469 matches
-
o imensă pădure, în care conviețuiesc și dau bine ochiului și minții arbori falnici, care au cunoscut și lumina fulgerului și atingerea unui unghi de cocori, arbori rotunzi la coroană și la frunză, din care se aud cântece nemaipomenite, precum și copăcei, dezmierdați de soare și alintați de privighetoare. Lumină din versuri are strălucirea curcubeului, a unei flori sau a unui cristal. Mesajul are efervescenta pastilei de calciu ori a apei ce se duce liniștit la vale. Limbajul diferit a împrumutat culorile
O NOUĂ APARIŢIE LITERARĂ ÎN COLECŢIA ANTOLOGIS A EDITURII ARMONII CULTURALE: „MERIDIANE LIRICE (ARIPI DE VIS)” [Corola-blog/BlogPost/352413_a_353742]
-
să fie inclusă în volumul al doilea al Enciclopediei vâlcene, în curs de finisare și publicare. Ne-a onorat cu recenzarea cărții noastre „Gh.N. Dumitrescu în relație cu Vâlcea”, ne-a oferit, cu dedicație, monografia sa din 2006 „Civilizația sării- Copăcel la 510 ani”, iar noi i-am pus la dispoziție material biobibliografic „I. N. Popescu”, în semn de prietenie și colaborare colegială. Trecerea profesorului Costea Marinoiu la cele veșnice înseamnă o mare pierdere pentru cultura vâlceană și națională . *** Referință Bibliografică
IN MEMORIAM-COSTEA MARINOIU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350961_a_352290]
-
aceste străvechi meleaguri. De mic s-a dovedit a fi harnic, cinstit, iubitor de oameni și de carte, calități ce l-au propulsat spre universul cunoașterii și al afirmării de mai târziu. După ce a parcurs clasele elementare la școala din Copăcel(u), pașii l-au îndreptat către Liceul „Nicolae Bălcescu” (astăzi Colegiul Național „Alexandru Lahovari”) din Râmnicu Vâlcea și, ulterior, către Facultatea de Filologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Pe parcursul studiilor, câțiva profesori au avut o înrâurire deosebită în
CULTURA VÂLCEANĂ ÎN DOLIU, ARTICOL DE EUGEN PETRESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351131_a_352460]
-
care mă plimbam nu era nimeni. Glasul era precum clinchetul unui clopoțel, atât de pur, de parcă era al Primăverii însăși. Am întors capul și am văzut un pomișor cu flori galbene ce semănau cu steluțele. Alături de el mai era un copăcel timid cu câteva floricele roz pe ramurile-i subțiri. M-am apropiat de pomișori și le-am spus: - Bună ziua, cum de nu v-am zărit dimineață când am trecut pe lângă voi?! - Nu ne-ai văzut pentru că nu înflorisem încă. Am
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
tăcută pe lângă noi. De câteva ori ne-ai mângâiat ramurile deși erai tristă. Ți-am văzut melancolia din priviri când ai trecut, dis-de-dimineață, îngândurată pe alee. Ca să te înveselim ne-am grăbit să-ți spunem că vine Primăvara, suntem primii copăcei înfloriți. De mâine, copacii vor înflori de dorul pământului și de dorul curcubeului răsfrânt în roua de pe flori, pasările se vor întoarce din dorul văzduhului de păsări și fiecare floare ce răsare dar și fiecare pasăre ce se întoarce o
DARUL DE MĂRŢIŞOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345570_a_346899]
-
cu el un arbore. Când a spus unei persoane importante din conducerea acelei țări că dorește să planteze arborele acolo, răspunsul pe care l-a primit a fost că de-abia peste 100 de ani se vor putea bucura de copăcelul plantat, așa că ce rost are să-l planteze. Știți care a fost replica francezului? În acest caz, îl plantăm imediat!”. La fel îmi spune și mie, să încep imediat să învăț măcar încă o limbă străină și cred că a reușit
DUMITRU SINU – FRÂNTURI DE VIAŢĂ, OPINII, AMINTIRI ... ( CAP. XXVI, PARTEA A II-A) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356628_a_357957]
