187 matches
-
construire a democrației și indicațiile în materie de institutional building, ele împărtășesc ideea potrivit căreia este posibil să spunem că o instituție este "legitimă" dacă a fost creată printr-un mecanism care garantează raționalitatea. Dacă ne folosim de o perspectivă contractualistă, atunci mecanismul este consensual, iar dacă ne folosim de o perspectivă evoluționistă, mecanismul este de selectare adaptativă. În ambele cazuri, termenul "legitim" înseamnă "produs printr-un mecanism care garantează că este preferabilă o soluție instituțională în comparație cu celelalte opțiuni posibile" (Magri
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Science/931_a_2439]
-
conceptului trebuie căutată la Emile Durkheim care a vorbit despre două forme de solidaritate socială, una mecanică, relativă la comunitatea tradițională, și alta organică, relativă la societățile moderne caracterizate prin diviziunea complexă a muncii sociale. Spre deosebire de teoriile liberale utilitariste și contractualiste care defineau societatea prin agregarea rațională a intereselor individuale, teoria lui Durkheim pune la temelia societății relațiile sociale. " Interesul este lucrul cel mai puțin constant de pe lume"1, spune Durkheim, referindu-se la Adam Smith care reducea diviziunea muncii la
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
funcționalistă între teoria durkheimiană a consensului și teoria weberiană a acțiunii, anulând divergența lor fundamentală referitoare la elementele normative 8. O consecință a acestei sinteze este tratarea problemei solidarității fără elemente de dreptate. Respingând, asemenea lui Durkheim, explicațiile utilitariste și contractualiste ale coeziunii sociale 9, Parsons lasă nedeterminată problema conținutului normativ: pentru el, normele sunt tipuri de norme, iar valorile sunt tipuri de valori. Funcționalismul manifestă o preferință exacerbată pentru unitate, coeziune și menținerea ordinii, aspecte pe care Parsons crede a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
dreptății nu ar trebui să fie dezvoltată independent de o teorie generală a societății. Modelul de societate care corespunde cel mai bine teoriei "contractului unic" a lui Rawls este "socialismul de stat" și nu societatea plurală occidentală. Dacă adoptăm ideea contractualistă, atunci trebuie să plecăm de la realitatea socială. Societatea este constituită printr-o pluralitate de contracte care dau naștere la numeroase corporații intermediare între individ și stat (începând cu familia), în care indivizii au "investit". Libertatea și securitatea sunt asigurate de
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
generațiilor viitoare, al spațiului ecologic și al extinderii noțiunii de comunitate (inclusiv) la sistemul ecologic 30. În timp ce primele două extinderi sunt în acord cu teoria lui Rawls, a treia este o dezvoltare care încearcă să depășească limitările impuse de teoria contractualistă liberală și să valideze regulile dreptății dincolo de comunitatea umană. Grija față de generațiile viitoare este abordarea cea mai disputată în cadrul dreptății ecologice. Motivul de nedumerire este legat de subiectul drepturilor [cui revin drepturile?] care decurg din obligațiile [oamenilor] de a respecta
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
fundamental al suveranității este puterea; în raport cu ea, dreptatea este un termen mai slab, fiind ulterioară instituirii unui raport legitim de forțe. Dreptatea este modalitatea puterii de a se face discurs și, prin urmare, de a-și da un chip uman. Contractualiștii moderni au camuflat acest lucru în tehnologia politică, dar procesiunea puterii în cadrul mecanismului contractual lasă să se vadă că norma dreptății normalizează în vederea coeziunii. Când statul național s-a constituit prin dizlocarea vechilor comunități tradiționale (etnice, religioase, lingvistice, regionale etc.
