165 matches
-
se reped spre grămezile de fibre striate, le contractă și le relaxează, le-ndreaptă către ce vrea ființa noastră adâncă, și degetul se mișcă, și muntele se aruncă în mare. Oh, Doamne, de n-ar fi pielea noastră atât de cornoasă, atât de opacă, de n-ar fi atât de lustruită-n interior încît credința, ajunsă la frontieră, să fie silită să se întoarcă asemenea luminii într-o oglindă concavă! Dacă lumina nădejdii noastre ne-ar înconjura corpul cu o aură
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Imaginea înfricoșătoare a morții nu-i pentru mine neființa, ci ființarea fără ființare, viața terifică a larvei de țintar, a râmei, a scoicilor pe fundul abisului, carnea vie și inconștientă din care cu toții sîntem bricolați. Vedem lumina cu niște ouă cornoase pline de jeleu, o transformăm în impulsuri electrice și-o transferăm unei grămezi de mucilagii umede dintr-o cochilie de calcar. N-o să știm niciodată cum o lungime de undă devine o senzație subiectivă, cum vedem ( Doamne, dar cum vedem
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și curgeau în inele de piatră până spre mijloc. Un peplum de pânză albă și groasă făcea sute de-ncrețituri complicate, ce nu puteau ascunde totuși globii semeți ai sânilor și rotunjimea de lira a șoldurilor. Un picior puternic, cu unghii cornoase, în sanda de piele și ținte de fier ieșea de sub cutele rochiei și apăsa pe o carte legată în marochin. Dar căpitanul, care se depărtase de mult de carul său și nu mai spera să răzbească până la el prin gloată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
și peste stăpânul trupului, al gândurilor și-al viselor de noapte. Ochiul lui Shiva inventă apoi pielea. O făcu groasă, moale și caldă, sprijinindu-se pe straturi subțiri de grăsime. O acoperi, ca pe-o aripă de fluture, cu solzișori cornoși, elastici, sclipind și descuamîndu-se pe nesimțite. Fața interioară a pielii era de oglindă, ca a termosurilor, conservând carnea șiroitoare de sânge, împiedicînd-o să se macereze-n acizii tari ai realității. Pielea întorcea înapoi filamentele nervoase, care altfel s-ar fi
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
grămăjoară putredă de praf. Coca pășea de-a lungul culoarului cu sentimentul că ochiul cel mare încă o urmărește, că a intrat cu ei pe coridor și-i urmează, umplând coridorul și blocând orice întoarcere. Mâna bătrânului era mare și cornoasă. Diamantul din ureche îi lucea stins în penumbră. În conductele auditive avea și acum bumbacul acela murdar, dezgustător. Acum observă Coca pentru prima oară, contrariată, că bătrânul avea trăsături negroide. O îndruma pe fată cu o anumită tandrețe, ca pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
un șoc destul de puternic ar fi putut-o răsturna. Tocmai când credeau că vor reuși să ajungă la psiac, fără a face altceva în afară de a rezista loviturilor de berbece ale meduzelor, văzură în fața lor o scenă incredibilă. Sprijinită pe cochiliile cornoase ale câtorva semene, o meduză gigantică ieșise aproape cu totul din apă și arăta precum o plasă imensă, rotundă, având în centru gura cu clești înfricoșători. Oksana coti brusc, dezechilibrîndu-l pe Durdrin, dar grupul de meduze reacționă prompt, apropiindu-se
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
sări cu o sprinteneală incredibilă. Realizară că scopul animalului era să-i prindă ca într-o plasă și apoi să-i scufunde. Oksana strigă scurt, încercă să cârmească, dar creatura era prea mare pentru a putea fi ocolită. Cochilia ei cornoasă căzu chiar în barcă, peste Durdrin, care se prăbuși sub greutatea ei, amețit din cauza impactului. Corpul ca o plasă se revărsa peste marginile bărcii și ultimul lucru pe care îl auzi bărbatul înainte de a leșina fu un plescăit ciudat. Când
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ciudat. Când se trezi, văzu o umbră cu coada ochiului și apoi o simți pe Oksana că vine lângă el. Mișcîndu-se foarte repede, femeia tăie o ultimă bucată a meduzei și apoi se opinti din greu ca să arunce și corpul cornos în apă. Durdrin dădu să se ridice dar Oksana îl opri. - Stai acolo. O să ajungem în câteva minute și nu cred că ne vor mai ataca. Forțîndu-i mâna, Durdrin se ridică, dar priveliștea pe care o văzu îl făcu să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