-
cele capabile să o străbată și să ajungă la capetele ei, se spune că până acum nici măcar un pas de copil - ca al tău frumoasa mea nepoțică - n-a reușit să pătrundă în nemărginirea granițelor sale. Pasul acesta mic și copăcel este ca și cum locuitorii Pământului n-ar fi plecat niciodată să cerceteze împrejurimile locului lor de naștere, ar fi rămas neclintiți în spațiul cunoscut sau, cum se spune, ar fi bătut pasul pe loc. E drept că au existat curioși și
ULTIMA POVESTE PENTRU ANAMARIA !... DE ION DOREL ENACHE ANDREIAŞI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370849_a_372178]
-
cineva alături, fără vreun ajutor material, însă, cu atâta încredere și mulțumire sufletească. Casa bătrânului era mai mult o... cocioabă; în curte era doar un câine ce însoțea bătrânul la orice pas, iar, grădina, era atât de mică, numai doi copăcei și un mic strat pe care creșteau cîteva floricele albastre.... Pe aceeași străduță, la câteva case mai departe, se înălța semeață, o casă cu două etaje... O scară interioară se întindea sub o boltă plină de trandafiri; în această vilă
LA INTERSECȚIA TRECUTULUI CU... VIITORUL de DOINA THEISS în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369505_a_370834]
-
cu siguranță, iar când stelele cerului vor cădea pe pământ, voi fi din nou un simplu gând în mintea mamei. CIREȘE ÎN PÂRG am venit pe lume când primul rând de cireșe dădea în pârg. pe la al doilea, eram deja copăcel beat de lumină, miresme și soare, fremătând de-a valma cu păsările cerului și florile pământului. și azi sunt întocmai ... Citește mai mult FURTUNApe cer,fulgerele zvâcnesc scurtca picioareleunui bondar răsturnat.un aer receîmi înfioară șira spinării.simt cum, în
DANIELA ANDRONACHE [Corola-blog/BlogPost/354469_a_355798]
-
București), artist plastic, are ca domenii: mărțișoare, pictură pe pânză ce prezintă peisaje și natură statică. Participă pentru a doua oară la Târgul Mărțișoarelor de la Muzeul Țăranului Român. Realizează mărțișoare pictate pe piele în acril și tempera, reprezentând motive florale, copăcei, peisaje. Michaela Malița Gherase (București) este inginer și tapiser, absolventă a Școlii Generale de Artă, Liceul de Artă „Tonitza”, absolvent al Universității de Artă Plastică, Secția Tapiserie. Creează mărțișoare și felicitări dintr-o diversitate de materii prime. Mărțișoarele din pastă
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
artist plastic, designer, confecționează mărțișoare din argint, aur, cupru pe care aplică pietre prețioase și semiprețioase, cu modele abstracte, care se pretează la obiecte vestimentare. De asemenea creează din porțelan produse unicat sub formă de căsuțe, bufnițe, fluturași, pisicuțe, buburuze, copăcei, crenguțe și câmpuri înflorite, toate în culori vii. Tărcatu Veronica (Brașov), studentă la Arhitectură în București, expune mărțișoare din ceramică pictată, pe fond alb, realizate după procedeul ceramicii din pastă turnată, reușind să îmbine tradiționalul cu modernul. Mărțișoarele sunt în
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
plastic, face bijuterii, săpunuri naturale, torturi fantezii, rochii unicat. Bijuteriile sunt din sârmă placată cu argint și ceramică pe care sunt pictate floricele de primăvară și modele abstracte. Mărțișoarele sunt în formă de cheia sol, pisicuțe, melci, libelule, fluturași, flori, copăcei etc. pe care sunt aplicate pietre semiprețioase. Târgul de Mărțișoare de la Muzeul Țăranului Român s-a dovedit o formă de cunoaștere și de promovare a unui vechi obicei, a creativității poporului român, a dorinței acestuia de a fi util sieși
