898 matches
-
avea să devină un violonist celebru. La vârsta de 13 ani cânta alături de tatăl său în diferite ocazii (nunți, botezuri, serbări etc.) și la restaurantul din cartierul Colentina. A continuat să studieze vioara în particular, aprofundându-și studiile de armonie, contrapunct și orchestrație. În 1950, la un an după înființarea Orchestrei de muzică populară Radio, intră colaborator prin concurs, iar în 1951 este angajat permanent, devenind în scurt timp concert-maestru. Fructuase au fost colaborările sale cu primii dirijori au Orchestrei Radio
Constantin Mirea () [Corola-website/Science/326777_a_328106]
-
marcat începuturile operei care, la rândul ei, a devenit un fel de catalizator pentru muzica barocă. În ceea ce privește teoria muzicală, utilizarea tot mai frecventă a basului cifrat repzezintă importanța dezvoltării armoniei ca bază liniară a polifoniei. Armonia este rezultatul final al contrapunctului iar basul cifrat este o reprezentare vizuală a acestor armonii implicate adesea într-o interpretare muzicală. Compozitorii au început să fie tot mai preocupați de progresiile armonice și au folosit și tritonul, perceput ca un interval instabil, pentru a crea
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
evident în lucrările lui Jean-Philippe Rameau, care l-a înlocuit pe Lully drept cel mai important compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au înflorit și au
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
cunoscuți compozitori din Europa iar muzica sa a fost studiată de către muzicienii perioadei clasice. Händel, datorită puternicelor sale ambiții publice, și-a bazat mare parte din lucrările sale pe resurse melodice combinate cu tradiție bogată de interpretare cu improvizație și contrapunct. Johann Sebastian Bach a ajuns, în timp, să fie considerat o figură importantă a barocului muzical. În timpul vieții sale a devenit cunoscut mai degrabă ca pedagog, administrator și interpret decât ca și compozitor, fiind mai puțin celebru decât Händel sau
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
desigur specifice fiecărui domeniu artistic în parte. Studiul și deprinderea de folosire a acestor tehnologii specifice constituie de fapt principala preocupare în procesul de învățare aferent domeniilor artei. Pentru muzică disciplinele "tehnologice" sunt reprezentate în principal de teoria muzicii, armonie, contrapunct și forme muzicale - cărora li se pot adăuga disciplinele legate de tehnica scriiturii - disciplinele indispensabile pe de o parte înțelegerii superioare a fenomenului muzical, iar pe de altă parte implicării creatoare sau interpretative în acest fenomen. Creația artistică în general
Stilistică muzicală () [Corola-website/Science/300949_a_302278]
-
de Pictură și Sculptură al Municipiului București. Proiectează costumele pentru piesă "Strigoii" de Ibsen. În timpul verii pictează în zona Brașovului. 1970 - Concepe costumele pentru spectacolul "Puricele în ureche" de Georges Faydeau (scenografia semnată de Liviu Ciulei); face decoruri pentru piesă "Contrapuncte" de Paul Everac. Deschide o expozitie personală la Galeria Simeza. Participa la Salonul de Pictură și Sculptură al Municipiului București și la expozițiile de pictură românească din Lüdenscheid / Germania, Orly / Franța, Viena / Austria și Watts-Art Gallery New York / UȘA. Face proiectele
George Ștefănescu () [Corola-website/Science/303533_a_304862]
-
poliție „G”, care apare cerându-i sfatul în toate cele trei povestiri. Dupin este descris ca o mașină de gândire dezumanizată, un om al cărui unic interes este logica pură. Acest punct de vedere al lui Dupin servește ca un contrapunct la conceptul lui Poe de perversitate, introdus în „Demonul perversității”. Acest impuls nu întruchipează raționarea și, de fapt, îi determină pe oameni să acționeze într-un mod opus acelui sugerat de logică. În „Crimele din Rue Morgue”, Dupin investighează uciderea
