239 matches
-
informații, că ar fi fost o localitate veche de răzeși și mazili. În anul 1870 se afla în plasa Izvoare, avea 35 de case, 181 de suflete (98 bărbați și 83 de femei, care posedau 42 de cai, 67 vite cornute mari și 105 oi). În anul 1875 aici locuiau 245 de oameni,împărțiți în 44 de gospodării. În anul 1892 moșia satului avea 770 desetine (circa 778 ha) de pământ. Satul a fost și este legat tradițional de orașul Orhei
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
tradițional de orașul Orhei, centrul fostului județ și unul dintre cele mai importante orașe ale Moldovei medievale. La începutul secolului XX se afla în plasa Izvoare și avea 70 de case cu o populație de 490 suflete, 188 vite mari cornute, 68 cai, 300 oi. Școala primară a fost deschisă la începutul secolului XX. Biserică cu hramul " proroc Ilie", sfințită în anul 1923 la 23 iulie de către arhiepiscopul Gurie. În anul 1922 cu ocazia reformei agrare 71 de țărani nevoiași au
Otac, Rezina () [Corola-website/Science/305238_a_306567]
-
deschis la 1 iulie 1913. Astăzi în această clădire își are sediul Liceul teoretic „L. Damian”. La începutul secolului XX era centrul volostei cu același nume. În 1902 avea 305 case, cu o populație de 1925 suflete; 630 vite mari cornute și 130 cai; o biserică cu hramul Sf. Mihail; școală elementară bisericească, unde se învață rusește; o școală de meserii: un spital pentru bolnavi. Țăranii posedau pământ de împroprietărire 770 desetine. Proprietarul satului, d. E. Râșcan-Derojinski, posedă aci, la Răcăria și
Rîșcani () [Corola-website/Science/305083_a_306412]
-
ar afla un izvor, simetric cu izvorul Popii (Laza Miron, a Vuchii) Ocupații: Agricultură, cultivarea cerealelor: grâu și porumb. Cultivarea cânepii pentru producerea firelor necesare țesăturilor din cânepă(trama) și a celor din cânepă și bumbac (misir) Creșterea animalelor: vite cornute, pentru tracțiune, carne și lapte și caii, pentru tracțiune. Oile erau în număr mic și mai mult pentru carne. Din bătrâni se știe că erau oameni care coseau cojoace și bitusi din piele de oaie argăsita(dubita). Petrea lu’Visilic
Sânmartin de Beiuș, Bihor () [Corola-website/Science/300864_a_302193]
-
iarba-ciutei ("Doronicum austriacum"), valeriana ("Valeriana officinalis"), piciorul cocosului de munte ("Ranunculus montanus"), iarbă osului ("Helianthemum nummularium"), cinci-degete ("Potentilla reptans"), ochelarița ("Biscutella laevigata"), stânjenel mic de munte ("Iris ruthenica"), cimbrișor de câmp ("Thymus serpyllum"), ciurul zânelor ("Carlina acaulis"), argințica ("Dryas octopela"), cornut de munte ("Cerastium arvense"), ciuboțica cucului de munte ("Primula eliator"), saxifraga roșie ("Saxifraga oppositifolia"), margareta ("Leucanthemum vulgare"), lâna caprelor ("Cerastium tomentosum"), clopoțel de munte ("Campanula alpina") piciorul cocosului ("Ranunculus repens L."), feriga de piatră ("Cysptopteris alpina"), micsandra de munte ("Erysimum
Abruptul prahovean Bucegi () [Corola-website/Science/325933_a_327262]
-
Înainte de a veni la cîrma mănăstirii, în anul 1851, el deasemenea a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău. În timpul stăreției lui mănăstirea număra în total 76 de viețuitori. Din gospodăria mănăstirii în anul acela făceau parte 60 de capete de vite cornute și 400 oi, o grădină de zarzavat, două pogoane de viță de vie, cu 3200 butași, venitul anual estimîndu-se la 1100 ruble de argint. În anul 1868, Ștefan Toma și Ioan Radu au dăruit mănăstirii o livadă, iar în 1870
Mănăstirea Hîncu () [Corola-website/Science/304157_a_305486]
-