TÂRGUL MĂRŢIŞOARELOR de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353530_a_354859]
-
de apă ni s-au înfățișat în imagini parcă nepământești, parcă aparținând altei lumi, oferindu-ne multe imagini cu răni adânci și suferințe ale pământului, dar și multe dovezi ale mării puteri de adaptare a omului. Din loc în loc apăreau copăcei pitici, jnepeni, ierburi perene, plante chircite, dar mai ales, o lume foarte felurita de cactuși care, mai ales pentru băștinași, au servit că hrană, din care făceau supe, mâncăruri, tot felul de preparate interesante, gemuri - și tot cactușii le astâmpărau
O LUME IVITA IN MIJLOCUL DESERTULUI de ELENA BUICĂ, TORONTO, CANADA în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357377_a_358706]
-
vină în toamna anului 2008. Într-o dimineață, când mă îndreptam spre piața orașului, am văzut ceva incredibil. Ramurile migdalului erau rupte în așa fel, încât acesta să nu mai înflorească în primăvara viitoare. Cine era interesat ca acest nevinovat copăcel să nu mai crească, nimeni nu a aflat. Totuși, am sugerat că se mai poate face ceva, adică să reparăm coroana migdalului și să-l lăsăm să crească în continuare. Dar în dimineața următoare micul migdal era rupt chiar de lângă
AL CUI ESTE ORAŞUL ACESTA? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358308_a_359637]
-
îndestulătoare fiindcă am fost unsprezece copii la părinți și numai tata aducea bani în casă. Mama mea, Zoița se ocupa de creșterea și educarea noastră. Marcel Grecu, a muncit din greu la Căile Ferate pentru a ne ridica pe toți, copăcel în ograda lui. Încă de pe când am început să merg pe picioare, mi-a plăcut să ascult muzică, așa cum îmi spunea tatăl meu. Din amintirile lui, am înțeles că abia stăteam în picioare și-mi plăcea să mă legăn în
MARIANA VOICA GRECU AM ÎNVĂŢAT ABECEDARUL SPIRITULUI ROMÂNESC [Corola-blog/BlogPost/358624_a_359953]
-
era și el un prieten bun ce mă însoțea, fiindu-mi aliat dar și dușman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpușoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă. Nimic nu avea vreo importanță deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce și
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358718_a_360047]
-
depărtam de la cele sfinte, să nu ne depărtam de noi, de valorile noastre, de lumină și iubire. Să nu ne pierdem în aparență libertate pe cere ne-o oferă societatea zilelor noastre . Cândva, la nașterea unui prunc, se plantă un copăcel. Copăcelul acela îi devenea frate vegetal. Copilul îi ducea grijă, îl ocrotea, iar când avea vreo problemă, mergea la el și i se destăinuia. Această eră prima formă de spovedanie. Noi toți, suntem ramuri din marele copac al vieții. Să
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
de la cele sfinte, să nu ne depărtam de noi, de valorile noastre, de lumină și iubire. Să nu ne pierdem în aparență libertate pe cere ne-o oferă societatea zilelor noastre . Cândva, la nașterea unui prunc, se plantă un copăcel. Copăcelul acela îi devenea frate vegetal. Copilul îi ducea grijă, îl ocrotea, iar când avea vreo problemă, mergea la el și i se destăinuia. Această eră prima formă de spovedanie. Noi toți, suntem ramuri din marele copac al vieții. Să nu
“SCOPUL TRECERII NOASTRE PRIN VIATA ESTE REDOBANDIREA UNITATII CU INTREGUL” de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360369_a_361698]
-
era și el un prieten bun ce mă însoțea, fiindu-mi aliat dar și dușman. Când se ascundea în nori îmi părea rău, iar când strălucea arzător mă ascundea de razele lui sub diferite tufe de fel de fel de copăcei, sau chiar prin lanul de păpușoi, devenit în plinul verii, o adevărată pădure misterioasă. Nimic nu avea vreo importanță deosebită. Totul decurgea normal din punctul de vedere al copilului ce aștepta să vină seara, să ajungă acasă, să mănânce și
