298 matches
-
speranța că murind, dispărând tot ceea ce este rău, va rămâne pentru micii urmași o rază de bine... Pauline este o rază... Larry poate fi onoarea, uneori pierdută... Într-o zi, Vivian ar putea fi președinta Marii Britanii... Doar eu voi rămâne „Copoiul din Cardiff”! Lucian Ciuchiță este cunoscut internațional în urma celebrului său proces cu Hollywood, sub învinuirea de plagiere a unui scenariu scris de el de către realizatorii filmului Escape Plan, cu Arnold Schwarzenegger și Sylvester Stallone. Procesul este în curs. Lucian Ciuchiță
LUCIAN CIUCHIŢĂ: COPOIUL DIN CARDIF – EDITURA VREMEA de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379110_a_380439]
-
o experiență de preț în demersul scrierii unor cărți și scenarii de film. Editura Vremea 021.335.81.31 14 Constantin Daniel Street 010631 Bucharest 1 miruna.lepus@edituravremea.ro www.edituravremea.ro Referință Bibliografică: Rexlibris Media Group - LUCIAN CIUCHIȚĂ: COPOIUL DIN CARDIF - EDITURA VREMEA / Rexlibris Media Group : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1399, Anul IV, 30 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Rexlibris Media Group : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
LUCIAN CIUCHIŢĂ: COPOIUL DIN CARDIF – EDITURA VREMEA de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1399 din 30 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379110_a_380439]
-
români”: O istorie necenzurată a șulfelor, de Dan Bogdan, Romeo Dumitrescu Contuzii noetice, de Cristian Niculcea Peregrinari fragile, de Corina Cristea Invitați: Geo Savulescu, Dan Bogdan, Romeo Dumitrescu, Cristian Niculcea, Miruna Lepus • Miercuri, 19 noiembrie, ora 18.30 - Sala Cupola Copoiul din Cardiff, de Lucian Ciuchita Invitați: Otilia Sârbu, Gabriel Alexandru Ionescu, Lucian Ciuchita, Miruna Lepus • Miercuri, 19 noiembrie, ora 19.00 - Sala Cupola Cărți noi în colecția Poesis: Să lăsăm să cadă cuvintele/Laissons tomber leș mots, de L. Blaga
EDITURA VREMEA LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS 2014 de REXLIBRIS MEDIA GROUP în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379109_a_380438]
-
Semne > CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1442 din 12 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Străbate arcașul în goană zăvoiul, Gonind după cerb într-o aprigă luptă, Mai iute ca el îl zorește copoiul Și-l mână la vale pe calea abruptă. Făcuse pe seară prinsoare că-n munte, El singur și câinele său cel temut, Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte. Apoi a plecat să se roage tăcut. În zori, cu tovarăși
CERBUL CU SOARE ÎN FRUNTE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382071_a_383400]
-
Să-mi curăț tălpile de păsări și spini, Speranțe pierdute-n vânt și mărăcini. Și-nchide porta dintre mine și mine Să nu mai cutreier prin umbre străine. Un pas înainte și doi înapoi, Mă află apusul cu nări de copoi. Așează-ți iubirea pe umeri de frunze Când gândul m-alungă pe drumuri confuze. Nu întreba cum sunt și cât te iubesc, Aș lăcrima tăcerile să-ți vorbesc. Santinelă tăcută la țărm de amurg, Cer îndurare spre răsărit să mai
TU, IUBITE de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373309_a_374638]
-
praștia nu ierta nici o pasăre zărită pe gard, pe vreo creangă ori pe streașina casei. O ajutase la un moment dat pe bunică-sa la stârpirea șoarecilor din beci. Se strecurase cu frenezie printre butoaiele pivniței și, adulmecând ca un copoi, dibuise imediat cuibul rozătoarelor. Cât suferise că nu-i putuse prinde pe cei mari, scăpați de zgomotele căutării! Se mulțumise și cu orbeții neîmbrăcați, rămași în culcuș fără apărarea părinților. Îi vârâse degrabă într-un sac, aruncând bietele lighioane în
BLESTEMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371953_a_373282]
-
nepătata/ Când ti-arati chipul tău, cerul zâmbește", sau cântece pe care apoi le-am fredonat și eu copiilor mei: " Vulpe, tu mi-ai furat gașca/.Da-mi-o înapoi,/ Că de nu, eu vin cu pușca/Și cu trei copoi..". Referință Bibliografica: DĂDU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ / Adina Rosenkranz Herscovici : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1771, Anul V, 06 noiembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Adina Rosenkranz Herscovici : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
DADU...ÎNTÂMPLĂRI AMUZANTE, GÂNDURI,CRÂMPEIE DE VIAȚĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373162_a_374491]
-
români”: O istorie necenzurata a șulfelor, de Dan Bogdan, Romeo Dumitrescu Contuzii noetice, de Cristian Niculcea Peregrinari fragile, de Corina Cristea Invitați: Geo Săvulescu, Dan Bogdan, Romeo Dumitrescu, Cristian Niculcea, Miruna Lepus • Miercuri, 19 noiembrie, ora 18.30 - Sală Cupola Copoiul din Cardiff, de Lucian Ciuchita Invitați: Otilia Sarbu, Gabriel Alexandru Ionescu, Lucian Ciuchita, Miruna Lepus • Miercuri, 19 noiembrie, ora 19.00 - Sală Cupola ... Citește mai mult Între 19 și 23 noiembrie 2014, vă invităm la Târgul de Carte Gaudeamus.Editura
REXLIBRIS MEDIA GROUP [Corola-blog/BlogPost/379119_a_380448]
-
secoli pe făcetori de pace, Amenințat-am Crima; fruntat-am Hypocritul... (Din Mihaida, cântul I) Pădurea errorilor și a viciurilor. Dante rătăcit în aquea valle, întempină trei ferae allegoricae quae-l împedică d-a eși. Umbra lui Virgiliu i se arată; predice Copoiul prin quare într-o zi Lupa funestă va fi uccisă, și Italia liberată. Se offere lui Dante d-a face călletoria quae are a-i mântui suffletul, mai înteiu prin Infernu, apoi la Purgatoriu, spre a {EminescuOpXI 162} fi dupo
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nedeterminare combinată (mixing indeterminacy) și interpretare (interpretation). Când trebuie să facem interpretări, ar trebui să fim mereu conștienți că orice evaluare depinde de supoziții și presupuneri. Foarte adesea, acestea sunt ascunse. Rigoare înseamnă încercarea conștiinței de a scotoci ca un copoi (to ferret) prin aceste supoziții (...) de a negocia trecerea printre aceste presupuneri, astfel încât dialogul să poată fi semnificativ și transformator 181. În completarea lucrării A Post-Modern Perspective on Curriculum, William E. Doll jr. a publicat, în 1993, în Journal of
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Marinescu Eugenica, 3 apartamente, București, str. Nicolae Filipescu 14 127. Manciu Cornel, 3 apartamente, București, str. Londra 24 128. Niculescu Medeia, 13 apartamente, București, str. 13 Decembrie 60, Jules Michelet 7, str. Luterana 22 129. Negropontes, 4 apartamente, București, str. Copoiului 1 130. Nacht Iosif, 38 apartamente, București, str. Calea Victoriei 3335 str. Plantelor 37 131. Oftalion S., 1 apartament, București str. Olga Băncic 7 132. Onofrei Ion, 1 apartament, Păunescu Eugenia, 1 apartament, București, str. Știrbei Vodă 17 133. Portenie Stancu
DECRET nr. 92 din 19 aprilie 1950 (*actualizat*) pentru naţionalizarea unor imobile. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106118_a_107447]
-
care n-ar fi fost cu putință un asemenea fenomen excepțional. Biografia cărții europene îi era deschisă, „putea să-și procure capodoperele tipografice ale lui Bodoni, vestitul tipograf din Parma, putea să-și cumpere codicele corvinian descoperit la Strasbourg, iar copoii cenzurii imperiale nu puteau să-l împiedice să-și înzestreze biblioteca și cu publicațiile prigonite ale Iluminismului și Revoluției Franceze”. Este exact ceea ce se întâmplă și în cazul lui Brukenthal sau Batthyănyi, mai târziu al lui Cipariu, al lui Csăki
