899 matches
-
detaliul umil-vibrant la grandoarea celestă: „Un fluture galben/ tremură/ pe patul puștii/ soldatului// E fără suflare/ sau doar ațipit// Grijuliu/ Dumnezeu deșurubează stelele// Încă un ceas/ încă un mileniu/ încă un asfințit” (Un fluture). O fantezie exaltată are rolul unui contrapunct al resignării, menit de fapt a o potența. Senzualitatea toridă, orbitoare ajunge în cumpănă cu torpoarea dezabuzării: „În fiecare noapte te îmbrățișa frumoasa necunoscută/ inima ei era un cuibar de porumbei// O, șoaptele ei ce mă transpuneau în al nouălea
O partitură a solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4472_a_5797]
-
nu alunecă. Pare un mic apendice al întîmplărilor dintr-o viață, ceva ținut într-o paranteză, citit cu o altă voce. Deși acolo este și viața și moartea, tot binele și tot răul, infernul, suma disperărilor. Este un fel de contrapunct care dă tensiune și aduce miză într-o monodramă scrisă pentru a fi jucată de o actriță de calibru. Alice Barb a iubit acest text și pe Simona Bondoc. Am ieși răvășită într-o ploaie fără sfîrșit, în care cerul
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
care o amplifică nemăsurat (într-o parabolă gestuală), știind că răspunsul nu poate fi altul decât propriul ei ecou: Și o voce suavă care o să mă alinte ca o ghioagă, ca un bici: Sunt aici, sunt aici, sunt aici! Tehnicii contrapunctului îi este tributar versul "și o voce suavă... ca o ghioagă, ca un bici". De asemenea, ludicul nu lipsește: Copacii, ca frații, se vor apleca peste mine Și o mierlă-mi va șopti: Nu ți-e rușine să plângi, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
Panza. Are dreptate maestrul Pedro, care îmi servește bine de servitor: nu trebuie să mă bag în desene, ci să fac ceea ce don Quijote îmi trimite, că va fi cea mai adecvată, urmându-mi cântul, fără a mă băga "în contrapuncte care sunt de obicei șmecherii", și ceea ce don Quijote îmi trimite este că să nu mă exalt, să urmez epilogul meu în linie dreaptă fără a mă pune de-a curmezișul "că pentru a scoate un adevăr curat trebuie să
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
ei educați, crescuți, îndrumați de realitatea sovietică"37. Romanul impresionează și prin arhitectură - senzația că în cadrul unei povestiri sunt mai multe. "Arhitectura aceasta a fost utilizată de scriitori". Unul dintre aceștia era numitul Aldous Huxley, "în romanul său de Ťideiť Contrapunct șsic!ț", însă "Cât de slab închegat apare ș...ț acest roman englez, cât de artificiale sunt legăturile! De ce?": pentru că lui Huxley nu-i reușește ce-i reușise Verei Panova: ca destinele să se unească într-un tot activ, combativ
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
trebuia paralizată în planul static al simplei glose. Preferam, recunosc, includerea ei într-un scenariu analitic complex, într-o demonstrație angajată: În alte două împrejurări, asociate la distanță de o simetrie secretă, urmele și chipul nu mai apar înscrise în contrapunct ironic, ci converg pentru a alcătui imaginea și deviza verbală a unei embleme care încifrează ființa în perspectiva morții, adică a speciei supreme a anonimatului. Cea dintâi, decapitarea în 1649 a regelui Carol I Stuart, este numai sugerată de cuvântul
Ce rămâne din iubirile noastre by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8747_a_10072]
-
mitologic sau măcar celebru livresc, există chiar și o Laură tot atît de frumoasă ca și cea a lui Petrarca, dar toate aceste eventuale umbre ale unor figuri simbolice sînt invariabil malformate, pervertite, maculate. Strălucitoarele albe faleze de marmură (probabil contrapunct sarcastic la romanul lui Ernst Junger) se învecinează cu o mlaștină fetidă. Ferocității sordidului nu-i scapă nici natura, turme de cerbi cutreieră împrejurimile Azilului, dar mîndrele și nobilele animale, simbol sacru, sînt transformate într-un fel de porci cu
