre contingent și "clasic" mi se pare a fi una necesară, pentru ambele părți. Poate n-ar trebui să pornesc de la premisa că Structura revoluțiilor științifice e neapărat un text bine cunoscut. O minimă prezentare este, de aceea, utilă, daca nu obligatorie
Cine va căstiga războiul manualelor by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17506_a_18831]
-
a face să adopte sau a adopta limba, obiceiurile etc. germane" a DEX); evident, aceleiași forme îi pot corespunde ambele sensuri principale, detectabile din context. Sensul analogic e mai interesant pentru analiză limbajului politic modern, pentru că este cel legat de contingent, de actualitatea imediată sau de o imagine clișeizata (de obicei negativă) asupra unei națiuni. Semnificațiile acestor vebe etnico-politice sînt efemere, durînd adesea doar atîta vreme cît situația la care fac aluzie rămîne în atenția publică. Dicționarele generale le înregistrează de
"Bulgarizare" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17538_a_18863]
-
urmare în aria termenilor obsesivi și a sintagmelor gata făcute. De fapt, el s-a transformat într-un sub-cod lingvistic ce se cere apreciat ca atare, într-un limbaj specializat". O altă trăsătură a discursului comunist o reprezintă disprețul față de contingent. Acest discurs nu se alimentează din realitate - oricît se invocă, demagogic, "legătură cu viața", rolul important al praxis-ului, întorcîndu-le, de fapt, spatele, în favoarea unei ordini "definitive", scutite de primejdia imprevizibilului, care ar putea țîșni din orice detaliu necontrolat: "Raportul
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
și picioare de porc, cele mai ciudate combinații de orice cu orice (...) Circula chiar și un banc: Dacă nu s-ar întrerupe curentul electric ar fi ca în vremea războiului»”. Nu-i va fi greu cititorului de azi, aceluia din contingentul meu mai ales, să constate că a fost purtat de romanul lui Eugen Uricaru în perioada sumbră de la sfârșitul domniei lui Ceaușescu, a cozilor, a frigului din case, a întunericului, în ultimele ei zile, de fapt, când izbucniseră și la
Un roman complex by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2496_a_3821]
-
scrisului. Scriitorul își dă seama că trăiește într-o societate ingrată, deloc propice asimilării propunerilor literare. „Am fost - mărturisește scriitorul - destinat unui timp incult și grosolan, mistificator. În locul bucuriei pentru fapta rară a spiritului, grohăeli agresive, tropot de copite, duhoare.” Contingentul, acela în care îți cauți receptorii, mistifică opera. Nu doar trupul se află într-o condiție ingrată, obligat de boală să-și modifice comportamentul, ci și opera. Contextul grobian al receptării se deschide eronat spre un viitor incert: „Voi fi
Desprinderea de lume by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2391_a_3716]
-
matur. Nu acest sens al modernității constituie însă principala preocupare a lui Adorno, așa cum se concretizează în textele aferente din Ästhetische Theorie, ci sensul definit încă de Baudelaire, „primul care a articulat teoretic modernitatea”. Modernitatea, scria Baudelaire, este „tranzitoriul, fugitivul, contingentul... există o modernitate pentru fiecare pictor vechi” (Le peintre de la vie moderne, 1863). Faptul că modernitatea este „tranzitorie” nu poate însemna altceva decât că ceea ce este modern azi, este depășit, non-modern, mâine, interpretare confirmată de propoziția: fiecare pictor vechi și-
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
ordine substanțială, neputându-se gândi un Hamlet după Rascolnicov, chiar dacă mai târziu am pierde cronologia faptelor. Operele literare au neapărat o dată care constituie o notă a existenței lor” (Principii de estetică, 1939, p. 107). Această dată, care nu este ceva contingent și exterior, ci „o notă a existenței operelor”, este analog cu nucleul lor temporal, la care se referă Adorno - Este o chestiune de substanță, nu de simplă succesiune). Într-acestea, Adorno (ca și Baudelaire, deși Adorno nu se referă la
Adorno, Baudelaire și modernitatea by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/2400_a_3725]
-
