190 matches
-
Gheorghe Grigurcu Antonio Patraș face apel la clasificarea romanelor propusă de Nicolae Manolescu, în doric, romanul omului de acțiune, ionic, al intelectualului, și corintic, corespondent apariției conștiinței politice a omului modern. Evident, operele epice ale lui I. D. Sîrbu aparțin corinticului, care, deseori, după cum arăta Manolescu, își îngăduie "să abordeze frontal, deschis și radical politicul și să mitizeze politicul, apelînd la alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
Gheorghe Grigurcu Antonio Patraș face apel la clasificarea romanelor propusă de Nicolae Manolescu, în doric, romanul omului de acțiune, ionic, al intelectualului, și corintic, corespondent apariției conștiinței politice a omului modern. Evident, operele epice ale lui I. D. Sîrbu aparțin corinticului, care, deseori, după cum arăta Manolescu, își îngăduie "să abordeze frontal, deschis și radical politicul și să mitizeze politicul, apelînd la alegorie, parabolă, utopie". Adoptînd o atare modalitate de expresie în Lupul și Catedrala, Sîrbu îl situează pe Narator în centrul
Inepuizabilul Ion D. Sîrbu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9139_a_10464]
-
plus exegeza romanului, gen prin origine și prin definiție burghez, activează o funcție inerțială a culturii, de a reproduce simbolic o realitate pierdută, lucru pe care, de altfel, autorul îl și declară, pentru cine știe să citească, în eseul introductiv. Corinticul? Corinticul are etiologia și rostul lui, care s-ar cuveni explicate cândva mai pe larg. Pe lângă faptul că este un principiu de omologare a romanului-parabolă, a alegoriei politice, el nuanțează evoluționismul mult prea rigid al teoriilor moderniste. Este, poate, partea
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
exegeza romanului, gen prin origine și prin definiție burghez, activează o funcție inerțială a culturii, de a reproduce simbolic o realitate pierdută, lucru pe care, de altfel, autorul îl și declară, pentru cine știe să citească, în eseul introductiv. Corinticul? Corinticul are etiologia și rostul lui, care s-ar cuveni explicate cândva mai pe larg. Pe lângă faptul că este un principiu de omologare a romanului-parabolă, a alegoriei politice, el nuanțează evoluționismul mult prea rigid al teoriilor moderniste. Este, poate, partea cea
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
teoria se nutresc reciproc, ajungînd a se întrepătrunde în substanță. Traseul larg al teoriei pare să fie cel mai încăpător și pentru români, în năzuința lor de-a coopera cu Occidentul valorilor spirituale. Exemplele oferite sînt edificatoare. Triada doric/ionic/corintic, avatar al diadei doric/ionic a lui Thibaudet, cu care operează N. Manolescu în eseul d-sale asupra romanului românesc, nu se arată inferioară modelului. "Metafora cognitivă" e o "metodă critică" la care am contribuit alături de prestigioșii autori occidentali ce
Postmodernismul între Est și Vest by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14306_a_15631]
-
iată, selecția pe care o face criticul în Arca lui Noe nu este doar „funcțională”, ci și valorică; apoi, studiind romanele, Nicolae Manolescu spune esențialul și despre romancieri: oricum, chiar dacă cele trei tipuri definite de Nicolae Manolescu (ionic, doric și corintic) nu pot constitui „instrumente de lucru”, de felul acelora pe care ni le pun la dispoziție naratologia sau poetica, eseul său despre romanul românesc rămâne cea mai importantă sinteză asupra genului epic din câte s-au făcut (prin istorii literare
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
literar (tipărirea volumelor, premii, sejur la Pelișor - căci ,e înviorător să vezi în cuibul Hohenzollernilor, fiii poporului instalați ca la ei acasă"). Că jurnalul lui Miron Radu Paraschivescu este chiar romanul pe care și l-a dorit, romanul compozit și corintic despre ,un hidalgo român", cabotin și cârcotaș, sentimental și resentimentar, dorind să aibă nume și renume, atât în eternitate cât și-n actualitate. Un utopic, un cobai, un histrion.
