441 matches
-
la extaze, ratări, alcooluri ludic folclorizante, la histrionism, bufonade tragice, lirică a rolurilor și ipostazierilor, la grotesc, parodie, degradare, la ecorșeuri (termen drag autoarei) de tot felul și la „stadiul estetic” kierkegaardian. Formele teatralității și analiza bahtiană a sărbătorescului se contrapun cu folos tragicului carnavalesc și morbideții consumate cu grație de funambul, iar Emil Botta iese mult sporit prin înserierea la „corabia cu ratați” a generației ’27. SCRIERI: Vindecările, București, 1976; Jugastru sfiala, București, 1977; Vietăți fericite, București, 1980; Natură moartă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290378_a_291707]
-
s-a pus pe niște regule generali și raționali, și când ar cunoaște-o Dumnealui așa cum o scrie cutare și cutare, i-ar vedea capacitatea". Adică, în fața cantităților culturii maghiare, în fața capodoperelor Italiei, în fața prestigiului Franței, cultura română poate să contrapună o "capacitate". Ca să înfrunte deficitul repercutat în ecou, rostogolit într-o acumulare fără sfârșit a mai multor inferiorități, e suficient efortul câtorva "bărbați" de a scrie în românește. Ceea ce limba poate să facă, simpla ei "posibilitate" e opusă realizărilor efective
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
conversației despre plăcere... Protarh duce oare o luptă demnă de numele său? Nici vorbă. Socrate poate foarte bine să-și desfășoare argumentația, să facă digresiuni după digresiuni, să dezvolte analize subtile, să arunce praf în ochi înseriind, disociind, definind sau contrapunând: el efectuează o performanță de actor jucând rolul retorului, al dialecticianului, al filosofului care obține adeziunea publicului cu o ușurință uluitoare. Cu un absent și cu un amărât, hedonismul nu prezintă mari riscuri. Refutația anunțată seamănă mai degrabă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
II-lea război mondial, Walter Benjamin nu ezită să sublinieze - ceea ce Derrida nu face! - și faptul că este posibilă o aplanare nonviolentă a conflictelor: „Mijloacelor legale și ilegale de orice fel, care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente”93. Mai mult, Benjamin identifică și mijloacele care pot elimina principial violența din raporturile interumane: curtoazia, simpatia, iubirea de pace și, În mod deosebit, dialogul. Concluzionând, subliniem că dacă istoria noastră prezentă și trecută este
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
cărții editate de domnia sa, alături de cei doi colegi, Marsha Houston și Victoria Chen. Scopul meu, în analiza ce urmează, este acela de a propune un prim sens conceptului de mediere culturală, sens girat de însuși profesorul González în studiul său. Contrapun, apoi, sensului respectiv, conform unui obicei mai vechi, o definiție proprie a medierii culturale, specifică, în particular, culturii academice de pretutindeni, încercând, astfel, să deliniez profilul unei practici culturale al cărei mărturisitor mă portretizez, auto-textualizându-mi experiența discursivă pe teritoriul Științelor
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
cărui efect asupra oamenilor care au asistat, precum niște obiecte, la scenă respectivă, "așteptând ca cineva sau ceva să le hotărască destinul"97 constă în crima propriu-zisă: este vorba de moartea din sufletele americanilor. În paragraful al șaselea, Jay Chapman contrapune "morții", "viața", într-o încercare discursivă de a (re)configura sensuri pentru cei doi termeni în mintea publicului său. Pastorul declară că, timp de o clipă, a întrezărit acel ceva de care poporul american are absolută nevoie, și anume "dragostea
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
în acest sens, precizând că mai vechii cutume, potrivit căreia discursul (retoric) pare să scape evaluării din punct de vedere moral, în baza unui raționament care îl subsuma, tranșant, sferei "obiectelor", și deci nu al "persoanelor", trebuie să i se contrapună, de dragul celor mai practice scopuri, o tentativă de "explicare a dimensiunii preponderent umane a discursului"179, care să facă posibilă "subsumarea discursului într-un (tip de - adăugirea mea) ordine morală"180. Această sarcină revine, după Black, studenților la Științele Comunicării
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
al discursului și decizia cu care acesta se confruntă. Trei: criticul este responsabil, zice Hill, de evidențierea modalității concrete în care oratorul alege și dispune, în cadrul discursului, cei trei "factori persuasivi interrelaționați - logic, psihologic și caracteriologic"206. Și patru: criticul contrapune evaluarea sa criteriilor Retoricii aristoteliene. Acest plan de analiză critică al lui Forbes Hill, precum și noua sa interpretare a neo-aristotelianismului, exprimă câteva diferențe și implică, de asemenea, câteva devieri notabile față de abordarea neo-aristoteliană "clasică", girată de Herbert Wichelns în 1925
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
