2,395 matches
-
din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Ea avea fața unui măr din cele rumene din soiuri vechi autohtone cu o îmbrățișare caldă de culori pe buzele soarelui. Trup de lut vorbitor într-o trestie înaltă pășea gânditor prin anotimpul copt, între tăcerea mea și a ta lumina făcea popas unde-n miezul strălucitor prinde gust de fruct mai dulce decât zahărul brun, mai aromat ca frunzele de mentă. Visul se încorporează pe neașteptate într-o entitate sublimă, abia percepută de
ÎNTRE TĂCEREA MEA ŞI A TA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383640_a_384969]
-
pajul stă de obicei Și-ndata îi simți adânc văpaia Lăuntric mistuind fără temei. -Aș mai citi în nopți cu filomele La umbră lunii stihuri mlădiate Aș mai visa sub bolta grea de stele Și în mirosul pur de roze coapte... Aș mai- nalta privirea odihnita Spre soarele strălucitor de ros Dar mă așteaptă clipă rostuita Ca să însemne trâmbiți de cocos Dar mă așteaptă dimineață treaza Când să mă frec la ochi va trebui M-așteaptă rațiunea ce veghează Ca zborul
POVESTEA UNUI METEOR de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383755_a_385084]
-
din 17 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Toamna-ntoarse obrazul de prin cetini, arsă, palmele-i de humă cară-n brațe mirii umbrele-i de aur strâng pământu-n coasă ceruind sub frunze moartea-n cartea firii. Munți-și pun năframa coaptelor fecioare ascunzând năvodul gerului prin spini flori de colț nuntesc peste-a toamnei zare adunând în scorburi colbul din ruini. Blând, izvorul șterge umbra vechi-i coase rătăcind prin suflet ca un cântec lin umbrele tăcerii șterg priviri duioase adâncind
CÂNTEC DE TOAMNĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380094_a_381423]
-
pentru totdeauna la picioarele lui. De pe malul opus, pescarul scăpă undița în apă și o luă la fugă cu sufletul la gură. Nebunul de Poet agățase cu undița lui firele de înaltă tensiune, iar descărcarea electrică aprinsese lanul de grâu copt. Nu puteai avea încredere în poeți, muza le lua mințile! Foto: Tabloul "Lan de grâu" - Samuel Mutzner Referință Bibliografică: MUZA / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1678, Anul V, 05 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015
MUZA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380207_a_381536]
-
mare , îi tăiai lujerul ; mă înțepai cu vrejul și căutam o frunză să-mi protejez palma care începuse să-mi sângereze deja. Un fir de vânt înfiora ușor frunzele porumbului cu roade grele. Știuleții aveau mătasea revărsată peste boabele aurii, coapte. Luai un mănunchi în palmă, ca pansament, simțeam o usturime și mătasea îmi calmă usturimea. Pământul uscat și ușor nisipos se lăsa călcat, jucăuș, intrându-mi în papucii cu care umblam prin curte. Nu-i nimic! Dar acum, mă așteptau
ACOLO UNDE ÎNCEPE CERUL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380267_a_381596]
-
memorialul biblic sau scripturistic În altă ordine de idei, Sfintele Taine continuă și desăvârșesc marile evenimente biblice, dar începutul trebuie căutat în Sfintele Scripturi. Biserica, asistată fiind de Duhul Sfânt, a „cules Tainele din pomul sfânt al Bibliei, ca fructe coapte și pline de gingășie, și ne oferă să bem băutură și să mâncăm mâncarea Cuvântului și să trăim realitatea cea mai cutremurătoare: venirea lui Iisus Hristos” . Către aceste valori sacramental-liturgice este îndreptat orice credincios al Bisericii, ce se dorește a
DESPRE SPIRITUALITATEA EUHARISTICĂ ÎN TIMPURILE NOASTRE PRECUM ŞI DESPRE NICOLAE AFANASSIEFF ŞI ECLESIOLOGIA EUHARISTICĂ [Corola-blog/BlogPost/378087_a_379416]
-
mai fie crunte, Așa că negrul nu-i culoare moartă. ROCADĂ Să coborâm iubirile din ceruri, În care să zburăm în orice noapte, De nu-n al nouălea, măcar în șapte, Căci dragostea ne prinde-n multe feluri. În loc de aguridă, roade coapte, Mai bine-n soare cald decât în geruri. În loc de imprecații, vrem pasteluri, Să nu mai fie țipete, doar șoapte. În suflete doar dragoste, nu ură, Luminile s-alunge orice bezne Și fericiți să fim peste măsură. Oricare țel îl vom
JOCUL DE ŞAH de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1730 din 26 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378218_a_379547]
-
ducă oile la munte, la păscut, o trimite pe nora ei, pe o vreme câineasca, să-i aducă frăguțe. Pe drum, nora se întâlnește cu un moșneag care o sfătuiește să meargă undeva, într-o vâlcea anume, unde sunt fragi copți. Văzând fragii copți, Babă Dochia crede că a venit primăvară și, cântând „Ta, ta, ta caprele mele/ Ta la munte/ Să facem brânză de frunte”, pornește prea din timp cu turmă la munte. Totuși, prevăzătoare, Babă îmbracă nouă cojoace, pe
