390 matches
-
Padova, Monselice și din insula Comancina; am avut ciocniri până și cu bavarezii din ducatul Trento, care căutau să pună stăpânire pe pământuri și pe vii, și i-am pus pe fugă în câmpia de-i zice Mezo, lângă muntele Corona. A fost nevoie de ceva timp, chiar dacă catolicii nu ne-au pus piedici, fiind băgați până-n gât în disputa despre monotelism 1. Era însă vorba despre bătălii ușoare și rapide, pentru care gerul n-a fost o opreliște, de vreme ce s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
trouville pe malul oceanului, Bernard încerca să scrie. Camera de la mansardă cu vedere spre mare era de altfel singurul loc din lume în care Bernard îndrăznea să insereze o pagină albă într-o veche mașină de scris mecanică de tip Corona. Ușor de transportat, compactă, robustă, Corona îl însoțea cu fidelitate la fiecare deplasare în normandia. De fiecare dată cînd se vedea din nou, singur cu Corona în camera sa mansardată de la pensiunea Warnotte, lui Bernard începeau să-i tremure mîinile
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să scrie. Camera de la mansardă cu vedere spre mare era de altfel singurul loc din lume în care Bernard îndrăznea să insereze o pagină albă într-o veche mașină de scris mecanică de tip Corona. Ușor de transportat, compactă, robustă, Corona îl însoțea cu fidelitate la fiecare deplasare în normandia. De fiecare dată cînd se vedea din nou, singur cu Corona în camera sa mansardată de la pensiunea Warnotte, lui Bernard începeau să-i tremure mîinile. Un fel de căldură interioară îl
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să insereze o pagină albă într-o veche mașină de scris mecanică de tip Corona. Ușor de transportat, compactă, robustă, Corona îl însoțea cu fidelitate la fiecare deplasare în normandia. De fiecare dată cînd se vedea din nou, singur cu Corona în camera sa mansardată de la pensiunea Warnotte, lui Bernard începeau să-i tremure mîinile. Un fel de căldură interioară îl invada, iar instalarea sa la masa de scris avea ceva din tensiunea exploziei primordiale aflată la originea Universului. Bernard scotea
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mesei. apoi se spăla pe mîini, își așeza scrumiera în dreapta mașinii de scris, își aprindea o țigară, trăgea două sau trei fumuri, sprijinea țigara de scrumieră, scotea o pagină albă dintr-un dosar cartonat și o plasa drept sub tamburul Coronei. Cu o mișcare delicată începea apoi să rotească tamburul urmărind cu privirile cum pagina se oferea, în toată goliciunea ei pro vocatoare, unui destin deschis tuturor posibilităților. această infinită perspectivă devenea însă și elementul de blocaj interior total pentru Bernard
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pagina din mașina de scris, să o rupă în bucăți sau să o facă ghemotoc, și să reînceapă lucrul. Ceea ce se întîmpla uneori cu un plus de febrilitate, Bernard își aprindea o nouă țigară, introducea o nouă pagină pe tamburul Coronei, se concentra din nou în fața infinitului care emana din adîncimea foii albe de format a4 încă nescrisă și se arunca apoi în vid. Pentru că aceasta era senzația resimțită de Bernard de fiecare dată cînd scria un nou prim rînd pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
numele lor de familie, dar pe Bernard îl alinta cu numele mic. Pentru Bernard însă doamna Warnote nu putea fi decît doamna Warnotte și de fapt nici nu-i știa prenumele. — să vă ajutăm, Bernard, să o duceți sus pe Corona ? — nu, doamnă Warnotte, am să mă descurc. ritualul acestui schimb de fraze avea o parte fixă, imuabilă (în proporție de 90 la sută) dar și o mică doză de invenție (de zece la sută). Ultima întrebare pe care i-o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și, de-a dreptul imposibilă. Bernard urcă în ritmul său, ca de obicei, fără grabă, scara interioară care ducea la camera lui mansardată. tot ca de obicei, ajuns în fața ușii, își depuse la picioare cele două valize (cea conținînd-o pe Corona, mașina lui de scris, și cealaltă plină cu hîrtie de scris și cu diverse obiecte personale). Bernard avea nevoie de ambele mîini libere pentru a deschide ușa în spatele căreia încerca să scrie de 41 de ani. Iar de fiecare dată
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de fiecare dată cînd deschidea acea ușă avea impresia că intra într-o Carte unde îl aștepta, pentru un nou capitol, un personaj cunoscut și necunoscut în același timp - el însuși. După ce deschise ușa, se înlănțuiră mai multe gesturi automate : Corona fu depusă pe masa de scris, valiza cu obiecte personale în dulap. Bernard își scoase apoi pardesiul, intră în sala de baie, se spălă pe mîini, se privi puțin în oglindă. se șterse apoi îndelung pe mîini cu unul din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
