219 matches
-
fiind cel mai de temut « tribunal » și cea mai severă opinie publică, căreia nu-i scăpa niciun amănunt din cele petrecute. Bătrânii erau mai gălăgioși, mai ales că mai aveau și câte o litră de țuică cu ei. Țuica de corcodușe le dădea chef de vorbă. Eram atât de impresionată de poveștile auzite, încât noaptea mă visam pe tărâmurile despre care tocmai auzisem povestindu-se. Eu credeam în zâne, în zmei (se zvonea că într-un sat vecin, Baciu, s-ar
SÂNZIENELE, TRADIŢII ÎN PURANI DE VIDELE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375743_a_377072]
-
să-l ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada indignată. Numai la băutură vă e gândul, nu v-ar mai răbda Cel de Sus! Ce știi, tu, Radă, continuă Ghiță. Făcea nea Ion o țuică...Corcodușa era corcodușă...pruna era prună...para era pară. Și te-ntreba: „O vrei ca apa sau ca coniacul?” Și beai o pară...ca coniacul. Sau ca apa, râse din nou Târâială. Că tu așa bei țuica, ca pe apă. Hei
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
ierte! Că așa se spune când intri la mort! îl repezi Rada indignată. Numai la băutură vă e gândul, nu v-ar mai răbda Cel de Sus! Ce știi, tu, Radă, continuă Ghiță. Făcea nea Ion o țuică...Corcodușa era corcodușă...pruna era prună...para era pară. Și te-ntreba: „O vrei ca apa sau ca coniacul?” Și beai o pară...ca coniacul. Sau ca apa, râse din nou Târâială. Că tu așa bei țuica, ca pe apă. Hei, continuă Ghiță
SCUZAȚI, CĂ MOR! de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379131_a_380460]
-
deunăzi ca motto în volumul autobiografic „Drumul spre suflet” al scriitoarei Titina Nica Țene. Ce să aibă în comun, în devenirea ei, prietena mea, clujeancă prin... adopție, la origine vâlceancă get-beget, personaj principal al volumului amintit mai sus, „copilul de corcodușe” și „de nevoie” (cum zic ai locului, din satul Ușurei, comuna Șușani), cu filosoful „chinuit de paradoxul sfâșierii între un Dumnezeu neînțeles, căruia i se supune, și disperarea individului părăsit într-o lume în care trebuie să existe, dar care
DRUMUL SPRE SUFLET SAU...FETIŢA CARE ŞI-A SĂRIT UMBRA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1146 din 19 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362127_a_363456]
-
aceea, în care domnii își încărcau geamantanele când coborau din tren. Din primăvară până-n toamnă mergeam desculț. M-am înțepat de nenumărate ori în talpă, am trei unghii de la picioare căzute în urma loviturilor. Mă cățăram în toți copacii, mâncam dude, corcodușe verzi, flori de salcâm. Mâncam și fructe căzute pe pământ, fără nicio jenă. Sper să nu citească bunicile paragraful ăsta. Băteam țurca pe maidan, lipseam cu orele de acasă, fără să spun unde sunt. Astăzi un copil primește în dotare
SUPRAVIEŢUITORUL de DAN NOREA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362225_a_363554]
-
recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o lady ce este și-o șterge
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
premierei, calamburgiul personaj al protipendadei locale oricum vesel contaminant în mohorîtul răstimp avea uluitoarea dexteritate de a subtiliza de pe masă bunătăți rar găsite în comerțul socialist și a le strecura într-o pungă, e-adevărat, ceva mai elegantă decît a Corcodușei, nu însă și mai puțin hapsînă. Era hapsînia în sine. A jovial îndestulatului nomenclaturist. care prins în flagrant sigur ți-ar fi șoptit că vrea să submineze, material, regimul... În deja pomenita-mi fototecă dar și în a multor altora
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de materialitate, văzută cu o prospețime și o acuitate a notației senzoriale care fac din relieful și vibrația picturală a detaliilor „metafora” unei bucurii a concretului, așa cum se oferă ea unei inocențe a simțurilor. Domnișoara Hus, ca o altă Pena Corcodușa, din alt „veac”, este, pe linii încercate până la un punct și în Cântec de rușine și Răsturnica, o ipostază a omenescului căreia tocmai deformarea expresivă în sensul grotescului și al hiperbolei îi subliniază un tâlc universal, legat de pasionalitate, timp