SPIRITUL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 226 din 14 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360102_a_361431]
-
străbătut. Mă gândesc adeseori la familia aceasta cu 11 copii, care a fost reazemul copilăriei mele, căci nu am mai avut alți prieteni în mahala. Ei constituie amintirile mele și bune și rele, de pe vremea când „mă ridicam și eu, copăcel, la casa părinților mei”. În ei am deschis ochii, cu ei mi-am legănat zilele și serile. În poveștile lor adormeam, pe prispa moromețiană, cu ochii la cer, numărând stelele și hârjonindu-ne că nu ne ajunge pătura. Eram mulți
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345188_a_346517]
-
flori liliachii. Un copac mare, mi se spune că este un mango, se află în partea dreaptă a casei, umbrind cu crengile lui una din camerele de oaspeți de la parter. Sub el, în ghivece, o mulțime de alte flori. Un copăcel încărcat cu flori albe ne râde bucuros, iar un trandafir roz, pe care îl am și în curtea casei din România parcă îmi spune:"Vezi, trăiesc și eu pe aici! Pe partea opusă a străzii înguste, o mulțime de flori
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345197_a_346526]
-
de a afla cât mai multe informații despre acest lăcaș de credință, care a slujit și ca fortăreață în luptele care s-au dat în preajmă și peste Dunăre. Nici vorbă de spirit evlavios la copiii ce abia se ridicau copăcel și voiau doar să-și afle un loc de joacă. Abia la vârsta înțelegerii, fiecare va alege dacă să creadă sau nu. Un spirit al zonei și al orașului, un spirit al epocii, cu legi nescrise, cu datini păstrate cu
DE IOAN GH. TOFAN (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1043 din 08 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342067_a_343396]
-
Mitică! În Michigan și-a cumpărat 400 de acri de teren pe care a plantat nuci pentru lemn de mobilă. Era pasionat de ceea ce făcea și muncea cu plăcere în livada lui de nuci. Mergea acolo destul de des și uda copăceii. La plantația de nuci se simțea în largul lui. Adesea, când venea vremea să plece acasă, mai zăbovea chiar și după lăsarea serii, în mijlocul naturii . Într-o zi, pe când se afla în această plantație, și-a amânat plecarea cu încă
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
albaștri de Colorado, lângă care înfloresc toporași și narcise, zambile și ghiocei. Este o grădină la înălțime pe care Angela Tudorache, de profesie medic oftalmolog, a creat-o, în ultimii ani patru ani, cu mâna ei. Se apleacă spre un copăcel nu mai mare de 30 de centimetri, înfrunzit verde proaspăt. „Este un larix, o specie endemică, pe care am găsit-o în Bulgaria. Eram la schi cu soțul meu și l-am recunoscut, deși iarna îi cad toate frunzele și
Cum s-a născut „grădina suspendată” de la marginea Bucureștiului. „Căram singură pământ cu trolerul. Scârțâia din toate încheieturile” () [Corola-blog/BlogPost/338054_a_339383]
-
cutiei de bere. Bun, toată armata asta de privitori de cireși trebuia să verse toată berea aia în câteva toalete ecologice la care stăteai la coadă între o jumătate de oră și trei litre de ceas. Normal că la fiecare copăcel care nu era sakura era câte un nene care își scosese pompierul la aer. Dacă definim politețea drept o formă de reprimare a instinctelor primare, ea se poate exprima matematic așa: la japonezi politețea este invers proporțională cu vârsta și
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio () [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]