banaticus"), brăndușă galbenă ("Crocus flavus"), garofiță bănățeană("Dianthus giganteus ssp. banaticus"), Mâna Maicii Domnului ("Dactylorhiza maculata"), măciuca ciobanului ("Echinops bannaticus"), orhidee (cu specii de: , "Gymnadenia conopsea"), spânz verde ("Helleborus odorus"), in galben de Banat ("Linum uninerve"), albină ("Ophrys scolopax ssp. cornuta"), bujor bănățean ("Paeonia mascula"), untul vacii ("Orchis morio ssp. picta"), poroinic ("Orchis tridentata"), ploșnițoasă ("Orchis coriophora ssp. fragrans"), pribolnic ("Orchis simia"), trandafir ("Rosa stylosa"), salată de pădure ("Smyrnium perfoliatum"), cimbru sălbatic ("Satureja kitaibelii"), săbiuță ("Gladiolus imbricatus"), stânjenel de munte ("Iris
Parcul Național Cheile Nerei - Beușnița () [Corola-website/Science/313468_a_314797]
-
ani) și Ion Ciubotaru (necăsători, 25 ani).În 1935 în sat erau deja 450 de familii cu 2219 persoane. În perioada sovietică în Sîngereii Noi se află sediul întreprinderii intercolhoznice „Progresul” al asociației „Kolhozjivprom”, specializată în creșterea și îngrășarea vitelor cornute mari. În anii '70 funcționau o școală medie, club cu instalație de cinematograf, ateliere de deservire socială, punct medical, maternitate, oficiul poștal, grădiniță, magazine. În 1989 populația satului constituia 3092 locuitori, inclusiv: 2519 români, 501 ucraineni, 64 ruși și 8
Sîngereii Noi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305204_a_306533]
-
armene din orașul Suceava. În anul după Hristos 1824, după calendarul armean 1273."" În ziua de 29 decembrie, de sărbătoarea Sfântului Iacob, era obiceiul ca membrii comunității armenești din Suceava să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor în curtea Bisericii "Sf. Cruce". Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. La începutul
Biserica Sfânta Cruce din Suceava () [Corola-website/Science/308389_a_309718]
-
ori pe an pentru a oficia liturghia în această biserică și anume: În duminica de după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului (15 august), era obiceiul ca membrii comunității armenești din Gura Humorului să organizeze o colectă; cu banii strânși se cumpărau vite cornute, care erau tăiate, iar carnea lor era împărțită săracilor. Acest obicei, numit Madach, era o jertfă adusă zeiței păgâne Anahit, înainte de convertirea armenilor la creștinism, dar a fost păstrat și după creștinarea armenilor. Recensământul din 1930 a numărat în această
Biserica Sfinții Constantin și Elena din Gura Humorului () [Corola-website/Science/309550_a_310879]
-
exclude faptul conform căruia efectul nilotinibului este mai intens la starea de echilibru . Administrarea Tasigna în asociere cu substraturi ale acestor enzime , care au un indice terapeutic mic [ de exemplu astemizolul , terfenadina , cisaprida , pimozida , chinidina , bepridilul sau alcaloizii de secară cornută ( ergotamina , dihidroergotamina ) ] trebuie făcută cu precauție . Deoarece warfarina este metabolizată prin intermediul CYP2C9 și CYP3A4 , trebuie administrată cu precauție . Medicamente antiaritmice și alte substanțe care pot determina prelungirea intervalului QT Nilotinibul trebuie utilizat cu precauție la pacienții care prezintă sau pot
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
sub denumirea de Hypericum perforatum ) ; • midazolam - utilizat pentru ameliorarea anxietății înainte de intervențiile chirurgicale ; • warfarină - utilizat pentru tratamentul tulburărilor coagulării sângelui ( cum ar fi formarea cheagurilor de sânge sau a trombozelor ) ; • astemizol , terfenadină , cisapridă , pimozidă , chinidină , bepridil sau alcaloizi din secară cornută ( ergotamină , dihidroergotamină ) ; • antiacide , blocante ale receptorilor H2 , inhibitori ai pompei de protoni - utilizate pentru diminuarea acidității din stomac . Aceste medicamente nu trebuie utilizate în timp ce urmați tratament cu Tasigna . Dacă luați oricare dintre aceste medicamente , medicul dumneavoastră vă poate prescrie alte
