149 matches
-
aș avea o floricică Gingașă și tinerică, Ca și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cântând vesel și ușor Soptind șoapte de amor; De-as avea o porumbiță Cu chip alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta doina, doinița, I-aș cînta-o-ncetișor, Soptind șoapte de amor. {EminescuOpI 3} O CĂLĂRIRE ÎN ZORI A nopții gigantică umbră ușoară Purtată de vânt, Se-ncovoie tainic, se leagănă
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
avea o floricică Gingașă și tinerică, Ca și floarea crinului, Alb ca neaua sânului, Amalgam de-o roz-albie Si de una purpurie, Cântând vesel și ușor Soptind șoapte de amor; De-as avea o porumbiță Cu chip alb de copiliță, Copiliță blîndișoară Ca o zi de primăvară, Cîtu-ți ține ziulița I-aș cânta doina, doinița, I-aș cînta-o-ncetișor, Soptind șoapte de amor. {EminescuOpI 3} O CĂLĂRIRE ÎN ZORI A nopții gigantică umbră ușoară Purtată de vânt, Se-ncovoie tainic, se leagănă, sboară
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
bătut stofa și a făcut garniturile și mai caraghioase. Dar această haină dădea un farmec nou Ioanei, o arăta sinceră, îi bănuiam toate gândurile ei pentru mine, căci voise să fie elegantă ca să-mi placă, gânduri naive și delicioase de copiliță zăpăcită, oricâte dezastre ar fi trecut peste dânsa, rămasă proaspătă orice ar fi învățat-o viața. O priveam acum cu dragoste, cu duioșie, milă, dar și cu reflecția: "Ce rochie urîtă! E lipsită de logică după obicei, căci de atâtea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și izbit de plasele de sârmă sau nylon când m-au văzut. Erau enorm de multe păsări acolo, cam vreo patru sute, poate cinci, pereții erau în întregime acoperiți de gratii, arătând spre ele, Csákány mi-a spus că astea sunt copilițele lui cu pene, dar deși le dăruie atâta dragoste, sunt nerecunoscătoare, ar prefera să-și ia zborul, de aceea trebuie ținute pe după gratii, și mai sunt și proaste, pe frigul ăsta de toamnă târzie cu siguranță ar îngheța și ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
așa, la marginea trotuarului, dincolo de care începeau aleile parcului în care Bunicuîși plimba, zi de zi, nepoțica - o albăstrică, asemeni unor păsărele, din cele care cântau prin ramurile copacilor parcului, Dorela s-a oprit. De fapt, nu s-a oprit, copilița de cinci ani, ci, semaforul, nu le-a mai permis, ei și Bunicului, să traverseze strada. S-au așezat, nepoată și bunic, pe una din băncile care se aflau pe marginea arterei ce ducea către marginea municipiului. Și fata a
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
-ndeamnă și ne-învață Cum să trecem noi prin viață. Primăvara Primăvara iată vine! Iată vine și la mine. Toată iarna eu am stat, Am stat și te-am așteptat. Cu umbra păsărilor în zbor, Cu jocul albinelor. Copilași și copilițe, Băiețași și voi fetițe Hai cu toții să strigăm: „Primăvară cu alai Vino și la noi pe plai”. Vara Cu călduri dogoritoare Și cu ploi răcoritoare, Care se succed deodată, Vara a sosit îndată. Păsările ciripesc, Greierii toți lenevesc, Dar auzi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Dar n-a deschis în viața lui o carte. Mărțișoare Printre frunze ruginite Adiere de parfum Se prelinge și străbate Pân’ la mine, nu știu cum. Mă aplec să caut taina Sub covor de foșnitoare Firicele încolăcite Cad în palma-mi mărțișoare. Copilițe nenăscute Licurici stropiți de rouă, Între moartele surate Nădejde de viață nouă. Sub un colț de frunză umed Prea plecat de-un ger stingher Șterge tot păcatul lumii Un veștmânt de ghiocel. Pop Patricia, clasa a V-a Colegiul Tehnic