Poveste din anii orwellieni. by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/8789_a_10114]
-
aduce idolul său, gloria defunctului pistolar se reflectă asupra lui, dar nu e nimic altceva decît un reflex care va dispărea în uitare imediat ce un fanatic îl împușcă pentru o glorie la fel de efemeră. Filmul lui Andrew Dominik se remarcă prin contrapunctul nervos, prin capacitatea decupajelor de natură de a răspunde unei întrebări sau de a reda o stare și prin felul în care trădează convenția genului consacrat de decenii bune de hollywood-popcorn-western spaghetti, prin nuanțări și puneri în abis cu o
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
atmosfera mélo. Talentul lui Joe Wright este de a juca melodrama printr-o serie de abateri care n-o parodiază, nu se sustrag complet, ci rafinează dincolo de manierism procedeul. Într-o primă instanță muzica dă tonul, ea indică, prin numeroasle contrapuncte, unde se află rupturile de nivel și unde regizorul trece într-o altă dimensiune, cea a autenticei drame, - filmul a mai primit un "Glob de aur" pentru cea mai bună dramă. Acest prim decupaj al unei tardive societăți victoriene, ne
Ultima noapte de dragoste... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8848_a_10173]
-
un asemenea cvartet: Mieko ToganÜ, poetă și aristocrată, nora ei Yasuko și fiica sa Harume, bătrâna servitoare și dădacă a copiilor, YÜ. Adulația tuturor față de sora mai mare a doamnei Moscu, domnișoara Christina, ucisă în timpul răscoalei din 1907, are drept contrapunct spaima simțită pe propria piele de Mieko din partea iubitei soțului ei. Conacul dunărean și femeile din familia Moscu au doi oaspeți: pictorul Egor Pașchievici și profesorul Nazarie, istoric și pasionat arheolog din școala Pârvan. Amândoi simt forța malefică a locului
Femei diabolice by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8851_a_10176]
-
îl vedem pe Rebreanu, situat "între socialiști și contrabandiști" (p. 39-51), evadând din Bucureștiul ocupat de nemți în Moldova, în 1918, într-o întâmplare povestită de Gheorghe Cristescu, primul secretar general al PCR. Versiunea nuvelistică are palpit epic, ritm și contrapunct ironic subtil. Însă piesa antologică a volumului, prin umorul ei extraordinar, pendulând între comedie și dramă, este cea consacrată funeraliilor lui Arghezi (p. 171-177). Regizorul din umbră se vrea însuși Ceaușescu. Executanții sunt toți crispați, alarmați. Se scriu versiuni speriate
Istorie literară în schițe satirice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8912_a_10237]
-
abia încape în spațioasa sala din "Cita Alta") să fie publicul matineelor de acum două decenii. Să nu credeți însă că "Incontri Europei con la Musica" este amanetat exclusiv muzicii contemporane. Nici vorbă de așa ceva. Există un fericit și oportun contrapunct între cele mai noi creații și opusurile de mult și definitiv intrate în conștiința melomanilor. Bunăoară, Ligeti, se conjugă de minune cu Liszt, Vranicky cu Frescobaldi, Gazzini cu Haydn, Cattaneo cu Villa-Lobos și exemplele ar putea continua. Punerea în aceeași
Un contrapunct oportun by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9822_a_11147]
-
interbelice schonbergiene și weberniene, dar, mai ales, emulației provocate de Boulez prin al său Le marteux sans maître. După cîteva escale aleatoriste (în siajul lui Cage) decolează "en fanfare" înspre orizonturile rarefiate ale punctualismului sonor ori către aerul tare al contrapunctului serial, incitat de experimentele unui Edgar Varčse sau Herbert Eimert, și al "sound-ului" electroacustic. Au urmat, în mod direct, legitim spațializarea și stereofonizarea (re)surselor orchestrale ori corale (în Gruppen, Carrč, Momente), torturarea ambianței prin exerciții și tatonări eufonice de
