5,191 matches
-
Corespondează în limba franceză; totuși, în scrisoarea din 7 aprilie 1885, Nyrop adaugă un post-scriptum în românește: „Dacă ați binevoi a-mi face onoarea unui răspuns, vă rog mai întâi să-mi scriți românește (nu franțuzește)..." Tânărul lingvist se declară „copleșit" de bunătatea criticului față de el, și speră să-și poată demonstra recunoștința prin volumul de impresii de călătorie care îl pregătea. într-adevăr, un capitol considerabil din Romanske mosaiker. Kulturbilleder fra Rumænien og Provence (. Imagini culturale din România și Provența
Mozaicuri romanice by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Imaginative/14406_a_15731]
-
care ne aflam. De masa noastră se apropie o persoană, care înainta spre noi, pășind vesel, fluturînd brațele, mărturisind o bucurie disproporționată și nelalocul ei. Acesta mă salută cu o cordialitate deplasată, întorcîndu-se spre Maestru, pe care începu să-l copleșească cu o ploaie de exclamații teatrale, subliniind plăcerea și uimirea de a-l fi întîlnit pe vechiul său prieten cu care petrecuse împreună cîțiva ani, în tinerețea lor la Paris, în compania unei tinere doamne al cărei roman de debut
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
Simona Tache Unul care să vă fi copleșit așa, din prima, cu bunătatea, de dinainte de-a fi schimbat vreo vorbă cu el chiar. Uite, eu vă zic de doamna Gabi a mea. Doamna Gabi lucrează la un atelier de retuș de pe Academiei. Acum vreo doi ani, tot
Povestiţi-mi despre un om bun by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21298_a_22623]
-
vechii khmeri au ridicat cel mai mare templu al lumii, iar moștenitorii lor, khmerii roșii, au făcut posibilă una dintre cele mai înspăimântătoare hecatombe ale secolului 20. Anul trecut am făcut prima incursiune în Asia de Sud-Est, în Regatul Thailandei. Am fost copleșit de acest tărâm spectaculos și n-am mai trecut granița în Cambodia. Într-una din insulele din est, mi-a căzut, însă, în mână o carte, pe care am citit-o pe nerăsuflate. Sunt amintirile din copilărie ale unei fetițe
Vedere din Cambodgia by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82407_a_83732]
-
tort scoate limba la mine un crocodil de marțipan, mic și verde, aluzie la o melodie de Andrieș pe care o fredonez frecvent - “crocodilu dilu dil, verde, lacom, inutil”. Lângă el, bomboanele mele preferate - migdale glasate. Atenția pentru detalii mă copleșește. Sunt inca plin de energie, deși am trecut prin atâtea scene și am simțit atât de multe emoții. Nu urci să-ți vezi cameră?, mă invită Maria. Ba da, cum să nu? Mi s-a rezervat iatacul otoman, un hogeac
Ce-şi doreşte omul cu mâna lui by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82587_a_83912]
-
întăriți și bale amestecate cu borâtură i se preling pe bărbie dar vierilor tot nu le dă pace. Așa l-am găsit într-o noapte: zăcând în noroi printre râturile pofticioase și-nsângerate. După ce scăpase cuțitul din mână, a leșinat copleșit de miros și de forfota necontenită de trupuri - iar animalele, înfometate, nu l-au iertat. Până să îl ridic dintre dânșii, porcii-i înfulecaseră o ureche. Cine se zvârcolește mai tare ca tine? Cine suferă, cine se dă de ceasul
Poemele cu Tătuca - o poveste basarabeană pentru Ruslan by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/10571_a_11896]
-
doar cu gândul că îl chinuisem puțin pe inginerul acela. Am preferat să tac. Tăcere încordată, ca un țipăt continuu. Ajunsesem în fața bisericii. Fostei biserici. Doar turlele, pridvorul cu frumoșii stâlpi și aerul acela tainic din preajma oricărui sfânt lăcaș te copleșeau cu frumusețea năruită, batjocorită acum a bisericii de odinioară. Mirosea a grajd, a siloz de cartofi, a cereale putrezite, fermentate, un aer greu, coborât, nefiresc în curățenia ninsorii care tot cădea. Doi țigani se opinteau să ridice un bloc imens
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
ucis milioane de compatrioți de-ai lor și odată cu ei și pe rudele mele?" Autoarea însemnărilor zilnice ne apare ca unul dintre primii cei mai aprigi anticomuniști. După nunta lui Mignon, Regina Maria se plânge că, în comparație cu iugoslavii, care au copleșit-o pe mireasă, înzestrând-o cu palate și proprietăți, românii ar fi mai strânși la mână, chiar meschini. Așa să fie? Abia primise cu un an în urmă Castelul Bran, cadou din partea orașului Brașov. Ignora Peleșul, cu munții și pădurile
"Soacra Balcanilor" by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10477_a_11802]
-
