714 matches
-
permit persoanei să‑și simtă propriul corp și capacitățile acestuia prin exerciții motrice; acțiunile sunt direcționate către educarea echilibrului general, coordonarea dinamică generală și coordonarea ocul‑manuală; b) schema corporală și lateralitatea - acțiunile sunt direcționate către trăirea, perceperea și reprezentarea corporalității și a lateralității; c) organizarea spațio‑temporală - concentrare și memorie vizuală, noțiuni spațiale, orientare și structurare spațială, structurare temporală, noțiuni motrico‑ritmice; d) educația prin mișcare - contact, schimb, adaptare, cooperare, mobilizarea efortului; acest capitol pune în evidență rolul terapiei psihomotricității
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
cel al nedisocierii sunt insesizabile, cum să mai gândești și să acționezi dacă într-un plan dincolo de bine și de rău? înainte de cădere, lumea cunoștea fericirea, asociată mereu îPlaton nu e departe...) cu eternitatea, imaterialitatea și nemurirea - cu lipsa de corporalitate. După această cădere vertiginoasă, noi trăim exact inversul acestora: timpul, materia și moartea - trăim adică în trup. Nu ne rămâne decât să ne acomodăm cu aceste date imposibil de contestat - proiectul gnostic, proiecția lui terestră. Tot într-o perspectivă platoniciană
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rezultatele lecțiilor de fizică date de Epicur în scrisorile către Pythocles asupra naturii și către Herodot asupra fenomenelor cerești: infinitatea întregului; așadar, infinitatea celor compuse, precum și aceea a lumilor; eternitatea mișcării; inexistența începuturilor; adevărul simulacrelor; invizibilitatea acestora în raport cu viteza lor; corporalitatea sufletului, așadar materialitatea sa; diseminarea particulelor fine ale sufletului în agregatul trupului, asemeni unui suflu; sufletul ca sediu al sensibilității; legătura intimă dintre suflet și trup, de fapt, continuumul material în discontinuitatea structurilor atomice; despărțirea sufletului material de trupul material
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu migală artizanală. Poemele, purtând conotații ludice, ironice, livrești, „reprezintă aluzii la o inhibiție a ființei” (Gheorghe Grigurcu), disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul poeziei și al cuvântului, poetul imaginează o lume în care acesta dobândește corporalitate: „trup alb de cuvinte ne ducem / pe-o rână când ne întoarcem plângând pe canale / între versuri sclipesc cranii dacă-i lumină” (Cimitir de cuvinte). Există în lirica lui o fascinație a literei, a cuvântului, un întreg ciclu din primul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
cel mai lung și mai reușit din punct de vedere stilistic, dând impresia unei vitalități extraordinare și a veridicității. Se pune un accent deosebit pe detaliile vestimentare, pentru a se păstra într-un con de umbră, misterios, aluziile directe la corporalitatea femeii.908 Personajul feminin are o inteligență nativă, un spirit practic și un simț al umorului care o fac mai mult decât simpatică: acceptă, după o scurtă ezitare inițială, avansurile și atențiile lui Neculai, un chiriaș al soțului, învățăcel priceput
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o deposedare, decât ca o ponegrire a trupului femeii, o ofensă, dar nu adusă sexului slab, ci tot unui bărbat, deoarece femeia intra în proprietatea cuiva, de obicei tatăl sau soțul. În cazul unei fecioare, violul îi denatura nu ființa, corporalitatea, „ci valoarea în sine ca proprietate pe piața căsniciei”, și de cele mai multe ori aceste prejudicii se remediau prin bunuri 929 Ibidem, vol. I, p. 147. 930 Geoffrey Chaucer, Povestirile din Canterbury, p. 125. 931 Pamela E. Barnett, art. cit., p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
corect al lumii lanțul tuturor umbrelor de pe pământ, ciudata și fantastica lume cenușie ce doarme la picioarele vieții"240. Lectura coerentă pe care naratorul-personaj o dă lumii cuprinde și imaginea omului blecherian, eliberat de contingent, acel om negru, lipsit de corporalitate, a cărui imagine apare obsedant în proza lui Blecher. Această reprezentare a umanității lui Blecher este oarecum similară cu cea a lui Samuel Beckett, surprinsă în imaginea cuplului de bătrâni fără picioare din Sfârșit de partidă. Personajele lui Beckett, Hamm
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de a-și schimba identitatea. Joos (Josse) de Momper, Iarna 338 Joos (Josse) de Momper, Vara339 Joos (Josse) de Momper, Primăvara 340 Joos (Josse) de Momper, Toamna 341 Lumea, în totalitate ei, este alcătuită din umbre, obiectele și-au pierdut corporalitatea: Umbrele vapoarelor alunecând pe mare, umbre instabile și acvatice ca niște tristeți ce vin și trec, lunecând peste spume. Umbrele păsărilor care zboară, ca niște păsări negre venite din fundul țărânii, dintr-un sumbru aquarium. Și umbra solitară, pierdută undeva