C. Auguste Dupin () [Corola-website/Science/325983_a_327312]
-
președinte de departament și șef executiv al Frost Internațional, care ajută la primirea de fonduri pentru activitățile Cardinalul Lorzilor. Frost, de asemenea, devine președinte al Consiliului de Administrație și directoarea Academiei Massachusetts, o școală pentru mutanți care servește că un contrapunct la "Școală pentru tineri înzestrați", ce aparține lui Charles Xavier; aceștia sunt recrutați prin utilizarea unui bug informatic plantat în Cerebro. Mai tarziu, Frost și agenții Clubului încearcă să o recruteze pe Kitty Pride la Academia Massachusetts și capturează (și
Emma Frost () [Corola-website/Science/316959_a_318288]
-
revistei "Târgoviștea Literară" A debutat publicistic cu eseul "Poezia lui Mihail Celarianu" (1967) în suplimentul "Pentru literatură". Colaborează constant cu eseuri, cronici literare, articole de istorie literară, poezie la "Viața Românească, Ramuri, Astra, Luceafărul, Contemporanul-Ideea europeană, Argeș, Calende, Literatorul", Zburătorul, Contrapunct, Art Panorama, Jurnalul literar,Poesis, Nord literar, România. Kilometrul zero, Filocalia, Citadela, Lumina" (Vârșeț), "Manuscriptum, Litterae" (Canada), "Acolada, Ateneu, Cafeneaua literară", precum și la reviste și ziare dâmbovițene: "Longitudini", Litere", "Curier", "Târgoviștea", "Glasul cetății", "Dâmbovița", "Kindia", "Realitatea dâmbovițeană", "Târgoviștea Literară" A
Ștefan Ion Ghilimescu () [Corola-website/Science/317516_a_318845]
-
filarmonica și opera din Timișoara. După absolvirea școlii din Deva, a studiat la Conservatorul din București între 1940-1947, clasa de compoziție, dirijat și pedagogie, unde îi are ca profesori pe Ioan D. Chirescu și George Breazul (teorie-solfegiu), Mihail Jora (armonie, contrapunct, compoziție), Constantin Brăiloiu (istoria muzicii, folclor), Tiberiu Alexandru (folclor), Ion Ghiga (citire de partituri, dirijat de orchestră), Ștefan Popescu (dirjat de cor), Dimitrie Cuclin (estetică muzicală), Eugenia Ionescu (pian auxiliar), Constanța Bădescu (canto). A studiat în paralel și Facultatea de
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
de muzică la liceele "Spiru Haret" și "Gheorghe Sincai" din București. Se transferă apoi la Arad unde exista perspectiva înființării unei filarmonici. Predă muzica la liceele "Moise Nicoară" și cel pedagogic pentru a activa mai târziu ca profesor de armonie, contrapunct și istoria muzicii la Conservatorul din Arad (1948-1953). Prin eforturi conjugate cu cele ale muzicianului Nicolae Brânzeu, dirijor și compozitor deja afirmat, se pun în anul 1948 bazele Filarmonicii de Stat din Arad, devenind astfel dirijor și primul director pe
Nicolae Boboc () [Corola-website/Science/320651_a_321980]
-
multe limbi moderne și clasice, citea în original și comenta pe marii filozofi; în 1984 a ținut la Măgurele o memorabilă prelegere despre "Miracolul grecesc". În paralel cu Facultatea de Științe, frecventase în tinerețe "Conservatorul din București", studiind armonie și contrapunct în clasa lui Alfons Castaldi; îndrumat de Silvia Șerbescu, și-a perfecționat aptitudinile de pianist, devenind un sensibil interpret. A practicat alpinismul în Bucegi și Piatra Craiului, descoperind, împreună cu fratele său Radu Țițeica, noi trasee. A încetat din viață la
Șerban Țițeica () [Corola-website/Science/304138_a_305467]
-