Ro_1022 () [Corola-website/Science/291781_a_293110]
-
brânză” (care a trecut și în limbile cehă și slovaca), "cap" „tap”, "domikát" „mâncare din produse lactate” (vezi „dumicat”), "galeta"/"geleta" „găleată” (de lemn folosită la mulsul oilor), "pirt’a" „cărare” (a oilor) (vezi „pârtie”), "kurnota" „oaie cu coarne” (vezi „cornuta”), "košár" „cosar”, "murgaňa"/"murgaša" „oaie cu lâna de culoare închisă” (vezi „murg”), "puțiră"/"putyra" „puțină” (cu rotacismul „n” > „r”), "strunga"/"strunka" „strunga” sau "žinčica" „jintița”. Lucrările istoricilor cehi sau slovaci asupra ținutului Vlahiei morave, presupun că grupuri de pastori români
Vlahia Moravă () [Corola-website/Science/319070_a_320399]
-
Clara Scharf. Practicarea morăritului este atestată și de prezența morilor În Evul Mediu, dar și a celei de vânt la 1900 . Printre ocupațiile cu tradiție se numără și creșterea vitelor. Inventarul animal la 1900 constă 737 vite. 222 vite mari cornute, 405 oi, 24 cai și 95 râmâtori . Prezența prisăcilor În documentele amintite mai sus ne indică și practicarea apiculturii, pe lângă agricultură. Locuitorii din satele parohiei Frenciugi au participat la marile evenimente În care a fost implicat neamul românesc: războiul de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
ca să studieze profunda teorie despre acordarea subiectului cu predicatul și ad[i]ectivelor și verbilor cu substantivele la cari se referă. Cumcă această prețioasă teorie îi lipsește dovedim prin următoarele citate: Pag. 1: Este cinci ani de când... Pag. 4: Vitele cornute discrește la noi... Pag. 5: A doua condițiune sau putere producătoare pentru agricultură este vitele. Pag. 6: A treia condițiune este băncile agricole. Pag. 10: Contra acelora care voiește să ni le hrăpească. Pag. 11: Atâtea forți de producțiune cari
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
normalului. Biciul îl pune pe bou în mișcare, calul este iuțit cu varga; numai oaia se lasă ademenită de fluier, instrument mai întîi doar la îndemîna zeilor: Și cînd vîntul a sufla Fluierul a fluiera, Oile or înturna. Oile cele cornute, Mîndru m-or cînta pe munte, Oile cele bălăi, Mîndru m-or cînta pe văi. Oile cele-ocheșele, Mîndru m-or cînta cu jele. Oile cele streine Mîndru m-or cînta pe mine. La nunta (-moarte) se și „cîntă”, nu numai
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
cîntă”, nu numai se plînge. Și încă „mîndru”, în colindele ardelene; adică se plînge „frumos”, înalt și cutremurător, să se afle peste tot, sub bolta cerească a satului. Este o adevărată competiție, în forme ritualice și sfinte, între „oile cele cornute” și cele „bălăi”, „oceșele”, etc. Și încă: Fluierașul cel drag Mi-l puneți de steag, Bota mea cea luce Mi-o puneți de cruce. Iar oile mele Vor cînta și ele. Și-o veni la groapă Și oaia cea șchioapă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
maxim de obiectivitate în delicata misiune de cultivare a acestuia, colectivul profesoral al secției G arhitectură și design, are privilegiul, invidiat adeseori de alte secții, de a lucra cu talente speciale, specifice. Pare că materialul mioritic al secției este mai cornut. Nu de puține ori, G-ul este considerat favorizat al sorții. Aparența e...reală! E o realitate contemporană, benefică cetății, aceea că mulți participă voluntar (conștient, în sens civic), nu gratuit, la de-construcția, reconstrucția socială postmodernă contemporană și post
Apogeul by Ovidiu Ciumașu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1814]
-
