162 matches
-
văzui nimic ! Și nu zi, n-a mai ieșit d-acolo. Cum te văd și cum mă vezi, așa n-a mai ieșit. Dar femeia lui, of, ce muiere ! „Niculae, zice, unde te băgași, zice, Niculae, că rămăsei cu plodu-n copaie. Niculae, zice, ieși, mă, și mă vezi, Niculaae...!” Și zbera, mă, de crezurăm că-i zburase mințile. - ’Te, mă ! se miră unul dintre zidari. - Și p- ormă l-am îngropat în tron de nuia, că nici scândură nu erea p-
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
domne. “Nu aveți documente din care să reiasă că sunteți pensionară?” “Am lucrat 40 de ani ca vatman de tramvai și mă trimite la cerșit...” Ultima mireasă Dacă mergi de la Baia Mare spre Sătmar vreo 30 de kilometri, dai într-o copaie verde, supranumită Țara Oașului. Că așa era la români: orice copaie era «țară». Oșenii încă mai au prin lăzi «clop și gaci/moștenire de la daci», cum spunea căminul cultural de altădată. Acum, nici cămin cultural nu mai au. Au însă
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Am lucrat 40 de ani ca vatman de tramvai și mă trimite la cerșit...” Ultima mireasă Dacă mergi de la Baia Mare spre Sătmar vreo 30 de kilometri, dai într-o copaie verde, supranumită Țara Oașului. Că așa era la români: orice copaie era «țară». Oșenii încă mai au prin lăzi «clop și gaci/moștenire de la daci», cum spunea căminul cultural de altădată. Acum, nici cămin cultural nu mai au. Au însă ghinionul să fie lângă Baia Mare: moroșenii și-au ridicat coșurile combinatului
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
au înmulțit hiarele pe noi... Te mâncă lupchii pe deal, că n-are cine să mai duce la muncă pe-acolo. Noi am îmbătrânit și-i greu a munci... «În afară de casă și mașină, nu au nimic» Soarele se lasă dincolo de copaie. Bătrânul își mână bivolițele spre casă. Cine are bani aici pentru asemenea vile?» «Păi cine să aibă?!...», îmi răspunde. Și iar tace. Cele mai multe vile seamănă cu niște șuri imense, cu etaj. Rar vezi ceva nou, făcut cu gust. Au câte
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
și ieșindu-și cu adevărat din fire. Dar nu știe că, poate, oi fi bețiv și destrăbălat, tâlhar nelegiuit, dar că am dreptul s-o țin una și bună că pe acest zeflemist, pe când era prunc, l-am înfășat, în copaie l-am scăldat și la soră-mea Anisia, care sărăcise și rămăsese văduvă, eu, la fel de nevoiaș ca și ea, stăteam și nu dormeam cât era noaptea de lungă, îngrijindu-i pe amândoi, căci erau bolnavi, furam lemne de foc de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
intră în laborator. Știa că ea va veni să-l caute, așa că se apucă să-i prepare cele două poțiuni. Guibert o întâlnise prima oară în timpul refugiului. Trăia din ajutoarele pe care statul le acorda refugiaților. Spăla rufe într-o copaie mare, în noroiul din preajma fântânii de la porțile Toulonului, cu picioarele goale vârâte în niște cizme soldățești. Alături erau Paolina și Elisa, surorile tânărului Napoleon. Încă de pe atunci Marioritza avea o mare influență asupra lui. Tendința de a se face temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
îl simți dar nu-l vezi. Dar un portret al necititorului de poezie...? Poezia nu e o miză, niciun test de departajare a personalităților umane. De altfel, nu am auzit, în folclorul nostru, ca zâna să-i pună pruncului în copaie sau la cap un volum cu versuri de Cărtărescu, de Danilov, de Rilke, de Lucian Vasiliu, de Ioan Es Pop sau de Ștefan Petică. Sunt mulți oameni, însă, care trăiesc poezie fără să știe. Ca monsieur Jourdain, cel care trăia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
un cuvânt: rușine. Evanghelia lui Iuda e un document important al creștinismului antic, un text a cărui valoare istorică și teologică este incontestabilă. Dar și aici lucrurile trebuie analizate cu discernământ, nu așa cum fac unii care aruncă și copilul din copaie odată cu apa murdară. Numai un incult fanatic poate contesta valoarea acestei descoperiri. Dar, dacă valoarea descoperirii în sine este de netăgăduit, nimeni nu ne oprește să-i analizăm și - de ce nu? - să-i relativizăm ori să-i dezamorsăm conținutul, dacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a mirare, Din piept mare: Ce lătrat! Pomi golași și zori de roșuri! (E aprilie, nu mai) Forfotă de fulgi pe coșuri, În cuib fraged: Cir-li-lai. - Fox al meu, îți place, hai? Cir-li-lai, cir-li-lai, Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Ca trei pietre date dura Pe dulci lespezi de mărgean. Te-ai sculat cu noaptea-n cap, O să-ți dea colgiul hap, Fox cu ochii-ntorși cu albul, Fix cu ochii la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