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
munte, la păscut, o trimite pe nora ei, pe o vreme câineasca, să-i aducă frăguțe. Pe drum, nora se întâlnește cu un moșneag care o sfătuiește să meargă undeva, într-o vâlcea anume, unde sunt fragi copți. Văzând fragii copți, Babă Dochia crede că a venit primăvară și, cântând „Ta, ta, ta caprele mele/ Ta la munte/ Să facem brânză de frunte”, pornește prea din timp cu turmă la munte. Totuși, prevăzătoare, Babă îmbracă nouă cojoace, pe care, în drum
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93652_a_94944]
-
Aghiazma din suflet, Zănatul nostru, Colind, Măsuratul oilor, După ghebe, aduc versuri despre copilăria petrecută în Ardeal, cu ritualurile și obiceiurile pământului, impresionante prin acuratețea redării: “cândva toamnele n-aveau tristeți doar miresme de gutui prăvălite din soare/ de dovleac copt și brânză frământată/ de pâine de casă aburind a cartofi și a mâinile mamei/a untură și ceapă roșie zdrobită în ștergar de cânepă” (După ghebe). Locul natal, de basm, părăsirea lui, îl transpune într-o lume mirifică, plecarea echivalând
MELANIA ATANASIU BRICIU- EU SUNT SPARTACUS, EDITURA ARTBOOK de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377170_a_378499]
-
mântuită-n simboluri sub care alunecă prin pletele Domnului cu o mână tremurată. Lumina nu mai sare în așchii, umbra nu mai coboară în oglinzile scut de uitare sparge clipa văzută în trecere. Iat-o îngândurat născătoare în carnea cuvântului copt, sunetul pe care-l cântă fiului meu luminând viitorul. Referință Bibliografică: Femeia / Llelu Nicolae Vălăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1528, Anul V, 08 martie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Llelu Nicolae Vălăreanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
FEMEIA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377235_a_378564]
-
tu pete de culoare Mă răstignești ca umbră pe alee Și soț răpus de-o dulce abdicare. Te mint că-s treaz, iar tu mă minți că-i noapte Îmi flagelezi sărutul cu sărutul, Aroma ta de măr și rodii coapte O sorb nectar pentru amar trecutul. *** Referință Bibliografică: Sunt treaz de-o veșnicie ... Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1747, Anul V, 13 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
SUNT TREAZ DE-O VEŞNICIE ... de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1747 din 13 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382299_a_383628]
-
vine). Delimitând corpul fizic de cel eteric, care păstrează spiritul, poeta amintește de circuitul materiei, când perisabilul ființei asigură rodnicia pământului: „Noi... am fost alungați/ în trupuri grele, de lut/ și-am început să mirosim/ a grâu și-a pâine coaptă, a struguri și-a vin rubiniu...” (Imagini în oglindă). Limita compasiunii sincere a celor din jur și povara neînțeleasă a singurătății sunt surprinse cu nuanțată discreție poetică: „Mi-e teamă/ de bezna din zâmbetul lumii,/ în care mă simt aruncată
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
ceața timpului hulpav: „... dacă-ți mai amintești/ cum împodobeam împreună bradul.../ cu steluțe decupate din bucurii/ și îmbrăcate în cioburile anilor trecuți,/ cu biscuiți rotunzi, copți de bunica/ la focul dragostei ei.../ dacă-ți mai amintești.../ de mirosul de pâine coaptă ce ne inunda/ seara,/ de cozonacii aburinzi acoperiți c-un ștergar/ cusut de mama din sufletul ei blând și iubitor/ și de colindele cântate de bunic la gura sobei” (Un decembrie al amintirii). În tensiunea amintirilor și regretelor, a singurătății
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În față vântul fluturii ți-azvârle.// Flori tinere te-opresc, cu sânii plini,/ Să le săruți nerușinat pe pulpe/ Când pocăit și moale, printre spini,/ Amurgu-și trage coada ca o vulpe." (Pe buze diminețile îți lasă). Dacă din
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele cu lucruri de făcut se alege, fără greș, și cîte o mică victorie, care te scapă de marile întrebări. Nu e timp pentru ele. Nu vreau
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
mari îndrăzneli în volumul Democrația naturii (încă din 1981). Primul poem din volum, Găinile, introduce un ferm și transparent discurs oblic: "noi eram fericiți/ și dispuși să ieșim la vânătoare de lei/ cu hârtia de muște,/ revoluția miroasea a cartof copt/ megafoanele înlocuiseră arta/ erau și lămpi care produceau întuneric/ erau și cutii de scrisori pe care nu le mai deschidea nimeni/ cârâiam și noi în surdină/ închideam și noi ochii la ce se-ntâmpla". Rugăciune de noapte transpune speranța evadării
