271 matches
-
care se regrupează militanți care trăiesc după tipicul contestației ura lor față de societatea existentă și separată de a o construi pe societate comunistă. în sfârșit, conspirația permite și interpretarea lumii ca un complot îndreptat împotriva sistemului comunist internațional. CONTRAREVOLUȚIE Termenul contrarevoluției trimite la realități diferite, mergând de la curente defavorabile revoluției* până la adversarii ei declarați și activi. Noțiunea apare sub Revoluția Franceză, odată cu lucrările în care filosoful irlandez Edmund Burke își exprimă încă din 1970 ostilitatea sa față de schimbarea regimului. Dar în
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
bolșevicii califică în acest fel toate forțele politice și sociale care le sunt ostile. Prin această stigmatizare, ei caută să-și descalifice concurenții direcți în câmpul revoluționar - socialiști revoluționari, menșevici, anarhiști*, soviete țărănești - acuzându-i mai întâi că fac jocul contrarevoluției, apoi - ca la Kronstadt* - că sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sunt contrarevoluționari. Această stigmatizare a concurentului cel mai apropiat va fi practicată de ansamblul partidelor comuniste. Astfel, după congresul de înființare a PCF* în 1920, Lîon Blum, care a refuzat aderarea la Internaționala Comunistă*, este desemnat ca instrumentul sau aliatul contrarevoluției. Odată cu bolșevizarea și apoi stalinizarea PC, termenul „contrarevoluționar” cunoaște unele derapaje, toți comuniștii* fiind adesea asimilați, de la sfârșitul anilor 1920, cu fascismul, fie că sunt autentici fasciști, democrat-liberali, socialiști reformiști - calificați drept „social-fasciști” între 1928 și 1933 -, sau chiar rezistenți
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
adevăr, în septembrie 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de filosofi, scriitori și istorici: două „vapoare de filosofi” duc floarea intelectualității ruse în Germania. Totuși, prima jumătate a anilor 1920 este încă propice expresiei artistice - cu condiția să nu servească contrarevoluția*. în 1922 ia ființă, avându-l în frunte pe Maiakovschi, Frontul Stâng al Artei (LEF), ai căror teoreticieni se reclamă de la arta „de comandă socială” și de la „arta industrială”, și neagă formele tradițională de artă în favoarea „artei faptului”. Krucennih, Pasternak
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Tratatului de la Varșovia pătrund masiv în Cehoslovacia pentru a pune capăt Primăverii de la Praga, o încercare de reformare a regimului comunist. Mulțimea pragheză, pașnică, înconjoară tancurile sovietice și încearcă să explice tinerilor soldați că în Cehoslovacia n-are loc nicio contrarevoluție. =DISIDENȚA= 20. Pe 17 august 1962, un tânăr zidar de 18 ani, Peter Flechter, și prietenul său Helmut Kulbeik încearcă să treacă Zidul Berlinului. Surprinși de o patrulă, Kulbeik reușește totuși în tentativa sa, dar Flechter este rănit de un
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
scrutin secret, încetarea încarcerărilor pe motive politice și a „comisarocrației”, încetarea rechiziționărilor forțate, dreptul țăranilor de a dispune după cum cred de cuviință de pământ și de surplusul recoltei lor. Guvernul bolșevic refuză orice negociere, susținând că este vorba de o contrarevoluție*. Pe 5 martie 1921, în ziua întrunirii celui de-al X-lea Congres al Partidului Bolșevic, Troțki ordonă înăbușirea revoltei. La Petrograd sunt arestați 2.000 de muncitori, iar Armata Roșie* și trupele Ceka atacă Kronstadt. Insula e ocupată pe
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