S-o dăm jos din pom și cracă, Apoi - tava Și-n tarbacă, De trei ori de capul scării Să-i frângem șira spinării! Nalt, curat sub corn de rai, Dezlega-vom: cir-li-lai, Cir-li-lai Precum stropi de apă rece În copaie când te lai; Vir-o-con-go-eo-lig, Oase-nchise-afară-n frig; Lir-liu-gean, lir-liu-gean, Râs al pietrelor de-a dura Pe trei trepte de mărgean! ÎNCHEIERE Stinsă liniștirea noastră (și aleasă), Isarlîk încinsă, Isarlîk mireasă! Dovediții, mie, doisprezece turci Între poleite pietre să mi-i culci
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
erau de prin cerșeli și popasuri la fântânile cu mătase ale drumurilor. - Când numele ei, necesar ca o lege a minții, nu putea fi decât acela de Pena Corcodușa; când petele ei picaseră din ceara de creștet sau curseseră din copăile morților. Într-un singur punct schița Domnișoarei Hus concordă cu plăsmuirea Penei. Amândouă, se pare, au dănțuit în veacuri diferite: săltăreț, pierdut sau lunatic cu cavaleri guarzi muscali ori rotunde pașale. * În desfăcutul suflet al Bucureștiului nocturn, umbra Penei Corcodușa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ce-i asta? Adă, omule, ceva ca lumea, că n-am să fac focul cu vânt! Eu nu pricep ce se întâmplă în capul acela al tău! (Dănilă trece, ferit, la gard, rupe câteva nuiele.) Iaca, azi mai opăresc în copaie ce pospai de făină mai este în traistă, să le coc copiilor o turtă de mălai. Da' mâine ce-om face? DĂNILĂ (vine cu vreascurile): Iaca lemnele. SMARANDA: Doamne, omule, că multă minte-ți mai trebuie! Numai gardul nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
pletele‐ și răsfață. În adâncul lui tresare Altă vatră de izvoare Ți‐ a făcut destinul semnul Untul negru, untdelemnul. OLTENEASCĂ Sâmbătă, pe la Nagaica, Îți răsfață pruncul maica, Pe când pruncul suge țâță Lângă mâță. Oțul mamii, cel frumos, Te dași din copaie jos . Oț în sus și oț în jos, I‐ a ieșit în creștet moț. Oț voinic și iscusit Fără bâtă și cuțit. Foaie verde leuștean, M‐a făcut muica oltean. și, cobzare, spune drept, Muica m‐ a făcut deștept. * “ Joi
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
Dați‐ le zestre de datini Nu ură, mocirlă și patimi. 29.03.1984 MAMA NOASTRĂ Sub poală de codru verde În târla perjerilor, Te‐ ai născut precum se cade La aripa oilor Când bunica fericită Te‐ nfășa cu țoalele În copaia de răchită Te‐ ncălzeau mioarele. Ai crescut curat, cinstit, Ca o floare‐ n glastră ș‐apoi cum ne‐a fost sortit, Ai fost „mama noastră” Vrednică ești de respect Mamă de la țară Ne‐ ai crescut pe toți la piept Prin
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
simțeam ce faci, ce vorbești, îți spuneam discret: te aud! Nu te rușinai deloc, nu te-ai rușinat niciodată, n-ai simțul ridicolului, ar fi fost catastrofal pentru un actor, te-ai fi pierdut pe scenă. Vorbeai și cântai în copaie de dădeau frunzele pe colnic, ne era teamă să nu mori, că prea erai altfel, Lasă, țațo, că nu mor,/ Că-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
-mi dai leacuri și-mă-nsor!!!, ai fredonat asta din legănuț încă, să nu ne speriem, probabil!!!!. Era un cântec pe care l-ai găsit mai târziu pe niște benzi de magnetofon cu muzică veche, românească, dar tu începuseși din copaie să cânți, atunci l-am auzit prima dată. La Spune-mi, spune-mi, moș bătrân, măi,/ Spune-mi caii cum se fură? Noaptea pe fulgerătură!, râdeai să mori, eu mă îngrijoram la culme, ne uitam la tineee, ne minunaaam, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la culcare am același vis. Mă visez copil În toate anotimpurile: primăvara, când dădea colțul iebii alergam ca un mielușel pe câmpie. Simțeam acea libertate neștirbită, fără lipsuri, aveam zborul neîntrerupt. În casa noastră parcă totul sporea: pâinea creștea cât copaia, până și vaca dădea lapte mai mult și curat, oile pășteau liniștite iarbă grasă, brânza ieșea mai bună, ograda era plină de păsări, grădina noastră de legume râdea În soare, iubirea intra pe ușă, pe geam, ca un parfum. Vara
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
