454 matches
-
STILISTICE Pentru ași adecva mesajul la circumstanțele variate ale comunicării, vorbitorii unei limbi dispun de mai multe registre stilistice. Acestea sunt subcoduri lingvistice selectate conștient sau spontan în interiorul unei comunități, în scopul adecvării la situația de enunțare și la contextul conversațional. Straturile stilistice ale limbajului artistic înglo bează și registrele stilistice, prin care se transpun diversele variante ale limbii în stilul beletristic. 5.1. Registrele stilistice generale Registrul stilistic popular este utilizat în opera literară (folclorică sau cultă), presupunând situarea naratorului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
fraze cu rol explicativ. semnătura - conține numele și simbolul de marcă al organizației, adresa și alte date necesare pentru identificare. Semnătura trebuie să fie atractivă, distinctivă și ușor de observat. Mesajul publicitar difuzat la radio trebuie să fie informal și conversațional, constând din termeni familiali care să atragă atenția audienței și să aibă ca rezultat un impact major asupra audienței. Datorită particularității radioului, în acest caz, nu este posibilă apariția ilustrației dar se pot asocia sunetele. Mesajul publicitar difuzat la televiziune
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
unele boli psihice, în sindromul ADHD, la autiști, la bolnavii neuromotor etc.) "Comunicarea verbală se află în centrul performanței și cometenței sociale. Ce mai mare parte a semnalelor și gesturilor sunt verbale și trebuie să se încadreze într-o secvență conversațională. Cea mai scurtă propoziție trebuie să fie inteligibilă pentru destinatar. Acesta este un "act verbal", un element comportamental destinat producerii unui anumit efect asupra celuilalt. Codajul necesită un decodaj anticipativ. Competențele profesionale ale celor care predau, ale psihoterapeuților sau ale
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
auto-fantasmării în jurul lui. Așa se face că, în timp, fiecare dintre persoanele + feminin furnizoare de informații despre "pericolul educațional" Pițu (mina care trebuia dragată de pe șenalul navigabil al colectivului) au combinat "curieuse" (calitate necesară pentru culegerea de cioburi narative și conversaționale) cu "capricieuse", "boudeuse". Și care dintre ele nu-și atribuie (n-ar dori să-i fie recunoscute) alte calități din seria prezentă în tabelul nostru bilingv. În fapt, prin combinațiile posibile, rezultă o gamă de profile caracterologice și de secvențe
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Nichita Danilov portretistul sentimental. În: Convorbiri literare, 146, ian. 2013, nr. 1, p. 22-26. SOROHAN, Elvira. O altfel de carte despre Cantemir al Istoriei ieroglifice. În: Convorbiri literare, 147, iul. 2013, nr. 7, p. 27-31. SOROHAN, Elvira. O nouă carte conversațională cu Șerban Foarță. În: Convorbiri literare, 147, aug. 2013, nr. 8, p. 23-26. SOROHAN, Elvira. Piscul montan loc al valorii absolute în Istoria ieroglifică. În: Convorbiri literare, 146, febr. 2013, nr. 2, p. 23-26. Dimitrie Cantemir. Istoria ieroglifică. SOROHAN, Elvira
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
poate afla în comuniune prin intermediul messengerului sau al telefonului, ci pur și simplu într-o discuție mediată tehnic, tehnică ce dă posibilitatea fie locutorului, fie interlocutorului să creeze o falsă identitate, de multe ori anonimă și străină de problema abordată conversațional. Tehnica poate determina o amputare a sensului discuțiilor dintre oameni. Cei antrenați într-o conversație mediată tehnic nu pot comunica în ansamblul ei, întrucât nu au acces la comunicarea nonverbală, iar cea paraverbală este bruiată de tehnica în sine. Îmi
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
dumneavoastră cele trei etape cheie ale ..." Folosim trei criterii de evaluare a priorității informației pentru a fi siguri că nu dăm audienței prea mult: 1. trebuie să știe; 2. e bine să știe; 3. nu trebuie să știe. * Folosim limbajului conversațional. Vorbim audienței ca și cum am vorbi unui prieten. Evităm jargonul. Folosim cuvinte și propoziții scurte, precum și verbe active. Nu ne temem să fragmentăm propozițiile în mod obișnuit oamenii discută în acest mod. Folosim propoziții și fraze pe care oamenii și le
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
micro-propoziții). Împreună cu Jean-Michel Adam (1991), distingem cinci tipuri de secvențialitate: Secvențialitatea narativă (roman, nuvelă, fapt divers, publicitate narativă...); Secvențialitatea descriptivă (descriere în povestire, ghid turistic, publicitate descriptivă...); Secvențialitatea argumentativă (editorial, text argumentativ...); Secvențialitatea explicativă (articole de informare, scrieri didactice...); Secvențialitatea conversațională (interviu, dezbatere, dialog teatral...). Menționăm și secvențialitatea poetică (poem, slogan, maxime...) care are un mod de funcționare mai aparte. Textele sînt rareori mono-secvențiale, fiind structurate complet sau parțial în mai multe secvențe, identice sau diferite, eterogenitatea putînd avea forma unei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
