187 matches
-
Bucovina anilor 1790-1791 dezvoltă tema monarhului bun și luminat, construită în conformitate cu imperativele rațiunii de stat, în care statul nu mai este o proprietate a suveranului, ci un bun comun, căruia suveranul îi asigură gestiunea în interesul tuturor 42. În conformitate cu schema contractualistă, ce își are sursa în gândirea politică a lui Montesquieu 43, statul, sublimat în persoana împăratului luminat, apare ca un garant al securității colective, fiind sursa de la care emană bunătatea supușilor săi44. În dialogul cu puterea dominantă, referitor la statutul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
în privința politicii externe aceste națiuni, cât și ca acestea să poată fi făcute impozabile, în privința politicii interne, prin articolele industriei"47. În concordanță cu școala dreptului natural, cu sursele interne cantemiriene, dar și cu propria sa cercetare și documentare, ideea contractualistă a "tratatelor" încheiate în trecut de Principate Române cu Poarta este reluată în memoriul din ianuarie-februarie 179148, referitor la statutul internațional al Moldovei și Țării Românești, într-o manieră mult mai explicită, cu referințe mult mai directe la încercările otomanilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
apelului pe care îl face la vechile tratate, încheiate de Principatele Române cu Poarta, ne face să credem că răspunsul la această întrebare este acela că omul politic bucovinean vedea realizarea acestei includeri în Monarhia habsburgică cu păstrarea, conform teoriei contractualiste, a autonomiei și obținerea unui statut pentru aceste țări, asemănător cu cel avut de "țările croate"83. Însă evoluțiile politice din imperiu și de pe continentul european nu au fost favorabile transpunerii în practica politică a acestor idei, ce vizau realizarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a privi la televizor, regulile de compromis sunt intenționale, ele rezultă dintr-un calcul rațional, și nu în condiții existente în afara indivizilor sau grupului. Solidaritatea fuzională a grupului sportiv și a privitorilor sportului este asigurată prin acțiune și, spre deosebire de cea contractualistă, nu se bazează pe instrumentalizarea solidarității în cadrul strategiilor de urmărire a interesului individual. Civilizarea violenței prin sport se realizează prin impunerea unor noi standarde competiționale, întrucât agresivitatea umană din societate se naște: -prin imitație, -prin constrângere și -prin asimilare, parcurgând
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
că esența procesului de extindere a „securității” este regândirea acesteia pornind chiar de la cei care se pot simți în pericol - indivizii -, și nu de la identificarea intelectuală a unei amenințări la adresa unei instituții sociale cum este statul. Statul apare - afirmă teoria contractualistă - în urma acceptului exprimat de membrii unei colectivități umane trăitoare pe un anumit teritoriu de a ceda unei autorități, recunoscută ca legitimă, o parte din libertatea de care se bucură în mod natural, în schimbul protecției asigurate de aceasta. Relevanța acestei teorii
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
construire a democrației și indicațiile în materie de institutional building, ele împărtășesc ideea potrivit căreia este posibil să spunem că o instituție este "legitimă" dacă a fost creată printr-un mecanism care garantează raționalitatea. Dacă ne folosim de o perspectivă contractualistă, atunci mecanismul este consensual, iar dacă ne folosim de o perspectivă evoluționistă, mecanismul este de selectare adaptativă. În ambele cazuri, termenul "legitim" înseamnă "produs printr-un mecanism care garantează că este preferabilă o soluție instituțională în comparație cu celelalte opțiuni posibile" (Magri
Construirea democraţiei : la frontiera spaţiului public european by Daniela Piana [Corola-publishinghouse/Administrative/931_a_2439]
-
terorii"generalului". Pentru gânditorul danez, subiectivitatea este adevărul; ceea ce ar fi părut unui Hegel cea mai mare erezie conceptibilă. Individualismul cetățenesc, acela pe care în nuanțe și expresii diferite îl întîlnim la stoici (influenței cărora se datorează concepția voluntaristă și contractualistă a dreptului roman),la protestanți, în raționalismul secolului al XVIII-lea, în Revoluția franceză și în tot procesul de atomizare socială pe care l-a născut dezagregarea democrației și liberalismului, pretinde că fiecare om are centrul în sine însuși și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
cei doi indivizi nu l-ar accepta decât dacă ar fi în avantajul său să facă acest lucru , ceea ce, în primul rând, extinde semnificativ aria posibilelor aranjamente instituționale , iar în al doilea rând, mărește probabilitatea ca, din perspectiva păstorilor, soluția contractualist privată să fie mai eficientă decât soluțiile clasice. Motivele pentru care în multe cazuri această soluție ostromiană pare să fie preferabilă soluției leviatanului sunt: (1) probabilitatea de apariție a erorilor în monitorizare și sancționare este mai mică în cazul în
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
