280 matches
-
Quentin Skinner și Susan Sontag. În introducerea profesorului Perl, care a predat cândva la Universitatea Texas și acum predă la o foarte respectată universitate din Israel, acesta se referă la articolul meu din 1994 sau 1995, În care vorbeam despre contrarevoluția de catifea, respectiv abandonarea de către marile publicații culturale occidentale a tradiției disidente și a susținerii acestor idei. Jeffrey Isaac reia la rândul său această idee, pe care eu o numesc seminală, referitoare la apărarea poziției disidenților care au sprijinit intervenția
[Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
din decembrie 1989, cel puțin în anul 1990, destul de repede după consumarea lor și mai cu seamă după evenimentele marcante din capitală, au fost următoarele: zaveră, mișcare, răscoală, revoltă, răzmeriță, insurecție, război civil (între protestatari și forțele de reprimare), revoluție, contrarevoluție; dar au existat și formulări confuze, ambigue, care se fereau de un termen anume - de pildă, evenimentele au fost catalogate ca fiind „chestia asta” ( Vom muri și vom fi liberi). De-abia după ce începutul de an 1990 s-a vădit
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
sau 16-22 decembrie) și revoluția propriu-zisă (22-31 decembrie), considerând noaptea de 21 spre 22 decembrie ca fiind intervalul esențial ce a preschimbat revolta în revoluție; unii consideră că în perioada 22-25 decembrie 1989 a avut loc și o încercare de contrarevoluție (susținută de sprijinitori ai fostului regim și chiar de agenți străini), revoluția încheindu-se, în plan fizic, după moartea lui Ceaușescu, adică în 25 decembrie 1989; în perioada 25-31 decembrie a avut loc, apoi, o consolidare a noii Puteri, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
la a cincea aniversare a Revoluției Române, 1995), Iliescu sintetizează mai întâi opiniile celor care susțineau că în decembrie 1989 nu s-a desfășurat o revoluție autentică - aceștia sunt: 1. nostalgicii vechiului regim comunist, care susțin că a fost o contrarevoluție; 2. cei care văd în evenimentele din decembrie 1989 un complot intern al Armatei sau extern, al străinătății; 3. „nostalgicii orânduirilor antebelice”, care indică o lovitură de palat a nomenclaturii de rangul al doilea, ce ar fi confiscat revoluția (pp.
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
înlăturare a lui Ceaușescu: „Importanța comploturilor și a complotiștilor de după revoluție a întrecut cu mult semnificația avută înainte” (Deletant, 1995, p. 320). În schimb, admițând concret ideea de revoluție (cu toți stimulii ei posibili), el creditează și o încercare de contrarevoluție pro-ceaușistă după 22 decembrie, care a fost însă, în cele din urmă, anihilată (Deletant, 1995, p. 330) tocmai de partizanii majoritari ai revoluției. Definiția lui Deletant pentru evenimentele din decembrie 1989 este simplă: s-a pornit de la un protest maghiar
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
al cunoscutei disidente în timpul regimului Ceaușescu, revoluția română din decembrie 1989 a fost o revoltă populară miraculoasă, uzurpată de Frontul Salvării Naționale (autointitulat „emanație” a revoluției), prin intermediul complotului nomenclaturii cu Securitatea. De aceea, „revoluția” Frontului Salvării Naționale a fost o „contrarevoluție totalitară de extremă stângă, cu caracter represiv” (p. 246). Intoleranța noului președinte al României față de orice formă de opoziție politică, boicotul presei independente, războiul împotriva intelectualilor, reconvertirea Securității în Serviciul Român de Informații indică o tendință totalitară de inspirație stalinistă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
spera să obțină o victorie atât de ușoară. Incert rămâne doar dozajul fiecăreia din cele două realități paralele. România din și de după acel decembrie ș...ț este un caz bizar, în care o posibilă revoluție a involuat evident spre o contrarevoluție mascată” (p. 109). Într-o carte în care analizează căderea regimurilor comuniste în Europa de Est (Sfârșiturile comunismului, 1996), Françoise Thom afirmă că regimul Ceaușescu s-a prăbușit datorită unei „provocări polițienești” care a produs „afacerea Timișoara”; de aceea, califică indirect revoluția
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
a fost „asasinată” de puciștii care au restaurat, în mod camuflat, regimul comunist. Decembrie 1989 este pentru Frunză o piesă în două acte, o parte din ea jucată pe balconul-scenă din clădirea fostului Comitet Central: „Revoluția a fost a tinerilor. Contrarevoluția a fost a comuniștilor” (p. 49). Autorul nu se ocupă în mod special de revoluție (tocmai fiindcă o recunoaște ca fiind nealterată în prima ei parte), ci de identitatea și prestația în paralel a puciștilor, aceștia fiind membri ai Securității
