10,796 matches
-
ne dăm seama că împotriva voinței noastre deși mulți sîntem afoni, noi totuși cîntăm: asemenea greierilor, broaștelor și turturelelor, precum frunzișul, vulcanii și furtunile tropicale, asemenea cutremurelor de pămînt și undelor electromagnetice, noi toți cîntăm într-un singur cor, un cor vast, un cor miliardar, care habar n-are că cîntă o simfonie gigantică scrisă de cine și pentru cine și în ce cheie muzicală și în ce fel de armonie sonoră și în vederea a ce? Nu, n-a trecut vremea
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
că împotriva voinței noastre deși mulți sîntem afoni, noi totuși cîntăm: asemenea greierilor, broaștelor și turturelelor, precum frunzișul, vulcanii și furtunile tropicale, asemenea cutremurelor de pămînt și undelor electromagnetice, noi toți cîntăm într-un singur cor, un cor vast, un cor miliardar, care habar n-are că cîntă o simfonie gigantică scrisă de cine și pentru cine și în ce cheie muzicală și în ce fel de armonie sonoră și în vederea a ce? Nu, n-a trecut vremea poemului înalt, amețitor
Poezii by Magda Cârneci () [Corola-journal/Imaginative/6108_a_7433]
-
tine. Catedrala Catedrală trecînd dintr-un trib în altul abia luată-n seamă de mecanica iluministă a zării nimburi spoite cu var sporovăitor cruci puse la uscat cum rufele pe-o sîrmă mătasea risipei în colțuri arhaice (ambuscade-ale minții) un cor bisericesc dirijat de ferestrele circulare mulțimi de pupile sudate aidoma unor credințe clopote care gîfîie după ce-au alergat de-a lungul de-a latul venelor tale și tot mai speri că poți imita spumele spaimei obștești că te poți
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]
-
streche peste Ocean, în textele foștilor tovarăși de drum în vecini, la petreceri de nuntă, într-o curte îngustă dănțuie toți acești autori ca-n ziua când îi chemasem la nuntă peste gard, în curtea cealaltă, în miezul nopții latră coruri de vietăți îngrozite cea mai lungă eclipsă de soare a adus zăpadă cât casa într-o țară în care n-a nins niciodată plus, printre altele, vestea că la Kingston, spre 1000 de insule, un tată cu origini afgane ajuns
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
degetele unui heruvim se pregăteau să tragă din caier pe fusul viitorului meu firul întreg și nicicând rănit de nodul atât de dureros la care-l condamnase mânia bunicii materne Primîvarî târzie Îmi aud numele strigat pe celălalt mal în cor de întreaga familie unită ca la vreme de doliu dar sufletul meu țopăie nerăbdător spre lumina zilei în placenta canadiană și mintea mea chefuiește încă în amintirea ultimului amurg în culorile lui deșănțate care-i cântă la harpă sub așternuturi
Poezie by Elena Ștefoi () [Corola-journal/Imaginative/6967_a_8292]
-
steme, Chiar pe prințesa goală din crivatul În care dînsa-și aștepta bărbatul, Cu coapsele deschise de cu vreme. Și-apar pitici cu găuri în scufie Ce fac doar tărăboi și gălăgie, Vrînd lanțuri din tulpini de păpădie... Și cer în cor ciubote cît mai roșii, Să-nfurie curcanii și cocoșii...
Pădurile sînt pline de dughene... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7472_a_8797]
-
erau simple, naive, copilăroase și melodioase: "Bob, Bob, un săpun,/ Bob, Bob, cel mai bun,/ Bob, Bob, ideal,/ Un săpun fenomenal./ O mână spală pe alta,/ Eu vă spun vouă,/ Dar săpunul Bob, să știți !,/ Spală pe-amândouă..." Sau (în cor mixt): "Ah ce bine ne-am distrat/ La ŤMătușa Calistratť,/ Am mâncat și am băut/ Până n-am mai putut./.../ Iar papagalul/ Din colivie/ Sporea scandalul,/ Strigând ŤAh, ce nepoți netoți!ť/ Ah, ce bine..." Iată însă că, la fel de ciudat
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/7733_a_9058]
-
a chemat acolo. În schimb, îmi aduc aminte o scară lungă, pe care trebuia să urci până la capăt și la fiecare palier peisajul se schimba ca într-un film neorealist italian, pentru că treceam printre scaune dezafectate scoase pe hol, niște coruri studențești care făceau repetiții pentru Cântarea României, era foarte frig iarna și o caldură umbroasă cum este în clădirile vechi vara, fetele și băieții pe care îi întâlneam în timp ce urcam purtau blugi aduși de vaporeni și tricouri chinezești care se
Tăcerile mele și tăcerile lui Mircea Martin by Anca Mizumschi () [Corola-journal/Imaginative/8008_a_9333]
-
că acum acolo se fac case și cum să faci o casă pe aburi și apoi a început să cânte, pe 3 voci, pe patru voci, ca atunci, în ^35, când el a obținut premiul întâi la nu-știu-ce concurs cu corul și a venit boierul și i-a zis al meu ești pe viață și apoi când erau numai ruși și el cu bunica mergeau prin roșiorii de vede și el cu pistolul în mână, în luna de miere, dacă zicea
