245 matches
-
formulată de petentul Andreas Wass, ca fiu al condamnatului Albert Wass (între timp decedat), împotriva sentinței nr. 1 din 13 martie 1946 pronunțată de Tribunalului Poporului, prin care acuzații Andrei Wass, Albert Wass și alții fuseseră condamnați la moarte în contumacie. Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut hotărârea Tribunalului Poporului din 1946, prin care Albert Wass a fost condamnat la moarte. Maghiarii din Transilvania intrată sub stăpânirea Ungariei au întâmpinat cu satisfacție hotărârile Dictatului de la Viena, sperând ca, în
Masacre în Transilvania de Nord, 1940-1944 () [Corola-website/Science/299733_a_301062]
-
care cinstește memoria celor 86 de victime ale atrocităților din septembrie 1940, efectuate de trupe maghiare aparținând batalionul 22 Grăniceri Debrețin aflat sub comanda locotenentului Akosi. Pentru aceste crime de război, comandantul trupelor maghiare a fost condamnat la moarte, în contumacie, de Tribunalul Poporului din Transilvania de Nord, cu sediul la Cluj, sentință care nu a putut fi pusă în aplicare din cauza "relațiilor frățești" dintre România și Ungaria în epoca comunistă. A avut patru copii: muzicologul Octavian , profesoara de limba română
Lazăr Cosma () [Corola-website/Science/314312_a_315641]
-
Centrului Informativ Huși al S.S.I. și ajutor al rezidentului SSI din Iași, având gradul de maior.(1941 - 23 august 1944)În 1948, împreună cu alte patru cadre din conducerea SSI, a fost inculpat în Procesul Pogromului de la Iași, fiind condamnat (în contumacie) la "temniță grea pe viață".(vezi Rechizitoriul Procesului Lotului Masacrelor de la Iași, SRI Records, RG 25004M, Reel 47, Dosar 108233, vol. I, p. I.) s-a născut în data de 12 mai 1903, în mun. Râmnicu Vâlcea. Militar de carieră
Gheorghe Balotescu () [Corola-website/Science/333285_a_334614]
-
anchetă care, tot din lipsa motivelor reale, l-a scos din cauză la 10 august 1946. Pentru că se dorea totuși arestarea sa, a fost implicat în organizația "Sumanele Negre", fiind acuzat de complot împotriva orânduirii de stat și condamnat în contumacie la muncă silnică pe viață, la 18 noiembrie 1946. În noiembrie 1947, prin intermediul inginerului Ion Bujoiu, în jurul lui Macellariu s-au grupat ofițerii Ștefan Eftimie, Matei Toma, Dumitru Condeescu și avocatul Puiu Polizu, formându-se Comitetul Mișcării Rezistenței Românești în
Horia Macellariu () [Corola-website/Science/307477_a_308806]
-
dr. Grigore Ț. Popa), a unui memoriu prin care se condamnă falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele Negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistență [MNR] organizația „HAI” împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihai Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist). Ascunsă de oameni de suflet - prof.