Jurnalul unui cobai by Ana Selejan () [Corola-journal/Journalistic/11166_a_12491]
-
de entuziasta Sanda Cordoș în prefață (perspectiva multiplă, citatul și colajul, fragmentarea, focalizarea și "montajul" cinematografic) sunt de găsit în Noua structură și opera lui Marcel Proust și în Patul lui Procust. Documentul, epistola, depoziția, procesul-verbal, hârtiile foșnitoare din romanul "corintic" sunt utilizate masiv în Zmeura de câmpie, uneori cu rost, alteori fără. În vechea proză nouă, ele aveau rolul de a diminua o iluzie și o convenție dominantă: a verosimilității. Romanul realist, construit ca un ansamblu impunător ce ascunde în
Inginerie textuală by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9291_a_10616]
-
stau lucrurile la Balzac, Thomas Hardy, George Eliot, Johan Bojer, ca să-i pomenim pe cei binecunoscuți lui Rebreanu însuși, și la alți romancieri îndeosebi dorici și ionici. Romanul care se dispensează de acest interval de protecție a ficțiunii este acela corintic, postrealist. Nu e greu de explicat de ce. Nu doar literatura, dar întreaga artă postrealistă, sculptura alegorică, simbolică sau ambientală, pictura non figurativă, muzica dodecafonică sau care nu mai recurge doar la sunete din gamă melodică, spectacolul teatral fără scenă și
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
romancierului ca personaj devin un fel de joc de societate la care este invitat să participe cititorul. Nesfârșitele primejdii e o carte care cuprinde cu larghețe, enciclopedic și umoristic, întregul repertoriu de convenții ale metaromanului, ale postmodernismului epic, ale prozei corintice (cum a numit-o N. Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
fidel dorințele personajului, "ceea ce ar fi vrut să trăiască și anii nu i-au permis"; motiv pentru care "totul e posibil" în romanul devenit astfel perfect liber, un mod de a trăi compensatoriu, în ficțiune, ceea ce realitatea a cenzurat. Romanul corintic trăiește din referințe culturale, mai mult sau mai puțin transparente. Se poate descifra în Nesfârșitele primejdii o altă versiune, în replică, pe o temă mult exploatată, cunoscută și din romanul lui Radu Petrescu, Matei Iliescu: legăturile primejdioase în afara familiei, adulterul
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
punctează S. Damian (în G. Călinescu romancier. Eseu despre măștile jocului, Ed. Minerva, 1974, p. 305). Romanul doric e corupt de ironie, subminat profund în socialitatea lui obiectivă, pentru a fi livrat unui narator ludic, și constrâns astfel să devină corintic. Subtilitatea cestei transformări interne a sesizat-o foarte bine Nicolae Manolescu: "G. Călinescu, urmărind să repete polemic în romane formula balzaciană, n-a putut evita ca ea să devină, în mâinile sale, o expresie a comicului și a unui fel
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
românesc, Ed. Gramar, 2002, p. 221-222). Diferența de la Enigma Otiliei la Bietul Ioanide e considerabilă, după părerea mea, în sensul accentuării tendințelor structurale, în construcția narațiunii și a personajelor, spre comic și ludic - și deci al apropierii decisive de romanul corintic. Așa cum G. Călinescu nu mai e totalmente balzacian în Bietul Ioanide decât pentru cei care nu vor să vadă schimbarea, scriitorul nu mai e nici totalmente clasicist sau clasicizant. Aici lucrurile sunt și mai derutante, pentru că sunt mai neclare. Mediul
Sfidările unui inactual by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9706_a_11031]
-
conjuncturale. Dar oare pentru continuarea lui Arghezi Mircea Cărtărescu, dintr-o porțiune limititată a creației sale poetice, nu e de ajuns? În proza de ficțiune, adică în roman în mod special, nu știu ceva pe linia Arghezi, deși narațiunea sa corintică e o ofertă tentantă. Romanul Lina e o autoficțiune ratată, dar o autoficțiune într-un gen foarte la modă. Din zona publicisticii, pamfletarul Arghezi își exercită puterea de iradiere a unui model încă viu. Nu aș zice că investigația despre
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
modalitățile de deconvenționalizare a romanului tradițional în Povestea cocoșul roșu de Vasile Vasilache", identificând o multitudine de tehnici narative: fragmentarismul, descentralizarea și dezintegrarea subiectului, povestea cu sertare, metanarativitatea, dislocarea povestirii, parodie și burlesc, ceea ce ar îndreptăți înscrierea în categoria romanului corintic. Bazat pe aceleași argumente, în 1997 Alexandru Burlacu consideră romanul ,primul între foarte puținele modele postmoderniste" ale literaturii basarabene, apreciind că ,e anevoios să pătrunzi în subtilitățile textului". Ion Ciocanu explorează în 2000 subtextele cărții, considerând-o un monument de
Un roman comic izvodit dintr-o snoavă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11562_a_12887]
-
urmașul urmașilor urmașilor celor hrăniți de lupa romana. Și cad, în acorduri de Eminem (a murit prietenul meu, care vînase cu mine lei ajunge ,Romi nu mai este, eu cu cine o să mai ascult eminem?"), coloanele Capitoliului: dorice, ionice, sau corintice. Din bucăți indistincte se face un alt soi de carte, bună să încheie o trilogie, așa cum a gîndit-o Florina Ilis, dar la fel de bună să pună capac unei lumi. Aceea în care părinții, și naratorii, știu. Nu știm nimic, dar citim