marcînd centenarul nașterii lui Titu Maiorescu)? Elementele ideologice au invadat zonele creației, mistificînd, deturnînd, infectînd în proporții catastrofale structurile și conștiințele estetice. Cuvîntul de ordine era o tendențiozitate extraestetică, la început socială, apoi naționalistă, contrazicînd brutal cerința abstragerii artei din contingent, rememorată în Manifestul de care ne ocupăm prin intermediul unei însemnări a lui André Gide, dintr-o scrisoare către Jules Renard: "L'oeuvre d'art ne doit rien prouver: ne peut prouver sans tricherie". Trecem mai ușor peste etapa proletcultistă, pe
Actualitatea unui manifest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16679_a_18004]
-
și Ființa. Titlul "Destinul" nu ascunde, cum am putea crede, o prezentare a vieții lui Eminescu. "Destinul" este echivalentul strînsei legături cu militantismul pașoptist din prima perioadă de creație. Dan Mănucă denumește prin acest cuvînt relația specială dintre imaginar și "contingent". La fel, "Legenda" ar fi mai pe înțelesul filologilor, o "scuturare de podoabe" iar "Ființa", deplina maturitate artistică. Așadar, cele trei titluri, atît de sugestive, ascund mai vechea împărțire stilistică în trei etape, propusă de Tudor Vianu. Apar apoi noi
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
un perete de Ev Mediu, aparent lipsit de perspectivă, care, pentru mine, nu avea două dimensiuni, ci patru. Cred că și în Trecento, frescele și veșnicia încă mai aveau patru dimensiuni sau chiar mai multe. Perspectiva era în cotidian și contingent. Frescele erau un simulacru - și o urmă - de eternitate. Evul Mediu nu e doar la mijloc între antici și moderni, între păgînism și agnosticism generic, ci și între lumea de aici și transcendent. La Assisi îmi era așa de bine
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
caraghioase, dar un asemenea volum atrage atenția ca un musafir împopoțonat pe care nimeni nu l-a invitat și despre care nimeni nu știe nimic. Pentru că trebuie spus că nu este dată nici o informație despre eul empiric și mult prea contingent al autoarei, lăsîndu-ne doar speranța unei expertize grafologice. Postfața, în afară de hazul nebun pe care-l produce involuntar, se păstrează în aceeași imponderabilitate anonimă probabil pentru a ne da un exemplu de moralitate la care doar două personaje pot accede: scriitorul
Lucindă felicitate cu logostele by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16894_a_18219]
-
trecut, dar numai pentru basarabeni. Urmează o scurtă repunere în drepturi a criteriului estetic: între tradiționalism și modernism. Mergând cu lectura mai departe, descoperim că și sexul autorilor devine la un moment dat un criteriu. Este vorba de capitolul intitulat Contingent feminin, în care figurează Grete Tartler, Daniela Crăsnaru, Cornelia Maria Savu, Denisa Comănescu ș.a.m.d. într-un capitol anterior, însă, Ileana Mălăncioiu și Angela Marinescu apar alături de Calistrat Costin și Horia Bădescu, dar capitolul nu poartă titlul Contingent masculin-feminin
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
intitulat Contingent feminin, în care figurează Grete Tartler, Daniela Crăsnaru, Cornelia Maria Savu, Denisa Comănescu ș.a.m.d. într-un capitol anterior, însă, Ileana Mălăncioiu și Angela Marinescu apar alături de Calistrat Costin și Horia Bădescu, dar capitolul nu poartă titlul Contingent masculin-feminin, ci Cezar Ivănescu, un trubadur modern. Urmează folosirea neașteptată a criteriului geografic: Trei poeți gălățeni, Alți poeți vrânceni (de ce "alți poeți vrânceni?! ... alții față de care?!), Un oneștean mai vechi dar foarte modern: Const. Th. Ciobanu ("capitol" în care mai
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului doar pentru a-și spori motivele jubilației personale, pentru a-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea sa, trupul își devoră spiritul, așa cum canibalii își consumă adversarii, simbolic, pentru
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
activ, irigînd o realitate pasivă, decăzută. Un fenomen cu atît mai semnificativ cu cît exprima putința unei credințe autentice, a unei fidelități patetice în fața vacuității morale, a disponibilității truculente a libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
judecăți contrare, al căror adevăr se sustrage verificării, metafizica este, la rîndu-i, pusă între paranteze. În secolul următor, Nietzsche dezvoltă punctele de plecare kantiene în critica structurilor abstracte, despre care s-ar crede că reflectă chiar ordinea lumii sensibile, a contingentului, considerîndu-le simple reprezentări fictive, metafore, cu o sorginte retorică. Influența uriașă a lui Kant se întinde și peste orientările filosofice ale secolului XX, peste fenomenologia husserliană, filosofia analitică, ficționalism, pozitivism, Gestaltpsychologie, știința cognitivă, analiza discursului, inteligența artificială. În strînsă relație
