402 matches
-
a lui B. au apărut în românește mai multe romane și volume de povestiri, în traduceri semnate de Gelu Păteanu, Veronica Bârlădeanu și Paul Drumaru. Traduceri: G.M. Zamfirescu, Városszéli szerelem [Maidanul cu dragoste], București, 1964; Ion Minulescu, Román nyelvből elégtelen [Corigent la limba română], București, 1970; Eugen Barbu, Világteremtés [Facerea lumii], București, 1973, A gödör [Groapa], București, 1978; Radu Petrescu, Rendhagyó szerelem [Matei Iliescu], București, 1986. Repere bibliografice: Bartis Ferenc, G. M. Zamfirescu, „Városszéli szerelem”, IGZ, 1965, 9; Metz Katalin, Eugen
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
modelului care pentru cei tineri este destul de sufocantă. Asta a ieșit din discuție. Sanda Cordoș: Pe de o parte, s-au săturat de optzeciști, pe de altă parte - așa cum spuneai mai Înainte -, optzeciștii, În competiție cu ei Înșiși, sunt oarecum corigenți, nu? Toate aceste cărți care nu se mai Încheie, mari promisiuni care nu sunt legitimate de opera propriu-zisă. Și aici, În toată povestea asta cu generația, care, din câte Înțeleg, e o deturnare de la ceea ce ar fi trebuit să discutăm
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Mihai Codreanu, Tudor Arghezi, Leon Negruzzi, Emil Isac (Baladă ardeleană), Sergiu Dan, Emil Serghie, Sandu Tudor, Radu Boureanu, Al. Bilciurescu, Cincinat Pavelescu, Tudor Mușatescu. Proza aparține lui Mihail Sadoveanu, Mihail Sevastos, Ion Vinea, Ionel Teodoreanu, Ion Minulescu (fragmente din romanul Corigent la limba română). Critică și eseu semnează G. Topîrceanu, Tudor Arghezi („Cronica dramatică”), F. Aderca, Otilia Cazimir (despre Alice Călugăru), Petru Comarnescu (cu pseudonimul Pan Cercetătorul); Albert Ghica publică note de călătorie în Extremul Orient. Alți colaboratori: Enric Furtună, Aureliu
LUMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287892_a_289221]
-
un elev că „este un prost, nu înțelege nimic”. Elevul va răspunde: „Este adevărat, nu înțeleg, o să fac eforturi să înțeleg mai mult”. Profesorul, nemulțumit de acest răspuns, va continua: „La cât te duce pe tine mintea o să rămâi sigur corigent la materia mea”. Elevul va răspunde, conform acestei tehnici: „Aveți dreptate, trebuie să muncesc mai mult pentru ca acest lucru să nu se întâmple”. Efectul acestei tehnici este că abuzatorul nu va avea în curând ce să mai spună și va
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
se prinde hula: “Interesul poartă fesul”. Altii-s celorlalți reversul: “Își fură singuri căciula”. *** Unuia care-și afișează erudiția A citit mii de volume ; Cică toate, câte-n lume - Nu și “cartea” cea sfătoasă: Șapte anișori de-acasă. *** Unui condeier corigent la ortografie Chiar și când e agramat Condeieru-i tare-n sfat: “Numai cel care nu scrie E as la... ortografie”. Referință Bibliografică: DIN CINCI ÎN CINCI (II) - CATRENE EPIGRAMISTICE / Gheorghe Pârlea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2256, Anul VII
CATRENE EPIGRAMISTICE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381310_a_382639]
-
la examenele de grad, erau criticați mereu. și în universități, dacă studenții se prezentau slab, erau suspectate cursurile predate de profesor. La sfârșitul anului se făcea o analiză comparativă între secții și facultăți, având în vedere nu numai numărul de corigenți, ci și mărimea mediilor obținute, ca și cum nota ar fi un indice perfect obiectiv și infailibil. S-a instaurat o concurență în a pune note cât mai mari, iar consecința a fost scăderea dramatică a nivelului de pregătire. Studenții se pregăteau
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
șase zile înainte de nașterea copilului. Mama, Alexandrina (n. Ciucă), s-a recăsătorit cu Ion Constantinescu, ofițer de cavalerie. M. își petrece copilăria la Slatina. Studiile primare și cele liceale le face la Pitești, până în clasa a VI-a, când rămâne corigent la limba română; se înscrie la un liceu particular din București, dându-și bacalaureatul în 1899. Intră la Facultatea de Drept din București, urmând cursurile doar un semestru, iar în 1900 pleacă la Paris. Aici frecventează cafenelele literare, cunoaște poeți
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
în epocă (prin Galaction sau V. Voiculescu), a fantasticului de extracție rurală. Infiltrarea de umor, grotesc și sarcasm (cu surse în Gogol și mai ales în I.L. Caragiale) adaugă acestor proze unele note suprarealiste. Romanele Roșu, galben și albastru (1924), Corigent la limba română (1928), Bărbierul regelui Midas și 3 și cu Rezeda 4 (1933) sunt (auto)biografii imaginare scrise cu multă eleganță stilistică și într-o perfectă estetică a oralității (Paul Zarifopol). Se vizează fresca socială și comedia de moravuri
