367 matches
-
16 august înregistrându-se lupte la Šabac și Slatina, în timpul cărora sârbii au reușit să respingă atacurile austriece. Pe frontul Armatei a 3-a, după ce la începutul atacului sârbii au fost nevoiți să se retragă, în următoarele zile ei au contraatacat și au reușit să străpungă liniile austriece la Loznica. Pentru a preîntâmpina prăbușirea frontului, comandamentul austriac a fost obligat să folosească o parte a efectivelor Armatei a 2-a, întârziind astfel trimiterea ei pe frontul din Galiția. Pe 20 august
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
și ea evacuată de germani. Aliații au început să facă preparative pentru atacul pe direcția Djedeida. Pe 27 noiembrie însă, germanii au atacat în forță, ucigând 137 de soldați aliați și luând 286 de prizonieri. Brigada a 11-a a contraatacat în primele ore ale zilei de 28 noiembrie spre aeroportul Djedeida. Atacul britanic a fost sprijinit de tancurilor americane din ale compaiei B a Diviziei I americană. Apărarea antitanc germană a distrus rapid 19 tancuri americane, iar atacul aliat s-
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
situație dificilă și a ordonat o retragere de aproximativ 10 km pe dealurile Longstop și Bou Aoukaz. Pe 10 decembrie, tancurile Axei au atacat pozițiile aliate de la Bou Aoukaz, dar s-au împotmolit în noroiul din zonă. Tancurile americane au contraatacat, dar au pierdut 18 blindate. Allfrey considera că trupele de sub comanda sa sunt în continuare într-o poziție nefavorabilă, și a ordonat o retragere spre vest, astfel că la sfârșitul zilei de 10 decembrie, unitățile aliate erau plasate pe o
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
au înaintat și au cucerit dealul Longstop (270m), care controla albia râului care ducea de la Medjez la Tebourba și mai depte la Tunis. Pe 23 decembrie, elementele Diviziei a 10-a Panzer fuseseră împinse spre est până la Mejdez. Germanii au contraatacat însă, au cucerit dealul Longstop. Până pe 25 decembrie, , cu munițiile pe sfârșite și cu forțele Axei în ofensivă, aliații au fost obligați să se retragă spre Medjez și până pe 26 decembrie au fost obligați să se reîntoarcă pe pozițiile de pe
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
centrul frontului deținut de britanici, printru-un atac al Diviziei Hermann Göering (20 - 21 aprilie). Deși germanii au reușit să înainteze aproximativ 8 km, ei nu i-au putut forța pe britanici să se retragă. Pe 22 aprilie, britanicii au contraatacat. Pierderile au fost foarte ridicate de ambele părți, dar britanicii au reușit la începutul lui mai să recucerească dealul Longstop. A doua zi, toate forțele aliate au atacat pe toată lungimea frontului. Atacul final a fost lansat de britanicii conduși
Campania din Tunisia () [Corola-website/Science/312222_a_313551]
-
pentru a se retrage la Capua, Guiscard a pornit împotriva orașelor capuane, cucerind Andria după un scurt asediu și forțând capitularea Cisternei, unde l-a expus pe Petru legat în fața locuitorilor, vasali ai lui Petru, astfel încât aceștia să nu poată contraataca. La insistențele lui Petru, locuitorii din Cisterna au capitulat. Petru a fost ulterior eliberat, dar nevoit să jure credință și supunere față de Guiscard și să promită că va lupta în serviciul acestuia. Comitatul său, cu excepția orașului Trani însuși, i-a
Petru al II-lea de Trani () [Corola-website/Science/328201_a_329530]
-