mea) recunoaște influența intereselor consolidate și realitatea viziunilor despre lume alternative, în timp ce (ar - adăugirea mea) solicita analize retorice nu numai ale acțiunilor implicate, ci și ale intereselor reprezentate"723. Acestor perpective din care puterea poate fi apropriată discursiv, Foucault le contrapune o altă, a treia, opțiune, prin intermediul căreia încearcă o corelare a "mecanismelor puterii cu două puncte de referință, două limite: pe de o parte, cu regulile dreptului, care oferă o delimitare formală puterii; pe de altă parte, cu efectele de
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
și sînt nesemnificative pedepsele cu durate mici și foarte mari. Închisoarea pe viață este rar aplicată, deși numărul criminalilor este destul de mare. Paradoxal, justiția pare blîndă cu infractorii periculoși, dar severă cu infractorii mărunți. Severității deciziei de condamnare îi e contrapusă blîndețea eliberării înainte de termen. În România, peste 75% din deținuți sînt eliberați înainte de ispășirea în totalitate a pedepsei. Și astfel, pedeapsa cea mai mică posibilă, care trebuie să fie un act juridic normal, devine un fapt de clemență lăsat la
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
treptat, de societate. Pervertirea tipurilor arhitecturale civile a corespuns nevoii de reconstruire a unui alt tipar de societate. Panopticon-ul propus de Jeremy Bentham la sfîrșitul secolului al XVIII-lea este imaginea arhitectonică a acestui tipar. Ocultînd funcțiile arhitecturii civile, închisoarea contrapune alte două funcții, cărora le dă o mare însemnătate: cea de disciplinare și cea de siguranță. "Arhitectura nu mai este făcută doar pentru a fi văzută (fastul palatelor) sau pentru supravegherea spațiului exterior (geometria fortărețelor), ci pentru a face cu
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
balul de la prefectură, la care participă întreaga lume bună, o zi specială e și cea de Sfânta Marie. Spațiul romanesc depășește însă orizontul citadin. Inginerul bucureștean, protagonist și narator în același timp, trăiește cu adolescenta Nadia o idilă paradisiacă, scriitorul contrapunând picturii realiste poezia romantică a primordialului, a stihialului acvatic, a splendorii și invincibilității naturii. Se înfiripă o poveste asemănătoare celei din Paul et Virginie, al cărei final e unul tragic. Ceea ce conferă istorisirii farmec poetic e firea personajului feminin, adevărată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
1988), unde logica naturii e instituită ca model: „Pildă să-ți fie zorii / Care nu absentează nicicând, / Firul de iarbă / Cu legile lui.” Ambivalența acestui univers e potențată în Timp răstignit (1991), unde lira, „bolnavă pe veci de azur”, este contrapusă „păsării cu ochi drăcesc” sau sensurilor cărora „li s-a strivit miezul”: reiterată pendulare între „timpul răstignit” și timpul necorupt. Cu acest volum, în poezia lui G. pătrunde o nouă tematică: cea religioasă. Dacă, așa cum se spune în Inima lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287321_a_288650]
-
speră ca interesele comune să devină preocuparea unică a angajaților. Cât privește participarea conflictuală, ea este fondată nu doar pe politica relațiilor umane, ci și pe realitățile dure ale vieții industriale, subminată de opoziția intereselor. Cele două modele ale participării contrapun idealul - realului, dezirabilul - existențialului. Una postulează participarea așa cum ar trebui să fie, cealaltă - așa cum este în realitate. Prima se exprimă în politicile sociale ale organizațiilor, cea de-a doua se exprimă în termenii realităților sociale. După opinia noastră, modelul participării
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de observație, dar umor mai puțin. Asemenea tipuri și schițe, croite într-o modalitate predominant gazetărească, mai apar, sub pseudonimul Iao-Tsen-ki, în „Satyrul”. Pentru proză V. nu prea are condei. Nicolae și Spirea din Florești, compunere tezistă cu iz presămănătorist, contrapune, într-o tranșantă antinomie morală, satul orașului, propovăduind, ca sursă a fericirii, munca. Moș Tudor, cu o ușoară patină de vechime, narează un episod din timpul domniei lui Matei Basarab. O nuvelă istorică este și Feciorul banului Udrea, cu o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290484_a_291813]
-
și cunoașterii ca surse de performanță economică, de raționalitate, de coerență și sinergie a acțiunii sociale<footnote Conceptul „societate informațională” a fost folosit pentru prima dată în anul 1980 de cercetătorul japonez Yomeji Masuda pentru a exprima esența societății postindustriale, contrapusă societății industriale căreia îi succede. Devenită, în anii ’90 ai secolului trecut, o realitate tangibilă a țărilor avansate economic, societatea informațională constituie o miză strategică pentru toate țările înscrise pe traiectoria civilizației footnote>. Aceasta are următoarele trăsături definitorii: ponderea dominantă
Macroeconomia tranziției postsocialiste by Cristian Florin CIURLĂU () [Corola-publishinghouse/Science/196_a_212]
-
Împliniți nu, doamne-ferește, definitiv, dar, cu siguranță, mereu Încă o dată. Iar cîinele cu coada covrig este simbolul lor patent pentru că el le trăiește spontan și impenitent, fără să simtă nici anticipat, nici post factum vreo căință sau remușcare. Ce poți contrapune acestei bucurii rebele, refractare, Îndărătnice? Ceva care să pară că Îngenunchează orice Încercare de Împotrivire. Ceva care să se impună simțurilor printr-o amplitudine suverană necontestată de nimic. Și nimic nu este mai covîrșitor În această tentativă decît acea pulbere