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Măști de bronz și lampioane de porțelan, București, 1920; Pleacă berzele, București, 1921; Lulu Popescu, București, 1921; Roșu, galben și albastru, București, 1924; Manechinul sentimental, București, 1926; Allegro ma non troppo, București, 1927; Spovedanii, București, 1927; Amantul anonim, Craiova, 1928; Corigent la limba română, cu ilustrații de Lucia Dem. Bălăcescu, București, 1928; Cetiți-le noaptea, București, 1930; Strofe pentru toată lumea, București, 1930; Bărbierul regelui Midas, București, 1931; Porumbița fără aripi, București, 1931; 3 și cu Rezeda 4, București, 1933; Nu sunt
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
1974-1983; Versuri, postfață Gabriela Omăt, București, 1975; Romanțe pentru mai târziu, îngr. Marcela Radu, Craiova, 1984; Versuri, îngr. și postfață Simion Mioc, Timișoara, 1985; Versuri și proză, îngr. și pref. Emil Manu, București, 1986; Proză, postfață I. D. Bălan, București, 1986; Corigent la limba română și alte proze, îngr. și pref. Mircea Popa, Cluj-Napoca, 1989; Opere, I, îngr. Emil Manu, introd. Valeriu Râpeanu, Galați, 1995; Roșu, galben și albastru, îngr. și pref. Teodor Vârgolici, București, 1998; Versuri, Chișinău, 2000. Traduceri: Octave Mirbeau
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
suferințe fizice, a fost M. Blecher. Acestuia i-a dedicat un articol în „Le Moment”, precum și un spațiu destul de larg în volumul de amintiri Destăinuiri anti-literare (1979). B. a ilustrat cu desene câteva cărți ale unor scriitori români și străini: Corigent la limba română de Ion Minulescu (unul dintre desene este reprodus în Istoria literaturii române de la origini până în prezent de G. Călinescu), Ce-ai cu mine, vântule? și alte câteva volume ale lui T. Arghezi (desene pentru care obține, în
BALACESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285559_a_286888]
-
pe când practicam dăscălia într-un oraș din Moldova, s-a petrecut un fapt care a uimit și scandalizat întreaga urbe. Doi profesori de matematică, buni prieteni, au pus la cale o afacere murdară. Fiecare să lase cât mai mulți elevi corigenți, dintre cei ce aveau părinți cu posibilități financiare de a-i prepara, și să-i trimită la pregătire celuilalt. Acești doi escroci nu făceau preparații cu proprii elevi pentru că era interzis acest lucru. Afacerea a mers strună câțiva ani buni
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
au fost deferiți justiției, condamnați și îndepărtați din învățământ. Se pare că în zilele noastre, sub soarele luminos al democrației originale românești, vechile practici au renăscut pe scară largă, iar cei ce vor să-și rotunjească veniturile își lasă elevii corigenți pentru a-i pregăti tot ei pe bani buni ca să-i promoveze. Ce e mai grav este că fac acest lucru fără să le ceară nimeni socoteală. În activitatea didactică se mai întâlnesc, din păcate, și alte situații condamnabile. Pentru
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
didactice. Fac lecții de mântuială, la lucrările de control și teze îi lasă pe elevi să copieze, le pun note de la 7 în sus iar de educație nici nu le pasă. Procedând într-o asemenea manieră, dascălii respectivi nu au corigenți, primesc calificativul foarte bine la evaluarea anuală, li se acordă salariul de merit și sunt vizați pentru eventuale promovări în funcții de conducere. Deficitari în respectarea deontologiei didactice sunt și acei dascăli care absentează de la ore, intră cu întârziere la
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
prin ironii mușcătoare și calificative care ne înjoseau; că, de pildă, niciodată vreunul dintre noi nu va ajunge nici un Euclid, nici un Șerban Țițeica. "Bine că ai ajuns tu!" îi răspundeam eu în gând și nu învățam nimic. "O să te lase corigent!" îmi spuneau ceilalți speriați. "Ei și? O să învăț pe trimestrul III și o să fie silit să-mi dea zece și îmi iese media de trecere. Și n-o să-i fac eu lui pe plac..." Și îl trimeteam la origine să
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fac eu lui pe plac..." Și îl trimeteam la origine să predea acolo matematica și geografia. Așa s-a întîmplat. În primele două trimestre mi-a dat trei. ― De ce nu înveți, urîtule? m-a întrebat fără mirare. O să te las corigent. ― N-o să fiu nici primul, nici ultimul corigent din lume. Nu m-a auzit bine (răsfoia catalogul), mă înecam de furie că mă făcuse urât și credeam bineînțeles că îi dădusem un răspuns ucigător. Ar fi trebuit să-i spun
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