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ar fi fost securiști-asasini care au acționat în interesul noii Puteri, comițând diversiuni; deși o parte dintre ei au fost arestați, ei au fost eliberați mai apoi, tocmai fiindcă acționaseră la ordinele noului regim instaurat (p. 28). În opinia autorului, contrarevoluția a început după execuția cuplului Ceaușescu, inițiată fiind de grupul condus de Ion Iliescu. * Ion Pitulescu, coordonatorul lucrării intitulate Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989 (1995), încearcă, după cum sugerează și titlul, să recupereze imaginea
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
de stat revoluționară din decembrie 1989 într-o tradiție a puciurilor românești. Anneli Ute Gabanyi comentează, în continuare, momentele-cheie de după 22 decembrie, în logica loviturii de stat revoluționare. Astfel, după ce noua Putere a fost instaurată, a avut loc simularea unei contrarevoluții (a forțelor loiale lui Ceaușescu), pentru a face credibilă revoluția: prin „teroriști”, prin incendierea unor clădiri centrale etc. Un rol aparte l-a avut Televiziunea, care „a întreținut o psihoză națională fără precedent” (p. 182), chemând civilii (folosiți ca masă
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
așa au numit-o unii autori creditați de Perva și Roman), menită să ajute la consolidarea noului organism politic; această operațiune ar fi fost gândită tocmai pentru a sugera pericolul unui război civil și pentru a înscena o așa-zisă contrarevoluție. Or, observă cei doi autori, „Armata de «teroriști» nu face nici ce ar face orice armată de gherilă, urbană sau nu, și anume nu aruncă în aer baraje, poduri, căi ferate, tunele, automobile-capcană etc. Trag doar asupra unor oameni neînarmați
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
comandă (ca antisau contrarevoluționari). Cazurile acestea au fost mușamalizate, iar cei arestați ca fiind suspectați de terorism au fost reintegrați ulterior în Securitatea subordonată Armatei și, mai târziu, poate chiar în Serviciul Român de Informații. Există voci care creditează o contrarevoluție dirijată de Securitate, dar înfrântă de revoluție. Silviu Brucan (Generația irosită..., 1992, pp. 230, 232), deși intră în categoria celor care îi identifică în „teroriști” pe securiști, are o teorie mai nuanțată. „Teroriștii” ar fi aparținut, spune el, în special
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
ordinele noii Puteri, sub coordonarea generalului Nicolae Militaru, consideră că ar fi existat chiar o operațiune numită „Teroriștii”, gândită pentru a sugera pericolul unui război civil, militarii respectivi (fie izolat, fie în grupuri mici) având misiunea de a înscena o contrarevoluție. Liviu Vălenaș (în serialul despre decembrie 1989 publicat în Baricada în 1990) tratează în mod special chestiunea „teroriștilor”, observând de la început că, dacă aceștia ar fi fost membri ai Securității sau din presupusa gardă personală a lui Ceaușescu, ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
colonel de securitate, prezent în cartea lui Vartan Arachelian Revoluția și personajele sale (1998, p. 112), afirmă că nu au existat „teroriști” și că aceștia au fost creația lui Nicolae Militaru, care a dorit să creeze senzația că există o contrarevoluție, astfel încât să-și consolideze poziția în noua Putere, unde erau mai multe centre și facțiuni care își disputau conducerea. Fostul colonel de securitate nu precizează dacă era vorba despre o pură psihoză sau despre ofițeri MApN, care acționau la ordinele
[Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
București sunt diferite. În timp ce decanul corpului consular, Eder, reprezentantul Austriei, intra în discuții cu noul guvern, consulul francez Tillos nu ezita să-și exprime dezaprobarea față de guvernul provizoriu, sugerând chiar împotriva uzanțelor diplomatice consulului Angliei, Green, posibilitatea sprijinirii declanșării unei contrarevoluții. Agentul diplomatic al Franței raporta disponibilitatea colonelului Solomon ca regimentul său să acționeze în favoarea fostului domnitor. Tot după afirmațiile sale și I.Em. Florescu părea acum gata să răstoarne guvernul provizoriu pentru a-l înlocui cu o administrație condusă de
[Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
decretul din 26 noiembrie 1790), deschizînd calea confruntării ideologice și politice între Revoluție și catolicism. De acum înainte, Revoluția și, odată cu ea, democrația și libertatea vor fi identificate de majoritatea catolicilor cu lipsa de credință militantă, iar fidelitatea catolică cu contrarevoluția "Libertatea absolută" era definită de papa Pius al VI-lea în scurtul Quod aliquantum din 10 martie 1791 ca fiind "un drept monstruos". Nici un compromis cu vreun procedeu de inspirație satanică nu ar trebui să fie posibil. René Rémond scrie
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
i-au putut oferi un răspuns unitar. Acestor interpelări li s-au adăugat revendicările de ordin național dublate uneori de revendicări religioase, ca în Irlanda, Belgia, Polonia, afirmarea credinței fiind în acest caz un mijloc de a sprijini propria naționalitate. Contrarevoluție și tradiție Reacțiile filosofiei contrarevoluționare, tradiționaliste, au fost încurajate de foarte mulți autori 6 începînd cu Novalis, care prin Christenheit oder Europa (1799) visa să restaureze Respublica christiana medievală ca realitate politică contemporană, și continuînd cu Chateaubriand care, prin Le
