385 matches
-
puteai să cumperi ceva mai de Doamne-ajută decât de la bișniță și de la bișnițari. O femeie striga chiar, arătându-i lumii cu ziarul tocmai cumpărat făcut sul: - Bișnițarilor! Țiganilor și bișnițarilor! Tot nu v-ați stârpit?! Era o femeie din popor corpolentă, Între două vârste, pe care stătea să crape pardesiul pepit, descusut la subțiori. Se vedea pe ea cât de copleșită și hârșită-i de nevoi și lipsuri de toată mâna, iar tot ce o stârnise fusese desigur leul În plus pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
s-a imprimat adânc în memoria sa. Era elev în clasa a II-a. Se afla în recreație, clopoțelul sună și, alergând spre clasă s-a izbit, după colțul culoarului, drept în pieptul directorului școlii Ă un bătrân greoi și corpolent. Acesta (scena avea loc la începutul secolului nostru) l-a înșfăcat de o ureche și l-a scuturat bine. Dar nu asta l-a impresionat pe copil, fiindcă maltratarea fizică era atunci un fapt obișnuit. Ceea ce l-a uimit a
[Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
și încep să-l „filez”, da, acesta-i verbul potrivit, „a fila”, pe brazilianul meu „charismatic”, i-am dat, ad-hoc, numele de cod Samba-Man. Samba-Man vânează din priviri omul potrivit pentru a fi abordat. Iată, apare prada, un individ trupeș, corpolent, descheiat la ultimii nasturi de la cămașa verde-prăzuliu, care-l încape cu greu, cu o servietă uzată, pe care se sprijină pliată neglijent vesta de la costum, genul ceafă-cu-cartofi prăjiți. Samba-Man intră imediat în vorbă cu el, îl întreabă cu ce probleme
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
lângă o colhoznică zdravănă, guralivă și care se freca tot timpul de banchetă cu scopul precis de a-și propti bucile cât mai eficient acolo. Și în momentul în care trenul a plecat, a luat-o din loc, femeia aia corpolentă și gălăgioasă a tăcut brusc, s-a închinat și-a zis doar atât: „Plecăm și noi, Doamne!“. O frază la care nu te așteptai, o frază superbă, mai ales pe tonul acela de scuză pe care o rostise ea. Ca și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pentru a fi patron de bar. Chiar așa este. Se numește domnul Antoine, este din Lion, dar s-a stabilit în țara noastră de mulți ani, s-a căsătorit cu o româncă, acum femeie vârstnică. Domnul Antoine este o persoană corpolentă, dar mai mult îndesat și voinic decât gras. Vorbește perfect românește, are o voce răgușită care i se potrivește ca și mustăcioara galică. Am continuat povestea. Stăpânul motocicletei nu-i un celibatar. Adică, este văduv, soția lui a murit de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
desfășurare. Bunica Eftalia Bunica Eftalia era Îngerul meu păzitor. Cum școala „Clemența“ era chiar vizavi de blocul nostru, ea ieșea pe balcon ori de câte ori suna clopoțelul, ca să mă urmărească „re-creându-mă“ și, În caz de „atac la persoană“ din partea altor băieți mai corpolenți (eu eram poreclit Macaroana, fiind lung, stângaci și slab ca un țâr), vigilenta bunică Își scotea papucul și, de la etajul șase, striga pe un ton demn de strămoașa ei Hecuba: „Lăsați copilu’, nu vă atingeți de el, că arunc cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ei acasă - era, într-adevăr, o casă a lor, clădire din care am fost alungați samavolnic mai târziu, prin 1974. Am fost primit într-un birou spațios și elegant, cu fotolii îmbrăcate în pluș roșu, de un bărbat tânăr, înalt, corpolent, cu fața luminoasă, neînchipuit de prietenos. Era Tiberiu Utan. M-a invitat să iau loc lângă el pe o canapea și a stat afabil, destins câteva minute de vorbă cu mine. Orice umbră de teamă mi s-a risipit. Spațiul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
întâile patru cărți ale prozatorului), care se plimba de-a lungul peronului așteptând trenul. Cititor pretimpuriu, băiețașul îi cunoștea deja scrierile și chiar chipul, din tipărituri, așa că nu este foarte de mirare că a alergat imediat să-l întâmpine. Bărbatul corpolent - altfel atât de tăcut - l-a primit cât se poate de prietenos (eu cred că autorul Ochiului de urs a privit totdeauna copiii ca pe puișorii de jivine), l-a luat de mână, continuându-și plimbarea și... discutând literatură. Această
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