Smaranda Brăescu () [Corola-website/Science/303800_a_305129]
-
a fost un jurist, politician și scriitor român. A fost președintele organizației Tineretului Național Liberal din 1940 până în 1946. Urmărit de autorități pentru acțiunile sale anti-comuniste, a reușit să fugă din țară în 1946, fiind ulterior condamnat la moarte în contumacie. A fost membru în Comitetul Național Român și în Liga Românilor Liberi, fiind ales președinte al acesteia în 1953. A fost primul director al secției române a postului de radio "Europa Liberă". Principala sa operă literară este romanul " Frunzele nu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
fost condamnați la muncă silnică pe viață și generalul Aurel Aldea, fost ministru de interne în guvernul generalului Constantin Sănătescu, și generalul Constantin Eftimiu fost ministru al lucrărilor publice și comunicațiilor în același guvern. Mulți acuzați au fost condamnați, în contumacie, tot la muncă silnică pe viață; unii dintre ei ca Mihai Fărcășanu, Vintilă Brătianu (Vintilică) și Horațiu Comăniciu reușiseră să fugă în străinătate. Alții însă, printre care amiralul Horia Macellariu, scriitorul și jurnalistul Emil Bocșa-Mălin (PNT) și fizicianul Gheorghe Manu
Mihail Fărcășanu () [Corola-website/Science/311166_a_312495]
-
viață pseudoaristocratic și ipocrit al liderului bulgar. Guvernul bulgar a început să bruieze emisiunile străine, dar serviciul secret le asculta și le înregistra de fiecare dată. Zilnic pregăteau pentru conducătorii de partid un rezumat. În 1972 Markov fusese condamnat în contumacie la șase ani și jumatate de detenție, în urma unui proces cu ușile închise în care a fost acuzat că ar fi „lucrat pentru organizații străine pentru subminarea propiei țări.” În cele din urmă, în iunie 1977, în timpul unei consfătuiri a
Gheorghi Markov () [Corola-website/Science/325003_a_326332]
-
primăvara anului 1918, au făcut ca dezideratul grupării tuturor voluntarilor ardeleni și bucovineni să fie temporar, imposibil. Mai mult, odată cu începerea tratativelor de pace situația a devenit foarte grea pentru aceștia, deoarece mulți dintre ei fuseseră condamnați la moarte în contumacie, pentru trădare de patrie. În timpul guvernării Averescu, a existat o încercare de a transfera pe Frontul de Vest întreg "Corpul de Voluntari Ardeleni", format la acea vreme din 12.000 de soldați și cantonat la Hârlău. Aprobarea inițială a fost
Corpul Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni (Hârlău) () [Corola-website/Science/337235_a_338564]
-
Cu această ocazie, descoperă geniul de tactician al generalului Bonaparte, supranumit generalul "Vendémiaire". Este membru al comitetului central regalist care trebuia să desființeze Convenția. Pe 17 octombrie, ca șef al secțiunii regaliste din Faubourg Poissonnière, este condamnat la moarte în contumacie de către comisia militară prezidată de generalul Lostange cu sediul la "Teatrul Francez". Această nouă condamnare îl obligă pentru a doua oară să trăiască ascuns. Se refugiază la Sophie Cottin, prietenă a soției lui Jean-Baptiste-Marie-François Bresson. Profită de această izolare forțată
Vincent-Marie de Vaublanc () [Corola-website/Science/309814_a_311143]
-
1978 generalul Pacepa a fost transportat în secret cu un avion militar american la aeroportul prezidențial de la Andrews Air Force Base de lângă Washington, D.C.. În septembrie 1978, regimul comunist al lui Nicolae Ceaușescu i-a dat doua condamnări la moarte, în contumacie, pentru crimă de înaltă trădare și a pus un premiu de două milioane de dolari pe capul său. Yasser Arafat și Muamar al-Gaddafi au pus, de asemenea, câte un premiu de un milion de dolari pentru asasinarea generalului în SUA. În
Ion Mihai Pacepa () [Corola-website/Science/298222_a_299551]
-