din sectorul Anzac și în zorii zilei de 29 mai, în ciuda minelor amplasate de australieni. Ei au detonat o mină și au atacat cu un batalion din Regimentul 14. Batalionul 15 Australian a fost forțat să se retragă, dar a contraatacat și a recucerit în aceeași zi terenul pierdut, înainte de a fi înlocuit cu trupe neozeelandeze. Operațiunile de la Anzac de la începutul lui iunie au redevenit de consolidare, cu mici ciocniri și schimburi de grenade și focuri de la mare distanță. În sectorul
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
Pașa și Albay Refet, doi ofițeri otomani. La 30 iunie, comandantul francez, Henri Gouraud, care îl înlocuise anterior pe Albert d'Amade, a fost rănit și înlocuit cu comandantul diviziei sale, Maurice Bailloud. Între 1 și 5 iulie, otomanii au contraatacat linile britanice de mai multe ori, dar nu au reușit să recucerească terenul pierdut. Pierderile otomane ale acelei perioade au fost estimate la 14.000 de oameni. La Helles a avut loc o acțiune britanică la 12 iulie, înainte ca
Campania Gallipoli () [Corola-website/Science/311584_a_312913]
-
30 iunie 1913, Bulgaria a atacat fără avertisment foștii aliați greci și sârbi. Elementul surpriză i-a permis să captureze rapid orașul grec Nigrita. De la izbucnirea ostilităților, Constantin a preluat conducerea armatei sale iar la 30 iunie, forțele elene au contraatacat pe uscat și pe mare. Lupte grele au avut loc la Kilkis între 30 iunie și 4 iulie soldate cu victoria grecilor. După mai multe tentative de contraatac pentru a-și recupera pozițiile pierdute, armata a II-a bulgară recunoaște
Constantin I al Greciei () [Corola-website/Science/315934_a_317263]
-
câmpie, conduse de și de . Garibaldi a ocolit Brescia, apoi a trecut la ofensivă la Ponte Caffaro la 24 iunie 1866. La 3 iulie la Monte Suello, a suferit un eșec și a fost rănit la coapsă dar i-a contraatacat pe austrieci. După victoriile din bătălia de la Bezzecca și cea de la Cimego din 21 iulie, i s-a deschis calea către Riva del Garda, dar iminenta ocupație a Trentului a fost împiedicată doar de armistițiul semnat la 12 august 1866
Giuseppe Garibaldi () [Corola-website/Science/303473_a_304802]
-
pe români, care dormeau în vagoane. Deși surprinși, pe un ger de - 40 de grade, românii au ieșit din vagoane și au constituit un front de apărare întărit de troienele de zăpadă înghețată - care au servit pe post de tranșee, contraatacând decisiv dinspre sud de calea ferată cu companiile din avanposturi și cu restul detașamentului de lăncieri. Din trenul blindat „Mărășești” s-a executat foc de bombardament spre pozițiile inamice de la Troitskaia - aflate la jumătatea drumului dintre Șeragul și Traktovaia, pentru
Lupta de la Șeragul și Kuitun () [Corola-website/Science/336998_a_338327]
-
î.Hr. câștigată de romani care au preluat controlul nu numai asupra Siciliei, dar și a Sardiniei. Cartagina își revine și invadeaza Spania. Generalul cartaginez Hannibal pătrunde în Italia cu trupe și elefanți, iar pierderile de partea Romei sunt semnificative. Roma contraatacă și, în 204 î.Hr., generalul roman Scipio Africanul invadează nordul Africii obținând o victorie la Zama. Cartagina este supusă unor severe condiții de pace. Al treilea și ultimul Război Punic debutează în 149 î.Hr.. Din nou romanii obțin victoria iar
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
artileria germană de pe Dealul Mănăstirii, au reușit să-și păstreze poziția mare parte din zi. Izolarea și lipsa susținerii din partea blindatelor și a tunurilor antitanc a făcut însă poziția una neapărabilă spre după-amiaza zilei de 18 februarie, când inamicul a contraatacat cu tancurile. Li s-a ordonat să se retragă până la râu atunci când cartierul general a înțeles că și tentativele de a rupe frontul în munți și de-a lungul digului sunt sortite eșecului. Fuseseră foarte aproape. Germanii au fost foarte