apuca să-i lichideze și pe ultimii dușmani, și atunci se aruncă într-o adevărată frenezie nimicitoare. Deja, pe 19 martie, el ceruse lichidarea Bisericii ortodoxe. în mai, inițiază un vast plan de „expulzare a scriitorilor și profesorilor care sprijină contrarevoluția” și dă directive pentru redactarea unui nou cod penal, care va servi la organizarea procesului* trucat ai socialiștilor revoluționari. Pe 17 iulie, are convorbiri cu Stalin*, privitoare la deportarea* menșevicilor. Iar la sfârșitul lunii septembrie, dispune expulzarea din țară a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
războiului, dar și tendințe pacifiste pe care IC să le înfrâneze, impunând în 1922 secțiilor sale cultul „războiului just”. în ce privește cea de-a 14-a condiție, ea impune PC să „susțină fără rezerve toate republicile sovietice în lupta lor cu contrarevoluția*”, să „stimuleze neobosit refuzul muncitorilor de a transporta munițiile și echipamentele destinate dușmanilor republicilor sovietice” și „să întețească, fie legal, fie ilegal, propaganda în rândul trupelor trimise contra republicilor sovietice”. Așa cum precizează Troțki, „frontierele URSS nu sunt decât tranșeele luptei
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
republicană din 1848, urmată de o serie întreagă de manifestări revoluționare în întreaga Europă, îndeosebi în Germania. Marx se instalează la Köln, unde devine una din figurile importante ale mișcării democratice și revoluționare, fondând un cotidian, Neue Rheinische Zeitung. Dar contrarevoluția triumfă, și el este expulzat din Germania, în mai 1849, apoi din Paris; așa ajunge să se instaleze la Londra. în 1847, publicase deja o violentă critică a lui Proudhon (Mizeria filosofiei). în 1852, el face, în 18 Brumar al
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îndelungatul contact al bolșevicilor cu aceasta din urmă n-a fost străin de hotărârea lui Lenin de a crea prima poliție politică comunistă, prototip și arhetip al tuturor celorlalte. Preluarea puterii și război civil Comisia panrusă extraordinară de luptă împotriva contrarevoluției, speculației și sabotajului (Ceka) este înființată la 21 decembrie 1917 și apare ca unul dintre cei trei stâlpi fundamentali ai puterii comuniste, împreună cu partidul-stat* și Armata Roșie*. Condusă de bolșevicul Feliks Dzerjinski, își instalează în 1918 sediul central la Moscova
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să-l apere și să-l ajute să se mențină la putere, cât și un instrument de război civil*, menit să reprime, în afara oricărui cadru juridic și în secret, categorii întregi ale populației - burghezi, aristocrați, ofițeri etc. -, considerați agenți ai contrarevoluției*. Obiectivele sale sunt triple: neutralizarea „dușmanilor poporului” prin trimiterea lor în închisori sau lagăre; exterminarea lor prin asasinat; prin aceste pilde, terorizarea opozanților și apoi a populației, fie pentru a-i ralia, fie pentru a-i constrânge la pasivitate. Prima
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
cele pe care nu le puteau masca au încercat să le justifice prin teoria circumstanțelor: rezistența adversarilor lor politici ar fi antrenat, așa-zicând, un război civil, ceea ce i-ar fi constrâns să instaureze o dictatură revoluționară și să lichideze contrarevoluția. Dar, dacă este adevărat că circumstanțele își au rolul lor, teroarea comunistă ține într-o măsură infinit mai mare de o logică totalitară, tributară ideologiei leniniste* și naturii regimurilor comuniste. După cum explică veteranul bolșevic Lozovski, care i se opune lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a Arabilor Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa (vezi CSCE) conflictul chino-sovietic Congresul Popoarelor din Orient Congresul de la Tours Congresul pentru Libertatea Culturii Congresul pentru Libertate și Democrație din Kurdistan Conjurația Egalilor Consiliul Europei Consiliul Național al Rezistenței conspirație contrarevoluție Coreea de Nord coreeni cazacii de pe Don Lovitura de la Praga criza din Cuba criza Suezului Crucea Roșie CSCE Cuba cultura în democrațiile populare cultura și comunismul occidental cultură și putere în URSS D