Turda, unde a decedat. Securitatea l-a înregistrat ca mort la 19 Mai 1950, în Închisoarea Sighet. Moartea lui Daniel Ciugureanu a survenit în circumstanțe suspecte, având în vedere faptul ca a fost unicul politician român condamnat la moarte în contumacie în anii 1920 de către Regimul Bolșevic, ulterior fiind arestat împreună cu alți foști membri ai elitei politice din perioada interbelică la 5/6 mai 1950 Noaptea demnitarilor. Se presupune că a fost îngropat în "cimitirul sărăcilor" de la Sighet, locul real unde
Daniel Ciugureanu () [Corola-website/Science/307513_a_308842]
-
menținut în calitate de consultant specialist. În 1948, a făcut parte dintr-o delegație comercială la Viena și nu s-a mai întors în România, emigrând apoi în Statele Unite și stabilindu-se în orașul New York. Malaxa a fost condamnat la moarte în contumacie de regimul comunist pentru crime de război, întrucât producția de armament din timpul războiului a fost considerată în folosul agresiunii împotriva URSS. Malaxa a mai fost acuzat de cooperare cu legionarii. Malaxa a cerut drept de rezidență permanentă în Statele Unite
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
fost încadrat ca mecanic la Uzina de Motoare și Aviație Moscova. După 12 ani de absență, a revenit ca prim-secretar al Regionalei Basarabia-Chișinău (1929-1931), apoi membru al conducerii PCdR. În 1934 a fost condamnat la 10 ani închisoare, în contumacie, pentru implicarea în organizarea „sindicatelor roșii”, și a fost arestat un an mai târziu la Praga. A fost condamnat iarăși în 1937 la șapte ani închisoare corecțională - sentință comutată în trei ani închisoare; dar fișele sale de cadre îi menționează
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
sabotaje impotriva Romaniei avandu-l ca executant pe cunoscutul terorist Pavel Tkacenko. Rakovski însuși a fost dat în judecată în 1921 de o Curte Marțială română pentru „crime contra securității statului” și în 1924 a fost condamnat la moarte în contumacie, măsură care era și un răspuns la condamnarea la moarte în contumacie de către un tribunal din URSS a liderului român basarabean Ioan Inculeț. În iulie 1923, tot mai izolat în sânul conducerii comuniste ucrainene, Rakovski este înlocuit în fruntea guvernului
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
Rakovski însuși a fost dat în judecată în 1921 de o Curte Marțială română pentru „crime contra securității statului” și în 1924 a fost condamnat la moarte în contumacie, măsură care era și un răspuns la condamnarea la moarte în contumacie de către un tribunal din URSS a liderului român basarabean Ioan Inculeț. În iulie 1923, tot mai izolat în sânul conducerii comuniste ucrainene, Rakovski este înlocuit în fruntea guvernului Ucrainei sovietice cu un nativ ucrainean, Vlas Ciubar. După îmbolnăvirea și apoi
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
armate naționale. Ca urmare, au izbucnit confruntări armate în estul Șerbiei, pe valea râului Timoc. Regele Milan i-a învinovățit pe radicali pentru aceste revolte și a trimis trupe pentru a zdrobi rebeliunea. Pašić a fost condamnat la moarte în contumacie și abia a reușit să scape de arestare, fugind în Bulgaria. Alți douăzeci și unu au fost condamnați la moarte și executați, iar încă 734 au fost închiși. În următorii șase ani, Pašić a trăit împreună cu rudele sale în Bulgaria, fiind susținut
Nikola Pašić () [Corola-website/Science/335995_a_337324]
-
3 episcopi. PS Visarion Puiu, pe numele de mirean "Victor Puiu", (n. 27 februarie 1879, Pașcani - d. 10 august 1964, Franța), a fost un mitropolit al Bisericii Ortodoxe Române refugiat în 1944 în Occident, condamnat în 1946 la moarte în contumacie de Tribunalul Poporului din București, excomunicat de Sfanțul Sinod al BOR în 1950 și reabilitat post mortem de acelasi for pe 25 septembrie 1990. A fost: Nicolae Iorga l-a apreciat că pe unul din cei mai culți clerici ortodocși
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
