133 matches
-
Un contrarevoluționar este o persoană care se opune unei revoluții, în special cel care acționează după victoria unei revoluții încercând să anuleze realizările acesteia în parte sau total sau să răstoarne noul regim politic înstaurat de revoluție. Adjectivul „contrarevoluționar” definește mișcarea care
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
până în zilele noastre, deși ocupă o poziție marhinală pe scena politică franceză. Legitimiștii au fost mai activi în timpul „"Revoluției naționale"” regizată de Regimul de la Vichy. René Rémond a considerat că Regimul de la Vichy nu a fost unul fascist, ci unul contrarevoluționar. Prin mottoul său: "Travail, Famille, Patrie" („Muncă, Familie, Patrie”), Regimul de la Vichy dorea să înlocuiască idealurile republicane ilustrate de "Liberté, Egalité, Fraternité" („Liberate, Egalitate, Fraternitate”). După victoria Revoluției Franceze, politica anticlericală a noului regim și executarea regelui Ludovic al XVI
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
tradițiilor și religiei spaniole. Armata Albă și sprijinitorii ei, care au încercat să-i înfrângă pe bolșevici după Revoluția din Octombrie, la fel precum politicienii, polițiștii și soldații din Freikorps, care au zdrobit Revoluția germană din 1919, sunt de asemenea contrarevoluționari. La sfârșitul deceniului al treilea al secolului al XX-lea, catolicii mexicani s-au ridicat la arme împotriva guvenului federal mexican în timpul Războiului „partizanilor lui Hristos”. După alegerea ca președinte al Mexicului a lui Plutarco Elias Calles în 1924, aceasta
Contrarevoluționar () [Corola-website/Science/318157_a_319486]
-
putere guvernul tătar. În perioada 1918 - 1920, controlul asupra teritoriului Crimeii a fost deținut de germani, filoruși, bolșevici și „albii” lui Denikin și Vranghel, pentru ca la final, lupta pentru controlul regiunii să fie câștigată de sovietici. Tătarii au fost declarați contrarevoluționari, iar, în 1921, Crimeea a fost incorporată in RSFS Rusă. Pe teritoriul ucrainean au luat ființă o serie de state marionetă, care au avut ca scop trecerea Ucrainei sub controlul Rusiei.
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
împotriva unor orașe rusești. Cele mai multe dintre aceste afirmații nu aveau niciun suport real, fiind folosite doar în scop propagandistic.. Treptat, tensiunile dintre anarhiștii ucraineni și guvernul rus bolșevic s-au înrăutățit până într-atâta, încât primii au fost catalogați drept „contrarevoluționari”. În noiembrie 1920, principalii lideri anarhiști au fost arestați și executați la ordinul lui Lenin și Troțki, dar Mahno a reușit să scape. Cristian Racovski, liderul bolșevic al Ucrainei, avea ordin să-i aresteze pe liderii anarhiști care mai erau
Teritoriul liber () [Corola-website/Science/319360_a_320689]
-
declarat că Generalul a primit de la Kornilov ordin să înainteze cu Corpul III Cavalerie în Petrograd. Kerenski a permis eliberarea de arme Gărzii Roșii bolșevice pentru a lupta cu korniloviștii. Comitetul Executiv a format un comitet de luptă populară cu contrarevoluționarii, care a mobilizat de până la 60 de mii de persoane în lupta cu korniloviștii; în întâmpinarea soldaților au fost trimiși agitatori bolșevici. Împotriva lui Kornilov s-au mobilizat și muncitorii feroviari. La , guvernul interimar i-a amnistiat pe bolșevici. La
Republica Rusă () [Corola-website/Science/336939_a_338268]
-
manifestase fățiș simpatiile promonarhiste, a fost întemnițat în timpul terorii iacobine, dar a scăpat de ghilotinare. În 1795 a fost înrolat din nou în armata revoluționară fiind trimis la Brest sub comanda generalului Hoche. A luat parte la luptele împotriva insurgenților contrarevoluționari ("șuani") din Bretania. A demisionat din armată în 1796, revenind la Lons-le-Saunier, unde a trăit în condiții modeste. S-a manifestat ostil față de instaurarea imperiului, îndrăznind să-i scrie lui Napoleon: "Bonaparte, vous vous perdez, et ce qu'il y
Rouget de Lisle () [Corola-website/Science/333062_a_334391]
-
luna aprilie 1918 a început deplasarea spre Vladivostok, astfel că în mai avangarda coloanei deja ajunsese la Pacific, într-un moment în care coada de abia trecea de Moscova. Deoarece numai fâșia aflată de-a lungul Transsiberianului era în mâinile contrarevoluționarilor și a voluntarilor, iar din restul teritoriului veneau atacuri bolșevice asupra localităților și gărilor, s-a format astfel în mod practic un al doilea front de-a lungul căii ferate. Activând atât în direcția vest cât și de-a lungul
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]