4,390 matches
-
sferă a umanului. Nu e cea a cotidianului, nu e cea a binelui și a răului așa cum ne e familiară opoziția, nici măcar a vieții și a morții. Războiul e o sumă de tragedii individuale. E totodată dezumanizare: soldații care siluiesc copile de 12 ani, după care le ciopîrțesc corpul și îi dau foc rîzînd, nu sînt oameni. Nimic nu-i poate reabilita, și poate mai grav, nimic nu-i poate pedepsi. Dar corolarul acestei dezumanizări este și o profundă individualizare a
Războiul din Bosnia by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16165_a_17490]
-
fi satisfăcute prin această soluțiune tot atît de arbitrară cum a fost și acuzațiunea". Apoi aflăm în volum o petiție din 1877, redactată de Eminescu în ciornă, prin care Veronica Micle cerea pensie de urmaș, pentru ea și cele două copile, în urma morții soțului ei (mai mare cu 30 de ani decît ea) Ștefan Micle, decedat în august 1879. Se știe, din volumul de corespondență poet-Veronica Micle, cîtă îngrijorare a provocat această tergiversată cerere de pensie și cît efort a depus
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
calcul, putem avea surprize uriașe și neplăcute. O anchetă a unui post de televiziune a vrut să descopere dacă oamenii de pe stradă știu ce semnificație are ziua de 15 ianuarie sau cine este Eminescu. Răspunsurile au fost șocante. O jună copilă bănuia că Eminescu a fost "un autor" iar o venerabilă locuitoare a capitalei n-avea idee de ce înseamnă data cu pricina, care, pentru o a treia persoană, tînără, de data aceasta, reprezenta aniversarea Unirii. Cînd dai peste asemenea anomalii, nu
Anchete literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16423_a_17748]
-
care beau cafeluțe într-un decor ce aduce cu un hall de bancă, îmbrăcate toate în negru în același stil retro dar mai sărăcăcios induc o atmosferă îndoielnică, părînd mai degrabă a fi prostituatele din port decît acele "fromme Kinder" (copile evlavioase) care își așteaptă logodnicii marinari. Printre ele, în contrast marcat, se mișcă un personaj mut (grațioasă, Teodora Jani) fetița în alb. Sufletul curat al Sentei? Un alter ego pur? Să fie Senta o femeie pierdută purificată de elanul ei
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
Defel ușoară nu a fost sarcina actrițelor desemnate a întrupa ipostaza ingenuă a fetițelor la vîrsta pubertății, a purității absolute, dar și a curiozității demonice și a revelațiilor celeste. Iscoditoare și întreprinzătoare, cu o miopie pedant speculată, Gabriela Crișu - Vari copilă - și-a asumat menirea de inițiatoare în tainele trupului, în secretele familiei. Proaspăta absolventă UATF Nora Covali - Fiona copil - a acoperit o gamă și mai complexă de incerte trăiri în această aparent simplă poveste, de fapt complicată alegorie a deșteptării
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
D-le, eu parcă văd aevea cât de frumos o să se dezvolte, că doară noi, poeții, la ce suntem?! Eu, cum mi-am făcut cuvinte? De pildă, cuvântul întrulpi. Știi, în Nunta Zamfirei: De-ai fi văzut cum au jucat/ Copilele de împărat,/ Frumoase toate și întrulpi,/ Cu ochi șireți ca cei de vulpi,/ Cu rochii scurte până-n pulpi,/ Cu păr buclat." Cum lui Leca sensul cuvîntului fabricat de Coșbuc nu-i era clar, e lămurit astfel: "- Cum, păi nu înțelegi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16547_a_17872]
-
al satului se așeză Țancu și ai lui, lucrînd, toți trei, cu înverșunare. Aveau clienți din plin și sătenii îi stimau pentru vrednicie și rapiditatea execuției lucrărilor. Ceilalți țigani se mirau de atîta înverșunare în muncă și o căinau pe copilă că muncește cot la cot cu Țancu și Salomia. Dar curînd amintitul Miloș trimise după cei trei. Acolo au aflat că Țancu fusese declarat de autorități ca înecat în Tisa iar corturarii de care aparțineau nu se putură împăca deloc
Vrerea destinului by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16575_a_17900]
-
ori să înfățișez luminoasa figură a activistului de partid ("Stele strălucesc peste medean/ Scocul morii freamătă sub lună/ însă cel instructor județean/ Fără preget umblă prin comună") și, mai presus de toate, să slăvesc pe Marele Dascăl și Părinte ("Dormi copile, dormi, visează, Stalin somnul ți-l veghează")". Lui Stalin, nu pregetă a-i atribui "bun simț", aruncînd vina "deformării" asupra altora: "Ceea ce spunea Stalin era plin de bun simț, dar propaganda care începea să ne inunde nu era defel. Cu
Duplicitatea lui Titus Popovici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16589_a_17914]
-