The Mahabharata", bazat pe mitologia hindusă, și "The Message", bazat pe istoria islamică. Filmele epice romantice sunt filme romantice la o scară mare care se desfășoară de obicei în trecutul istoric. Povestea de dragoste în sine este folosită ca un contrapunct la război, conflict sau evenimentele politice din fundal. În aceste filme, povestea de dragoste și relațiile personajului principal sunt în centrul atenției. Arhetipul filmelor epice romantice este "Gone With the Wind" (1939). Alte exemple includ "Mughal-e-Azam" (1960), "Cleopatra" (1963), Doctor
Film epic () [Corola-website/Science/315741_a_317070]
-
studiile la Conservatorul Național de Muzică din Paris, la clasa pianistului și compozitorului Pierre Sancan. Acesta, împreună cu compozitorul Raymond Gallois Monbrun, îl încurajează să continue cariera muzicală. Va absolvi cu patru premii întâi: pentru pian, muzică de cameră, armonie și contrapunct. Debutează într-un concert cu orchestră la vârsta de zece ani. În 1973, celebrul pianist chilian Claudio Arrau, impresionat de interpretarea sa, îi prezice o mare carieră artistică. Cariera sa internațională este propulsată de câștigarea, în 1978, a Premiului I
Abdel Rahman el Bacha () [Corola-website/Science/309366_a_310695]
-
13 ani, a fost admis la Conservatorul din Petrograd, la acea vreme condus de Alexandr Glazunov. Glazunov a urmărit cu atenție progresul lui Șostakovici și l-a promovat. Șostakovici a studiat pianul cu Leonid Nikolaiev, compoziție cu Maximilian Steinberg și contrapunct și fugă cu Nikolai Sokolov, cu care a devenit prieten. Șostakovici a participat și la cursurile de istoria muzicii ale lui Alexandr Ossovski. Steinberg a încercat să îl ghideze pe Șostakovici pe drumul marilor compozitori ruși dar a fost dezamăgit
Dmitri Șostakovici () [Corola-website/Science/304002_a_305331]
-
1916 în Angers , în departamentul Maine-et-Loire. Copilăria și-a fost petrecut-o în departamentul de Nord al Franței. În 1926 este admis la Conservatorul din Douai condus de Vincent Gallois, cu care ia cursuri de armonie. De asemenea, studiază pianul, contrapunctul, și urmează cursuri de teorie. În 1933 își începe studiile la Conservatorul din Paris, studiind compoziția cu Henri Büsser, armonia cu Jean Gallon, contrapunctul și fugă cu Noël Gallon, dirijarea orchestrei cu Philippe Gaubert și (istoria muzicii) cu Maurice Emmanuel
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
din Douai condus de Vincent Gallois, cu care ia cursuri de armonie. De asemenea, studiază pianul, contrapunctul, și urmează cursuri de teorie. În 1933 își începe studiile la Conservatorul din Paris, studiind compoziția cu Henri Büsser, armonia cu Jean Gallon, contrapunctul și fugă cu Noël Gallon, dirijarea orchestrei cu Philippe Gaubert și (istoria muzicii) cu Maurice Emmanuel. În 1938 câștiga Prix de Rome, cu cântată "l'Anneau du Roi" (ro. Inelul Regelui). Înainte de a pleca în război în anul 1939, studiază
Henri Dutilleux () [Corola-website/Science/333972_a_335301]
-
studiile muzicale la Berlin, Dresda și Leipzig. Fiind apreciat atât de profesori cât și în cadrul cercurilor unde a activat, i se oferă postul de dirijor permanent al „Societății filarmonice Mozartverein”. După 1913 revine în țară și este numit profesor de contrapunct, fugă și compoziție la Conservatorul din Iași, al cărui director devine din 1920. În perioada interbelică, duce, ca director al acestei instituții, o intensă activitate de ridicare a învățământului și creației muzicale românești. Sprijină crearea unei „Asociații a elevilor Conservatorului
Antonin Ciolan () [Corola-website/Science/313017_a_314346]
-
de compoziție într-un mod complex: cât de des apar anumite intervale, care este importanța lor etc. De exemplu, în tehnica contrapuntală barocă, terța mare a fost considerată un interval cu o mai mare importanță decât cvinta perfectă (vedeți și contrapunct). Astfel, scara sonoră mezotonică cu terțe mari pure a înlocuit în mod natural scara sonoră cu cvinte perfecte pure.