Bătălia de la Monte Cassino () [Corola-website/Science/321929_a_323258]
-
forțele germane au ajuns la 31 octombrie/13 noiembrie 1916. Amenințat permanent de pericolul întoarcerii flancului său drept, Detașamentul Jiu a încercat o ultimă rezistență pe acest aliniament. Luptele au fost înverșunate. Cele două companii care apărau satul Vălari au contraatacat forțele superioare inamice de trei ori în acea zi, fiind silite să părăsească pozițiile doar în urma unui bombardament puternic de artilerie. Pentru cucerirea Sâmbotinului, forțele germane au fost nevoite să dea șapte atacuri consecutive. Nu se poate tăgădui că infanteria
A doua bătălie de pe Valea Jiului (1916) () [Corola-website/Science/335952_a_337281]
-
lance german, obligându-l să pătrundă prin multiple linii de poziții puternic fortificate, apărate de unități sovietice din arme combinate. Când ofensiva germană a pierdut din putere, rezervele operaționale de blindate ale sovieticilor urmau să intre în acțiune pentru a contraataca și a distruge inamicul slăbit. Forțele germane implicate proveneau în principal din trei divizii Waffen-SS, care toate suferiseră pierderi în zilele precedente. Divizia 1 "Leibstandarte SS Adolf Hitler", Divizia 2 SS "Das Reich" și divizia 3 SS "Totenkopf" demaraseră ofensiva
Bătălia de la Prohorovka () [Corola-website/Science/322864_a_324193]
-
IV - O nouă speranță. Frank Oz a reprezentat vocea lui în fiecare film, oferind talentul său că păpușar în portretizarea din trilogia originală și Războiul stelelor - Episodul I - Amenințarea fantomei. În varianta radio a dramatizărilor Războiul stelelor - Episodul V - Imperiul contraataca și Războiul stelelor - Episodul VI - Întoarcerea cavalerului Jedi vocea a aparținut lui John Lithgow, în timp ce Tom Kane a fost vocea lui Yoda în seriile animate "Războiul Clonelor" și o serie de Jocuri video. În , Yoda apare pentru prima oara în
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
Întoarcerea cavalerului Jedi vocea a aparținut lui John Lithgow, în timp ce Tom Kane a fost vocea lui Yoda în seriile animate "Războiul Clonelor" și o serie de Jocuri video. În , Yoda apare pentru prima oara în "Războiul stelelor - Episodul V - Imperiul contraataca" că o creatură mică și misterioasă ce, în calitate de maestru Jedi, îl instruiește în a deveni Jedi pe Luke Skywalker. În a doua trilogie, Yoda este portretizat că Mare Maestru al Ordinului Jedi. Informații suplimentare despre viața lui Yoda sunt oferite
Yoda () [Corola-website/Science/304658_a_305987]
-
de Villeneuve, la bordul lui "Guillaume Tell". Implementând navele sale în acest fel, Brueys speră că britanicii vor fi forțați, de prezența recifelor, să atace navele puternice centrale, permițând astfel avangardei să profite de vântul predominant din nord-est pentru a contraataca navele britanice. Cu toate acestea a făcut o eroare gravă: era suficient spațiu între "Guerrier" și recife, care permitea trecerea unei nave inamice, expunând astfel avangarda unui tir încrucișat. Dispunerea lui Brueys are un alt punct slab, spațiul de 150
Bătălia navală de la Abukir () [Corola-website/Science/319864_a_321193]
-
durat de pe28 octombrie 1940 pânâ pe 30 aprilie 1941 și a fost parte a celui de-al doilea război mondial. Forțele italiene au invadat Grecia și au avut succese locale, limitate. La scurtă vreme după atacul inițial, grecii au contraatacat, iar italienii au fost respinși și împinși înapoi spre bazele de plecare din Albania. Italienii au pierdut cea mai mare parte a iernii cu luptele pentru stabilizarea unei linii a frontului, ceea ce le permitea să rețină controlul asupra doar a