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
cu seamă în anii săi de înscăunare, nu au cunoscut umilința de a trăi în sclavie, de a accepta, ca element de supraviețuire, scindarea morală la o scară generală înfricoșătoare. Dar și cu un însemnat număr de excepții. Un mare contingent de lucrări memorialistice ne procură mărturii asupra epocii, mai cu seamă din detenție. Vremea încercuirii în modalitate romanescă, narează, în primul tom, lungul drum către libertate al unui tânăr căutat de Securitate, spre a fi arestat/ judecat pentru complot (termen
În luptă cu atotputernicii by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15766_a_17091]
-
degrabă cu organizarea inteligentă și controlată de idei a lui Ioan Es. Pop, de pildă, sau cu revolta outspaken a-mai-tânărului Marius Ionuș. Metafora din Călăuza e pe cât de originală, pe atât de debusolantă. Plastică și extrem de imaginativă, încearcă decuparea din contingent a unor spații viciate de psihismul abisal al contemplatorului. Poezia e act soteriologic, e o terapie pentru ființa infestată de miasmele Infernului. Și totuși, pe alocuri, imaginile sunt neașteptat de simple (fără a fi însă lipsite de încărcătură semnificantă): "Încercam
Călăuză în Infern by Ioana Băețica () [Corola-journal/Journalistic/16208_a_17533]
-
pe o servitute, le-am echivalat cu o eliberare. Marele meu model a fost E. Lovinescu, ale cărui "neîmpliniri de carieră" n-au constituit decît o marcă a independenței de conștiință și comportament. Neîmplinirile derivă în resentiment la cei robiți contingentului, dornici de-a figura pe o scară a succesului social, și, dimpotrivă, se transformă într-un antidot al acestuia la cei ce optează pentru ordinea ideală a lucrurilor, nepăsători la eventuala injustiție, ignorare, marginalizare. Îmi place să-mi reamintesc că
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
convingerea, exprimată uneori cu iritare, că teoria și critica literară de peste ocean ar fi produsele indirecte ale unei orientări politice. Sau, că ar fi militante politic și social, că miza lor nu este una intelectuală, ci mult mai implicată în contingent, și de aceea lipsită de valoare și de durabilitate. "Marxista" universitate americană a produs în ultimele decenii valuri de teorii care de pe țărmul opus al Atlanticului par isterice și mediocre. Nu m-aș încumeta să polemizez cu aceia care nutresc
Autonomia esteticului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16528_a_17853]
-
a fost ucigaș plătit în slujba lui Idi Amin, zise cu ciudă Sonia. Iisuse Hristoase! Cînd ajunseră la parter, se văzu clar că MacMordie zisese mult mai multe lucruri despre Piper și că toate se băteau cap în cap. Un contingent al Supraviețuitorilor din Siberia se repezi înspre intrare, scandînd "Soljenițîn da, Piperovski nu!" În spatele lor, o trupă de arabi din Palestina, care acționau pornind de la prezumția că Piper era un ministru israelian călătorind incognito și venit cu misiunea de a
Tom Sharpe "Marea aspirație" (fragment) by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/11824_a_13149]
-
pe o tipsie de argint, care brăzdează cerul mohorît. Comparația fenomenului cu o cometă e atît de evidentă încît poate chiar rămîne nenumită. Tragediei din familia regală i se pune astfel capăt pentru totdeauna. Sau poate că nu. Fiindcă părăsește contingentul și se proiectează, cosmic, într-un mit. Mitul cometei. Sortit să devină o poveste, spusă de un pescar: Într-o zi, un prizonier, despre care se crede a fi fost...". Dacă vreți să știți mai multe, recitiți-l pe Dumas
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
Pavel Șușară Fizionomia, tratată naturalist la un prim nivel, este aprofundată și extinsă printr-un evident efort de caracterizare psihologică și morală, iar acest portret, odată realizat, este supus unei încercări de extragere din contingent și de transfer în efigie. Indiferent de punerea în pagină, de densitatea cromatică și de energia tușei, care de puține ori se repetă identic, pictorul recurge aproape stereotip la același gen de accentuare; un fundal cu o minimă animație, neutru
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]