la o rudă bătrână, plină de solicitudine. — O baie? Da. O baie ar putea fi reconfortantă într-un asemenea moment. Și îl urmă pe Toshimitsu în sala de baie. Un timp, Toshimitsu ascultă plescăielile lui Mitsuhide în apa fierbinte din copaie. — Să vă spăl pe spate, stăpâne? întrebă el, prin ușă. — Trimite pajul, răspunse Mitsuhide. Nu vreau să își pun trupul bătrân la treabă. Câtuși de puțin. Toshimitsu intră în baie, luă puțină apă fierbinte într-o gălețică și trecu în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care și-a plimbat vreodată carapacele pe sub pietrele de la noi din cartier. Bă, unde întorci ochii numai gîndaci!... Gândaci pe clanța de la ușă, gândaci în jurul preșului pe care te ștergi, la intrare, gândaci pe dușumea, prin dulăpioare, cufundați în niște copăi balii, de spălat rufe, clocotind pe aragaze, și gândaci pe pereți. Cel puțin ăștia de pe pereți par cei mai înverșunați, rânduiți cum sânt ca la expoziție, în șiruri lungi de bătălie și purtând fiecare agățat de gât câte un cartonaș
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
printre gropile de lut ale polcovnicului Zamfir, pe primele pojghițe de pietre cubice ce placaseră, parcă în glumă, grumajii Uliții Vergului (Calea Călărași). De unde nevătămata Bucureștioară, pîrîiașul-mireasă, se scurgea (cînd nu primise încă antonimul nume de familie de Căcata) prin copăile mahalalelor Olari și Olteni, prin cele ale nărăvașei Uliții a lui Vasilache (strada Labirint) și mai la vale, prin cele ale Jitniței Vechi (din strada Sf. Nicolae Jitniță), fostele cămări cu bucate ale Curții Domnești. - Mofturosule... - Hep!... răspundea neparticipativ omul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și scoată taxiul din mocirlă, până pe pavajul din strada Perone și pentru a-l ajuta și cum să și-l și desponosească, aducîndu-i-l adică, prin vrăji standardizate, la materialitatea și dimensiunile normale. Săltîndu-se cu măiestrie într-un braț, peste buza copăii de faianță, Ho diábolos, părăsind pe taximetrul, se repezi glonț în cămăruța lui, acolo unde, după ce îl convocă șuierând pe Dulcele Doru, îi imobiliză întîi piciorușele agile, de crocodil. Îi descusu acestuia gulerul de marchiz. Îi slăbi din strânsoare nervurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
portanța obișnuită a unui astfel de bilețel, propulsat de vântul lunii aprilie, ba umărul bun de târât în păcat al unei fete, ba barba putrezită de tutun a vreunui moș, ba chiar mai multe angarale de prin curțile oamenilor: o copaie roșie de 394 DANIEL BĂNULESCU - Întrebarea e deci: ce bucurie să le coc? Să-i pîresc cumva la Omoroaică? De să le ferfenițească vezicile, să le răsucească mădularele și să le toarne viermele dracului peste ei? - De dezhotărît, nu vă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cel mai important cuvînt de ordine al lumilor post-comuniste a fost, astfel, privatizarea. În graba de a reveni la proprietatea privată, unele proprietăți de stat sau cooperatiste au fost însă pur și simplu distruse, aruncînd astfel copilul cu apa din copaie. În această frenezie recuperatorie, cei care controlau pîrghiile privatizării au putut să o organizeze ca pe un soi de Caritas politic, redistribuind piramidal bunul național. Urmînd același principiu, legile noastre funciare au continuat să fie agrare, și nu agricole, centrate
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
târziu! Și Iulia iese val vârtej din apartamentul unde subînchiriază camera de la capătul coridorului, de lângă baie. În urma ei stăpânii casei tac înțelegători. Garofița leagănă pruncul găsit la tomberon, soțul ei, cu ochelarii pe nas, scociorăște cu o daltă într-o copaie. Ani de zile au ținut în ea mălai, acum îi dă față nouă, pentru cocon. Provenind din lustra cu trei brațe din tavan, cei 75 de lumeni ce țin la distanță întunericul scot la iveală sufrageria de furnir și covorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
luată de la o prăvălie de geamuri și oglinzi sclipește azuriu și siclam. Numai de-ar fi băiat de treabă, oftează Garofița. ─ Ce spui? ─ Ăla, după care aleargă biata fată. ─ N-aleargă toate? întreabă Mihai, fără să-și ridice ochii din copaie. Ba aleargă, cum să nu, ele după ei și ei după ele, zice Garofița. Da’ n-au toate noroc cum am avut io cu tine, așa-i bărbate? Așa o fi dacă zâci tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]