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
de G. Călinescu. „Fetele fragede” - Niceta din Iluzii pierdute de Mihail Kogălniceanu, Florica din Zburătorul lui I. Heliade- Rădulescu și, un veac mai târziu, Adela lui G. Ibrăileanu - se află în violent contrast cu personajele negative, printre care și Pena Corcodușa (Mateiu I. Caragiale) sau Domnișoara Hus (Ion Barbu). Erotica veșmintelor, onomastica, metaforele vegetale individualizează încă o dată vârstele și adâncesc psihologia diverselor tipuri feminine. P. se arată un critic subtil, decriptează sensuri noi și ajunge la concluzii originale, cum sunt acelea
PARVULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288701_a_290030]
-
comparat. Poate satul Pipera, și acolo e greu ca ulițe și sistematizare! Nu am avut nici o satisfacție că a ajuns la vorbele mele și că descoperă în spatele normelor europene țăranul mioritic, atemporal integrat în democrația biosferei și în țuică de corcodușe, cu un spirit antreprenorial cât să îi mai dea de băut pe credit la cârciumă. Să nu sar calu’! Țăranu’ mioritic se transformă. Și nu din cauza noastră, a ’telectualilor civilizatorii, cu atât mai puțin din cauza politicienilor care manageriază menajeria bunurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
face și de ce nu le dă și lor să guste. Omul de acolo, proprietarul cazanului, sau cine-o fi fost, zice; „Bă, nu vă dau, că-i a spitalului, au adunat de prin curtea spitalului prune, vișine căzute de pe jos, corcodușe, da’ mi-e frică să vă dau că dacă vine doctoru’ Cutare și vă găsește aici se supără pe mine, mă reclamă la primar, n-am io chef să mă pun rău cu nimeni pentru voi.“ „Ai, bre, dă-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de la sfârșitul lui noiembrie ’42 deja nici unul dintre voi nu-și mai amintea de copilul nebun de pe malul Donețului. Iată-vă scăpați cu toții vii și nevătămați (ba poate vătămați!), stând aici, la căldură, lângă cazanul În care fierbe boasca de corcodușe și struguri a lui nea Anton, fostul Infanterist. În ce fel ați fi putut voi să determinați ca acele lucruri Îngrozitoare să nu se Întâmple? Sau, mai bine zis, cum ați reușit să le dați curs, să le provocați, altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
tata osteniți de la muncă. Dar ce să gătească? A! Da! Îi sclipi o idee. Porni spre grădină, se urcă în corcoduș și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și începu să culeagă fructele care i se păreau mai galbene și mai coapte. Când își umplu sânul cu corcodușe plecă înapoi în curte, intră în bucătărie, luă tuciul, merse cu el în vatră și-l puse pe pirostrii. Puse corcodușele în tuci, adaugă apă și aprinse focul. Și tot puse pe foc până dădu în fiert iar apa își schimbă culoarea. Dar se gândi că ar trebui să mai adauge ceva, nu prea semăna cu mâncarea pe care o făcea
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
dădu drumul să se scalde în groapa cu nămol, special pregătită de tata pentru ei, pentru zilele cu arșiță. Dar când să-i bage înapoi la locul lor, porcii nicăieri! Îi găsi în grădină, uitase poarta deschisă când fusese după corcodușe. Îi băgă la locul lor, cam greu, pentru că nu voiau să mai plece de acolo, dăduseră de verdeață și pământ bun de râmat. În urma lor rămăsese locul răvășit. Dacă se supără mama că i-au râmat porcii printre roșii? Ia
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
