2,276 matches
-
dreptul local, legea VII din 1908, privitoare la comasarea proprietăților rurale și ordonanțele Nr. 30 și 500 din 1908, precum și dispozițiunile din legi, regulamente și ordonanțe privind cărțile funciare centrale, pentru căile ferate. Articolul 48 Dispozițiunile legislației române, în măsura în care sînt contrarii legii pentru unificarea dispozițiunilor privitoare la cărțile funciare sau prezenței legi, nu se vor aplica în tot ceea ce privește drepturile reale imobiliare înscrise în cartea funciară. Această lege s-a votat de Adunarea Deputaților, în ședința dela 27 Iunie, anul
LEGE nr. 241 din 12 iulie 1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispoziţiunilor privitoare la cărţile funciare din 27 aprilie 1938. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106097_a_107426]
-
saturată personal, și totuși tranzitivă, se oferea ca un semn premonitor și incitant, îl aducea oarecum pe Gauguin, în raza de căutări a unei noi generații de talente, a viitorului nabism. Și, rostind numele lui Gauguin, cu aparenta suspensie între contrarii pe care o reprezenta exotismul său de apogeu, ochii ni se deschid spre una din cărările deloc sterile pe care le-a încercat arta modernă. Atîta mister, în atîta strălucire! - se minuna, uluitor de perspicace, un contemporan unic, Mallarmé. A
În magnetismul imaginarului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4452_a_5777]
-
va spânzura? Avea părul zburlit și o haină gri." Vântul hai-hui simbolizează un timp diluat, un timp pe care poetul nu reușește să îl densi-fice. Ironia, persiflarea, ludicul accentuează contrapunctic gravitatea situației (se știe bine, alternanța ironie-gravitate, ca tensiune a contrariilor, este un mecanism generator de sensuri deschise în scriitura modernă, ca și în cea romantică). Amănuntele vestimentare, superflue într-o situație-limită, ca și limbajul popular ("părul zburlit") duc la un pince-sans-rire specific scrierilor lui Emil Botta. Gnomii, ursul, licornii sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
are însă începând deja cu romanul Femeia în fața oglinzii) un vădit caracter de circularitate, fapt care poate trece drept semn al impasului, dar el poate să apară tocmai ca o depașire a impasului, ca o soluție de echilibru. La scriitoare contrariile nu mai tind să se suprime, ci se completează unul pe celalalt, supunându-se unui model al circularității. Manuela, protagonista romanului Femeia în fața oglinzii, trăiește în chip evident un sentiment al dezgustului față de realitate, față de fenomenul existenței, determinat în primul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
aparență, o iluzie ce mărește și mai mult interesul pentru deosebire decât pentru ceea ce le apropie. Ea se caută mereu pe sine , este o căutare a îngemănării eu-sine care deși la fel în aparență, în esență este o luptă a contrariilor, o căutare fără sfârșit. Talismanul este un mic obiect despre care se crede că aduce noroc, o amuletă, o forță magică supranaturală cu rol protector, norocos. Dacă am lua definiția ad literam observăm că femeia se simte protejată de îmbrățișarea
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
ei noastre" „Manuscrise"), prin artă sunetelor, omul poate ajunge mai u?or la esen?a lucrurilor (că odinioar? Orfeu), iar gândirea eminescian? atribuie acestui concept un sens superior, ontologic: Înzestrat? cu „virtu?i orfice", poezia are privilegiul de a „concilia contrariile, de a stinge antinomiile, de a realiza mult râvnita ?i atât de greu atinsă, Într-un moment de hâr numai, coincidentia oppositorum" (Zoe D.Bu? ulenga). Iar aceast? armonie este posibil? numai În lumea • superioar? a ideilor („izvoare ale gândirii
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi, chiar și în afara consimțămîntului nostru
Contradicțiile lui Marianov by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7187_a_8512]
-
a se propulsa "în planctonul de cuante al libertății absolute". Se află aici, într-un cochet amestec, un pozitivism lejer, ŕ la page, cu o nuanță însă de legat alchimic, și o metafizică neagră a libertății, adică un joc de contrarii aidoma celui ce domină întreaga poezie în chestiune, care se nutrește lacom din propriile "complexiuni existențiale". Resorturile acestei creații cu însuflețiri fragile ori impetuoase, desfășurate ori comprimate, dispar, precum în cazul unui instrument muzical, în efectul melosului emis. Rămîne un
Între natură și artificiu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7199_a_8524]
-