vor mai ataca. Forțîndu-i mâna, Durdrin se ridică, dar priveliștea pe care o văzu îl făcu să-și fi dorit să nu se fi ridicat. Pe suprafața apei pluteau corpurile neînsuflețite a cel puțin douăzeci de meduze, toate având carapacea cornoasă despicată și lăsând să se vadă un țesut care semăna izbitor de mult cu cel al unui creier uman. - Cum ai făcut? îngăimă Durdrin. - Știi că sunt mai îndemînatică decât tine cu laserii. M-am gândit că până la urmă nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
-și apăra teritoriul împotriva oricăror ființe telepate. Reacția meduzelor nu avea nici o logică. Nici el și nici Oksana nu îndreptățeau o asemenea izbucnire de violență. Bărbatul oftă încercînd să-și scoată din minte teroarea pe care o simțise când corpul cornos al meduzei aproape că îl strivise. Era oare posibil ca spionul din psiac să fi creat în jurul lor un câmp de activitate psi care să fi ațâțat meduzele? Era o posibilitate. La urma-urmei, operatorii aceia care îi erau ostili pe
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
șaizeci și treilea copil e un fel de Mesia, un ales al sorții. Sau poate al sorților? Încă de mic el știe că la vârsta maturității se va transforma într-un creier imens, învăluit de un cocon roz, o masă cornoasă care începe să-i crească încă din primii ani de viață. Planeta Z e plină de astfel de coconi, din care zeții care s-au jertfit gândesc și comunică rezultatele celor deafara. Iar prostimea îi venerează ca pe niște învățători
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nord-vest de Berlin și se Învecinează cu un mic lac și cu proprietatea companiei Borsig Locomotive. În timp ce conduceam spre Seidelstrasse, zidurile ei roșii din cărămidă s-au ivit În fața mea ca spinarea plină de noroi a unui dinozaur cu pielea cornoasă. Iar când ușa grea din lemn s-a Închis cu zgomot În urma mea, făcând albastrul cerului să dispară de parcă ar fi fost stins Întocmai ca un bec electric, am Început să am un oarecare sentiment de simpatie pentru deținuții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și se transformă în unghie. E prea mare diferența între unghie și deget ca să le putem asimila. Pare mai potrivit să spunem că unghia crește din sine, că are undeva un fel de matrice și de sursă care produce „materialul“ cornos al unghiei; ea crește astfel din propria ei substanță; sigur că face parte din organism, dar nu este legată în mod foarte „organic“ de întregul organism - este un fel de excrescență, ceva rămas din timpurile mezozoice, o rămășiță arhaică de pe
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
soarbă pe îndelete, în porții mici, urâțenia. Era unul dintre obiectele pe care le căpătase de la un graf neamț, Jordan Augenstein von Saxa, ultimul descendent al stirpei sale, ce se stingea o dată cu el într-o mizerie poleită. își reumplu potirul cornos cu mied, a cărui aromă și gust de ambrozie îl făceau să retrăiască vizita la castel; doar noile obiecte stranii din fața sa îi zdruncinau convingerea că totul nu fusese decât un vis. Urcă cu greu colina înaltă ce apăra castelul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile Ciufulite de zambile Sau la fir de mărgărint Înzăuatul tău argint... Peste gardurile vii Dinspre vii, Ori de vrei și mai la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
se ascundă urgent, ca să nu fie găsiți de străjerii temuți ai Reginei întunericului. Alergau în toate direcțiile până să-și găsească un adăpost cât mai sigur. Piticul Sid s-a urcat pe Gorgonaria, care semăna cu un copac cu tulpină cornoasă, fixată în nisip și totuși flexibilă. Crenguțele albastre se unduiau în curenții apelor. Piticul Sad a ales o altă ființă care semăna și ea cu un copac și care se chema Mărgeanul roșu. N-avea frunze, dar avea multe ramuri
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
coapselor tale, încălzești toată bucata aceasta de ținut, te îmbăiezi cu nesaț în apele dulci și clare, printre puietul de broscuțe țestoase de galapagos, al căror trup împrumută culoarea întinderii lichide și răcoritoare, mângâi broscuțele pe căpușor și pe piciorușele cornoase, le strângi în jurul tău, ele te recunosc, le hrănești cu mormoloci de broaște spion, gurițele lor mestecă fericite puii de baltă, cresc, ușor-ușor, sub ochii tăi blânzi, prind forțe prețioase și își antrenează spiritul ca niște călugări budiști. șase în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
încât simțeai că ți se oprește respirația atunci când îi priveai. Cu toate acestea, primul doritor să muște din carne de om pare a fi un balaur care se ridică din lac mârâind. Picături de apă neagră se scurgeau pe pielea cornoasă a acestuia. David parcă împietrise când a văzut imensul balaur stând chiar în fața lui gata să-l mănânce. Dar nu și a pierdut cumpătul și-a luat sabia, sărind la gâtul balaurului, și mai apoi la gâtul șerpilor să-i