toate îl fascinau, dar, mai ales, toate se asociau pentru a-i procura lui o stare extatică. „mulțumesc, mulțumesc că sunteți aici”, le mai spuse Bernard, de data aceasta în șoaptă. apoi reveni în cameră pentru a o elibera pe Corona din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
spuse Bernard, de data aceasta în șoaptă. apoi reveni în cameră pentru a o elibera pe Corona din cușca ei (din valiza ei) și pentru a o instala pe masa de lucru. în timp ce mîinile sale o extrăgeau cu delicatețe pe Corona din valiză, privirile lui Bernard fură atrase de patul cu cuvertura puțin deranjată. Bernard fu ușor intrigat, de obicei, totul era perfect în camera lui, ori de cîte ori o lua în primire, și chiar atunci cînd cobora pentru o
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
decît majoritatea bărbaților din categoria ta. ai încercat chiar să faci un pas spre mine, ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mine, ba chiar aș spune că ai parcurs jumătate din această punte peste abis pe care ți-am construit-o cu migală. — nu cumva te cheamă Corona ? Dacă ar fi să-ți dau un nume ai accepta să te numești Corona ? momîia rîse și se apropie de Bernard, îl înlănțui cu brațele și îl sărută pe obrazul drept : — nu vrei să facem o plimbare pe malul mării ? „așa goală cum ești ?” fu cît pe ce să spună Bernard, dar își reprimă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
domnișoarei matilde, aeriană, dar perfidă, mereu îndrăgostită de oameni misterioși, doar aparent imprevizibilă, dar de fapt constantă în căutarea unor forme rafinate de extaz. îl mai auzea și pe domnul Guță, de la mansardă, bătînd la o veche mașină de scris Corona, cu geamul veșnic deschis prin care uneori îi intrau porumbei în încăpere... Da, domnul Busbib își dezvoltase cu timpul capacitatea de memorizare și probabil datorită acestui fapt acum era capabil să enumere cu lux de amănunte, precum și cu demonstrații cifrate
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
mijlocul nostru. Constantin Negri reprezenta nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate intelectuală extraordinară căreia - i datorim, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor. El a refuzat corona domnească ce i se oferise în 1859, preferind a rămânea un simplu cetățean; el a sprijinit până la urmă unirea țărilor, el ca reprezentant al României la Constantinopoli a făcut să se recunoască alegerea îndoită a lui Alexandru Ioan; a pregătit
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
a durat ceva vreme. În primul moment gândirea sa a corespuns într-o anumită măsură Bisericii oficiale. A scris: Apologeticul, De spectaculis, Ad Marcionem, iar după adeziunea treptată la montanism, prin îndepărtarea definitivă de creștinismul autentic (213) a scris: De corona, De idolatria, Adversus Iudaeos, Ad Scapulam. Asumarea unor poziții intransigente față de anumite tematici doctrinare și etice creștine era o notă caracteristică a întregii Biserici primare. Nu erau atitudinile, prin natura lor, cele care au cauzat ruptura cu Biserica Romei. Montanismul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ilustrării aportului adus de creștini la bunăstarea statului roman. Episodul din Legio Fulminata Melitensis menționat în scrierile tertulia-neene, nu vizează valorificarea structurii militare cu atât mai mult cu cât Ad Scapulam (scrisă în anul 212), era apropiată cronologic de De corona, unde prestarea serviciului militar este condamnată în chip explicit de către Tertulian. Adresându-se autorității civile în Ad Scapulam, constatând și nu contrazicând, apologetul subliniază lealitatea creștinilor față de stat spre deosebire de cea din De corona unde, adresându-se creștinilor, precizează aspectele referitoare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
anul 212), era apropiată cronologic de De corona, unde prestarea serviciului militar este condamnată în chip explicit de către Tertulian. Adresându-se autorității civile în Ad Scapulam, constatând și nu contrazicând, apologetul subliniază lealitatea creștinilor față de stat spre deosebire de cea din De corona unde, adresându-se creștinilor, precizează aspectele referitoare la problemele etice sau doctrinare inerente Bisericii înseși. Evident că afirmația unora potrivit căreia inițial, pe când era încă legat de Biserica oficială, Tertulian ar fi aprobat serviciul militar, pentru a-l condamna după ce