colectiv, un obiect ca oricare altul. La creștinii Evului Mediu eul are un destin și o misiune. Dumnezeu e Ideea absolută, omul e în chipul lui Dumnezeu, moralitatea e intrinsecă lui Dumnezeu. Creștinismul are în vedere un proces dinamic al contrariilor pe o spirală a transcendenței planurilor realității și spiritului, de la păcatul original la salvare. Aceasta se face prin recunoașterea naturii imperfecte a omului și încercarea de mântuire prin ameliorarea acestei imperfecțiuni. E nevoie de suferință și luptă, cu sine și
Inteligența creatoare by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/7203_a_8528]
-
în clipe de conflict acut între ei. Nu se poate tăgădui circumstanța că era dezavantajat, căci se înscrisese într-o tabără opusă, nu împărtășise convingerile social- politice ale celuilalt, nu ezitase să exprime o suspiciune față de iureșul angajării evidențiat. Atracția contrariilor Nici nu se poate imagina o relație de afinitate mai curioasă. În afară de dinamismul firii, de pasiunea comună pentru creație, cei doi se contraziceau structural. În bifurcarea drumurilor faptul determinant a fost însă epoca. Pe pragul arderii, ea polarizase taberele, nu
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
toate direcțiile) este completată prin inventarierea și clasificarea gesturilor de semn contrar, tentativelor de căutare a unui Sens stabil, garantat gnoseologic. Dar, după cercetarea textelor și analiza lor strânsă, de close reading, criticul nu ajunge decât la identificarea nexului de contrarii; nu și la justificarea lui. Simptomatic, formule totodată sincere și vagi, ca "de nu mă-nșel", "n-aș putea da un răspuns clar", "o regulă care ne scapă", "tema rămâne deschisă", se înmulțesc pe măsură ce comentatorul se apropie de nucleul generator
Punctul pe i by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9793_a_11118]
-
artistului, unul născut din chiar regimul său existențial. Format la intersecția unor realități divergente, a naturii fruste cu mesajele culturii, a ruralului cu urbanul, a arhaicului cu modernitatea și a obiectualității cu virtualul, Max Dumitraș a spart barierele, a împăcat contrariile și a remodelat limbajele. Toate reperele culturii tradiționale mai mult sau mai puțin localizate istoric și etnografic, dar și acelea ale arhaicității pur și simplu, în special cele ce țin de tehnică, de materiale și, pînă la un punct, chiar
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
ideologii noi. Dacă aici amintim metalul, polimerii, formele industriale gata constituite, ceramica, porțelanul, mediile electronice, în special foto și video, sudura, asamblarea, polisarea, intervenția etc., avem deja enunțul unei alte realități artistice și un nou cadru pentru reconfigurarea formelor. Împăcînd contrariile și unificînd cronologiile, recontextualizînd istoria și incorporînd virtualul, Dumitraș se așază incontestabil în plin enciclopedism postmodern, acolo unde succesiunea se varsă în simultaneitate și unde memoria lasă tot mai mult loc percepției nemijlocite. Din această pricină parcursul artistic însuși este
Max Dumitraș sau despre sculptura Zen by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9825_a_11150]
-
din tren, doamna leșină ș.c.l., ș.c.l., pe urmă că e o ilustrare a proastei educații (cîinii, ca și oamenii...), pereche potrivită cu Dl. Goe și cu Vizită, în fine, că fotografiază secolul XIX în micile-i contrarii, între un timp domol și unul iute. Ce nu reținem, deși e pur Caragiale, cu lanțul slăbiciunilor, și cu preferința-i pentru încrengături (ce-a rămas din nostalgia romantică după marile familii...) ne spune Șerban Foarță: "e-ntr-un vechi
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
autoreferențială, un teren al permutărilor lingvistice sau un spațiu de un alb "semnificativ". Deși a debutat editorial în 1994 (cu volumul Firește că exagerez), Robert Șerban îmi pare un tipic poet post-"optzecist", aderent numai biologic la generația ardentă a contrariilor: sex și mistică. Placheta lui Cinema la mine-acasă, lăudată, pe coperta a IV-a, de către doi critici din promoții diferite (Nicolae Manolescu și Marius Chivu), exploatează minimalismul până la punctul de rupere. Poezia se realizează, aici, mai mult prin explicații asupra
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
despre Arghezi s-au clasicizat îndeajuns, însă nu strică amintirea lor de la sursă. La firul ierbii - să ne gîndim cît de proaspăt era, la vremea acestei cărți, debutul lui Arghezi - e primul să-i constate unitatea, și deopotrivă jocul de contrarii. Eminescianismul dizolvat în originalitate tare. Volumașul ăsta cu portrete îl consacră pe Bacovia de monocord, vorbind despre "dezagregarea individualității umane" - într-adevăr, despre ce altceva? Și portretele continuă, trăgînd o fîșie peste toată prima linie - cronologică - a interbelicului românesc. În
Tristeți și bucurii de breaslă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9066_a_10391]
-