dadaism Daghestan democrație Democrația Creștină Democrații populare Departament Departamentul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a Națiunilor Unite au repurtat o victorie majoră în 1965, când Adunarea Generală a decis să renunțe la aplicarea articolului 19 din Cartă și să accepte principiul contribuției voluntare la operațiunile de menținere a păcii. Această victorie constituie o veritabilă contrarevoluție împotriva Națiunilor Unite - mai precis, împotriva evoluției prefigurate ca urmare a progreselor extraconstituționale discutate anterior. Această decizie a anulat dezvoltările extraconstituționale ale ultimelor două decenii. A reorientat Națiunile Unite către intențiile originare ale Cartei. În practică, Consiliul de Securitate devenea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
lămuritoare decât o confirmare. Theodor Codreanu vine cu o idee nouă, folosindu-se de ceea ce spunea Eminescu: "E o adevărată nenorocire de-a prevedea tot și de a nu putea împiedica nimic", că în 1989 a fost, de fapt, "o contrarevoluție" sau "o revoluție de import". Conținutul tematic al capitolului poate provoca o amplă dezbatere. Din considerente de spațiu transcriem cu titlu de mare interes doar denumirea capitolelor următoare: "Golul etnic" și ofensiva perifericilor (o prezentare a ideilor forță care au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spusele lui F. Engels, cel care afirmă că: "românii sunt o națiune/ obstacol în calea revoluției mondiale. Românii sunt un popor fără istorie... destinați să moară în furtuna revoluției mondiale, prin conservatorismul lor național. Ei (românii) sunt suporteri fanatici ai contrarevoluției și (vor) rămâne astfel până la extirparea sau pierderea caracterului lor național". Tocmai despre caracterul profund național, atacat de această fantomă a istoriei mondiale, vorbește poetul M. Eminescu considerând că este e "cestiune de existență pentru poporul roman". Acestea sunt argumentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
urma să fie alcătuită din 147 turci, 60 arabi, 27 albanezi, 26 greci, 14 armeni, 10 slavi și 4 evrei. Abdul Hamid al II-lea nu era totuși lipsit de sprijin, așa că în 1909 a avut loc la Constantinopol o contrarevoluție. Baza acesteia era populația musulmană a capitalei, inclusiv o serie de negustori, meșteșugari, țărani și alți membri ai claselor mai sărace. Aceștia au organizat demonstrații și și-au prezentat doleanțele, pe care sultanul le-a acceptat. A intrat apoi în
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
intenționau să întemeieze o organizație federală. În relațiile lor cu liderii albanezi, Junii Turci erau puși în fața unor delimitări. Întrucît și ei reprezentau o mișcare laică, nu le venea ușor să apeleze la sprijinul albanezilor pe baza unității de religie. Contrarevoluția din 1909 exprima de fapt nemulțumirea musulmanilor față de principiile CUP-ului; totuși, principala legătură a albanezilor cu Constantinopolul era islamul. Dominația religioasă fusese acceptabilă, dar nu și cea politică. Declanșarea unui conflict între CUP și naționaliștii albanezi era inevitabilă. Practic
Istoria Balcanilor Volumul 2 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
de sminteală din toate datoriile și dăjdiile stăpânești" 141. Or aceasta reprezenta un îndemn la încălcarea principiului tradiției și al legitimității pe care autoritatea ecleziastică și cea laică le apărau cu strășnicie, în spiritul conservatorismului politic austriac, parte integrantă a contrarevoluției europene 142. În anul 1794, în condițiile în care revoluția franceză își propaga tot mai pregnant ideile pe continentul european, printr-o nouă înștiințare a Episcopiei Bucovinei, credincioșii ortodocși erau îndemnați la supunere față de stăpânire, în virtutea discursului teologico-politico-moral al tradiției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