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
și gros, chel, cu un nas mare pornit în jos, cătră barba și mustățile cărunte; dumneaei era uscată, cu obrajii supți și cu un nas lung, care privea spre cer. Cucoana Adela avea o pisică roșă, Floricica; cuconul Vasile, un copoi mare, Osman; și când Osman lua la goană lătrând pe Floricica, care fugea de-și scotea ochii, scuipând, cu coada înfoiată cât un măturoi - dumnealor se luau la ceartă: cucoana ridica țipând ascuțit mânile și nasul cătră cer, boierul înjura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Cânii mahalalei îl simțiră și dădură năvală în uliță, care strecurându-se pe sub porți, care sărind peste garduri. Erau de toate neamurile și de toate mărimile: creți și lânoși; zbârliți, cu păr aspru în jurul botului; bocși grași cu nasurile turtite; copoi sprinteni; dulăicu hămăituri răgușite - și toți dădură năvală în jurul veneticului. Piatra copilului porni și pocni într-un gard - străinul își încovoie în sus spinarea, își ridică buzele și-și arătă dinții, pe când hămăiturile celorlalți umpleau strada de larmă. Unul, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
încă umezeală. Numai ici-colo, mișcarea vieții: răzbătea o chemare nedeslușită, moale, stânsă; o gârneață subțire se clătina încet; foșneau un timp foile galbene ale anilor trecuți. Pe la amiază începu un glas de corn să adie din poiană în poiană. Bătaia copoilor răspunse răsunător: chiaf! chiaf! Se auziră și voci omenești. Și pe poteci, din lumină, intrară, cercetând cu ochii desișurile, doi oameni. Unul era „boierul“: se cunoștea după îmbrăcămintea de postav verde, după pălărioara cu pană de gaiță, după pușca curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
el, privind cu luare-aminte. Își așeză după aceea torba în stânga, cuțitul de vânătoare în dreapta, își îndesă pălăria în cap și-și pregăti pușca. Hai, Osman! vorbi pădurarul cătră câni. Puneți botul... Hai și tu, Frișcă!... Ce? nu simți putoarea caprei?... Copoii, eliberați, dintrodată porniră în lungul costișei și dispărură în tufe. Vasile zise: —De-acuma să ieșim în luminiș și să așteptăm... trebuie să le gonească... Capauca asta a mea, așa cum o vezi, le știe sama... Îți aduce, cucoane Grigoriță, capra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Pădurarul îndreptă capul. Boierul tresări. Un chefnit de câne sunase de două ori în adâncimi, ca sub niște bolți nemărginite. Cei doi oameni așteptară. Nu se auzea nici o chemare de pasere; nici zbor de gâze măcar nu străbătea lumina. Bătaia copoilor începu iar, acum mai deasă, mai depărtată, la răstimpuri regulate. Pădurarul puse cornul la gură și chemă de două ori, iar pădurea tresări până în depărtări, hăuind. Dintrodată, când nici nu se așteptau, când stăteau numai cu urechile ațintite la bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
gemăt ușurel și-și întoarse botișorul negru spre pata de sânge. Sta așa. Din când în când se pleca spre apă. Din când în când își tremura pielea cenușie. Iar departe, în urmă, vuia cornul, și stâns, slăbit, răzbătea chefnitul copoilor. Se trase încet pe iarba malului, își trase și ochii în umbră. Lumina căzu numai asupra apei. Se lăsă pe covorul moale. Din vreme în vreme își întorcea capul spre rana care sângera. Dar pe drumul pe care venise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sângele i se scurgea în iarba moale a țărmului. Își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfârșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai strânse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. În liniște, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure lacrima de aur a celei dintâi steluțe. Căprioara avea un muget abia auzit, și ochii îi luceau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