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ușă cu niscaiva nepoftiți care o să-i dea toate planurile peste cap. A pățit-o chiar așa de rău, conașule, adică n-avea deloc experiență cu femeile? întreabă taximetristul. Mamă, se îngrozește Părințelul, era o diavoliță, Ana Pauker era o copiliță pe lîngă ea, spioană de catalog, completează Curistul, i-am spus și eu, reia Roja, nici nu știi de ce-ai scăpat tataie, putea s o pățească de zece ori mai prost, se gîndește. Liniștiți-vă, se distrează șoferul, eu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Altcineva? Bătrâna reluă cu glas tremurat. Își arătă mâinile fragile. ― Eu nu vă pot fi de nici un ajutor. Nu înțeleg de ce vă împotriviți. Doamna Miga îi aruncă o privire ascuțită: "Toată viața ei a fost o tîmpită! Gândește ca o copiliță de 7 ani". ― O să vă întindeți în dormitor, interveni Raul Ionescu. Vă cerem un singur lucru! Să fiți cuminte. Adoptase instinctiv un ton protector. Sentimentul de jenă persista, avea senzația că persecută niște pantalonași și rochițe scurte care se mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în vatra focului, În prijma norocului. Decât te găsiam cu doi, Durduleano hăi, Mai bine-mi periau doi boi Ș-o sută cinci zeci de oi Și cinci mii șaizeci de miei, Șapte scroafe cu purcei. 66 Und-te duci tu, copiliță, Numa-n fustă și-n polcuță? - La grădina cu trei nuci Să dau apă la viței, Gurița la doi ciocoi, Să dau apă la cârlani, Gurița la doi primari, Să dau iarbă la juncani, Gurița la doi ciobani. 157 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
frumos Tot îi cade frunza jos. 231 Măi ciobane de la oi, Măi ciobane măi, 239 {EminescuOpVI 240} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane măi. Tu cânți noaptea din cimpoi Cu oițele-napoi: - Dragi îmi sunt oițele Ca și copilițele; Dragi îmi sunt mioarele Ca și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 241} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 241} Tu n-ai grijă nici nevoi, Măi ciobane măi. Tu cânți noaptea din cimpoi Cu oițele-napoi: - Dragi îmi sunt oițele Ca și copilițele; Dragi îmi sunt mioarele Ca și domnișoarele; Dragă mi-i pădurea verde Unde pasul ți se perde, Prin lăstari de iarbă verde; Dragi îmi sunt isvoarele, Luna și cu soarele. {EminescuOpVI 242} Cu vânt și fără de vânt, Cu crengele la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tine Că-i blestemul de la mine. Și-o să te ajungă dor Că ți-am fost cândva odor. Leagă-ți doru-n băsmăluță, Răsădește-n grădinuță Ca să crească - un merișor Și mâncând să-ți fie - ușor. 345 Frunză verde, frunzuliță, O tânără copiliță, Mândră ca o garofiță Cu ochii la cer cătând, Din gură șoptea grăind: - Jură, jură, jură, soare, Jurați, stele lucitoare, Că-s copilă nepătată Cu nimica vinovată. Jură, lună, pentru mine Că n-am dragoste cu nime. - Ba noi, dragă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dimineață, Amorul schimbat la față Într-un revărsat de zori Ca un copil strângea flori Și strângând zicea în sine: Aceste flori de la mine Vai de cel ce o primi Căci la suflet s-o răni". Când pe acol-o copiliță Își căuta o oiță Ce - atuncea se ridica Pierdută din turma sa. Zori de ziuă se revarsă Și eu ochii n-am închis, Cum să-i închiz când se varsă Într-atîta pară nestins. No. 66 Pravoslavnică creștină, Mult ești dulce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și Iordan, la pian, aceleași note: relua-revenea-relua-revenea), am reușit să-i spun că n-a sunat unde voia să sune. Aș fi putut să mă prefac (nebunie de sfîrșit de toamnă; vara s-a călătorit demult) că sînt missa iubită, copilița dorită, destinatara reală. Dar, ca totdeauna cînd mi s-au transmis astfel de mesaje, "foamea de unu"‡‡‡‡‡‡ singur a fost mai tare decît ludicul. Oricum, pe "curtezanii" mei i-am batjocorit destul ca să nu-mi spună niciunul la doo de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
viu", umanul ajunge la consacrare prin împărtășirea din forța creației originare. Semnul poetic, "Omul Cosmos" poate fi reprezentat la nivelul celor trei coduri ontologic, semantic, gnoseologic , în felul următor: Începutul vieții omenești este marcat de renașterea ca microcosm: "Nani, nani, copiliță / Draga mamii garofiță. / Că mama te-a legăna / Și pe față te-a spăla / Cu apă de la izvoare, / Ca să fii ruptă din soare. / Nani, nani, drăguliță / Crește-ai ca o garofiță. / Să fii naltă trestioară, / Albă ca o lăcrimioară. / Blândă
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