grădinii (dormea în podul atelierului) și care trebăluia mai ales la strung. Vecinul dinspre curte, având casa la stradă - un cojocar ungur, Csordás, om tare de treabă, cu figura blajină și ștearsă, însurat cu o femeie voinică și frumoasă mai corpolentă decât el, amabilă cu noii ei vecini, dar nu fără instinctive rezerve „patriotice“ (cu tristețe oare și-a văzut mai târziu copiii implicați în căsătorii mixte?) -, poseda și dânsul o grădină la fel de lungă, dar mai lată, despărțită de a bunicilor
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
devenea, în 1944, titlu de volum memorialistic. File de jurnal (11august 2 septembrie 1906) rezumă experiența ofițerului de rezervă de la Fălticeni, în marș istovitor (prin Probota, Lespezi, Hârlău) spre tabăra de la Șipote, în nordul Moldovei. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Însă cum sunt de decenii de a-mi forma, În ochii altora, propria-mi imagine, printr-un reflex de care nu mă pot dezbăra, mă apuc să-mi distrug aceasta vizibilă și aparentă imagine, figură de om cu părul alb, corpolent și greori În mișcări. Cum?, foarte simplu: printr-un discurs alert, etalându-mi, poate uneori nu În situațiile cele mai potrivite, inteligența și mai ales capacitatea mea de a pătrunde sau de a lega firele unor probleme diferite, mai ales
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Dar opoziția internă n-a avut nici forța nici curajul pentru a profita de acest moment favorabil! Apropo de "opoziție", întâlnisem un simpatizant al lui Allende, membru al Partidului Socialist, om de afaceri. Era cam de 50 de ani, înalt, corpolent, cu fața măslinie și trăsături de metis, familist, un "companero" blajin și "om de bine", dar cu o ură nedisimulată față de Pinochet și ai săi. Aflasem din unele convorbiri că oamenii de afaceri din "opoziție", indiferent de partid, erau interesați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Costachi Criste și punândui Întrebarea dacă Îl recunoaște că este soțul ei, numita nea arătat că nul cunoașce deloc pe acest individu și că omul nu are nici o asemănare cu bărbatul ei fiind că bărbatul ei este de statură mai corpolentă și cu ochii negri iar acesta are ochii albaștri. Acest individu la declarațiunea de recunoaștere a fimeii sa adresat zicândui pe nume Nastasie și că eu suntu bărbatul tău”. Sigură pe ea, Nastasia Criste a susținut În continuare că nu
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tot sapă într-o latură iar câteva mașini cară pământul și piatra în altă parte, sub poala muntelui. Observ zidurile noi ce se ridică și rămân surprins cât de subțiri sunt. Mă întreb ce se întâmplă dacă o persoană mai corpolentă se sprijină de un astfel de zid: riscă să ajungă cu perete cu tot în camera vecină. Probabil este graba de a construi, de a-l da în folosință cât mai repede și de a câștiga bani. Este aceeași grabă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
asemeni excrescențelor cornoase, bătăturilor și verucilor de pe un trup care îmbătrânește. Dincoace de Cedron, în partea de jos a grădinii Măslinilor, "bazilica Agoniei, zisă a tuturor națiunilor" a fost construită pe domeniul de tristă amintire, Ghetsimani. Înăuntru patrulează un franciscan corpolent și suspicios, poate pentru a-și marca teritoriul. Din acest loc pleacă, în seara Joiei Mari, pelerinii în procesiune pentru a urca pe Via Dolorosa. Ultima ca dată, pentru că, de fapt, sunt două: cea adevărată (istoricește și cea mai plauzibilă
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și evita să-mi vorbească omenește!... tot de frică. La începutul lui iunie are loc în școală o ședință generală cu părinții. Lume peste lume, agitație deosebită și cu această ocazie un coleg îmi face cunoștință cu un tip înalt, corpolent, sigur pe el însuși, recomandându mă ca director al școlii. N-am reținut numele și nici rostul celui prezentat, dar îi spun cu lehamete: „Mai bine nu mai eram director!”... - Știm noi că aici colectivul școlii este scindat, a replicat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Și ce face ea ? Absolut nimic ! Sigur, familia îl sprijină, ca celulă de bază a societății, chiar dacă este o familie dezbinată, nereprezentativă ! Sigur, meșterul om cu părul alb, cum se cuvine îi ia apărarea. Sigur, maiorul de miliție poate prea corpolent pentru un om de acțiune, un om care are atâtea răspunderi ca apărător al ordinii ! îl simpatizează. Dar toate acestea n-au nici o valoare, pentru că sunt falșe, falșe, falșe ! Meșterul n-are ce să apere, maiorul n-are ce să