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
florilor. Dangătul clopotului, sunet profund, prelung și rar, amplificat parcă și de sonoritatea gravă și vibrantă a fonemelor care-i compun numele (la care se adaugă cei doi de o ai clopotului care creează un spațiu de rezonanță suplimentar), este contrapus tremurului neauzit al petalelor. Sunetul prăbușit din tării este receptat și amortizat În tremur de potirul florilor. Amplei și unanimei senzații sonore, i se opune una vizuală și aproape tactilă. Sunetul se divizează Împărtășindu-se-n surdină fiecărei petale. Este
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
în perspectiva cercetării de față, poate fi descoperită și printr-o analiză de tip genealogic a textelor care l-au inspirat, am recurs la această arheologie conceptuală a imaginarului filosofic al politicului (cum l-am numit), situație în care am contrapus elemente de teorie a imaginii și practici ritualice, ele însele cu un semantism simbolic edificator. Unul din motivele pentru care am procedat astfel este dat de faptul că Platon și Aristotel sunt filosofii de la care se revendică cel mai adesea
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
bazate pe prietenie îi pot determina cel mai bine pe ceilalți să fie mai toleranți în replicile lor. Prietenii sunt uneori mai pregătiți să te considere nevinovat sau să te ierte. O strategie de comunicare nu poate funcționa dacă se contrapune politicii. Acțiunea are mai multă rezonanță decât cuvântul, iar dacă diplomația publică pare un simplu decor pentru propagarea puterii dure, nu are sorți de izbândă. Sir Michael Butler, un diplomat britanic admirator al Statelor Unite, explica faptul că "în cazul în
by Joseph S. Nye, jr. [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
au întărit poziția de dominator a omului în raport cu natura, chiar dacă, în unele cazuri, se recunoaște că natura este un dar de la Dumnezeu. Modernitatea duce la o atitudine pozitivistă care accentuează dominanța tehnologică a omului asupra naturii, deși reacția romantică va contrapune acestei tendințe ideea că natura trebuie păstrată așa cum a fost creată, cu toate speciile și peisajele ei. Apariția așa-numitei "crize ecologice" prin deceniul al șaptelea al secolului trecut și, la scurt timp, a conștiinței ecologiste au dus la luări
[Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dimensiune (funcția de producție sau funcția de consum). Excesului de pozitivism și formalizare din mainstream economics aplicarea indistinctă a metodelor științelor naturii la studiul fenomenelor și acțiunilor sociale pe care Hayek îl numea scientism sau pretenția de știențificitate îi sunt contrapuse reflecția logică și analiza critică din tradiția umanioarelor. Frag-mentării individului și compartimentării acțiunii economice din actualele științe sociale le sunt concurente completitudinea ființei umane și complexitatea acțiunilor sociale din vechile și profundele domenii ale studiului omului: filosofia morală și literele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
nu-i treaba mea). (GA, II, 2005). Concesia ca acțiune de a concede (și rezultatul acesteia), adică de "a ceda în condiții determinate" se poate institui într-un text argumentativ, astfel încît unei opinii (unui argument) propuse i se poate contrapune o opinie sau un argument alternativ care respinge sau restabilește poziția inițială a locutorului. Din punct de vedere structural, rolul argumentativ de concesie are actualizări multiple, în funcție de gradul de intensitate al noțiunii intenționate, încît, pentru limba română, ele se pot
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
După cum observă Gerring, diversele abordări ale ideologiei, survenite mai ales în cea de a doua jumătate a secolului trecut, au vizat fie operaționalizarea conceptului (prin instituirea unor variate metodologii de măsurare, așa cum au făcut behavioriștii, cărora Giovanni Sartori le-a contrapus ideea că "formarea conceptelor este prioritară cuantificării"55); fie "reconfigurarea" sa terminologică (prin conferirea unor noi înțelesuri, care le-au ignorat pur și simplu pe cele existente deja, încât sensul ideologiei a fost ori denaturat, ori restrâns sever); fie urmărirea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care a căzut ideologia, încă din zorii nașterii conceptului. Mitului pozitivării științelor sociale, care se fundamentează pe premisa naturalistă că acestea nu pot fi cu adevărat "științifice" decât în măsura în care adoptă metodologia și cadrele de investigare proprii științelor naturale, îi este contrapus, tot din interiorul concepției obiectiviste, un alt mit, cel "al contextului". Situat pe pozițiile raționalismului critic, care își regăsește fundamentul, de asemenea, în teoria adevărului-corespondență, Karl Popper atacă atât pretențiile de "pozitivare" a teoriei sociale, cât și ambiția acesteia de
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]