fundamentale a unui domeniu de cunoaștere; ¾ selecție a conceptelor și principiilor cu o mare putere de extindere; ¾ abordare inter și trans disciplinară, ceea ce constituie fundamentul unei învățări adecvate noilor cerințe și noilor realități social-economice. 8. Promovarea inter-învățării sau a învățării conversaționale bazate pe relația om-om, om calculator etc., este un principiu de bază al unui învățământ modern ce are la bază formarea competenței de învățare a învățării. 9. Învățarea în grup, bazată pe dialoguri și interogații inteligente, stimulează creativitatea, schimbul
Învăţarea eficientă - condiţie a reuşitei şcolare by Nicoleta Prepeliţă, Virginia Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/1241_a_2217]
-
putea spune, "avant-post", situate exact pe linia de demarcație, acolo unde are loc alternanța (schimbarea) de roluri dintre subiecții vorbitori" (1984: 297). Existența unor astfel de propoziții a fost confirmată, de atunci, prin studiul înscrierilor de secvențe narative în contexte conversaționale. Această inserție lasă loc așa cum am văzut în capitolul 7 -, în mod sistematic, procedurilor de deschidere, sub formă de rezumat sau de intrare-prefață, și de închidere, sub formă de încheiere sau morală-evaluare, care orientează interlocutorii către contextul interacțiunii în curs
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
poate fi considerată povestire, și aceasta independent de principiile pragmatice prescrise de către U. Eco: În fața cuiva care ne-ar povestit o întâmplare de acest gen, ne-am pune întrebarea de ce ne-ar face să ne pierdem timpul, încălcând prima regulă conversațională a lui Grice, prin care se spune că nu trebuie să fii mai informativ decât este necesar" (1985: 141). Această lege nu este nicidecum pur narativă. În fapt, dacă "întâmplarea" călătoriei cu trenul nu este o povestire, înseamnă că nu
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
a unei scurte povestiri 13 Povestirea (3), extrasă din piesa Cei drepți de A. Camus, ne oferă imensul avantaj de a ne permite explicarea structurii intratextuale a unui monolog narativ ("sintaxa sa narativă") și modul său de inserare în contextul conversațional al unei piese de teatru ("sintaxa sa dramatică" despre care vom vorbi mai pe larg în capitolul 7). În plus, structura internă, în ciuda scurtei sale întinderi, este o structură mai complexă decât cea din exemplele care au inserate două procese
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tipologia lui Werlich. Cu alte cuvinte, o conversație cuprinde atât fragmente argumentative, narative, instructive etc., cât și, așa cum este firesc, realizări ale funcției fatice, care are ca scop unic menținerea comunicării. Caracterul dialogic al conversației va face diferența dintre realizările conversaționale și alte tipuri de realizări textuale. Astfel, monologul, spre deosebire de dialog, nu permite intervențiile unui interlocutor. În plus, conversația este diferită prin caracterul de spontaneitate, împreună cu fenomenele pe care acesta le presupune, precum ezitarea, rectificarea sau "turn-taking"-ul etc. (1987: 100-101
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
astăzi uită, uneori prea des, că dialogul-conversație a reprezentat un obiect de interes major în rândul stilisticienilor și retorilor. 2. De la conversație la dialog 30 Dialogul și conversația sunt, în general, sinonime și, în termeni generici, vorbim de o analiză conversațională. Cred însă că ar fi de preferat să spunem că dialogul și conversația reprezintă două puncte de vedere diferite privind actul de vorbire alternată. Conversația are avantajul de a fi considerată o perspectivă psiho-socio-discursivă sau un gen de discurs, la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
fie acesta și parțial. Dacă această dorință lipsește, relația dialectică se dizolvă în jocul-spectacol al dialogului eristic. (Dispaux 1984: 55) Făcând distincția dintre strategi, experți, ideologi și surzi, analiza lui Dispaux se situează în mod evident la nivel mai curând conversațional decât dialogal. Astfel vom încerca să abordăm în altă manieră această problematică, punându-ne întrebarea dacă am putea imagina un nucleu prototipic comun tuturor formelor de dialog. 3. Organizarea secvențială a prototipului dialogal Așa cum nota Catherine Kerbart-Orecchioni în secțiunea de
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tranzacționale, criteriul tematic poate reprezenta un reper. Vom schimba deci secvența tranzacțională schimbând de fapt subiectul (vom oferi un exemplu în acest sens în paginile ce urmează). Să notăm, în treacăt, că structura schimburilor epistolare este creată în raport cu definiția textului conversațional care a fost enunțată mai devreme. Dialogul construit în absența fizică a interlocutorului, poate fi un model pentru scrisoare, ea prezintă mărci ale asemănării cu acesta. Într-adevăr, formulele de adresare și de salut de încheiere care semnalează genul respectiv
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