indivizii direct implicați în dilemele sociale. Aceștia cunosc elementele contextuale relevante și au stimulente să țină cont de ele în propunerea aranjamentelor instituționale pentru rezolvarea dilemelor, care în acest mod pot fi atât mai eficiente, cât și mai stabile. Soluția contractualistă discutată aici este locală, însă pentru ca ea să fie relevantă în mod general, trebuie să fie generată prin intermediul unui sistem metodologic. Acest instrument general prin care Ostrom și cercetătorii afiliați „Școlii de la Bloomington”, dar și autorii capitolelor din acest volum
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
care tu îmi scriai că nici să facă dragoste ca lumea nu pot, că le vine în minte un citat din Derrida, noi mai avem și ce săpa în sinegrafia de țărani. Spre deosebire de colegii occidentali cărora le-a intrat raționalismul contractualist în sânge, noi nu trebuie să scriem o carte întreagă: Trusting more and contracting less. Dimpotrivă. Mi-a mai venit o trăsnaie în cap. Să punem și footnotes, și bibliografie. La footnotes să scriem ceva de tipul: „Vezi Valeria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
nu pe baza acordului de voință. În aceeași ordine de idei, în cazul societăților comerciale pe acțiuni constituite prin subscripție publică actul constitutiv nu se semnează decât de către fondatori și nu de toți acționarii. Pe de altă parte, natura exclusiv contractualistă a societății comerciale nu ar putea explica de ce societatea comercială este și o persoană juridică, atribut de esență al societății comerciale și un element important de delimitare față de societatea civilă. b. Teoria instituțională 26. Are ca punct central constituirea unei
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în L.S.C., ceea ce înseamnă că raporturile dintre administrator și societate sunt raporturi contractuale de mandat comercial 231. Există mai multe concepții cu privire la natura juridică a funcției de administrator. Potrivit teoriei contractualiste administratorul este un simplu mandatar al societății, raporturile lui cu societatea izvorând dintr-un contract de mandat de drept comun. Într-o altă opinie mandatul administratorului este un mandat cu conținut legal, asemănător celui al tutorelui 232. Potrivit teoriei "organiciste
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
Ce amintire a Binelui ne bântuie sufletele încât avem curajul de a judeca semenii și de a le pune etichete negative, într-o continuă încercare de ierarhizare (de regulă prin situarea noastră în vârful ierarhiei)? * Trecerea la logica de tip contractualist a determinat nașterea politicului în sens tare. Oare nu cumva contractualismul constituie doar una din formele de discurs (una de succes, după cum ne arată Istoria) menite să mascheze dorința de putere a unui nou grup social, legitimându-i accesul la
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
timp în care echilibra diferențialul puterii pentru români. Marii perdanți ai acestei afaceri ecleziale cu masive ramificații politice erau, neîndoielnic, "națiunile politice" consacrate de sistemul Unio Trium Nationum. Termenii contractului (căci despre așa ceva a fost vorba, în acest caz limbajul contractualist pierzându-și valențele metaforice), consfințiți imperial prin cele două diplome leopoldine ale unirii, statuau conferirea de drepturi uniților echivalente celor de care beneficiau catolicii în "Statul" cărora erau acum asimilați. Prin primirea unirii, conștiința de neam a românilor transilvăneni a
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că esența procesului de extindere a securității este regândirea acesteia pornind chiar de la cei care se pot simți în pericol indivizii , și nu de la identificarea intelectuală a unei amenințări la adresa unei instituții sociale cum este statul. Statul apare afirmă teoria contractualistă în urma acceptului exprimat de către membrii unei colectivități umane trăitoare pe un anumit teritoriu de a ceda unei autorități, recunoscută ca legitimă, o parte din libertatea de care se bucură în mod natural, în schimbul protecției asigurate de aceasta. Relevanța acestei teorii
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1518]
-
cele ale organizației. Teoria costurilor tranzacționale și-a propus să explice configurația instituțională a cooperării, În particular mix-ul de piețe și organizații, care susțin diviziunea socială a muncii. Considerând instituțiile sociale ca structuri sociale ale cooperării și depășind abordările contractualiste analizele economice ale costurilor tranzacționale se apropie foarte mult de sociologie, dar rămân totuși preponderent legaliste. În secțiunea anterioară am demonstrat limitările teoriei costurilor tranzacționale În privința explicării emergenței organizațiilor ca actori colectivi și, În particular, eludarea problemei oportunismului În interiorul organizației
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