Variație și contrast by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8946_a_10271]
-
dragoste a două ființe finalmente "incompatibile". Demistificarea utopiei multiculturaliste prinde contururi ceva mai clare pentru cunoscătorii ultimelor două mari volume de eseuri ale lui Wagner. Elemente tematice disparate în cele două scrieri reapar încorporate în discursul romanesc sub forma unor contrapuncte: comentariile scurte, glosele cînd îngăduitoare cu personajele cărții, cînd ironice sau chiar sarcastice, ca într-un "aparteu", conferă romanului un statut aproape scenic și, pe alocuri, programatic. Efectul este congruent cu subiectul romanului, extras dintr-o întîmplare reală petrecută în
Un roman pe o temă fierbinte by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/9016_a_10341]
-
a zice, - omu-i mare, ca intelect, însă mic fizicește. Psihologie de popor mereu atacat. în mijlocul bătăliei furioase, are loc și un fenomen natural pe care darul de prozator al lui Neculce îl introduce în narație cu o fină intuiție a contrapunctului sau contrastului: cade o ploicică... întru acele vremi, cînd să bătč, venit-au un nouraș can mic și tropič de ploaie. Și avemu grijă să nu dč atunce năvală călărimea... Iar muscalii nici să mira și ne îmbărbăta și dzicč
Aerul Europei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9032_a_10357]
-
să justifice exploziile și expedițiile pansexuale ale ultimei perioade, mai cu seamă în poezia feminină; autenticitatea care trece nepăsător prin filtrul desindențelor ajungând la inconsistentul, dar clamatul, autenticism; ironia pulsatilă și marsupială care-l aduce de fiecare dată în pragul contrapunctului. Mă tem de toate aceste crize de imaginație ale cititorului român la primul său contact cu poeziile din Dragostea e un câine venit din iad, după cum mă tem și de celelalte crize - pudibonde - care vor expedia atât variantele de negăsit
Treizeci de ani de agonie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9304_a_10629]
-
Liviu Cangeopol este mai degrabă cunoscut că publicist decât că autor de ficțiune. Originar din Iași, adoptat de melting pot-ul american, debutează editorial în volum alături de Dan Petrescu (Ce-ar mai fi de spus) și colaborează la publicații precum Contrapunct, Vatra sau New York Magazine. Zâmbetul, portret al țărmului la asfințit, poate fi citit și în cheie biografica, existând personaje care împrumuta detalii din istoria personală a autorului (incluzând aici și un portret al Iașiului "de altădată"). Protagonistul, Filip Mircea Gheorghiu
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
Aceeași preocupare, de a găsi bani", notează autorul la 2-30 august 1931, iar, o lună mai tîrziu, "azi literalmente nu am ce mînca" și "n-am decît pensia, adică de plătit chiria") - acestea sînt evenimentele care furnizează materia notelor zilnice. Contrapunct al existenței și posibilă placă turnantă a operei, jurnalul înregistrează "tragedia mizeriei" pentru a crea termenul opozant (sau, altfel, spațiul de repliere, oricît de derizoriu ar părea el) al confruntării din prima linie. Deznădejdea ("Nimic nou. Totul stupid de fără
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
rămîn vecinic absent. Nu pot cere nici o slujbă publică. Nu pot trăi din scrisul meu: piesele nu mi se joacă și romanul nu mi-a adus mai mult decît aduce atîta scris unui copist. Din ziaristică nu pot trăi". Iar contrapunctul eșecului repetat într-o luptă mereu reluată cu aceeași mistuitoare dorință de a învinge rămîne personalitatea, centrul structural, constituit în cealaltă lume, dominată, a literaturii: "Nu cred decît în personalitatea mea": iată răspunsul pe care îl dă "omul de hîrtie