spaima de lupi, insistent menționată, a unui D. Manuel, dîrdîind înfofolit în blănuri, lupi care bîntuiau orașul, completînd imaginea unei Lisabone mizerabile și pustii, cu ulițele băltind (deși trebuie spus că străzile erau pietruite încă din secolul al XIV-lea), copleșită de "ger"(?), locul "cel mai umil și mai rău famat" cunoscut de el pînă atunci. Dar să presupunem că lupii ar fi hoinărit noaptea pe străzile înguste ale Alfamei sau prin livezile de măslini; de ce s-ar fi temut însă
Istoria și ficțiunea. Despre licențe by Mioara Caragea () [Corola-journal/Imaginative/10457_a_11782]
-
A știut? A putut. A fost unul dintre acei puțini literați care au rezistat lăuntric șocului și șocurilor, care și-au ținut firea în entuziasm ca și în dezamăgiri, care nu s-au lăsat nici luați de val și nici copleșiți în haotica descompunere ce a urmat prăbușirii unei lumi ce păruse de neclintit și din ale cărei ruine fumegînde și deprimante molozuri încă nu se ivesc, nu se încheagă, nu se articulează marile proiecte federatoare de energii. Federatoare și, în
La aniversară - Gabriel Dimisianu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Imaginative/10920_a_12245]
-
adevăr și dragoste de neam. Educația profund creștină pe care i-o imprimă mama sa avea să sădească în acest vlăstar virtuți strălucitoare, în care iubirea revărsată într-o capacitate de jertfă întâlnită rar, doar la marile spirite, avea să copleșească până la umilire chiar și pe cei mai înverșunați adversari. În momentul răpirii Basarabiei (în urma pactului Molotov-Ribbentrop) bătrânul tată își ia soția și cele trei fete: Valentina, Eleonora și Luiza, și le trece Prutul, instalându-le la Iași. Valeriu era student
TATĂL SFÂNTULUI ÎNCHISORILOR de IONUŢ ŢENE în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380602_a_381931]
-
mulțumit fără motiv, cum să nu stai locului niciodată și cum să ceară cu insistență ceea ce își dorește.” (Paulo Coelho) Când suntem copii ne grăbim să creștem și, până să ne dăm seama, ne trezim adulți, în vâltoarea vieții și, copleșiți de răspunderi, de griji, de dorinți nepotrivite, imposibile sau imorale, începem să facem compromisuri pentru a le indeplini, pierzându-ne astfel inocența și puritatea sufletească, specifică idealurilor de început ale vieții. Uneori, adult fiind, este nevoie să ne focalizăm atenția
„COPILĂRIA ESTE INIMA TUTUROR VÂRSTELOR” de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1613 din 01 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380656_a_381985]
-
veniri și plecări, mult mai târziu ai înțeles asta, ca și acum nu poți fi și cel ce vorbește, și cel văzut în tine. Se simte un aer nerespirat vreodată, - seva pădurii senzuale - ce a fost va mai fi, te copleșește adierea de primăvară arătată, mai curată cu fiecare pas, - matricea nemuririi - cu totul alta decât briza verii sau viscolul iernii. Îmi vindeci ochii, - sărutul delicat pe pleoapele închise - trezindu-i din amorțeală, respir adânc clipa aceasta, inimile noastre cu fiecare
CUVÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380789_a_382118]
-
doi creatori de geniu l-au ajutat în mod preponderent, dacă nu exclusivist. Pentru un fragment de timp, cei doi au fost contemporani - unul trăind în Germania, Fr. Nietzsche (1844-1900), altul în Rusia, F.M. Dostoievski(1821-1881). 20. Ei l-au copleșit pe scriitorul Breban, român maramureșan, distrăgându-l astfel omului comun pe al cărui univers interior l-a căptușit, fie patologic, fie filosofic. Estetica psihologismului, până la patologic și redundant, poate că va fi intrat în atenția de calcul doctoral la careva
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Coșurile de gunoi care dau pe-afară sugerează mai degrabă abundența decât mizeria; băncile goale din jurul spațiilor verzi par a-și aștepta, binevoitoare, ocupanții zilnici - angajați veseli în pauza de prânz, băieții cu fețe grave, studioase, de la căminul indian, îndrăgostiți copleșiți de extazuri tăcute sau de tulburare, traficanți de droguri crepusculari, bătrâna doamnă decrepită cu strigătele ei sălbatice, obsedante. Pleacă! obișnuiește ea să țipe ore întregi, un cârâit aspru, ca al unei păsări de baltă sau al unui animal de la grădina
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
vieți pe care, în cazul de față (n-avem încotro!), n-am putea-o fixa decît în parametri favorabili? "Și totuși am destul de frecvent o stare de Ťlehamite de mineť. Sînt desigur și semnele îmbătrînirii, oboseala pielii, a oaselor... Mă copleșesc amintirile, în vis și pe trezie, cuvinte ca Ťperspectivăť, Ťorizontť, Ťviitorť mă tulbură și se tulbură... Sînt probabil nerecunoscătoare față de darurile pe care mi le face destinul". Vorba poetei însăși: "Dar destul cu văicărelile"! Picante ne apar confruntările Ninei Cassian