spitalul ilfov by Teodor Dună () [Corola-journal/Imaginative/8138_a_9463]
-
o aluviune adusă de curent. Iar ochii îmi fugeau întotdeauna la vitralii. Dar aici îmi dau seama că iubesc mai mult vitraliile sparte ale mozaicurilor bizantine. În catedralele gotice vitraliile sunt reci, cu toată luminozitatea lor. Aici, mozaicurile cîntă. Un cor de o armonie desăvîrșită.” Și pentru a rămîne tot în Italia, și tot sub imperiul luminii, iată-l pe Sorescu ,,Pe jos, pe drum de țară, spre mormîntul lui Cimabue. Inscripția de care vorbește Vasari e tot acolo, pe piatra
Ochiul lui Sorescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13145_a_14470]
-
cu structura cantatei dedicate părților trupului lui Iisus. Clipele cele mai intense sunt acelea în care se joacă ruleta rusească - cu un singur glonț în revolver - și când pe fondul unui text din Cântarea Cântărilor, închinat inimii lui Iisus („ad cor”), bărbați și femei se ating. În pauzele cantatei dirijorul introduce compoziții proprii, muzică electronică, virtuală, creată cu ajutorul unui ordinator. Sunt trimiteri la actualitate care transpar și din alte elemente ale spectacolului. Se organizează în aceleași pauze un fel de interviuri
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
ritual, și nu numai, cînd nu se rostesc cuvinte. Ele se pot subînțelege din gesturi, din comentariul vizual și sonor. Bănuiesc, însă, că trebuie să știi puțin cine este zeul declanșator al pulsiunilor și preaslăvirilor erotice, cine și ce face corul însoțitor de bachante și de satiri, care este conținutul sărbătorilor dionisiace. Spectacolul recuperează atmosfera unor ritualuri, spectatorul cred că trebuie să refacă mental conținutul, trimiterile, încărcătura textului. Mihai Măniuțiu este extrem de atent la ceea ce am numit mai sus atmosferă. Țipetele
Furioasele by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13196_a_14521]
-
pot fi utilizate: Aria scârbei în do diez major, interpretată în primă audiție la Antena 1 de Mircea Dinescu în ziua de 1 Decembrie; Moartea mașinii de tocat, de Stelian Tănase, simfonietă în do minor pentru TV România 1 și corul PSD dirijat de... De?! (- concurs cu premii electorale). 7. Ziua națională la Alba Iulia, când Domnul Președinte Iliescu l-a călcat pe picior pe Domnul Premier Năstase, care l-a înțeles imediat șoptindu-i la ureche un fragmențel dintr-un
Ora de bilanț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/13272_a_14597]
-
timpuri noi după metode vechi. Poți să-nnebunești, dacă ești mai slab de înger, mai naiv și crezi, încă, în valori și în anvergura lor manifestată în prezentul concret! Cum ar supraviețui aceștia, dacă în jur nu s-ar zbengui corurile de lăudători? Singurătatea le-ar scufunda singuranța afișată atît de neobrăzat. Da’ ce-mi bat capul cu toate amărăciunile astea? Îl aud pe șofer povestind, cine știe de cînd, despre zona lui minunată, cu gospodării serioase și oameni înstăriți, este
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
roluri: Ecaterina Țuțu - Sfinxul, Pompei Hărășteanu - Phorbas, Horia Sandu - Tirezias, Aura Twarovska - Jocasta, Mihnea Lamatic - Paznicul, Marian Someșan - Păstorul, Adriana Alexandru - Meropa, Simona Neagu - Antigona. Opera Română a pus la lucru tot ce avea mai potrivit. “Last but not least”: Corul. El este personaj multiplu, poporul însuflețind în replică această poveste uluitoare pe care o trăiește. Muzical (dirijorul Stelian Olariu este mereu artistic-eficace) și în dramă unde a captat intențiile grandilocvente ale regiei, le-a interpretat pe seama lui cu o poftă
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
spune. Decorul este absolut monumental, blocuri de marmură care se desfac la vedere și lasă să se arate sala tronului cu scări și construcții metalice, somptuoase, de bronz patinat. Peste tot este o viermuială continuă, zeci de personaje din figurație, corul și ansamblul de balet animă fără încetare spațiul de joc, copleșit astfel. Deși perfect coerentă și argumentată foarte serios de la un capăt la celălalt, aș spune că viziunea lui Petrică Ionescu mi se pare excesivă uneori. Nu mă integrez părerilor
Două perspective by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13371_a_14696]
-
are o autonomie imprevizibilă. Opinteli - respirație, dinamică, frazare - în primul act, ceva mai puține în actul al doilea, eroul devine chiar autentic în ultimul. Restul ansamblului vocal solist (remarc pe Busa Tamŕs -Wolfram care are relief de la prima replică) și corul sunt, împreună, sigla profesionistă a teatrului. Cu astfel de echipe se poate construi un proiect wagnerian extins pentru întreaga stagiune. Urmează tetralogia Inelul Niebelungului. Un spectator consecvent va putea să se contamineze în timp scurt de amorul, greu de înfruntat