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
Palermo, Centro Siciliano Sturzo, 1991, 129 p., și Les religions à l'Est de Patrick MICHEL (dir.), Paris, Cerf., 1992, 204 p. CUPRINS PREFAȚĂ / 5 INTRODUCERE / 23 Partea I. MOȘTENIREA SECOLULUI AL XIX-LEA / 35 I. În căutarea răspunsurilor / 37 Contrarevoluție și tradiție / 41 Catolicism și libertate / 43 Intransigența / 51 II. Învățămintele anului 1848 / 58 III. Generațiile Leon al XIII-lea / 64 Un cadru general în schimbare / 64 Diversitatea experințelor naționale / 72 Partea a II-a. CULTURA CREȘTIN-DEMOCRATĂ / 93 I. Credința
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
abundent, studenții români au stabilit și ei o întrunire în Piața Universității bucureștene, care însă n-a mai avut loc deoarece agenții, studenți și ei, recrutați de biroul 1 învățământ superior, serviciul 6, Școli de toate gradele, din Direcția a-IlI-a Contrarevoluție, au semnalat mitingul în notele lor informative. În dube și camioane au fost încărcați toți studenții și elevii care se îndreptau spre Piața Universității, bătuți apoi cu sălbăticie. Toți cei care nu s-au mai putut târî singuri pe la casele
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
nu ajută deloc la aflarea a ceea ce trebuie. De pildă, prin anii 58-59, când a fost devalizată mașina băncii din Giulești, doar insistența sâcâitoare a maiorului de miliție, ce făcea parte din bandă, pe lângă un director adjunct al Direcției Contrarevoluției i-a atras ascultarea telefonului său de acasă și o singură convorbire în care i se cerea să ia și 100.000 de lei a provocat căderea întregului grup. Autorii furtului milionului încasat în seara revelionului de acum 7-8 ani
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
cărțile, în mituri și insurecții cu vocație universală, dincolo de micile conflicte etnice. Speranță religioasă în secolul al XVI-lea, "ideologică" în secolul XX. Teroare religioasă, teroare politică. Derivă absolutistă a Bisericilor, derivă totalitară a partidelor. Reformă sau Contrareformă, Revoluție sau Contrarevoluție, de la o dispută spirituală se ajunge la lupta temporală. Secole mesianice, în care fiecare profet înarmat mai întîi cu vorbe sau cuvinte întrupează ceea ce vestește. Luther, Calvin, Loyola, Münzer. Lenin, Troțki, Mussolini, Hitler, Mao, de Gaulle. Apar din senin indivizi
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
proces continuu. Mecanismele democrației vor continua să evolueze în strictă legătură cu timpul, locul, datele culturii în care operează. Democrația nu poate fi nici exportată și, implicit, nici importată. Ceea ce se exportă și importă, de veacuri, sunt, mai degrabă, revoluții, contrarevoluții, comploturi, ideologii, himere, hidre politice de o culoare ori alta. Tot ceea ce poate face o democrație cât de cât stabilă (mi-aș asuma riscul de a o numi și pe cea americană printre asemenea democrații) pentru locuri în care democrația
[Corola-publishinghouse/Administrative/1857_a_3182]
-
al unei oarecari liberalizări artistice, după anii de dogmatism integral, ecou timid al dezghețului pornit de la Moscova după moartea lui Stalin, un proces din nefericire curmat prea repede, în toamna lui 1956, ca urmare a evenimentelor din Ungaria. De influența „contrarevoluției“ ungare România trebuia bine păzită. Dar să ajung la subiectul meu, după această schițare a cadrului. Subiectul meu este Fănuș Neagu, tânărul Fănuș Neagu, unul dintre acei studenți de la Filologie care trecuseră mai întâi prin amintita Școală de Literatură, frecventată
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
numai cap firește (în sensul că atâta se vedea din el, restul era în apă), un cap ce ne amintea, datorită caschetei specifice respectivilor sportivi, de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele de război, se metamorfoza pentru noi într-un „pucist” („contrarevoluția” din 1956, din Ungaria, mai era încă proaspătă în memoria tuturor). Făceam și lucruri mai puțin nevinovate, scandaloase chiar, care astăzi mi se par neverosimile. Cum Gh. Udr. era catolic, iar eu, pe atunci, ateu, am hotărât (în 1958?) să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Leu) ratasem intrarea la Farmacie - tîrziu, prin octombrie 1956 - am ajuns la școala Militară de Artilerie Antiaeriană din Brașov. Cum se știe, în acea lună a început războiul dintre Israel și Republica Arabă Unită și, mai aproape de noi, pe 23, „contrarevoluția” din Ungaria. În școală, atmosfera era tensionată. Ni se spunea că am putea fi atacați oricînd de „dușman”. Deși incomplet instruit, cînd a venit rîndul plutonului din care făceam parte (cred că 4 sau 5 noiembrie), m-au pus de
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]