și dor, / Cununa-i de sânziene / Cu Ilene-Cosânzene, / Cununița grâului / Bucuria omului!"183 Metafora "omul-cosmos" este ilustrată cu ajutorul dialogului construit pe baza paralelismului analogic, anticipat de îmbinarea structurii narative cu elemente descriptive: " Acolo-n vale-n poieniță, / Doarme-o mândră copiliță, / Trece un voinic în grabă, / Mi-o sărută și-o întreabă: Ești fată sau măritată / Sau zână din cer picată, / Da sunt floarea-florilor, măi! Dragostea feciorilor, măi! Tu, voinice, cine ești, măi? Nu-s fecior, nici însurat, măi! Nici frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
un plus semantic 62: * sufixe diminutivale (plus semantic = perceperea dimensiunilor mai mici/ a caracteristicilor diminuate ale unui element, raportarea subiectivă la acesta implicare afectivă/ alint, ironie/ caracter peiorativ etc.): măsuță, scăunel, ineluș, floricică, floricea, frunzuliță, copilaș, puișor, mămică, tătic, inimioară, copiliță, profesoraș, repejor, aolică, mătăluță etc.; * sufixe augmentative (plus semantic = ideea de mărire sau perceperea exagerată a caracteristicilor unui element): copilandru, băiețoi, băietan, căsoaie; * sufixe colective (plus semantic = perceperea ideii de mulțime, raportare la referent ca la unul colectiv): frunziș, brădet
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
CREȚEANU, M. ZAMPHIRESCU G. Crețeanu (1829-1887), autorul popularului "Cîntec al străinătății" ("Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-n țara mea"), e un făcător de goale versuri, moralizatoare și pline de poncife, sau, când sunt erotice, cântând cu dignitate "copilițe rumeioare" și pe "gentila dona". Nici Mihail Zamphirescu (1838-1878), amintit mai ales pentru "bufoneria literară" Muza de la Borta rece, împotriva "Junimii", nu era mai talentat. Acesta cultiva o poezie pesimistă, de genul cavernos. Poetul, uitând de Dumnezeu "în zi de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
papură zburînd...”. Strigătul de ziuă al cocoșului pune capăt acestei goane Înfricoșătoare. Macabrul, demoniacul se termină În grotesc: Satan și jertfa lui, baba, se aruncă În „băltoiul mucezit”... Strigoiul din alt poem este un flăcău care, neascultînd de glasul blîndei copilițe, a plecat „pe la ceasul doisprezece” și a căzut În prăpastie dimpreună cu calul său alb. Este concentrată și deconspirată, aici, o legendă. Poetul descrie cu oroare locul blestemat: „În prăpastia cea mare Unde vîntul cu turbare Suflă trist, Înfricoșat...” și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Noi nu știam ce este pustiul de iubit, Dar Îns-acum o fată De tot este schimbată, Iubește cît de mică că lumea s-a iuțit”... Fata tînără pe patul morții este, tot așa, o „floarea matinală”, o „tînără suflare.”, o copiliță, În fine, care-și Încetează cîntecul În dimineața vieții. Se observă chiar un regres al vîrstei erotice, de la Văcărești la Bolintineanu și, În genere, la romantici. Cei dintîi cîntă femeia coaptă, ibovnica are o anumită experiență, farmecul ei este studiat
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Între neveste./ Și cununa cea de flori,/ Te pune-ntre nurori./ Cântați fete și horiți,/ Până sunteți la părinți,/ Cântați fete horile,/ Și vă purtați florile./ După ce vă veți mărita,/ Horile n-oți mai juca,/ Florile n-oți mai purta./ Copiliță cu părinți,/ La ce focu te măriți?/ Că mila de la părinți/ Anevoie ai s-o uiți./ Că mila de la străini,/ Ca gardu’ de mărăcini/ Și mila de la bărbat/ Ca frunza de plop uscat./ Când gândești că te umbrește,/ Tot mai
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Era zidită și nu mai avea mult. Chiar și când bănuiau că n-a rămas din ea decât țărâna și duhul, sânul ei nu uita ritmul, în zori, la apus, laptele curgea încăpățânat ca spaimele ce aveau să bântuie satul. Copilița supse la zid, scoase dulceața din piatră și crescu până ce prin crăpături nu mai treceau decât aer și ierburi și atunci încetă să sugă. Demult de tot. Poezia lui Mimi Khalvati zidește la temelie iubirea vie a autoarei pentru lumea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]