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și de cel al Imperiului roman. Aceasta avea să atenueze în conștiința creștinilor impactul belicos devastator al lumii barbare de mai târziu, pregătind catehetic mentalitatea creștină să înfrunte prin rugăciune, cu răbdare și încredere în Dumnezeu, convertirea barbarilor. În De corona, a cărei dată de compoziție pe baza motivelor de critică internă este stabilită în general în jurul anului 211, luând ca pretext uzul idolatric de a-și încununa capul cu coroane de lauri, pe durata ceremoniilor, are posibilitatea de a trata
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
transparentă de a refuza să poarte pe cap cununa de lauri. Motivațiile contrare contestării purtării coroanei deși ne vorbesc despre refuzul idolatriei, nu constituie o exclusivitate a apologetului cartaginez, indicând opinia comună, desemnează în fapt patrimoniul întregii Biserici. Deși De corona ar prezenta aparent unele trăsături de tip montanist, în realitate asistăm la o luare de atitudine împotriva compromisului întreprins de unii soldați creștini față de cultul imperial prin acceptarea anumitor criterii ceremoniale de cult imperial sau mithraic prin purtarea cununii în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
este exclus ca înrolarea în structura militară a unui număr sporit de creștini, cu acest prilej să fi determinat și o anumită elasticitate din partea Bisericilor locale care, deși nu aprobau, tolerau această situație de facto. Slăvind comportamentul soldatului în De corona, 1, și utilizând limbajul militar metaforic, reia tema oștirii lui Dumnezeu ca un itinerar creștin ce exclude posibilitatea de a sluji la doi stăpâni. Dacă în mesajul evanghelic această concepție se referă la libertatea omului față de bogăția percepută ca autoafirmare
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
slujirile militare existente, creștinii le preferau pe acelea în care nu erau direct implicați în acțiuni belicoase și de violență. Polemistul african nu ezită să critice lâncezeala soldaților creștini (fratres commilitones), care considerau că atitudinea neobișnuită a soldatului din De corona o căutare deliberată a martiriului, faptă condamnată de Biserică și considerată expresia unei auto-glorificări fanatice, capabile să dea naștere la apariția altor situații de criză cu puterea civilă ce puteau fi evitate cu un minim de prudență. Ironia tăioasă a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
pentru Tertulian similitudinea dintre creștinism-mithraism era negativă. Apologetul considera această ultimă simbologie o imitare a religiei creștine, creată de diavol cu scopul de a ascunde adevărul pentru a spori confuzia între credincioșii creștini. După expunerea despre nelegitimitatea întrebuințării coroanei (De corona, 11), Tertulian condamnă pe față serviciul militar căruia îi era anexată uzanța încoronării. Pentru a exprima imposibilitatea unei apartenențe simultane lui Dumnezeu și împăratului, teologul cartaginez accentuează asupra termenului sacramentum, care în limbajul lumii latine îmbrăca un dublu semnificat: putea
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
păcii (cf. Lc 10, 6; cf. 1Cor 6, 7) în sens mistico-spiritual și social; folosirea armelor de către soldatul lui Cristos ar fi putut să contribuie la apariția sentimentelor păcătoase în sufletul său. Printr-o serie de paradigme, Tertulian, în De corona, 11, 3, ia în considerație obligațiile unui soldat aflate în contrapoziție cu cele ale creștinului practicant, prezentând incompatibilitatea acestora: a) statio militară, ca obligație de santinelă, era opusă celei creștine de synaxis inerentă postului; b) renunțarea la idolatrie, proclamată în
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
folosirea termenului «novissime», Tertulian nu pare să accentueze căutarea cu orice preț a martiriului, dimpotrivă, pare să-l citeze ca pe o ultimă posibilitate, pentru a evita serviciul militar. Această precizare elocventă ne determină să credem că soldatul din De corona, 1, dorind să-și afirme doar fidelitatea față de Cristos, nu căuta martiriul intenționat. Soldaților creștini care subestimau chestiunea etică în timpul serviciului militar disculpându-se că slujirea față de stat îi obliga să împlinească anumite fapte, Tertulian le atrăgea atenția asupra unicității
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]