1,710 matches
-
al lor, care o umplu de fiori. Și acum, când își amintea, îi simțea căldura. Simțea de asemeni izul pătrunzător, de urină, furat de vânt, ca și țipătul mierlelor la lăsarea serii, alături de mușcătura hârlețului în nisip, ca să fie îngropate copitele. Orice vânat risipit în câmp ar fi fost împărțit de djini și întors în somnul acelora care îl uciseseră. Îi plăcea când se făcea noapte să rămână în întuneric, ca sub o tarha 4 de borangic, cu bărbatul acesta necunoscut
Istoria romanțată a unui safari by Daniela Zeca () [Corola-journal/Journalistic/6977_a_8302]
-
răzbătea până la noi Aducând vești grele, porunci diavolești Să știe tot natul că Într-o săptămână Toți caii trebuie predați la comună. Striga moș Traiasca, toboșarul satului. Am alergat toți,taica, maica și eu, În grajd Chidran fornăi lovind cu copita podeaua Își Întinse botul căutând În laibărul bătrânului Coțca de țucăr cu care-l momise de mic. Chidran era bucuria și fala noastră Oamenii ieșeau la porți Urmărind fermecați trapul regesc al armigului. Taica l-a dus Într-o zi
Grupaj poetic - Amintiri despre ţărani. In: Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
o expresie oarecum rece, închegând emblematic figură semnelor zodiacale: "Pe columne înalte de gand/ între șapte semne de aur/ firmament pitagoric întind/ săgetat de Centaur". O "Diana iernatică-n cer/ cu ogari de zăpadă și fum", se asociază "Capricornului cu copita de ger", "Taurul cu șapte stele-n frunte" se ascunde în "cirezi de argint", "urmele labelor de Leu" sunt căutate tot "printre luceferi de argint", o viziune uraniana apare geometrizata în figuri pure, imateriale, sub același semn al ascezei glaciale
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
expresionistă prin explozia forței asociată cu frumusețea acestor regi ai pădurii: „Cerbii nu știu nimica din toamna roșcovană,/ și-așa cum dorm, cu inimi de frunză și desculți,/ visează copoi, goarne și vânători temuți,/ veniți să prindă codrul cu coarne și copite -/ și codrul, căzut plânge, cu nările mărite.”( Sinaia, 2) Configurări artistice expresioniste se pot decupa din multe poezii. Efervescența vitală a naturii, revărsarea sevelor, iarba care invadează, hergheliile de cai prin stepe, semințele aruncate întro nouă germinație, pulsația accelerată a
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
ar fi să aleg eu un laureat al Nobelului, acesta ar fi numai Mo Yan“. (Prezentarea editurii) Capitolul unu Răbdând cazne îngrozitoare, îmi strig nedreptatea în palatul lui Yama; tras pe sfoară, mă întorc iar pe lume ca măgar cu copite albe Povestea mea începe la 1 ianuarie 1950. Timp de mai bine de doi ani înainte de acea zi, răbdasem pe lumea cealaltă preaplin de cazne îngrozitoare, greu de închipuit de mintea omenească. De fiecare dată când mă aduceau la judecată
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
stau culcat lângă bucile unei măgărițe. Cerule! Cui i-ar fi trecut prin minte că Ximen Nao, un domn de țară plin de gânduri înalte, bine școlit și cu știință mare de carte, o să se transforme într-un măgăruș cu copite albe ca zăpada și bot rozaliu? Traducere din chineză de Dinu Luca Copyright (c) Editura Humanitas Fiction Colecția „Raftul Denisei” coordonată de Denisa Comănescu
MO YAN Viața și moartea mă ostenesc by Dinu Luca () [Corola-journal/Journalistic/4459_a_5784]
-
nu oricum, ci strâns de tot, ca să priceapă și să simtă țugulanii cine le e stăpânul. Dar ei tot nu pricep și cred În continuare că L-au prins pe Dumnezeu de picior și nu simt că de fapt e copita lui (U.T.) Scaraoțchi. Dar nu vă temeți! Ac de cojoc și de prostie s-a găsit și se va găsi Întotdeauna, ce e mai trist, e că ne-au transformat pe noi toți În niște păpuși trase de sforile
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
trei nopți. Trei nopți la rând ieșise după, sau înainte de miezul nopții, și văzuse același și-același lucru. Drumul mare în care se scurgeau și se-ntretăiau drumeagurile mici șănțuite de roți, potecile și cărările bătucite de pași, frământate-n copite, întinse și bătute în toate părțile, ca niște piei de tobă, respirând viața dealurilor din preajma orașului, cu șesurile înșelătoare, părelnice luciri de ape, colinele lin ondulate, râpele și umeri dealurilor împingându-se în piepturile altor dealuri până dincolo de șeaua de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe altele, stăpânite de-o putere magică, mai presus de voința și puterile lor. Apele Siretului, umflate de mogâldețele și monstruoasele forme ce dispăreau și-apăreau necontenit, săltând pe valurile mărunțite de briciul luminii, într-o macabră colcăială de cozi, copite și boturi ascuțite. Ochi rotunzi și fosforescenți, în care se aprindeau și se stingeau spini de foc, păreau fierți într-un clocot al morții. Toate vietățile agonizau prohodul pământului. "Refuz să cred. E îngrozitor!", își spunea și totuși vedea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