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să se și asigure că nu va fi accidentat. Este poate forma cea mai simplă de raportare exclusivă la normativitatea juridică. Dacă cineva din jur m-ar admonesta pentru asta aș fi foarte mirat, pentru că ar fi o voce fără corporalitate și l-aș ignora sau chiar mai rău. Miopia mea socială nu îmi permite să îi disting pe cei care ar putea încerca să mă aducă în fața altor norme decât cele scrise. Funcționarea deficitară a justiției este notorie, iar nemulțumirea
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
simpatizant, apoi cel mai Înverșunat prigonitor al origeniștilor din deșertul Egiptului, oferă cîteva informații de detaliu asupra trupurilor Învierii și completează lista erorilor origeniste cu Încă două puncte. Trupurile Învierii nu sînt incoruptibile, ele rămîn „corporale”; abia după secole de corporalitate subtilă ființa cunoaște o „a doua moarte”, care desăvîrșește distrugerea substanței corporale 36. Cele două noi capete de acuzare Împotriva origeniștilor se referă la sfîrșitul domniei lui Cristos și la a doua sa răstignire: „Cristos va fi crucificat Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
eliberare și de mîntuire, voit prin Înclinarea providențială și binevoitoare a lui Dumnezeu 45. Crearea trupurilor a fost precedată de o „judecată dintîi”, care va fi urmată de multe altele 46. Judecata de pe urmă va marca și dispariția definitivă a corporalității 47; cînd totul i se va supune lui Cristos, domnia lui Cristos va lua sfîrșit 48. Dar cum stau lucrurile cu acel origenism anatemizat În secolul al VI-lea, În 543 și 553, la al cincilea Conciliu ecumenic de la Constantinopol
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pe care Îl puteau prelua cu siguranță și din alte surse, precum și Întemnițarea sufletului angelic Într-un trup de țărînă. Dimpotrivă, bogomilismul este traducianist, concepe lumea ca bipartită după creația lui Dumnezeu (platonism popular sau aristolelism), ignoră problema capitală a corporalității Îngerilor, nu Înmulțește numărul judecăților și nu neagă omnipotența lui Dumnezeu. Putem trage concluzia că Între origenism și bogomilismul bizantin nu există raport direct, ele neîmpărtășind altceva decît doctrina trupului-mormînt - și interpretarea dată „Îmbrăcăminții de piele” din Cartea Genezei 3
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiția platoniciană. În Italia Însă, catharismul monarhian oscilează Între traducianismul bogomil și preexistenta sufletului (idee Împrumutată de la catharii radicali), interpretată popular drept reîncarnare. Alt mit monarhian ce Își poate găsi o explicație În ideea origenistă că toate astrele au o corporalitate de foc, decurgînd dintr-un păcat, este mitul Împreunării Soarelui cu Luna. Ideea că cele două astre au raporturi sexuale aparține unui folclor larg răspîndit, Însă ideea că ar fi demoni pare a fi o interpretare negativă a origenismului, susceptibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
extrem de sofisticate, reinterpretată astfel Încît să poată fi larg acceptată și combinată cu un element maniheist (antagonismul celor două Principii), tot de origine livrescă Însă ceva mai superficial. Au fost revitalizate În catharismul radical următoarele trăsături ale orgenismului: preexistența sufletelor; corporalitatea Îngerilor; dubla creație și lumile paralele; judecățile multiple; trupul Învierii; negarea atotputerniciei și a liberului arbitru ale lui Dumnezeu. Numai subordinaționismul și căderea sufletelor În trupuri sînt idei comune origeniștilor, catharilor monarhieni (bogomili, reformați sau nu) și catharilor radicali. 5
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
textele care alcătuiesc campania anticlericală au un pronunțat caracter satiric. Dar violența argheziană se materializează adesea și prin ficțiune iconică (aici ipotipoza e procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem să le observăm ca ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
aspirația spre edenul florilor și al luminii. Starea poetică este aproape echivalentă cu o baie de imagini campestre și celeste, debordând de încântare vizuală și auditivă, e o comuniune cu natura. Beatitudinea trăirilor senzoriale face ca lucrurile să își piardă corporalitatea și să fie percepute ca niște emanații de energie care se pot contopi cu lumina divinității. Totul devine plutire, zbor, cântec, armonie, visare, sufletul e beat de soare și flori ca un fluture, eul contemplând transfigurat crinul, ciocârlia, privighetoarea, „nunta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287977_a_289306]
-
cauzalități și febre, de revelații și mirări: "unii se înghit unul pe altul"; rămân în urmă însemne halucinante, "păduri de piatră"; neadormit, "demonul timpului" incită la "rătăcire pe drumul drept". Într-o peisagistică seacă, oarecum philippidiană, ideile dobândesc o subțire corporalitate; la modernul Liviu Ioan Stoiciu, cel din Glasuri în labirint, sentimentul tragic al vieții devine temă de partitură panoramică între repere antice și prezent: douăsprezece scenarii în totul, fiecare subliniind câte o altă dimensiune a fluxului ființial. Retrospecția, aliaj de