Train grande vitesse by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11001_a_12326]
-
psihologic. Romanul ionic e relativist: autorul nu mai e sigur că-și cunoaște personajele, lăsându-l pe narator (care e adesea el însuși un personaj identificabil) să facă ipoteze care însă nu se însumează neapărat într-o imagine limpede. Romanul corintic este acela al cărui autor nu mai pretinde că personajul poate fi cunoscut. Nicio ipoteză nu este în mod necesar decisivă. În toate aceste situații, personajul este o ființă așa-zicând în carne și oase, cu un comportament și cu
Romanul și umanismul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6254_a_7579]
-
obișnuit. Acesta este adevăratul șoc - nu avem punct de referință, ci diverși înlocuitori cum ar fi fotoliul din acest superb pasaj: "Trag din raft, lenevos cărțile de călătorie îndrăgite, deschid Pytheas, răsfoiesc Strabon, însoțesc pe Pausianis de-a lungul coastei corintice, întîrzii la răscruci cu Goethe și Stendhal, recad sleit în fotoliul adînc, imobilizat de țesătura prea încurcată a drumurilor de tot felul". Punctul de referință în lumea cărții sale("realitatea", altfel spus) nu mai este locul de unde privești, ci locul
Fals tratat de călătorie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16661_a_17986]
-
de dictatură, de opresiune, o radicală și cvasicompletă "analiză spectrală" a totalitarismului și a invențiilor acestuia în materie de "transformare a omului și a societății". În al doilea rând, datorită originalității sale estetice indeniabile. Nicolae Manolescu identifica, în unele romane ("corintice") ale deceniului al optulea, o nouă modalitate artistică, perfect adecvată reprezentării fenomenului politic, structurii și mecanismelor puterii. Mihai Zamfir sesiza, dintr-o altă perspectivă, apariția, în aceeași perioadă, a unei specii aparte de roman, care s-ar caracteriza prin subiectivizarea
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
Ador romanele astea în care toți înoată în stil și în metafore și nimeni nu se îneacă. Îmi plac acești autori curajoși, ce scriu un vagon de vată ca să ambaleze în ea, undeva, o mică împunsătură la adresa turcilor". Roman politic, corintic, filozofic, eseistic, parodic, satiră, antiutopie, pamflet - Adio, Europa! este expresia unei tentative disperate de "dezvrăjire a lumii" în care se îmbină comicul cu tragicul și cu absurdul, ironia cu patosul și deriziunea, revolta cu blestemul și cu tăcerea. Intelectualism, ironie
"La condition roumaine" by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16470_a_17795]
-
2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm, la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015. Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo. La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului. În perioada când cazinoul a
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
și ironia din Povestea cu cocoșul roșu de Vasile Vasilache, un roman care se singularizează în multe privințe, fără a mi se părea însă că se detașează și valoric de restul produselor epice. Ce să mai zicem de romanul livresc, corintic, gen Radu Petrescu și Mircea Horia Simionescu? Cred că ar fi excesiv să-i căutăm un corespondent sau să ne așteptăm ca el să existe într-o literatură preocupată în mod vital de apărarea valorilor naționale, nemaiavând timp de speculațiile
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
riguroase cu o istorie la fel de îndepărtată. Distincția, la Negoițescu, dintre neptunic și plutonic, rămâne, din acest motiv, circulantă, marcând lexical două straturi de finisare a poeziei lui Eminescu, așa cum, la Manolescu, repartizarea tipologică a romanelor românești în dorice, ionice, respectiv corintice își păstrează, în ciuda reglajelor ulterioare, funcționalitatea.) Manolescu evită însă, de data aceasta, etichetele, preferându-le, atunci când e oportun, sentințele: Oricâtă bunăvoință le-am arăta, poeziile debutului de la Familia nu mai prezintă astăzi nici un interes. Deja în studiul lui din 1936
Câteva sentințe (V) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7402_a_8727]
-
înjure de mamă un asistent la Filozofie, fie el și "cel mai iubit dintre pământeni"?). Fiindcă se confundă, din candoare sau în mod voit, eul creator cu eul biografic; și romanul realist-obiectiv, cu cel postmodern, autoreferențial și metatextual ("doricul" cu "corinticul", în termenii lui Nicolae Manolescu). Radu Aldulescu se înscrie în cea mai bună tradiție a marii proze obținute prin acumularea și filtrarea de mici istorii, biografii, destine umane. Această filiație se vede mai clar în Sonata pentru acordeon, cronica unei
Flacăra Roșie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8533_a_9858]
-
confesivă din roman și afirmarea individului/individualului/individualității în interbelicul românesc. Nu înseamnă că punctele discutabile ar lipsi - nici vorbă. N-aș fi, de pildă, de acord cu autorul cînd afirmă că Eliade n-ar fi avut acces la „viziunea corintică a lumii” pe motiv că, înclinat spre patetism, n-avea vocația ironicului; sau atunci cînd postulează, printr-un determinism teleologic simplist, că „în romanele de început nu se desăvîrșește artistic nici măcar formula ionică, iar accesul la corintic e de neconceput
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]