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altora. Cea mai pitorească rămâne baba Pâca, ea ține mereu o lulea mare în colțul gurii înfiptă între dinții ei rari și negri, pufăind tutun pe toate orificiile. Baba are nasul lung și încârligat, gura cavernoasă ca o peșteră, urechile cornoase și ochii bulbucați. Pipa sau "cădelnița dracului" e nelipsită din gura Pâcăi, fie că mănâncă, ori că bea, ori că deapănă povești despre bolile de care sunt atinși acoliții ei, mestecătorii tutunului. Suflă în ea și face: Pâc! Pâc! Vizavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
semăna cu niciun animal cunoscut de ea din cărți sau din puținele ei vizite cu nepoțelele la grădina zoologică. Era de mărimea unui șobolan, îmbrăcat în zale teutonice de un violet aprins ce se terminau într-o coada ascuțită și cornoasă, asemănătoare cu coada de Armadillo. De altfel, toată înfățișarea lui ar fi putut aduce cu acest specimen, cu excepția culorii deosebit de stridente și a feței teșite, aplatizate, cu nasul redus la două nări porcești, cu colțurile gurii ridicate ca ale pisicii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Gabrielicito! Ia-ți, te rog asigurarea că n-o să ne mai deranjeze nimeni. Sub nici un fel de pretext. Iar după ce ucenica Pinocchio, cea cu nasul imens, îi rândui, în stânga dânsei, un pachet de cărți de joc, cu frunza lățită, neobișnuită, cornoasă, stăpâna case adăugă: - Atenția și receptivitatea mea la dispoziția dumneavoastră, domnilor! Frământările dumneavoastră pe fruntea mea... Străinul ședea în scoica stilizată a fotoliului, cu coatele aduse ușor înainte pe spetezele laterale, cu degetele unindu-se, sub formă 119 CEI ȘAPTE
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
buzelor). Arctium lappa (brusture, lipan). Decoct din patru linguri de rădăcină tocată la 300 ml apă. Comprese sau tamponări de mai multe ori pe zi. 10.11. NEGII (VERUCILE) Sunt formațiuni benigne cu aspect tumoral, ce apar în urma proliferării straturilor cornos și papilar al pielei denumite popular: negi. Dimensiunile sunt variabile de la o gămălie de ac până la un bob de mazăre. Sunt cauzați de un virus și localizați mai frecvent pe degete ori mâini, mai rar pe față sau pe talpa
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Gabriela Anastasiu, Viorica Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2195]
-
A [Sepia (Sepia officinalis) este o cefalopodă care are în jur de treizeci de centimetri lungime, care trăiește pe coaste, pe fundul nisipos al mărilor.] Pe laterale, capul este prevăzut cu doi ochi foarte mari; gura, cu două maxilare puternice, cornoase (cioc de papagal), este înconjurată de o coroană de opt tentacule scurte, acoperite cu ventuze pe interior (tentacule locomotorii), și două tentacule lungi și subțiri, terminate în formă de lingură și prevăzute cu ventuze, retractile în două buzunare laterale (tentacule
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
are o remarcabilă întindere, în comparație cu volumul corpului (datorită dezvoltării foițelor nazale, a urechilor și a patagiului). Produsele tegumentului: părul, ghearele, glandele tegumentare și glandele mamare. Părul: Corpul liliecilor este acoperit cu blană moale - alcătuită din peri ce sunt niște formațiuni cornoase caracteristice mamiferelor, dar cu înfățișare proprie. La microscop se observă că sunt alcătuite din conuri imbricate, datorită dispunerii celulelor ce intră în alcătuirea epidermiculei (stratul de celule de la exteriorul firului de păr). Forma acestor peri variază de la bază la vârf
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]
-
în regiunile terminale ale picioarelor - vibrize tarsiene. Peri senzitivi scurți se găsesc și pe pavilioanele urechilor sau pe membrana alară. Cheratina perilor unor specii are o structură specială deoarece poate fi digerată de Tyto alba - striga. Ghearele: Sunt tot produse cornoase ale tegumentului. La Microchiroptere ghearele lipsesc la degetele II - V ale membrelor anterioare în timp ce la Megachiroptere lipsesc la degetele III - V. Glandele tegumentare: Sunt de mai multe feluri, cele mai comune sunt glandele sebacee care se deschid în teaca firelor
Mamifere cu aripi by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/1647_a_3099]