o realitate sumbră și batjocoritoare semnalizează câte unui personaj ingenuu raportul de forță, menghina istorică în care ar trebui să-și ducă, strivită, existența. Numai că personajele predilecte ale Marianei Marin (poeta etern-adolescentă, refuzând încăpățânată "maturizarea" conformistă; ori Anne Frank, copila găsindu-și sfârșitul în lagărul de la Bergen-Belsen) nu sunt maleabile și bune conductoare ale imperativelor zilei, ci materiale umane realmente refractare. Linia curbă a flexibilității convingerilor și a mlădierii comportamentale nu apare, aici, nici măcar din neatenția eului liric. Încordat la
Poemul provocat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11813_a_13138]
-
și ei pe chip semnele vîrstei și ale bolilor, în forme care nu lasă nici o urmă de îndoială în privința viitorului lor apropiat. În urmă se întinde un hău amețitor, ca un vis urît, și autoarea se simte pentru o clipă copila inocentă care în anii '30 încerca să își imagineze cum va arăta lumea în anul 2000. Companionii de drum dispar unul după altul, iar golurile lăsate de ei în viața autoarei nu mai pot fi umplute. Faptele multora dintre ei
Portretul unei doamne by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11947_a_13272]
-
iubi. Iar acest prilej de schimbare l-ar putea aduce, după cum crede el înfierbântat de lecturi și doritor să devină un om cu totul nou, "femeile excesive, orgolioase" (cum le numește Al. Andriescu în postfață) din romanele lui Dostoievski sau "copilele enigmatice din Andreev" (după însăși expresia lui Ragaiac, p. 32) sau, poate și mai îndreptățit, Irina din romanul Fum de Turgheniev (cum credea Ibrăileanu). Adevărul e că identificarea cu exactitate a prototipului rusesc al femeii așteptate de Ragaiac nu are
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
muguri își mută uimirea Sclipirii din albul cel mare. O rază de sus îl veghează Prinzându-l în calda-i lumină. Ăst timp, norii negri se-așează, Să tulbure bolta senină. Lui soarele cald îi zâmbește Îi spune: - Fii tare copile ! Și neguri apoi risipește, Gonindu-le-n zare umile: - V-ajunge ! Pe-a cerului față, O iarnă ați stat, însă azi E vreme de nouă viață ! Și năruie neaua din brazi. Zăpada căzută-l înclină Și-l face să geamă
TIMID SE ÎNALŢĂ LĂSTARUL de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382669_a_383998]
-
o așeză pe un strat ud de frunze, și verifică dacă mai are puls. Nu-și putea da seama dacă îl are. Avea o vânătaie urâtă la frunte. Posibil se lovise înainte de a se declanșa airbag-ul. Accidentata părea o copilă după cum reușea să-i distingă trăsăturile. Apărură lângă el încă doi bărbați tineri. În câteva secunde își revizui mental cunoștințele despre cum se acordă primul ajutor în cazul unui accidentat auto. Își apropie gura de buzele fetei pentru o respirație
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
se gândească la viața fetei, se întreba de marca rujului. Încă mai simțea cum îl frig buzele ei. Nu apucase să-și dea seama dacă era frumoasă sau nu, însă era convins că nu putea fi urâtă. Și era o copilă atât de suplă și atât de ușoară în brațele lui! Un pui rănit de lebădă căzut în urâțenia unei prăpăstii de munte, pe un timp ploios de sfârșit de mai. Își propuse ca după terminarea afacerilor din Poiană să caute
ROMAN (CAP. I ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382681_a_384010]
-
2015 Toate Articolele Autorului SĂRUTUL de VIOLETA CÎMPAN Ți-am dat sărutul, nu cu împrumut Și nici că mi-ar fi fost de tine milă, Ți-am dat sărutul, nici c-aveam prea mult Și nici că aveam mintea de copilă, Eu ți l-am dat timid, ca o femeie, Crezând în jumătățile stelare, Că ne-am aprinde numai de-o scânteie Și-am arde în aceeași lumânare, Eu ți l-am dat, nici nu mai știu prea bine Cum de
SĂRUTUL, DE VIOLETA CÎMPAN de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382714_a_384043]
-
Ediția nr. 1530 din 10 martie 2015 Toate Articolele Autorului Ce bucurie sfântă mă învie Tăierile de rod de pe pământ! Vă scriu acum din Vița cea de vie, În adevărul ei în care sunt... Mi-atât de dragă precum o copilă Și râde primăvara după nor, „Taie-mă, te rog și fără milă, Ochii mei nu vezi cum plâng de dor?!” De fiecare dată bag de seamă Când scriu mi se întâmplă o minune, Vinul vechi se tulbură în cramă Tot
POEMUL DIN VIE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382701_a_384030]
-
vor întoarce toți cei plecați cu valurile sau numai cu o clipire de apă în care răsărit sau amurg viu stinge în sine prezentul se făcea că alerg prin lanul de grâu atunci verde visam primăveri nesfârșite în inima de copilă nebună totul se lumina oricât de mult întunericul oamenilor se răzvrătea deasupra Lui alergam cu hrana pentru cel iubit pentru cel visat pentru cel care viață urma să îmi dea iar și iar din dragostea lui m-am oprit nu