oftă și-i întinse traista. —Să vii sănătos. Ea mai avea ceva de spus, dar își strânse buzele și-și plecă fruntea. Cei doi vânători ieșiră în întunericul rece de afară și moș Calistru chemă cânii. —Nea, Lipa! nea, Cața! Copoii săriră îndată chelălăind din cotlonul lor. Baba, ieșită și ea până-n prag, le aruncă două dărăburi de mămăligă rece. Încovrigați și cu cozile subpuse, Lipa și Cața începură a înfulica hulpav. —Ei, ce zici, măi Boghene? întrebă bătrânul. Boghean, mărunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
era și el odinioară în anii tinereții. O luăm de-a dreptul prin valea Moișei, măi Dăvidel? — Cum socoți, uncheșule! răspunse mișcat flăcăul. Cu puștile trecute în spate, amândoi săriră pârlazul, apoi porniră cătră munte, fără a mai privi înapoi. Copoii, zvârlindu-se în copce. Îi ajunseră din urmă. Călcând cu opincile ca-n puf prin zăpada curată, trecură spre valea Moișei și, când se lumină de ziuă intrară pe cărarea muntelui, sub streșina de cetină. Aici îi împresură deodată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
râzând, să mai stăm o leacă. E greu cu încheieturi ruginite. Și nu știu ce am, ori mi se pare mie, da’ n-am apucat așa codrul niciodată în zilele mele. Parcă-i pustiu și prohodit! Părere, uncheșule, răspunse flăcăul. Între ei, copoii stăteau cu capetele plecate. Iaca și cânii, vorbi iar bătrânul; tot așa socot: numai să ridice capetele în sus și să urle... Dăvidel Boghean îl aținti cu ochii lui mici și negri ca picături de păcură. —Ce ai, uncheșule? N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întinse urechea: — Atunci ce s-aude? Sunt și alți pușcași în munte. Cânii lor au sculat caprele și le mână. Dă-te repede în țiitoarea noastră; așteaptă liniștit și însamnă bine. Ia și cățeii. Eu m-oi hodini aici. Țâhnitul copoilor străini suna departe încă, subțire și cu răsunete ciudate. Dăvidel își lepădă iute săculețul, trase cucoșul puștii ș-o luă pe sub piciorul țancului. Bătrânul, rămas singur, asculta cu luare-aminte. Părea însă apăsat și abătut, ca și șihla neclintită. Îi zvâcnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
tufișurile de afine. În codrul încremenit, singurul semn de viață era numai țâhnitul acela subțire și straniu, sub cetina grea de omăt. Trecu așa o vreme. Cânii se depărtau, se apropiau. Glasurile lor se înmulțiră. Ajunseseră pe urmele vânatului și copoii bătrânului. Deodată, în ziua tristă și fără soare, care se prefira prin cetinile înzăpezite și învăluia ca într-o negură bolțile de dedesubt, se strecură un val de umbră. Era amurgul. Ca un tremur, ca o chemare, un sunet nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cetină ș-o puse în mâna întinsă a bătrânului, ca să moară creștinește. Apoi se descoperiră în tăcere, trăgându-și cu stânga de pe plete căciulile, pe când în codrul posomorât de amurg, în depărtate și tăcute tăiniți, sunau aceleași țâhnituri fantastice de copoi alungând căprioarele. Neagra Șarului, 1922 Pe Deleleu a fost publicată prima dată în Însemnări literare, nr. 37 din 1919. Cadrul povestirii se spune că i-ar fi fost inspirat prozatorului de pădurea Bârnova, unde, în acea perioadă, mergea la vânătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]