La scara 1/1 by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/10328_a_11653]
-
sunt constante ale identităților ce se descoperă succesiv, modalitățile favorite de reacție fiind de domeniul dedublării, simulacrului, compensatoriului. Personajele vorbesc, scriu, luptă, se irosesc în futilitatea zilei pentru a-și masca incapacitatea de a-și afirma propriile aspirații, idei, dorințe. Copleșite de o societate care pare a-și consuma necontenit materia primă umană, se revoltă sau se amuză dulce-amar, refugiindu-se în observarea și nararea de sine și de ceilalți ca bastion al rezistenței personale împotriva erei mecanic post-emoționale. Opțiunea pentru
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
să-l întreb dacă trebuia să întocmesc cecul pentru niște ascensoare sosite de la Viena. Reprezentantul firmei aștepta în anticameră. Mai bine zis, fierbea... E drept că și zăbovisem nițel. Când a văzut că mă întorc și complectez cecul, m-a copleșit cu vorbe de recunoștință. Nu le dădusem prea multă importanță. Dar, peste puține zile, omul a venit din nou, și, după ce s-a convins că sunt singur, a băgat un plic sub mapă, și a dispărut. Astfel, mă punea înaintea
File de istorie (III) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10576_a_11901]
-
model al lor. Marian Barbu și-a dorit continuu claritatea și triumful logos-ului. A preferat ordinea intelectului în pofida datelor dezordonate și inconsistente ale percepției. Cuvântul și-l închipuie oglindă a eului („Clatină-mă, cuvântule, / Ca piatra în singurătate / Și copleșește-mă cu toate / Articulațiile tale calde. // Fă-mă oglindă numai pentru tine / Ca să văd grădină cerului”, Clatină-mă, cuvântule, p. 31), iar în această oglindă se vede o verigă din lanțul ființei omenești, cea neînchisa și abstractă, pe latura fără
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
se vede. Trec rânduri de trenuri cu soldați, care se duc spre front, unde nu se știe, trec împodobiți cu brad și cântând în uralele mulțimii adunate pe peron. După un timp îndelungat, bieții copii, Mărioara și cu Babi sunt copleșiți de somn, mai ales că amândoi au căpătat în ultimul timptuse convulsivă și tușesc fără încetare. Vidi se ține bine, ca un cercetaș voinic! Am uitat încă o persoană: servitoarea unguroaică plină de teamă, cu un coș mare cu pui
Muzicieni români în texte și documente (XXIV) by Viorel Cosma () [Corola-journal/Science/83191_a_84516]
-
mereu mai avidă de mai mult și nici o limită nu-i oprește creșterea”<footnote P. G. XLIV, col. 105BC. footnote>. Sufletul, suspendat în Dumnezeu, primește constant o creștere a harului și devine mai avid (dorit) de har, pe măsură ce este mai copleșit de acesta. Mai notăm ideea că ceea ce caracterizează bunurile spirituale, este că nimic nu-i inutil, ca în hrana corporală. Mai putem nota și câteva expresii remarcabile: viața divină se scurge (εἴσρεον) în suflet, dilatându-i capacitatea; excesul vieții divine
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
e mereu nou și mereu același. E un nou paradox: schimbarea și stăruința. Omul e mereu nou și mereu același în înaintarea vieții lui, mai ales când înaintează în cele bune. Numai cel rău e monoton, sau în el monotonia copleșește noutatea”<footnote Pr. Prof. Dumitru Stăniloae, nota explicativă, nr. 248, în PSB, vol. 29, p. 277. footnote>. Sufletul nostru mereu caută pe Dumnezeu. Sfântul Grigorie de Nyssa spune că sufletul nostru caută pe Dumnezeu precum caută mireasa pe mire. „Căci
Editura Teologie și Viaţă devenirii și a dorinței la Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
Prin 1962-63, nu mai țin minte precis, am intrat la restaurantul central Ambasador, care era plin. Căutând o masă liberă, am dat de Labiș, încălțat în cizmele lui haiducești, și cu mustăți, care bea vin cu Al. O. Teodoreanu. Labiș, copleșit de respect, asculta ce-i povestea cu verva lui Păstorel. Nu ne cunoșteam. Așa că m-am învârtit în jurul lor, făcându-mă că eu caut un loc. Numai să aud ce vorbesc. Era un spectacol extraordinar. în față se aflau două
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
astfel în direcția unei ,colaborări" mutuale. în Delirul ni se propune o bizară ,opoziție" între generalul Antonescu și Hitler. Deși i se pregătise conducătorului român ,un ritual al dezonoarei", aidoma celui de care a avut parte Hacha, președintele Cehoslovaciei, care, copleșit de înjosire, s-a zbătut, a prins a alerga prin cameră și a izbucnit în lacrimi, acesta ar fi izbutit a răsturna situația în favoarea sa. în loc de-a se ploconi în fața habitualelor urlete ale Führerului, ar fi ridicat glasul și
Protocronismul proteic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10013_a_11338]