Scară sonoră () [Corola-website/Science/317036_a_318365]
-
la persoana sau opera lui . a fost victima unei înscenări a Securității prin care i se atribuiau contacte interzise cu diplomați străini. Biografie Studiile muzicale le-a urmat la Cons. București (1906-1913) cu D. G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziție), Robert Klenck (vioară), Dimitrie Dinicu (muzică de cameră). A urmat Facultatea de drept din București, obținînd licența (1919). La Paris a urmat - ca auditor - cursurile lui Gabriel Faure (1913-1914) și Vincent d'Indy (1919-1922), tot în Capitala Franței fiind
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
2013, Membru corespondent al Academia Nacional de Ciencias din Buenos Aires, Argentina A semnat circa 200 de studii, eseuri, cronici literare, publicate in revistele "Apostrof, Archaeus, Art-Panorama, Bachelardiana (Franța), Cahiers roumains d’études littéraires, Caietele Echinox, Clouds Magazine (SUA), Contrafort (Moldova), Contrapunct, Conversația, Cuvântul, Discobolul, Echinox, El imaginario en el mito clasico (Argentina), Épistemocritique (Franța), Euphorion, Euresis, Familia, Graphé (Franța), Idei în dialog, Iris (Franța), Journal for the Studies of Religions and Ideologies, Jurnalul literar, Metabasis (Italia), Minerva, Monitor ZSA (Slovenia), Observator
Corin Braga () [Corola-website/Science/299177_a_300506]
-
(n. 21 martie 1928, Galați) este un muzician, pianist și compozitor român. a început să cânte la pian la vârsta de 5 ani. Studiază la Academia de Muzică din București, având ca profesori pe Mihail Jora (teorie-solfegiu, armonie, contrapunct, compoziție), Constantă Erbiceanu (pian), Mihail Andricu (muzică de cameră). George Enescu, într-o scrisoare adresată Ministrului Culturii din acea vreme, îl recomandă drept un "talent rar ce trebuie supravegheat îndeaproape" și astfel, Valentin Gheorghiu, în vârstă de 9 ani, primește
Valentin Gheorghiu () [Corola-website/Science/299966_a_301295]
-
uneori texturi împrăștiate. În Simfonia în Re Major (D. 936A) el aniticipează folosirea lui Mahler a armoniilor și influențe din muzica folclorică. Schubert și-a exprimat dorința, dacă ar fi supraviețuit bolii incurabile, să îți dezvolte cunoștințele de armonie și contrapunct și chiar și-a rezolvat un loc la lecțiile de armonie ale lui Simon Sechter. În mijlocul activității sale creatoare, sănătatea sa s-a deteriorat. Cauza oficială a morții sale a fost febra tifoidă, dar alte teorii au propus sifilisul. La
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
germană, maghiară, occitană. Titular, în diverse perioade, al unor rubrici și emisiuni la Radio Cluj, TVR Cluj, NCN Cluj, Echinox, Cadran. Editorialist, în diverse perioade, la CD Radio, Monitorul de Cluj, Radio Cluj, Ziua de Cluj. Colaborări ocazionale la "Dilemă", "Contrapunct", "22", "România literară", "Steaua", "Vatra", "Tribuna", "Familia", "Apostrof", "Poesis", "Calende", "Ramuri", "Luceafărul" etc. Este prezent în:
Adrian Suciu () [Corola-website/Science/305728_a_307057]
-
Arcueil. Reia legătura cu fratele său Conrad și renunță la idei religioase la care nu va reveni decât în ultimele luni de viață. Se înscrie la 39 de ani la Schola Cantorum a lui Vincent d’Indy pentru a studia contrapunctul clasic cu Albert Roussel. Tot în acea perioadă devine socialist, colaborează cu Patronajul laic al comunei Arcueil și își schimbă din nou înfățișarea în „funcționar burghez” cu melon, umbrelă, etc. În 1915 îl cunoaște pe Jean Cocteau alături de care începe
Erik Satie () [Corola-website/Science/313623_a_314952]