Hofstede și S. Schwartz, se reconfirmă relativa omogenitate în interiorul culturilor naționale, iar pozițiile relative dintre țări sînt foarte inerțiale, ceea ce sugerează că fiecare societate înclină să își conserve dispunerea dimensiunilor culturale. Cu toate acestea, pe alocuri se poate remarca o "contrarevoluție tăcută" a orientărilor valorice (Ignazzi, 1992, 2006), care indică o reconfigurare a structurării valorilor dominante chiar și în societățile care au cunoscut o anumită prosperitate și stabilitate politică democratică. Din cauza unor forme de inechitate care se propagă în țesutul social
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
domnul Mureșan? Nu v-am mai văzut". În fine. S. B.: E lansată ideea că ar fi fost o revoluție până la plecarea Ceaușeștilor, care de fapt s-a terminat cu izgonirea cuplului, și că după aceea s-a produs o contrarevoluție, practic o preluare a puterii de către triunghiul acesta: Iliescu-Militaru-Brucan. M. M.: Întrebare: de la cine a preluat? S. B.: Da, de fapt nimeni nu preluase încă puterea de la Ceaușescu. M. M.: Cine a inițiat? Chiar atâta spontaneitate au dovedit dintr-o dată
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
București sunt diferite. În timp ce decanul corpului consular, Eder, reprezentantul Austriei, intra în discuții cu noul guvern, consulul francez Tillos nu ezita să-și exprime dezaprobarea față de guvernul provizoriu, sugerând chiar împotriva uzanțelor diplomatice consulului Angliei, Green, posibilitatea sprijinirii declanșării unei contrarevoluții. Agentul diplomatic al Franței raporta disponibilitatea colonelului Solomon ca regimentul său să acționeze în favoarea fostului domnitor. Tot după afirmațiile sale și I.Em. Florescu părea acum gata să răstoarne guvernul provizoriu pentru a-l înlocui cu o administrație condusă de
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
6.1. De la leninismul post-revoluționar autonom la leninismul romantic: o metamorfoză sui-generis / 282 6.2. Succesorul: Ceaușescu la început de drum / 310 6.3. Consolidarea afirmării internaționale: între disidența calculată și diplomația de prestigiu / 316 6.4. Leninismul sistemic împotriva "contrarevoluției" cehoslovace. Impactul "primăverii de la Praga" asupra "lagărului socialist" / 330 6.5. August 1968 sau zenitul comunismului românesc. Momentul simbolic al nașterii leninismului romantic / 348 6.6. "Gărzile patriotice" și "războiul popular". Securitatea națională în viziunea leninismului romantic / 356 6.7
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sfârșit. Apoi, conducătorii PMUP creditat chiar, până la un anumit punct, doleanțele muncitorilor, canalizând responsabilitatea pentru lipsurile existenete în sectorul economic către birocrație. În schimb, prim-secretarul maghiar Ernő Gerő a condamnat în termeni periorativi erupția populară, catalogând-o drept o "contrarevoluție" finanțată de către "imperialiști" și pusă în aplicare cu ajutorul rezistenței "fasciste" autohtone, nemanifestând nici un fel de înțelegere față de protagoniștii ei. Dar cel mai important aspect care diferențiază Varșovia de Budapesta în 1956 rezidă în coeziunea elitelor politice. PMUP a reușit, în
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
alocuri de către "elemente contrarevoluționare" reprezentau expresia voinței muncitorilor maghiari pentru democrație, demnitate și condiții de viață dacă nu compatibile cu aspirațiile idealului socialist, atunci cel puțin decente. Guvernul condamnă punctele de vedere care susțin că formidabila mișcare prezentă este o contrarevoluție. Fără dubiu, cum se întâmplă întotdeauna în timpurile marilor mișcări populare, și această mișcare a fost folosită de către elemente criminale pentru a o compromite și a comite acte criminale comune. Este de asemenea un fapt că elementele reacționare și contrarevoluționare
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]