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
adică la o strategie a puterii, așa că Marx a răsturnat problema și a redus dreptatea la legitimitatea de output, adică la o altă strategie a puterii. El a crezut că solidaritatea este o problemă de calcul, așa cum au crezut și contractualiștii liberali, iar guvernarea este o treabă de spontaneitate naturală, așa cum a crezut Adam Smith. Pentru Marx, este suficient ca muncitorii să devină conștienți de interesul lor, ca să participle la revoluție și este suficient ca ei să câștige puterea pentru a
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
Klibansky (ed.), Philosophy in the Mid-Century: A Survey, La Nuova Italia Editrice, Firenze, 1967, p. 194. 8 Ilie Pârvu, Introducere în epistemologie, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1984, p. 46. 9 Ibidem, p. 47. 10 Rawls consideră definitorii pentru tradiția contractualistă lucrările Al doilea tratat despre cârmuire, de John Locke; Contractul social, de Jean-Jacques Rousseau și scrierile despre etică ale lui Immanuel Kant, începând cu Întemeierea metafizicii moravurilor (vezi Rawls, A Theory of Justice, p. 11, n. 4). 11 Prin sintagma
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
sunt mânați de imboldul sociabilității și de nevoia apărării proprietății și libertății, iar în acest scop ei fondează o autoritate civilă a cărei putere este în același timp supremă și limitată, lucru posibil numai prin rule of law. Astfel, teoria contractualistă a lui Locke se deosebește pas cu pas de versiunea anterioară propusă de Thomas Hobbes care justifica monarhia absolută și respingea ideea limitării puterii prin acțiune parlamentară. Exilat în Olanda în a doua jumătate a Restaurației Stuart și atașat de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mereu. Vom lămuri lucrurile aici, și vom pleca de la faptul că teoria politică a lui John Locke este o teorie a contractului social. Orice teorie modernă a contractului social tratează despre fondarea autorității politice pe consimțământul cetățenilor; totodată, orice teorie contractualistă este o teorie despre dreptate, adică o justificare a drepturilor și obligațiilor ce revin oamenilor în calitate de cetățeni, precum și o modalitate de a gândi problema egalității și inegalității. Începând cu John Rawls, teoria contractului social a fost considerată în mod esențial
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fost legate de efortul de a găsi o soluție la problema conflictelor sociale generate de transformarea religiei în politică. În continuare, vom trece în revistă câteva dintre doctrinele politice și religioase din perioada respectivă, urmărind în același timp problemele gândirii contractualiste de care a fost legată gândirea lui John Locke. 1.2.1. Monarhia de drept divin. Filmer Ideea monarhiei de drept divin constituie cea mai veche formă de legitimare a puterii politice. În lumea occidentală ea își are originea în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a cauzei parlamentare. Cel mai important reprezentant al patriarhalismului a fost Sir Robert Filmer (1588-1653), a cărui operă principală, Patriarcha or the natural Power of the Kings of England, a fost scrisă începând cu 1620, ca răspuns față de utilizarea doctrinei contractualiste în atacurile parlamentarilor asupra regelui Iacob I. Scrierea a fost publicată postum abia în 1680, în contextul celei de a doua crize politice din secolul al XVII-lea; ea va fi atacată de John Locke în primul dintre cele Două
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de moarte asupra celor care sunt în puterea lui. Filmer respinge ideea fundamentală a școlii dreptului natural, conform căreia originea societății se află într-un contract pe care l-au stabilit indivizii liberi și egali din starea naturală. Conform teoriilor contractualiste, oamenii din starea naturală au nu numai obligații care rezultă din supunerea față de legea naturală, dar și drepturi care derivă din dreptul natural. Încheierea contractului social creează anumite obligații politice, dar în același timp garantează și o serie de drepturi
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
un spirit nou, aflat în opoziție cu patriarhalismul. Hobbes a recurs la teoria dreptului natural, care fusese reformată pe continent în scrierile lui Hugo Grotius. Față de vechea doctrină medievală, teoria modernă și protestantă a lui Grotius se baza pe ideea contractualistă, conform căreia societatea a luat naștere printr-un contract între indivizi naturali aflați într-o stare originală de egalitate. Conform teoriei contractualiste, mecanismul prin care societatea a luat naștere este asumarea de obligații reciproce și delegarea puterii către un suveran
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
lui Hugo Grotius. Față de vechea doctrină medievală, teoria modernă și protestantă a lui Grotius se baza pe ideea contractualistă, conform căreia societatea a luat naștere printr-un contract între indivizi naturali aflați într-o stare originală de egalitate. Conform teoriei contractualiste, mecanismul prin care societatea a luat naștere este asumarea de obligații reciproce și delegarea puterii către un suveran, prin consens. În scrierile sale politice (De cive, Elements of Law, Leviathan), Hobbes a preluat această idee pentru a face din ea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și susținea că poporul este sursa puterii și are dreptul să-și aleagă forma de guvernare, iar parlamentul se confundă cu statul însuși. Regalistul Dudley Digges a atacat scrierea lui Parker, în Answer to a printed book (1642), întorcând argumentul contractualist împotriva parlamentului, cu ajutorul unor pasaje copiate din scrierea lui Hobbes, Elements of Law. Apoi, în 1643, a scris The Unlawefulnesse of Subjects taking up Armes against their Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