zidurilor mânjite cu monotonie, el nu mai era nicăieri anume, rămânând de negăsit; devenea un fel de noroi metafizic alunecător - mediul însuși al alunecării și derapajelor incontrolabile. În definitiv, Labirintul fusese construit înainte de ivirea pe lume a Minotaurului; dacă bestia cornută nu era decât un chip alocat tardiv și mai mult în scop euristic monstruozității originare, dar ca atare mai greu sesizabile, a repetitivului? Temporalitatea umană anexată ante-mortem de cea leguminoasă și netezindu-i acesteia calea sub imperativele previzibilului... Hm! Oferea
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
obiect, fără început și fără sfârșit. Serenitatea acelei priviri devenise insuportabilă. Băiatul dădu buzna ca un apucat afară din restaurant, scuturat de hohote. Îl chemase la ea linia de fugă a perspectivei, mama lui și a tuturor. Fugi de gândurile cornute ce-l alergau prin labirintul circumvoluțiunilor cum fugise privirea lui Oedip de degetele ce-i crăpau ochii; fugi vag înspre Țara bascilor, înspre curtea de-acasă, înspre brațele maică-sii, înspre adâncul cărnii ei. Fugi așa cum fuge omul numai de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
dus ei amândoi în Vifleem, orășelul din care se trăgea tânărul. Se spune că acolo trăia un păstor bătrân, tare bătrân, de lege păgână, cu numele de Crăciun. Acest păstor avea, Avea, măre, avea, Stâne de oi multe, Multe și cornute Cu lână mițoasă Ca firul de mătasă Și trecea drept om cu vază printre semenii săi din acel oraș. Întâmplarea a făcut ca Mânturitorul lumii, Domnul nostru Iisus Christos, să se nască din Sf. Fecioară Maria chiar în staulul de
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
un miel sau un caș, de sufletul celor răposați. Odinioară era datina de a se tăia mieii abia în această zi, sau să se însemneze mieii și vițeii, adică să li se taie puțin dintr-o ureche, iar la vitele cornute să li se taie părul din vârful cozilor și să fie îngropat într-un furnicar, zicându-se: „Să dea Dumnezeu să fie atâția miei și viței câte furnici sunt în furnicarul acesta”. Pentru descântece, ciobanii fac și astăzi o unsoare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
În vederea îngrijirii animalelor bolnave, localnicii au învățat din tată în fiu, cum să le vindece, folosind ierburi de leac, slobozirea sângelui sau descântecele. Constantin Straton din Tarnița a învățat să vindece vitele bolnave de „arici”, practicând medicina veterinară populară. Vitele cornute se îmbolnăveau cel mai des de „arici”, pe care îi făceau la coadă, la burtă, la chișiță și între unghiile de la picioare. Aceștia se spărgeau, vitele începeau să se lingă, părul se umezea și se făcea rană. Existau două feluri
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
1 Ca importanță economică, grajdul era a doua construcție, după casă. Construit pe furci și având pereții din vălătuci și acoperișul cu învelitoare din paie, coceni sau alte materiale impermeabile (stuf, draniță, țiglă, eternită sau tablă), grajdul adăpostea caii, vitele cornute și oile. Pe una din laturile sale se afla adăugat, ca o aplecătoare, cotețul de porci. Nu departe de acesta, tot în perimetrul curții, se afla costereața (cotineața) pentru păsări, ambele construcții având pereți din vălătuci ridicați pe un schelet
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
englezilor, Jalla Îl Îndemnă pe ministru să-și trimită o parte din trupe la reședința preotului pentru a-i captura pe presupușii prizonieri fugari. În urma expediției desfășurate În mare grabă, guru a fost Împușcat Împreună cu un mare număr de vite cornute (pentru hinduși și sikhși acestea sunt animale sacre), fără a mai pomeni de numeroșii oameni cărora preotul le acordase generozitatea sa; unii dintre ei au fost Împinși În râul Sutlej, lângă Hurekike-Puttun (locul pe unde se trece cu bacul pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]