scopurilor legitime este implicită În orice situație În care un actor, desemnat prin termenul de principal, depinde de acțiunea altui actor, agentul. Agentul este un actor social care acționează pentru un alt actor social, anume principalul. Într-o abordare raționalist contractualistă, Michael Jensen și William Meckling (1976) definesc relația agent - principal ca un contract În care una sau mai multe persoane (principalul sau principalii) angajează o altă persoană (agentul) pentru a Îndeplini anumite activități În slujba primilor și care astfel presupune
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
mai degrabă neutre În raport cu funcția socială a organizației și se exprimă În costuri. Firmele (organizațiile de afaceri), de exemplu, contribuie la creșterea economiei și a bunăstării sociale atunci când urmăresc eficient interesele proprietarilor, anume obiectivele de maximizare a profitului. O poziție contractualistă mai nuanțată, Însă tot de sorginte neoclasică, este vehiculată de economiștii Michael Jensen și William Meckling (1976). Aceștia argumentează că, de fapt, firmele nu sunt personificări și deci nu pot avea obiective. Firma, este o „ficțiune legală ce servește drept
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
este realizată doar În virtutea imersării ei Într-un cadru social de referință mai larg care furnizează fundamentele cognitive și legitimitatea oricărui demers social. Economiștii neo-instituționaliști argumentează că presiunile pentru adaptare determină apariția unor instituții sociale eficiente, dar tot În sens contractualist: ele sunt rezultatul acțiunii raționale a actorilor indiferent de eventualele condiționări culturale sau structurale. Așa cum am văzut În capitolele anterioare, acești autori consideră că instituțiile sunt reguli ale jocului, structuri menite să eficientizeze organizarea socială, fie că este vorba de
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
a justifica etica. Dar o dată abandonată metafizica kantiană a Eu-lui, nu mai rămâne nimic în argumentul acestuia care să impună principiile liberale drept singurele potrivite pentru ființele umane". În fine, cea de a treia linie de gândire ține de doctrina contractualistă, care se află, de asemenea, într-o relație directă cu cea a drepturilor naturale, având drept concept central contractul social. Așa cum am amintit deja, această idee reprezintă a doua mare invenție fondatoare a liberalismului, pe lângă cea a stării de natură
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
un mediu cultural divers, a cărui intoleranță și instabilitate a crescut odată ce aceste naționalisme s-au constituit sau au încercat să se constituie în corpuri politice independente. Naționalismele vest-europene au urmat un traseu relativ diferit, devenind mai democratice în sens "contractualist" pe măsură ce erau ținute în frâu și chiar create de state centralizate puternice, absente în Europa de Est (Fischer: 1989, 9-34; Gilberg: 1990, 1-16). De asemenea, în Balcani și mai ales în teritoriile care au intrat în componența României, colectivismul social a fost
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
întruchipa rezultatul relațiilor voluntare dintre agenții morali independenți cu urm]torul corolar atât de caracteristic teoriilor moderne ale drepturilor: importantă moral] a individualit]ții. Succesul acestei concepții asupra relațiilor sociale poate fi evaluat prin importantă teoriilor care o includ: teoriile contractualiste ale legitimit]ții politice, teoriile morale consensualiste și, mai ales, teoriile alegerii raționale. Aceste teorii bazate pe drepturi au ins] un punct slab tocmai acolo unde secularismul lui Grotius se dovedea și el problematic: ele par incapabile s] ofere o
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Press, 1982). 15 Tradiția contractului social WILL KYMLICKA Orice teorie moral] trebuie s] r]spund] urm]toarelor întreb]ri: care sunt cerințele moralei pentru individ și de ce ar trebui s] ne supunem acestor cerințe? Marea parte din atracția abord]rii contractualiste în etic] se datoreaz] r]spunsurilor simple pe care această pare s] le ofere: cerințele moralei se stabilesc pe baza unor contracte pe care indivizii le încheie în scopul reglement]rii interacțiunilor sociale și trebuie s] ne supunem lor deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
lor deoarece am fost de acord cu ele. Ce ar putea fi mai simplu? Aparentă simplitate a abord]rii este totuși înșel]toare, deoarece ea cuprinde teorii diferite care ofer] explicații divergențe pentru conținutul și forță normativ] a „contractului”. Morală contractualist] ne cere s] „ne al]tur]m celorlalți pentru a acționa în moduri pe care fiecare, împreun] cu ceilalți, le putem accepta drept standard moral comun” (Diggs, 1982, p. 104). Dac] nu oper]m ins] cu o definiție a contractului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
moduri pe care fiecare, împreun] cu ceilalți, le putem accepta drept standard moral comun” (Diggs, 1982, p. 104). Dac] nu oper]m ins] cu o definiție a contractului liber și rațional, atunci aproape orice teorie poate fi descris] ca fiind contractualist], de vreme ce aproape orice teorie pretinde c] ofer] un standard moral comun pe care indivizii îl pot adopta în mod liber și rațional. A pleda pentru o teorie înseamn] a ar]ta c] cerințele sale sunt rezonabile și c] oamenii ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]