b]. B1 Nu aveți ceas ?................................................[a' c]...... A2 Nu............................................................... [c'] B2 Este ora 6. ................................................. [b' d]......... A3 Mulțumesc................................................................... [d'] Am avea o ezitare în a considera B1 ca o acceptare a schimbului, dar propun următoarea descriere ierarhică a acestui text conversațional elementar: Această descriere, mai completă decât cele precedente, ne permite sublinierea mai multor fenomene deja menționate: * Se notează mai întâi absența schimburilor fatice ritualice de tipul "Bună ziua" (A0 și B0) și "La revedere" (A4 și B3). Dar această absență este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Pavel transpare și din cele două articole din nr. 4 al revistei Pratiques: "Pentru o abordare pragmatică a dialogului în teatru" (Petitjean, 1984) sau în nr. 6 din Cahiers de linguistique française, Universitatea din Geneva, "Discursul în teatru și analiza conversațională" (Moeschler și Reboul, 1985). La o simplă confruntare a titlurilor, putem avea deja o perspectivă asupra dezbaterii și înregistra două tendințe: analiza narativă (T. Pavel) și analiza conversației (Reboul-Moeschler) au posibilitatea de a analiza, fiecare cu instrumentele de care dispun
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
dispun, discursul teatrului din epoca clasicismului francez. Faptul că este vorba de tragediile lui Corneille, în primul caz, și de Școala bărbaților și Vicleniile lui Scapin, în celălalt caz, nu schimbă cu nimic datele problemei. Dincolo de "sintaxa narativă" și "analiza conversațională", putem recunoaște două modalități diferite de abordare a textului de teatru, privilegiind fie modul narativ, fie modul dramatic. Atunci când, în partea de încheiere a lucrării (paginile 103-106 și 107-110), A. Reboul și J. Moeschler rezumă cele două piese ale lui
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de rezumat narativ va rămâne fidel textului sau reprezentației? (Kibedi Varga 1988: 84) Renunțând la versiunea naratologică, deoarece este mult prea generală și se sprijină doar pe textul propriu-zis, consider că textul de teatru trebuie să se preteze unei descrieri conversaționale, concentrată pe schimbul de replici care constituie materialitatea verbală a reprezentării. Întocmai lui G. Genette, consider că textul de teatru este format din replici-intervenții36 și mă voi opri cu precădere asupra inserțiilor de pasaje narative din schimburile dialogale. Secvențe precum
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
2 am propus o definiție simplificată a secvenței narative (fac trimitere în special la analiza fragmentului din Cei drepți de Camus, care ne-a permis să explicăm structura intratextuală a monologului narativ "sintaxa sa narativă" și inserarea sa în contextul conversațional "sintaxa sa dramatică"). Pe baza acestei prime descrieri, putem afirma că monologul narativ în teatru presupune, ca orice povestire orală, două macro-propoziții care îl încadrează: o Intrare-prefață (Pn0) și o Evaluare finală sau Morală (Pn). Prima face trecerea de la universul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
care-l vom regăsi în proză (Memorii de dincolo de mormînt sau Obermann)1 sau în poezie (Izolarea de Lamartine)2 și care va sfîrși prin a fi, la rîndul său, tratat drept clișeu de către Flaubert, atunci cînd a realizat tematica conversațională dintre Emma și Léon: (9) Oh! Ador marea, spuse domnul Leon. Și, apoi, nu vi se pare, zise doamna Bovary, că gîndul rătăcește mai în voie pe această întindere nemarginită, a cărei contemplare îți înalță sufletul și te face să
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lui R. Frison-Roche), verbele introductive ca "a arăta", "a indica", "a explica" sînt reprezentative pentru acest tip de descrieri. Prin această nouă stratagemă, actul descrierii atenuează stagnarea diegezei în forma unui discurs raportat cu diferite grade de eterogenitate, de la caracterul conversațional, în mai mică măsură (predominanța "narativizării" descrierii, ca în exemplul extras din Pîntecele Parisului), la cel conversațional, într-o mai mare măsură, sub formă de dialoguri directe sau raportate (în pasajele din Doamna Bovary și din Premier de cordée [Cap
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de descrieri. Prin această nouă stratagemă, actul descrierii atenuează stagnarea diegezei în forma unui discurs raportat cu diferite grade de eterogenitate, de la caracterul conversațional, în mai mică măsură (predominanța "narativizării" descrierii, ca în exemplul extras din Pîntecele Parisului), la cel conversațional, într-o mai mare măsură, sub formă de dialoguri directe sau raportate (în pasajele din Doamna Bovary și din Premier de cordée [Cap de coardă]). (50) Apoi, pe strada Pirouette ce se afla drept în fața lor, îi arătă și îi
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
a propozițiilor: o secvențialitate locală argumentativă. Alte tipuri de micro-înlănțuiri locale sînt posibile: narative (în care legătura "post hoc, ergo propter hoc" între două sau mai multe propoziții va ține loc de relație "logică"); poetice (secvențialitate dominată de paralelisme superficiale); conversaționale (înlănțuire de schimburi verbale cu intervențiile lor) etc. Întrebarea la care următorul capitol trebuie să răspundă va fi despre înlănțuirile descriptive și, bineînțeles, despre specificul lor. Dacă nu mai luăm în considerare înlănțuirile secvențiale locale, ci doar povestirea completă sau
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]