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
de el după moartea lui Don Giovanni. Cum s-ar spune, cu vorbe pe care să le înțeleagă toată lumea, "o dăm pe concert". Fiecare cântă o scurtă carte de vizită, mici "piese" din piesă. în fine, vine și sextetul cu cor, excelent cântat. Efectul este ca un foc de artificii care bucură pe toată lumea. Dar în umbra cortinei închise au rămas nerezolvate teatral scena cimitirului (unde se aude vocea Comandorului acolo îngropat) și - pe cale de consecință - tragedia finală: vizita Oaspetelui de
Wagner și Mozart la Opera din Budapesta by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/12164_a_13489]
-
peșterii în care am fost condamnați să trăim, făcînd ca sistemul comunist să meargă uns. S-au cheltuit bani mulți, mulți, fără criterii, în găști, s-au proclamat succese de răsunet mondial, în teatru și nu numai, s-au realcătuit coruri care să preaslăvească nerușinat izbînzile înfăptuite. Reflexele s-au trezit iute. După ani de exercițiu, nici n-a fost prea greu. Am simțit încercările nedelicate de a mi se pune pumnul în gură pentru poziții estetice ferme, pentru cronici adevărate
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
poziții estetice ferme, pentru cronici adevărate - care nu au amestecat argumentele artistice cu atitudinea mea politică - pentru că nu-mi plac găștile și pentru că am memorie. Am fost denigrată cu voluptate. Doar pentru că nu-mi place să cînt în astfel de coruri. De fapt, la nivel planetar, provincialismul acesta comportamental are o miză mică, iar derizoriul în care se lăfăie este ridicol. Și totuși. Am suferit fizic. Am simțit că mă descompun, că-mi cad bucăți de carne pentru nedreptăți flagrante petrecute
Cui îi e frică de luna decembrie? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12175_a_13500]
-
să o exercite nu vine și ea tot de aici? Niște supraviețuitori se confruntă cu un prieten apropiat, fremătând de viața pe care ei nu o mai au! Iar noi, toți cei reuniți la Holstebro, nu formăm noi oare un cor, un cor adevărat care, în ansamblul lui, stă mărturie pentru neasemuita fidelitate față de un teatru și față de bătăliile lui? Răspunsul îl dă Barba, la începutul cuvântării sale: "Stânca pe care m-am sprijinit au fost semenii mei!". Da, are dreptate
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
exercite nu vine și ea tot de aici? Niște supraviețuitori se confruntă cu un prieten apropiat, fremătând de viața pe care ei nu o mai au! Iar noi, toți cei reuniți la Holstebro, nu formăm noi oare un cor, un cor adevărat care, în ansamblul lui, stă mărturie pentru neasemuita fidelitate față de un teatru și față de bătăliile lui? Răspunsul îl dă Barba, la începutul cuvântării sale: "Stânca pe care m-am sprijinit au fost semenii mei!". Da, are dreptate, suntem aici
George Banu – Cei patruzeci de ani de viață ai lui Odin și parabola nisipului by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12163_a_13488]
-
uluiți de desfășurarea solemnă a ceremoniei. Dar în curînd, lui Pavel Egorovici i s-a părut că osteneala aceasta nu era de ajuns. Înzestrat cu o voce frumoasă și cu ureche muzicală, și-a pus în cap să alcătuiască un cor bisericesc. Repetițiile se țineau de la zece seara la miezul nopții într-o sală de lîngă prăvălie. Majoritatea coriștilor erau fierari cu pieptul puternic. Pentru a echilibra efectul vocilor cavernoase de bași și baritoni virili, dirijorul improvizat și-a adus și
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
Așa trecea vremea pînă la ultima slujbă a dimineții. Cînd clopotele băteau din nou, toată lumea pornea iar spre biserică. Amintindu-și de aceste chinuri, Cehov îi scria în 1892 unui prieten: "Am fost crescut în spiritul credinței, am cîntat în cor, am citit Faptele Apostolilor și psalmii la biserică, am participat la toate slujbele, am slujit chiar și la altar și am tras clopotele. Și ce s-a ales din toatea astea? Cînd mă gîndesc acum la copilăria mea, îmi apare
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
în alt plan, remarcă apetitul de lectură al rușilor și sobrietatea ședințelor Comitetului Central. Cuvântarea lui Gorbaciov nu durează mai mult de 20 de minute, de neconceput la București, unde "conducătorul iubit" se poticnea citind ore în șir, într-un cor aproape neîntrerupt de aplauze. Însemnările jurnaliere ale lui Radu Ciobanu, care se încheie în 1989, după acea dată, se transformă în amintiri (Un fel de Addenda). Este evocat Congresul XIV al PCR, când se aștepta ca viitorul secretar general să
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]