STING ÎN SINE PREZENTUL ROSTINDU-L de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382713_a_384042]
-
și lovea în rădăcină. N-am știut ce-i ascultarea și-n blestem cade pământul, buruienile-i trag seva, pângărit a fost Cuvântul Cu sudoarea frunții mele dospesc pita unei zile și mă frâng ca trei nuiele, când dau naștere copilei... Pe Adam îl doare coasta.. iar femeia nu-l ascultă, amândoi își duc povara c-au călcat sfânta poruncă. foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Izgonirea / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1516, Anul V, 24 februarie
IZGONIREA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382745_a_384074]
-
-i duminică sub pleoape; Când pe pământ umbla Iisus El s-a rugat, a câta oară? Ce liniște-i acolo sus! Și îngerii se-aud cum zboară... DE ZIUA MEA Nu-mi spune Mama azi în prag, „Întru mulți ani, copile drag!” Așa cum îmi spunea în viață Când mă trezea de dimineață; Copilul de atunci nu minte, Așteaptă și acum cuminte Cu-aceeași sfântă înfiorare Cadourile tot mai rare, Nici tata jucării nu-mi face, Dormiți, părinții mei, în pace, Eu
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
ciudată, O are fiecare sub tâmple în viață Și pașii mei pe pământ o învață... Mama s-a dus lângă tine, știu, Ți-a purtat dorul atât de târziu! Sufletul ei din acele zile Îl aud și acum: „de ce plângi, copile?” Când stătea de vorbă cu Dumnezeu Îmi aduceam aminte de tatăl meu, De tatăl meu totdeauna orfan. Fără Tatăl fiul pe pământ e în van! ............................................... Ce minunate erau jucăriile tale În mâinile mele ca două petale! Jucăriile acelea din lemn
POEME DE PE MUNTE de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382730_a_384059]
-
devenind o încălcare șocantă și necuviincioasa a obiceiului stabilit. De unde un farmec anume de istorioara engleză clasică pentru copii cu o prințesă avînd mereu un surîs contrar pe față, un zîmbet înghețat, prefăcut și care va avea de furcă întîlnind copilă nevinovată de la țară, slujnica osîndita de zînă cea bună să spună oricînd numai adevărul și adevărul, provocînd conflicte de tot felul în lumea bună. Ar fi un titlu de film, neapărat spaniol, în regia lui Buñuel... * * * 18.XII.1987. Prostituate
Palatul zîmbetelor false by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16069_a_17394]
-
fată cu un chip de piersică..., coaptă având gura ferm închisă și umedă... de o �castitate inaccesibilă, chiar în starea ei de echilibru precar, protestant, ceva călărind între excitația religioasă și excitația sexuală... îmbrăcată în rochia aceea a ei de copilă, ca o fată adormită și adusă din Paradis de o inundație nocturnă și întîmplător descoperită de niște trecători ce ar fi acoperit-o în grabă cu ce le picase în mână, în timp ce se dormea încă... (Cătunul). Faulkner schimbă mereu registrul
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
înfrunta de una singură un sistem absolut scârbos? LATER EDIT2: Am găsit-o și i-am și luat un superinterviu. Stați pe-aproape, urmează. LATER EDIT 3: E gata publicat și interviul, îl puteți citi aici. P.S. Mai citiți și Copile, mergi și fură un portofel, e spre binele tău. E pe aceeași temă.
Așa e și în școlile copiilor voștri? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/20066_a_21391]
-
Este vorba despre o elevă în clasa a VII-a care și-a ipotecat copilăria. Despre un suflet care a văzut marea doar la televizor. Conversația fetei cu moderatorii emisiunii a decurs greu, fiind întreruptă de pauze lungi între cuvinte. Copilei îi era rușine că nu are bani și că trăiește practic o dramă... o dramă despre care aflai doar din glasul adolescentei. Dana Grecu a povestit ce a auzit la Radio ZU. "Eram în mașină și ascultam Radio ZU când
Dana Grecu, ȘOCATĂ de o întâmplare: Nu vi se pare SFIDĂTOR? by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/27985_a_29310]
-
lui, nu mai prinde aripi, ca să-și înalțe eroina peste munți și văi și să-i ofere regatul fericirii... Tăcerea și închiderea privirii supun, înving, izolează, închid în sine, pierd, fără cuvînt și fără cîntec. „Și cînd i-a murit copila aceasta din urmă, Fefeleaga n-a spus o zi nimănui nimic”. Drept e să recunoaștem că degeaba trage Fefeleaga zilele de căpăstru, ca să mute dealul în alt loc, un loc mai „zgomotos”, și muțenia dealului să rămînă totuși acolo, în
Un cal pentru un giulgiu by Olimpiu Nușfelean () [Corola-journal/Journalistic/2690_a_4015]