sus, cu-o speranță de isihast flămând, amușinând aerul cu nările delicate, străvezii, rotindu-și întruna ochii spre cer invadați de cețurile morții. Șoarecii și șobolanii, supraviețuind încă din smârcurile și grotele dinozaurilor, se târau epuizați, lăsându-se striviți sub copitele femeii Cerboaice care înainta stăruitoare, înlăturând obstacol după obstacol din calea ei, contopindu-se și lăsându-se în voia acelei magii negre, misterioasă și absurdă, prin care se încăpățâna să străbată cu-aceeași neșovăială sinucigașă apele morții și să ajungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
a norilor ce se prăvăleau moale prin aerul de vată transformându-se în omizi de argint. Cerboaica se întoarse-n casă lăsând ușa deschisă. Cerbul n-o urmă. N-ar fi putut intra de coarne. Rămase-n prag bătând cu copita, nerăbdător. Cerboaica încălță pâslarii din piele de lup (cu al cărei miros trebui să treacă două ierni să se învețe și să obișnuiască animalele), îmbrăcă șuba croită din pielea altor patru Seco, cu guler lat de-o palmă, căptușită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu piardă, să nu distrugă minunea aceea diafană și lucrul important și pur spre care se-ndrepta. Își înălță pieptul, să absoarbă cât mai mult aer. Lunecând pe vârfuri și pe tocuri, parcă jucând șotron, urmări adânciturile rotunde lăsate de copitele cerbului și ascultă distrată, cu o senzație tot mai vie de ușurare și de tristețe în același timp, șoaptele și hohotele groase de râs care izbucneau pretutindeni; larma dihorilor prin vizuini hârjonindu-se cu zăpadă. Din cauza gerului, zgomotele se auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Cerbul, întors cu spatele spre ea, cu capul slobozit în zăpadă, lingea un drob de sare. Soarele juca pe spinarea lui făcând tumbe de clovn. Se apropie și-l îmbrățișă, mângâindu-l între coarne, dar Tudor se scutură bătând cu copita-n zăpadă. N-avea chef de ea. Femeia se repezi-n casă. În cuiul din tindă atârna un palton vechi cu un damf pătrunzător, paltonul lui Tudor,de care se rezemă ca-ntr-un leșin, strângându-l în brațe, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mijloc dansează Emma și Mefisto, doar un minut, apoi balerinii ies, muzica se oprește). EMMA (cade în fotoliu): Uf! Am obosit! Cred că am dansat ore în șir! Dar știi să dansezi bine? Pășești foarte ușor. MEFISTO: Păi, înțelegi... din cauza copitei despicate. EMMA: Așa-i! Aproape că uitasem. MEFISTO: Nu face nimic. Mai ai vreo dorință? EMMA: Mă gîndesc pînă încălzesc ceaiul. MEFISTO: Dar e fierbinte! Abia acum un minut l-ai turnat! EMMA: Și-atunci, balul? MEFISTO: E nițel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
a Încheiat apatic, după două ore de bătut pas de defilare prin noroiul patriei, iar ce reținuseră elevii era că apărarea patriei se face dând onorul conducătorului suprem și partidului, lovind pământul cu piciorul ca un cal care dă din copite fără să știe de ce, de foame sau de slăbănog ce e, ca să arate și el că poate fi un armăsar adevărat, dacă țara i-o cere. Se Îndreptau agale către oraș, În dezordine, plouați cu toții de efort și de mascaradă
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
modernizeze” societatea spre acumularea și păstrarea valorilor morale scrise sub revelația Duhului Sfânt din Biblie? De ce oare negarea tuturor valorilor propovăduite în Vechiul și Noul Testament, care vin de la Dumnezeu și Îl reprezintă pe Dumnezeu, sunt astăzi călcate în picioare cu copitele la vedere, sub așa-numitele expresii de “emancipare” sau “adaptare la timpurile noi”? Pentru că, în aceste vremuri din urmă, fiara “și-a deschis gura sa spre hula lui Dumnezeu, ca să hulească numele Lui și cortul Lui și pe cei ce
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