un garaj în București... Luând distanță încă din perioada studiilor față de modelele sămănătorismului, pășunismului și ardelenismului mesianic, "cerchistul" nu alunecă totuși în extrema cealaltă, a estetismului unui I. Negoițescu. El va încerca și va reuși o mediere, o anulare a contrariilor: nu prin ignorarea lor incultă, ci prin deplasarea componentelor tari înspre un centru flexibil și integrator. Postmodernism în sens invers, cu accent pe valori și pe durabilitatea lor, într-o clasicitate esențială, fără constrângerile și convențiile clasicismului. Devine, astfel, explicabil
Poezia sintezelor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9099_a_10424]
-
o operă critică, în ansamblul ei, este mai întâi decupată și decriptată, desfășurată pe liniile directoare și restabilită în coerența edificării sale; după care e raportată la alte sisteme de referință ale teoriei și practicii critice. Raportarea devine ciocnire a contrariilor, chiar dacă Mircea Martin nu-și propune explicit o asemenea dramatizare a diferențelor. Și totuși, n-ar fi exclus ca el să fi avut o intenție secundă. Prea apăsat-diferiți sunt acești critici, pentru ca analistul lor, grupându-i, să nu ajungă încă
Despre obiectivitate (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9118_a_10443]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
nici speranța că Arta poartă încă în sine energii purificatoare. Fără să-și propună și, evident, fără să-și pună această problemă, sculptorul trăiește una dintre cele mai autentice experiențe postmoderne, chiar dacă, aparent, opțiunea lui este pentru modernitate: anume, unirea contrariilor, sentimentul acut al orizontalei, simultaneitatea sinoptică. Nostalgia originilor, sursa arhetipală și un oarecare ambalaj magic rezervat formei artistice îmbogățesc și ele, în cazul lui Bata Marianov, complicatul inventar al acestor experiențe de tip alexandrin la care istoria ne racordează astăzi
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
disipează modestia", nici nu-i sting "setea ca libido sciendi". Dintr-un asemenea amestec de gravitate și parodie rezultă o senzație de "eseism libertar", de viață irepresibilă a paginii doldora de insolit, de savanterii luate peste picior, de "conversiuni ale contrariilor" care ne duc gîndul la Pseudokinegeticos-ul lui Odobescu, la Nu-ul lui Eugen Ionescu. Grație gustului "nebunesc" pentru ludic ce-l marchează, Luca Pițu are darul de-a preface, după cum singur admite cu pitorescă fală, "cea mai searbădă idee într-
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
care o voi scrie în curând. Revenind, pe tărâmul conștiinței superioare și la forța interioară, vreau să vă mai spun că orice conflict de viață pe care vrem să-l depășim, nu va fi posibil atunci când conștiința primară rămâne captivă contrariilor, trebuie dedus de aici faptul că echilibrul este doar unul singur, și este ECHILIBRUL INTERIOR, care ține în balanță mintea și sufletul. Natura este în continuă evoluție, deci în continuă transformare. Nu poți găsi echilibru și stabilitate în exterior, în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
Isus Cristos, Emmanuel, al doilea Adam, care, prin jertfa sa, a mântuit nu numai pe om, ci natura întreagă, preschimbând otrava în leac. Părăsind Hadesul, Baruh și îngerul se îndreaptă spre „locul de unde răsare soarele”. Așadar Hadesul și Soarele sunt contrariile absolute care conviețuiesc în centrul universului (al treilea cer, kosmos-ul din Baruh III fiind alcătuit din pământ plus cinci ceruri suprapuse). După viziunea „nocturnă” urmează viziunea „diurnă”, după șarpele uriaș încolăcit pe câmpia Hadesului, pasărea Phoenix însoțind cvadriga solară. Într-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
am găsit și eu o gagică de la matematică?... Păi atunci ce să mai zic de tine, că tu, care ești poet, te ții tot cu o poetă ca tine! Dragostea, măi, este o chestie cu schepsis, răspunse poetul. E atracția contrariilor, măi! Și când zic asta nu mă gândesc la tata Marx, dumnezeu să-l ierte!... Ma gândesc la Brâncuș al nostru, măi..., la Poarta Sărutului..., dacă știți voi cu ce se mănâncă!... Victor zâmbea auzind discuții de acest fel, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
spațio-temporală ci doar o categorie eternă, la care rațiunea matematico- științifică nu poate ajunge. Surprinzător, a Nicolaus Cusanus încă din Renaștere contribuise la accesibilizarea conceptului de infinit în mod rațional. Cusano exprimase infinitatea lui Dumnezeu ca pe o "coincidență a contrariilor" și o reprezentase prin simboluri matematice: dacă imaginăm prelungirea la infinit a razei unui cerc, circumferința se va apropia tot mai mult de o dreaptă: contrariile liniilor drepte și curbe coincid în infinit. În secolul al XIX-lea, inventatorul teoriei
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]