Strategiile subversivității by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8470_a_9795]
-
a acestei aserțiuni, explicație plictisitoare și pentru cititori, și - cu atât mai mult - pentru mine. Chiar și așa, eu vorba nu mi-o iau înapoi. Ce e de înțeles, se va înțelege din discuția lejeră din jurul proaspetei grupări de texte coapte binișor din volumul, de curând ieșit de sub tipar, Nouă proze vechi. Ficțiuni ilicite. Într-un fel anume, ca tot ce scrie Cimpoeșu, însăși separarea aceasta în două secțiuni distincte este doar o glumă enormă. Sau doar o proză veche. Sau
De ce, Petru Cimpoeșu? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8509_a_9834]
-
00, scrie paginademedia.ro. „Augustin Julea n-are mogul, n-are partid, n-are rude de angajat la stat, de aceea îi dă pe toți la “Gazeta de perete””, se arătă în comunicatul postului Prima TV. Augustin Julea: „Cei mai copți dintre noi știu foarte bine ce era ’’Gazeta de perete’’ în vremurile de tristă amintire. Un dulăpior fixat la intrarea în întreprinderea socialistă, obligatoriu închis cu lacăt, prin ale cărei uși de sticlă vedea tot angajatu’ cine este afișat la
"Gazeta de perete", o emisiune de revista presei la Prima TV by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80267_a_81592]
-
un model, de ce atâția critici au fost fascinați ori seduși de spiritul francez, de ce mai multe specii înflorind în variate "grădini" (caractere și reflecții, eseuri sau jurnale) s-au dovedit greu de egalat. Cele două cărți de eseuri sunt fructul copt al unei admirale tradiții ce respiră din fiecare pagină, aromat de curenții energici ai lumii de azi.
Eseul ca dar prețios by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6917_a_8242]
-
pătrunde aerul de afară, iar apa a fost înlocuită cu îngrășământul care vine din țâșnitori și alimentează fiecare răsad. Un astfel de proces durează 3 săptămâni, moment în care roșiile pleacă spre tarabe și arată de parcă ar fi cele mai coapte și gustoase legume. Producția de serie conduce la obținerea unor cantități astronomice de roșii. Spre exemplu un producător scoate în medie pe an circa 700 de tone. Un singur ciorchine produce de unul singur de trei ori mai mult decât
De ce roşiile nu mai au gustul de altă dată () [Corola-journal/Journalistic/69311_a_70636]
-
închriere l-au semnat seara, în doi, în camera ei de hotel, după peste trei ore de negocieri. Mai tîrziu, chiar și cînd avea în oraș prieteni devotați și de cuvînt, Fănică nu le-a spus decît că o văduvă coaptă nu se lasă convinsă imediat. Vreo doi ani după aceea, Fănică s-a tot dus la București să mai discute cu ea anumite părți litigioase ale contractului. Dacă întîrzia, venea după el, trist și de neînduplecat țîrcodelul văduvei: "Doamna Scipione
Clauzele contractului by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8133_a_9458]
-
și speriat ca al unui puști de 12 ani, își imaginează sexualitatea ei dezlănțuită cu fervoarea adolescentului care a răsfoit prima revistă porno. Perversitatea versurilor bătrânului satyre - referință obligatorie pentru poeții din ultima generație, lectură de taină pentru jupânesele mai coapte, prilej de antologice grimase pentru criticii esteți - stă nu atât în imaginile erotice pe care le expune publicului fără nicio pudoare, cât în stropii (scuzați!) de inocență care pătează puritatea uneori dezgustătoare a tabloului. Ce i-a adus venerabilului scriitorului
O iubire de poveste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7062_a_8387]
-
1932. Mă întorc la Vincennes fericit; până la căsătorie, mă simt liber să fac amor cu cine vreau! Ciudat, "aspir la o viață plină de afecțiune, tihnită și plăcută", și în același timp mă culc fără remușcări cu o damă mai coaptă, frecventez un bordel de pe Rue d'Athčnes, și mă topesc la vederea unor sâni mulați de pulover! Duminică 17 iulie 1932, îndrăgostit din nou de Kiki, logodnica mea oficială, mă urcam în trenul de Paris ca să-mi termin serviciul militar
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
pulover! Duminică 17 iulie 1932, îndrăgostit din nou de Kiki, logodnica mea oficială, mă urcam în trenul de Paris ca să-mi termin serviciul militar... 17 iulie 1932 Atunci am avut aventura aceea delirantă: în tren, remarc o damă ceva mai coaptă, îmbrăcată în negru, pe buzele căreia, la răstimpuri, plutește un surâs încurajator. Poartă o rochie elegantă, inele și coliere... Ei bine, ce-mi trece prin cap? De ce n-aș face pe "peștișorul" - mai ales în vremuri ca astea, când lipsa
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]