și cu ciurda de alde frate-tău mi-ați cules corcodușul din curte. Hai, zi, că nu-ți fac nimic! Nu vrei, nu? Știu eu că tac-tu și mă-ta au și tras beții cu cântări după țuica de corcodușe furate de la mine. Stai jos și să știi că pun Poliția pe voi. De data asta m-am hotărât: nu vă mai iert. Rudarul, când s-a Întors de la câmp, a rămas ca un bou cu gura căscată, văzând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din când în când, asemenea bruște dispariții, pentru o oră, două, mai mult, mai puțin, să hoinărească pe străzi sau să ațipească pe banca vreunui parc sau cine știe ce alte blestemății să facă. Dispăruse, prin urmare. Poate și revenise, cândva, lângă corcodușa Gina, în holul hotelului TRANZIT. Sigur este că seara o petrecuse la doctorul Marga, unde se și îmbătase, se pare, la un moment dat, nu-și mai amintea exact dacă dormise acolo sau ajunsese, până la urmă, acasă, adică în apartamentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de litri dacă le-ai aduna din tot parcul, dar cine să se ostenească? Și până la urmă, cine ar fi în drept? De când se știe Rafael, pomii și parcul, balta asta puturoasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cică ar fi cumpărat sau închiriat ca să curețe, să dreneze, să amenajeze, mă rog, n-or fi departe vremurile când n-o să mai umbli pe-aici ca-n grădina raiului, întinzând mâna după dude albe și negre și ciorchini de corcodușe. În fiecare dimineață, el ciugulește din mers, dulceața lor răcoroasă îți taie și setea, și foamea instantaneu, sănătate curată, vitamine, organismul cere, dar mai cu măsură, Rafaele, papa-caca, una-două dai în pântecăraie. Ai să te caci sânge după atâtea fructe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
împreună cu holbanienele Ioana și Dania, dar mai ales cu excepția „regală“ care este Doamna T., ca și cu Vica Delcă din Dimineața Gabrielei Adameșteanu, plus tripleta Gaițelor (Aneta, Zoia și Lena Duduleanu) compun capitole aparte. Dar cum să uităm de Pena Corcodușa?! M-am întrebat apoi dacă la autoarele noastre domină poezia sau proza. Sigur, dacă enumeri la repezeală nume ca Veronica Micle, Otilia Cazimir, Elena Farago, Magda Isanos, ori dacă treci prin vârfurile poetice feminine ale decenilor comuniste (Veronica Porumbacu, Maria
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
luni, de când murise femeia pe care o iubea, ci de la începutul vieții lui, căci se născuse cu creastă și coarne. Nu era ceva chiar de neascuns, dar nici viață comodă nu putea să ducă. Deasupra frunții avea două umflături cât corcodușa, un fel de cornițe, așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ei, seara, la un aperitiv. Annabelle trebuia să se odihnească și mai ales să nu ridice obiecte grele; acum Însă putea să se spele singură, să mănânce normal. După-amiaza, rămânea așezată În grădină; Michel și mama ei culegeau căpșune sau corcodușe. Era ca o ciudată perioadă de vacanță, sau ca o reîntoarcere În copilărie. Annabelle simțea mângâierea soarelui pe față și pe brațe. Cel mai adesea stătea fără să facă nimic; uneori broda, sau confecționa lucrușoare din pluș pentru nepotul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
tot. Pfuuh... Soarele nostru bun, cel pe care Îl așteptam cu nesaț la sfârșit de iarnă... Soarele nostru molcom care topea zăpezi și aducea roșu și albastru În florile mărunte din văi. Soarele care ne cocea merișorii și fragile și corcodușele. Soarele care trezea urșii din somnul de iarnă. Ucigașul de aici, din inima nisipului. Usca și ardea tot. Încingea praful. Prăjea păianjenii ce alergau de colo-colo, În căutare de ascunziș. Îi uscase lui Aban pășunile și Îi secase izvoarele. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să se lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
lase cu bubuieli și șuturi din corner, atunci mai ales, măciucitul devenea activitatea de bază. Se mai îmbună, gândind la mersul vieții în vremuri de demult. Apoi, și-a mai strunit entuziasmul. Nu mai umbla chiar așa, din corcodușă în corcodușă. Le mai alegea, de la un anume nivel în sus, unde secretul de partid era mai bine păzit. În rest, și acolo dădeai de aceleași pricomigdale sau târtițe, depinde cum aveai norocul să le descoperi și să te procopsești, când tovarășele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]