la origine să predea acolo matematica și geografia. Așa s-a întîmplat. În primele două trimestre mi-a dat trei. ― De ce nu înveți, urîtule? m-a întrebat fără mirare. O să te las corigent. ― N-o să fiu nici primul, nici ultimul corigent din lume. Nu m-a auzit bine (răsfoia catalogul), mă înecam de furie că mă făcuse urât și credeam bineînțeles că îi dădusem un răspuns ucigător. Ar fi trebuit să-i spun, ca să exprim exact ceea ce simțeam, că mi-e
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de complexul staturii sale, desigur că asta era o victorie pe care o apreciam doar cu instinctul, ținând la ei în mod nejustificat, deși în privința notelor era la fel de sever ca orice profesor care nu dorește să aibă în clasa lui corigenți. Nici măcar nu-mi amintesc să-mi fi dat seama că până la ora aceea ar fi știut atâta istorie încît să ne facă la orele lui să-l ascultăm cu răsuflarea tăiată. Și într-o zi intră în clasa noastră un
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
fie acuzat că mă proteja. Era în spiritul lui. Prin anii '50, când, înlăturat de la "Spiru Haret", ca "reminiscență burgheză", ajunsese să predea la o școală elementară din cartierul Tei, l-a avut elev pe fiul lui. L-a lăsat corigent, bruftuluindu-l în fața clasei, după care, acasă, i-a explicat că a vrut să dea un exemplu de intransigență. Oricum, grija "unchiului George" de a mă ignora (îmi zicea "Paler" când îmi făcea vreo observație) a fost, inutilă. După o
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nimic de făcut, de fugit oricum va trebui să fug, pentru că tovarășul Sándor, profu’ de sport, ne-a pus în vedere că cei care n-ajung înapoi cu berile până sună de ieșire, la sfârșit de trimestru or să rămână corigenți, treaba asta de-acum e mult mai importantă decât orice probă la alergare, duminica trecută câștigase patru lăzi de bere de la chelnerul-șef de la Vânătorul la skanderbeg, iar dacă nu și le ia cât mai repede, atunci o să le bea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar de două ori pe an, iar acum nu era nici onomastica, nici aniversarea mea, așa că m-am dat un pas înapoi, spunându-i, nu pot să urc, tovarășe secretar, că dăm probă la alergări și nu vreau să rămân corigent fiindcă nu vreau s-o supăr și mai mult pe mama, la care bunicul mi-a spus să nu-mi mai bat capul cu proba la alergări, o să mă ducă el, o să ajungem la școală înaintea prăpădiților ălora și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
folosești acolo unde trebuie. Întotdeauna dirigintele îi punea să muncească cu mintea. Făcea acest lucru tot spre binele lor. Chiar dacă le dădea note proaste în extemporale sau teze, la sfârșit de trimestru îi trecea pe majoritatea iar cei care rămâneau corigenți pe vară, în toamnă îi trecea, nu rămânea niciunul repetent. George avea o matușă în București și pe tot timpul examenului a stat la ea în gazdă. A reușit la facultate. Bucurie mare în familia lui dar și Frusina cu
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cântă minunat, e o artistă. Aurica lăsă capul în jos, strîngîndu-și buzele între dinți. - Așa ești dumneata, galant, mai aruncă Aglae o înțepătură.Mai bine mi-ai spune ce să fac cu Titi, că sunt foarte supărată. L-a lăsat corigent iar... îl persecută... fiindcă el e timid, nu e îndrăzneț ca alții... a fost și bolnav. Poate cunoști pe cineva, să pună o vorbă bună la toamnă... - Punem, punem, cum să nu, se oferi Pascalopol, întotdeauna îndatoritor, dar eu zic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la invitația Aureliei, de la un număr incalculabil de tablouri în ulei, puse în rame grele bronzate, care acopereau aproape în întregime pereții anticamerei și ai salonului. Felix, care se aștepta sa fie chemat spre a face cunoștință cu Titi cel corigent, văzu că Aurica arăta predispozi-țiuni de a-l trata ca pe un musafir al ei, propriu. Simțind parcă o obiecție, Aurica se scuză: - Titi s-a dus cu mama în oraș, să-și cumpere vopsele. Trebuie să sosească în curând
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întrebă apoi cum a călătorit, unde a făcut liceul și începu să-i povestească întîmplări din școală, să-i facă portretul profesorilor într-un stil naiv, dar comunicativ. Îi spuse fără înconjur că a rămas repetent de câteva ori și corigent, punând totul pe socoteala absurdității profesorilor și a programului. Felix îl întrebă asupra cărților citite și, trăit în atmosfera de la Iași, mai informată, îi ceru opiniunea asupra unor scriitori moderni care colaborau la noua revistă Viața românească. Titi rămase cam
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]