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Nu știu de ce, dar îi asemănam corpolența cu un strat gros de zăpadă... după ce ningea liniștit toată noaptea. Mă simt foarte confuz în preajma femeilor tinere și frumoase, dar grase. Poate pentru că mă preocupă regimul lor alimentar. Când văd o femeie corpolentă, automat mi-o imaginez cu nasul în farfurie, hăpăind tot și ștergând cu pâine și ultimul strop de unt, smântână sau sos. Nu pot să mi-o închipui altfel. Asemenea imagini acționează asupra creierului meu precum acidul care corodează metalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
amintit de mama Ileana și când eram la seminar și când eram la Facultate, după terminarea serviciului militar. Al doilea copil al mamei Ileana a fost Gheorghe, mai mic decât mine cu aproape doi ani. Era un copil frumos, mai corpolent, mai voinic decât mine. Pentru calitățile lui fizice, dar și pentru cele sufletești, pentru purtarea lui foarte frumoasă, era iubit de noi toți. Îi plăcea să meșteșugărească. În toamna în care eu am fost dus la seminar, mama Ileana a
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
i-a tăiat drumul o cucoană care purta un mantou ajustat pe șoldurile generoase și o vulpe în jurul gâtului. Capul triunghiular al animalului, cu ochi galbeni, de sticlă, era prins de coadă cu un lănțișor aurit. Plină de importanța ei corpolentă, cucoana mergea cu pas energic, pe care zăpada înghețată a potecii îl făcea să răsune foarte înalt. Îi răspunse la salut printr-o mișcare din cap demnă și rezervată, aruncându-i totodată o privire galbenă, asemănătoare cu a vulpii. În
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
îmbelșugată ce a urmat vizitării beciurilor este indecent să povestesc (aș face-o poate doar într-o proză, la persoana a III-a!). Rețin însă discuția pe care am avut-o pe durata prânzului cu scriitoarea Dubravka Ugrešic, o doamnă corpolentă, care ne-a ținut companie, grupului de români, pe tema situației minorităților etnice în diverse țări din Europa, despre prejudecăți „pozitive” și „negative” susținute pe seama lor. Dubravka, cred că am mai notat undeva, este de naționalitate croată, locuiește la Amsterdam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
franceză). Gane Îi scrie și el Mitei și În „Muzeul Flt.” or exista 2 còpii din 1904. Sunt acolo Încă? Maiorescu Îi scrie lui Gane la 22 sept. 1880 râzând de noua dragoste a lui Eminescu = d-na Poenaru-Lecca) „cam corpolentă”. Ce e din toate acestea la „Muzeul Flt.”? Sau distruse de război? Știu că Muzeul a fost evacuat. V.T. </citation> <citation author=”TEMPEANU Virgil” loc=”Bft.” data=”7 noiembrie 1971”> Iubite domnule Dimitriu, Mulțumesc călduros pentru toate informațiile trimise și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
O găsi acolo, la picioarele scărilor ce urcau din curte, cu brațele ținute la spate de doi dintre musafirii de la prânz ai lui Viscardi, dintre care unul, observă Brunetti, Încă avea șervetul Îndesat după gulerul cămășii. Erau amândoi bărbați foarte corpolenți, acești musafiri ai lui signor Viscardi, și i se păru lui Brunetti că nu era nevoie să țină În felul acela mâinile signorei Concetta, răsucite la spate. În primul rând, era prea târziu, iar În al doilea, femeia nu opunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Mi-am revenit destul de rapid și am luat-o la goană spre marginea mesei, aruncându-mă imediat pe podea și după aceea făcând o cursă nebună până sub frigider. În timpul ăsta, ce să vezi? Madam Cateluța intră cu un malac corpolent și brunet. Ce naiba căuta acum aici cu ăsta? Abia în secunda următoare m-am dumirit că nu era nicidecum duminică seara, ci luni dimineața. Până în clipa aceea avusesem alte preocupări, mai presante și nu stătusem deloc să observ asemenea lucruri
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rezerva lui, ba chiar că și după ce memoria i s-ar fi activat, lăcomia nu o să-l lase să facă o asemenea risipă. Pe la vreo șase și jumătate își făcu apariția cel de-al treilea portar. Anton era un bărbat corpolent, gușat, cu ochi exoftalmici și nemaipomenit de placid. Părea un pachiderm matusalemic și plin de înțelepciunea pe care vârsta ar trebui să o confere. Dar nu era vorba de înțelepciune, ci doar de o banală problemă glandulară. Una cu care
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]