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
unde mor credincioșii/ ilustrelor case,/ fanaticii fețelor simandicoase/ și-ai taloanelor roșii?// Ce face-se, oare, cu-atîta credință ciudată/ cînd scris e ca totul să cadă-ntr-o rînă;/ spune-mi, servitoare bătrînă, bătrînă,/ ce era odată ca niciodată?". Un contrapunct din lumea celor care durează, în breasla amintirilor lipsă, ce-și trăiește clipa, și atît. O tristețe în plus, dacă mai era nevoie, într-un univers de grosimea foii de hîrtie. Căruia poți să-i creezi perspectivă doar lucrînd la
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
literatur| e consacrată recenziei de carte din presa noastră actuală. Răspund cîțiva redactori-șefi de reviste literare. Din păcate, fiecare dintre ei pare informat doar asupra a ceea ce se întîmplă în ograda lui. I. B. Lefter pare a fi citit doar Contrapunctul pe care l-a dirijat în anii ^90, Observatorul cultural pe care l-a dirijat ieri și Altitudinile de azi. Pentru Mircea Vasilescu nu există decît Dilemateca. Pentru George Onofrei, numai Suplimentul de cultură. Pentru Aura Christi, numai Contemporanul. Parcurgînd
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9415_a_10740]
-
Nietzsche, Rozanov sau un deținut politic de la Gherla, suferințele cioraniene sunt fiorituri, dacă nu mofturi. Dacă vorbim însă despre (auto)construcție retorică, despre măști, despre imagine de sine conștient deplasată, nu e inutil și impropriu să descoperim, acum și aici, contrapunctul real? Dacă ne-am gândi, neîncetat, la suferința unui om torturat sau la foamea unui aurolac disperat, n-am mai putea scrie nimic. În asemenea condiții, întreaga literatură, cu tot cu critica ei, ar cădea în derizoriu din punct de vedere uman
"Apocalipticul" Cioran by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9564_a_10889]
-
cărei eventuală neîmplinire se pot, nu-i așa, învinui cortegii de zei. La fel, mesaj nicidecum de la destin, ci dedicație from the old friends and true, răvașul de plăcintă. Nu o să le contrazic, obiceiuri de voie bună. Pun doar, pentru contrapunct, altfel - oare? - de planete în săculețul cu rămășaguri pe totul și pe nimic, uitate de-ndată ce le faci: Cioran, Silogismele amărăciunii. Syllogismes de l'amertume, din 1952 (Gallimard), după 40 de ani, la Humanitas, în traducerea lui Nicolae Bârna
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
participă la cursa pentru președinția României în 1996, pentru a lua numai atacurile la vârful piramidei politice. În 1990, într-o altă zonă a lumii, Peru, Mario Vargas Llosa a candidat și el la președinție. Într-un articol din 1990 ("Contrapunct", nr. 30), Mircea Cărtărescu se arată îngrijorat de faptul că literatura se va scinda, din cauza politicului, între cei care sunt pro și cei care sunt contra guvernării. Cazul generației optzeci este și el unul special. La începutul anilor '90, optzeciștii
Literatură și politică by Cristina Ispas () [Corola-journal/Journalistic/8190_a_9515]
-
Liviu Dănceanu De câte ori susțin în fața studenților mei o prelegere despre principiul componistic al fugii mă gândesc la cuvintele lui Forkel: "în fuga și în toate formele înrudite ale contrapunctului și canonului, el (Bach) e cu totul unic, și atât de unic încât de-a lungul și de-a latul în jurul lui, totul e gol și pustiu. Niciodată n-a fost scrisă de vreun compozitor o fugă care ar putea
Libertatea rigorii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9662_a_10987]