of Subjects taking up Armes against their Soveraigne în care amestecă doctrina lui Hobbes cu doctrina regalismului constituțional, respingând monarhia mixtă, dar prezentând-o în maniera atrăgătoare a lui Edward Hyde. Acest episod nu a fost deloc favorabil receptării doctrinei contractualiste a lui Hobbes, cu toate că Hobbes susținea absolutismul. Teoria dreptului natural era deja folosită de radicalii parlamentari, iar logica impecabilă a lui Hobbes putea fi considerată drept un "catehism al rebelului". Această expresie a fost folosită de episcopul John Bramhall în
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fi dat în Leviathan (1651), dar receptarea cărții va fi puternic influențată de curentul de opinie defavorabil creat chiar de către regaliști. În 1652, Filmer a publicat anonim Observations concerning the Orginall of Government, scriere în care a atacat laolaltă teoriile contractualiste ale lui Grotius, Milton și Hobbes. Filmer urmărea două obiective, în aceste Observații. Pe de o parte, el arăta că orice doctrină a contractului și a dreptului natural este o ficțiune, deoarece omenirea s-a născut dintotdeauna în supunere familială
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
fiind derivată numai din legea naturală a cărei relație cu El rămâne nedeterminată. Aceasta era chiar interpretarea dată lui Hobbes în dezbaterile publice în care filosoful era acuzat de erastianism. A treia cale, cea amintită de Locke, ar corespunde teoriilor contractualiste puritane care limitau autoritatea prin dreptul natural, dar puneau legea naturală în acord cu voința divină. Locke nu oferă astfel de detalii. El spune numai că teoriile din urmă admit și originea divină, și limitarea puterii, căci "din dreptul paternal
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nu este nimic altceva decât un mecanism de cooperare socială prin care sunt definite drepturi și obligații. Existența "momentului hobbesian" în toate teoriile moderne ale contractului social nu provine dintr-o concesie făcută lui Hobbes, ci din însăși structura argumentului contractualist, care lasă nedeterminată definiția conceptului de stare naturală. Pe de o parte, adversarii contractualiști ai lui Hobbes definesc starea de natură ca manifestare originară a naturii bune a omului, pentru a justifica posibilitatea unei politici rezonabile, iar pe de altă
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
drepturi și obligații. Existența "momentului hobbesian" în toate teoriile moderne ale contractului social nu provine dintr-o concesie făcută lui Hobbes, ci din însăși structura argumentului contractualist, care lasă nedeterminată definiția conceptului de stare naturală. Pe de o parte, adversarii contractualiști ai lui Hobbes definesc starea de natură ca manifestare originară a naturii bune a omului, pentru a justifica posibilitatea unei politici rezonabile, iar pe de altă parte ei admit un "moment hobbesian", pentru a explica trecerea de la natură la societate
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
vorbește despre corpul politic care, în virtutea contractului, a devenit un tot unitar înzestrat cu o voință unică. Termenul "popor" desemnează, așadar, totalitatea supușilor din cadrul unei comunități politice; este important să subliniem că Locke (la fel ca Hobbes și ceilalți autori contractualiști) nu admite existența poporului înainte de constituirea suveranității. Forța poporului devine evidentă mai ales atunci când interesele sale intră în contradicție cu interesele celor care guvernează 16. Atunci când vorbește despre binele comunității, la care Hobbes făcuse și el referire în mai multe
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
-lea și, în primul rând, în structura economiei de piață generalizate. Această observație ni se pare justă din următorul motiv: comentatorii lui Locke 87, ca și cei ai filosofilor din școala dreptului natural, pierd adesea din vedere faptul că modelul contractualist al societății este un model economic. Fără îndoială că înțelegerea dintre indivizi a existat dintotdeauna, în diferite scopuri și împrejurări, dar contractul dintre două sau mai multe părți nu este altceva decât o înțelegere cu privire la schimbul de bunuri sau de
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
contrat entre le monarque et le peuple, affirmée par le Parlement. La théorie du contrat était une plus ancienne doctrine de la résistance développée par les auteurs calvinistes, dans le contexte de la persécution religieuse à l'époque de la Réforme. La théorie contractualiste de Locke s'intègre dans cette tradition de la résistance puritaine et parlementaire contre l'absolutisme. Elle s'oppose à la fois à la théorie de Hobbes qui, à la même époque que Filmer, a utilisé la théorie du contrat pour
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a fost formulată în Olanda protestantă, supusă presiunii catolice în timpul Războiului de 30 de ani. Hugo Grotius a formulat principiile dreptului natural modern sub forma unei teorii a războiului just, în De jure belli ac pacis (1625). 4 Utilizarea argumentului contractualist de către parlamentarii englezi era curentă în jurul anilor 1620. Ideile contractualiste fuseseră introduse în Anglia de protestanții exilați pe continent în vremea Mariei Tudor. Aceștia au făcut să circule tratatele calviniste care justificau rezistența pe baza ipotezei contractualiste. 5 Vezi Richard
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]