a Festivalului de Film de la Toronto. Premiera germană a avut loc pe 8 ianuarie 2013, în cinematograful Lichtburg din Essen, iar filmul a început să ruleze pe 10 ianuarie 2013 în cinematografele germane. Adolf Eichman fusese condamant la moarte în contumacie, în cadrul proceselor de la Nürnberg, însă reușise să fugă în America de Sud. A fost răpit de Mossad, serviciul secret al statului Israel, și adus în Israel pentru a fi judecat în cadrul unui proces public, pentru contribuția sa la Holocaust. Ziarul New Yorker
Hannah Arendt (film) () [Corola-website/Science/328627_a_329956]
-
sub acuzația de deținere de arme și de intenția de a-i ataca pe arabi. Amin al Huseini și Aref al Aref au fugit în Transiordania și apoi în Siria, și au fost condamnați fiecare la 10 ani închisoare în contumacie , alți doi locuitori arabi au fost condamnați la 15 ani închisoare pentru viol. Jabotinski a fost condamnat la 15 ani munca silnică, urmați de expulzare, iar câtiva tovarăși de ai săi la 3 ani muncă silnică. Ulterior, după instaurarea oficiala
Sărbătoarea lui Nabi Musa () [Corola-website/Science/335167_a_336496]
-
așa-numitul „Proces al Mișcării Naționale de Rezistență” (alături de: gen. Aurel Aldea, Gheorghe Manu, Mihail Fărcășanu, Vintilă Brătianu, Teodor Manicatide, Gheorghe Kintescu, Elena Maloș, Leon Blaga, Smaranda Brăescu, Valer Roman, Ion Vulcănescu, Ilie Lazăr, Horațiu Ciortin etc.), fiind condamnat în contumacie, la 18 noiembrie 1946, la 2 ani de închisoare corecțională. După câteva luni petrecute la Lisabona, iar apoi la Paris, Rădescu s-a stabilit în Statele Unite, la New York. Generalul a încercat să unifice vocile mult prea disparate ale exilului românesc
Nicolae Rădescu () [Corola-website/Science/297344_a_298673]
-
saga Moșului, cum era supranumit Ion Gavrilă Ogoranu, am scris în primul episod. " În timp ce în cazierul de astăzi, e vorba de anul 2005, al lui Ion Gavrilă Ogoranu sînt menținute toate condamnările lui pentru lupta anticomunistă, inclusiv aceea pronunțată în contumacie, pedeapsa capitală, judecătorii lui au fost recompensați de noua putere instalată în 1989. Ca o recunoaștere a meritelor, unul dintre aceștia, colonelul de justiție Nicolae Valeriu Sitaru, a fost avansat imediat, în februarie 1990, la gradul de general-maior" (L.H.L.). Paul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a Tribunalului Poporului din București. (Tribunalul a funcționat până la 28 iunie 1946). Comisia acuzatorilor publici a examinat cazurile a circa 2700 suspecți de crime de război și crime împotriva umanității, dintre care 668 au fost condamnați, mulți dintre ei în contumacie. În vara anului 1945, Bunaciu a fost însărcinat să organizeze Tribunalul Poporului din Cluj, care a pronunțat condamnări mai aspre decât alte instanțe împotriva celor găsiți vinovați de crime de război. În 1946-1947, în calitate de secretar general al Ministerului Afacerilor Interne
Avram Bunaciu () [Corola-website/Science/304563_a_305892]
-
și martor la faptele sale, 28 iulie 1945, ibidem, p. 581b. 57 Decizie penală În cazul lui Iosub Duca XE "Duca, Iosub" , polițistul Petre Băltean XE "Băltean, Petre (polițist)" (care a dispărut) și alți trei huligani, dintre care unul În contumacie, dată de Tribunalul din București, 26 august 1949, ibidem, vol. 110, pp. 244-246 (USHMM, microfilm 46). La tribunal, el a afirmat că „este nevinovat”. 58 Depoziția lui Avram Pincovici XE "Pincovici, Avram" (al doilea fiu al hahamului) În fața Curții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
din Vaideeni era un informator al Securității, pe nume Ion Straulea („nu avea picioare, dar avea nișe proteze cu care mergea foarte bine“), care de fapt s-a dovedit a fi omul partizanilor. Ulterior a dispărut. A fost condamnat în contumacie la 25 de ani închisoare. Prin ianuarie-februarie 1951 s-a dispus depistarea sa, în acțiune fiind implicați 20-30 de milițieni. Fugarul își făcuse un adăpost sub podeaua casei, pe care milițienii l-au descoperit-o cu greutate. S-au găsit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]