un teolog, reușise să-i convingă că Mahomed ținuse o pisicuță și că deci musulmanii pot îngriji animale dacă nu fac lucruri necurate cu ele, ba chiar aruncase în argumentație Arca lui Noe. în timpul războiului, bătrânele capre savante, socotitoare cu copita, donate de un circ, fuseseră mâncate de vecini. Ursul era acum deprimat, iar maimuțele - iste rice, în sensul uman, clinic al termenului. Tâmpit de câte explozii evitase, ursul avea botul în permanență însângerat pentru că și-l freca spasmodic, gemând, de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
copilul zeului nu se mai despărțea de om.Și Îl punea la fel și fel de Încercări.Ca să vadă cât este de puternic, Îl lasă Închis Într-un țarc Împreuna cu un armăsar Pegas, cu aripi puternice, coama deasă și copite aurite.Omul se așeză calm, ca pe un scaun,neluând În seamă animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
animalul.Armăsarul se miră,căci de obicei vedea figuri speriate și fricoase.Se apropie câte puțin de om, fornăi,dar omul sta liniștit, văzându-și de treaba: vântura niște ovăs, apoi mesteca câteva boabe, stârnind pofta Pegasului.Calul bătea din copite și din aripi. -Ce-i, căluțule, vrei si tu? Ia gustă.Și Pegas mâncă ovăsul din palma lui. Copilul Își chemă repede părintele. -Îți place? Ai vrea să facem un schimb? Uite, Îți dau tot ovăsul din tăfâlcă dacă mă lași
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
ce-o să se joace câteva zile cu el...)// nu vânează, Niobe, nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
ce-o să se joace câteva zile cu el...)// nu vânează, Niobe, nici n-adoarme, din ochi să nu-l scape./ vie de muște căpățâna își lasă pe burta lui suptă/ sau merge-ncet după el, oriunde iedul se duce/ pe copitele încă moi: dacă poate, mama ocolește câmpul deschis,/ supurând de turme și prădători; dar, dacă fiul o ia într-acolo,/ ea îl urmează, cu ochii sticloși și gemând de-ncordare.// (undeva, tribul samburu dansează fericit că Dumnezeu/ a venit pe
Ghetoul galben by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8699_a_10024]
-
soi de haiducie temperamentală. Autorul dă glas unei energii ce se străduiește a se struni, a se rosti economicos, în ascuțișul unor însemnări succinte: "Potcovit cu luna/ Purtînd stelele-n coamă/ Luceferii-n ochi/ Răcorile-n nări/ Iar liniștea pe copite/ Roibul negru/ Galopează peste noi/ Spre-a nu tulbura/ Apele somnului" (Pastel de iarnă). Imaginile converg însă, în pofida abrevierii lor, într-un dinamism ce dă pe dinafară, precum o fiertură în clocot: "Copacii/ Aceste/ Revoluții vegetale.// în mine fierb ochii
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
în prim plan, rotunjite imens, chiar pe ecranele cele mai plate. Cu șireturile ce le trec printre fese se spânzură regizorul, poate însuși proprietarul postului. Exagerez. Cele două emisiuni dedicate ultimului zimbru al trecutului regim - zimbrișorul Vadim dă zadarnic din copite, rămâne vițel - au zornăit de mai multe bile în sac decât ale fostului arhitect al lui Ceaușescu, acesta la un post mai pe margine. Și miza era alta. Iar ca să vezi, nonagenarul pișicher care se mai trăgea de nas când
Fantoma de la Operă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9933_a_11258]
-
netoată, canalie de uliță sau de asfalt al metropolei. Există o plebe cu titluri: așa-zișii inculți cu diplomă. Există o plebe conformistă: eterna plebe guvernamentală. Există fiara dezlănțuită și bestială, cu instincte nezăgăzuite, plebea jefuitoare, măgarii care dau cu copitele în leii răniți". în consens, ni se spune că oamenii vii ai istoriei pe care, desigur, "societățile violentate în tradiții și superstiții îi încurcă și-i bagă în pușcării cu zăbrele sau în pușcăriile albe ale disprețului public" sînt cei
Avocat și martor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8911_a_10236]
-
-n zori și cînd e vînt / Mi-așa de greu să umblu cu pasul pe pămînt" (La zece ani). Contaminat de uranismul priveliștii contemplate, își alcătuiește un discurs grandilocvent, cu imprevizibile, neliniștitoare secvențe ale unei fastuoase degradări . Luceafărul își coace copitele de flacără în craniul său de țărînă, văpaia firii sale se depune în vulturi, căpățîne reci de somn îi cresc din trunchi, genunchiul îi calcă sufletul pe piept, în timp ce în pietre se nasc mări nemuritoare, din cerul românesc izvorăște un
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]