Campania din Balcani (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313218_a_314547]
-
la victoria din 1945 asupra Germaniei Naziste. Pe 22 iunie 1941, Germania și aliații ei din Axă au invadat Uniunea Sovietică și au avansat rapid în interiorul țării. Suferind înfrângere după înfrângere în timpul verii și toamnei anului 1941, forțele sovietice au contraatacat viguros în fața porților capitalei în bătălia de la Moscova din decembrie 1941. Germanii, epuizați, neechipați corespunzător pentru lupta de iarnă și cu liniile de aprovizionare suprasolicitate, au fost respinși din fața Moscovei. Germanii au reușit stabilizarea frontului până în primăvara anului următor (1942
Bătălia de la Stalingrad () [Corola-website/Science/298902_a_300231]
-
ocolind insula Rota). Această ofensivă a făcut breșe în inelul strategic interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea Filipinelor. Marina americană a distrus trei portavioane japoneze (avariind și alte nave) și aproximativ 600 de avioane japoneze, lăsând practic Marina Imperială Japoneză fără forță aviatică pe portavioane și fără piloți cu experiență. Pentru operațiunile ulterioare
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
armă a ungurilor. Războinicii maghiari mai foloseau și săbii scurte curbate, astfel de arme fiind descoperite în morminte din timpul „descălecatului” maghiar. Regino din Prüm a notat de asemenea tactica războinicilor maghiari, care se prefăceau că se retrag, numai pentru ca să contraatace inamicul care pornea dezordonat în urmărire. Martorii invaziilor maghiare au subliniat sălbăticia ungurilor, care obișnuiau să îi masacreze pe aproape toți bărbații din așezările pe care le cucereau. Întreg teritoriul Bazinului Panonic a fost controlat de prin 560 de avari
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
în anul următor, arhiepiscopul a refuzat deschis să apară la adunarea „prelaților și nobililor”, regele a confiscat pământurile arhiepiscopiei. În august 1300, Carol Robert a debarcat la Split și a ocupat Zagrebul cu susținerea croaților. Andrei a fost împiedicat să contraatace de faptul că mama sa a murit și apoi și el s-a îmbolnăvit și a murit. A fost înmormântat la Buda. Moartea la 14 ianuarie 1301 a lui Andrei al III-lea a pus capăt liniei masculine a Arpadienilor
Andrei al III-lea al Ungariei () [Corola-website/Science/320411_a_321740]
-
folosit ca bază de lansare a acțiunii de invadare a Greciei. Mussolini plănuise să invadeze Grecia și alte țări din zonă, astfel încât să transforme Marea Mediterană într-un „lac italian” („Mare Nostrum”). La scurtă vreme după declanșarea atacului italian, grecii au contraatacat, și o zonă importantă din sudul Albaniei a trecut sub controlul Greciei. În martie 1941, forțele italiene din Albania au reușit să alunge pe cele elene din sudul Albaniei și, alături de Germania Nazistă, au încheiat victorioase bătălia Greciei. După capitularea
Regatul Albaniei (1939–1943) () [Corola-website/Science/312129_a_313458]
-
întoarce aripa dreaptă a regimentului 6 Târnovo și reușește să producă o mișcare de retragere a trupelor bulgare. Dar din nou, mitralerele și artileria bulgară opresc atacul românilor. La 9 lupta încetează. Bulgarii, care au și ei pierderi mari, nu contraatacă. În sectorul de vest, lupta începe abia la 9.30, dar în ciuda faptului că aici erau masate cele mai multe trupe românești, atacul nu are vigoare, este prost condus și se transformă în final în hărțuieli locale. Între timp însă, în sectorul
Bătălia de la Turtucaia () [Corola-website/Science/311334_a_312663]