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
adevăr, sau nu există decât în intelect"87. Se încearcă identificare statutului ontologic al universaliilor: Se va pune pur și simplu întrebarea: "genurile și speciile există sau nu?""88. Cea de-a două problemă se referă la existențiale, dacă au corporalitate sau nu: "aceste realități subzistente sunt corporale sau incorporale, cu alte cuvinte, dacă se admite că genurile și speciile semnifică într-adevăr realități subzistente sunt aceste realități corporale sau incorporale?"89 Prin corporalitate nu se înțelege în acest caz doar
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
problemă se referă la existențiale, dacă au corporalitate sau nu: "aceste realități subzistente sunt corporale sau incorporale, cu alte cuvinte, dacă se admite că genurile și speciile semnifică într-adevăr realități subzistente sunt aceste realități corporale sau incorporale?"89 Prin corporalitate nu se înțelege în acest caz doar ceea ce este substanță, ci și totalitatea proprietăților (predicațiile) adiacente ce pot fi subiectivate (li se atribuie un subiect - de exemplu "albeața"). Dar în acest caz, unei generalizări, pentru că albeața este o generalizare, ea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
substanță, ci și totalitatea proprietăților (predicațiile) adiacente ce pot fi subiectivate (li se atribuie un subiect - de exemplu "albeața"). Dar în acest caz, unei generalizări, pentru că albeața este o generalizare, ea neavând în sine existență substanțială, i se atribuie deja corporalitate. Noțiunile abstracte sunt considerate de factură non-corporală. De aceea cea de-a doua distincție ce ar trebui să identifice ceea ce este corporal nu se suprapune primei. Datorită acestei viziuni prin corporal se înțelege realitate separată de un obiect exterior. Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
realități separate sau non-separate?"90 De data acesta răspunsul la întrebare nu mai poate fi dat ca urmare a observației directe, ci este necesar să se realizeze o identificare a separabilității. Și în acest caz, universalele aparțin și nu aparțin corporalității, de aceea Abelard ajunge la următorul răspuns: "Astfel, termenii universali sunt numiți corporali în ceea ce privește natura lucrurilor și incorporali în ceea ce privește modul de semnificare, căci deși realitățile pe care le denumesc sunt cu totul separate, ei nu le denumesc deloc într-un
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
de Hipocrate și ulterior de Galenus: "Corp este ceea ce are trei dimensiuni, adică lungime, lățime, înălțime sau grosime. Orice corp constă din patru elemente; iar corpurile viețuitoarelor din cele patru humori"116. Sunt considerate a fi două caracteristici fundamentale ale corporalității: în primul rând dimensiunile spațiale care sunt în număr de patru, trei sunt cele obișnuite lungime, lățime și înălțime, iar cea de-a treia componentă este grosimea care vine ca un adaos cu scopul de a păstra numărul patru. Aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
dintre om și cosmos, descrisă anterior, cu toate componentele sale. Astfel, Ioan Damaschinul preciza că: "omul comunică cu existențele neînsuflețite, participă la viața celor neraționale și se împărtășește cu spiritualitatea celor spirituale"120. În acest context fiecare element ce compune corporalitatea și psihicul uman participă la totul existenței. De asemenea, se consideră că fiecare dintre caracteristicile existenței ca ansamblu participă la alcătuirea omului: "Comunică cu existențele neînsuflețite prin corpul și prin amestecul celor patru elemente; cu plantele și prin acestea, dar
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a crea ideile ce aparțin sensibilului. 3.6.6. Meditația a șasea și redescoperirea omului Meditația a șasea trebuie să completeze noua lume creată. Trebuie identificate toate elementele ce pot întregi această lume. Trebuia introdusă existența lucrurilor materiale și a corporalității în lumea cogitatelor. Dacă existența acestora este demonstrată putem să considera că noua lume este completă. Meditația a șasea mai încercă să rezolve și problema raporturilor dintre lumea cogitatelor și cea a lucrurilor sensibile. Dacă lumea cogito-ului nu este unitară
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ai științei. Una dintre cele mai celebre teorii din acest domeniu este cea a lui Popper (1960, 1997Ă distinge trei lumi interconectate: 1. Lumea corpurilor fizice. Cu aceasta omul vine mereu în contact. Ea e proprie și omului individual prin corporalitatea sa fizico-biologică și, indirect, prin uneltele pe care le produce și le utilizează. 2. Lumea stărilor și proceselor mintale ale indivizilor, a trăirilor subiective care sunt mai mult sau mai puțin exteriorizate. 3. Lumea produselor minții omenești, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]