192 matches
-
arătat și cu altă ocazie (2007, 5), "dreapta moderată și cea extremistă s-au întâlnit în următoarele coordonate ideologice: anticapitalism, tradiționalism, centralism, naționalism și etnicism (în diferite nuanțe). Le-au despărțit: democratismul, gradualismul și individualismul celei dintâi și totalitarismul, radicalismul, corporatismul, trăirismul, xenofobia, fundamentalismul ortodox, mesianismul și elitismul celei de-a doua. Toate aceste coordonate au gravitat în jurul unei teme fundamentale: instituirea și apărarea identității naționale...". După căderea regimului comunist, cele două direcții, protocronismul și modernismul, au fost asimilate ca stânga
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
ales multiplele dezacorduri pe care le poate reprezenta "noua epocă a interdependențelor". Cei mai mulți dintre analiști sunt de părere că avem de-a face cu o schimbare inedită, fundamentală și ireversibilă la nivel global ca o consecință a intensificării tendințelor inerente corporatismului capitalist, dar există și un grup semnificativ de specialiști care continuă să fie sceptici față de realitatea globalizării considerând-o un construct discursiv menit să legitimeze noile politici neoliberale. Paul Hirst și Graham Thompson susțin că globalizarea nu și-a făcut
Școala, între comunitatea locală și provocările globalizării by Ţăranu Adela-Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/1050_a_2558]
-
de alianțe triunghiulare între FEP cu ocazia CIG463. A folosit cadrul analitic al lui F.-U. Pappi pentru alianțele proprii sistemului german de partide. A dedus de aici că FEP sînt aliniate în jurul a trei probleme politice: democrația și cetățenia, corporatismul și piața. A ajuns la concluzia eficacității coalițiilor între FEP la CIG din 1990-1992, în tratate regăsindu-se o secțiune intervenționistă pentru politica industrială, criterii de convergență bazate doar pe obiective economice, dreptul de vot în PE și la alegerile
Natura și politica partidelor europene - Social democrația și criza șomajului by Erol Kulahci () [Corola-publishinghouse/Science/1019_a_2527]
-
lui ca prim-ministru (29 octombrie 1922): Parlamentul i-a acordat lui Mussolini puteri depline (noiembrie 1922); Camera Deputaților, devenită majoritar fascistă, în urma alegerilor, i-a asigurat lui Mussolini toată puterea (6 aprilie 1924); Mussolini a organizat statul după principiile corporatismului: a redus la tăcere sindicatele; a suprimat libertatea presei; a interzis activitatea partidelor politice; a organizat milițiile fasciste -“Ovra”; a înființat Tribunalul ce urma să-i judece pe adversarii regimului (1925). -Mussolini și-a luat titlul de Il Duce (Conducător
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
de alianțe triunghiulare între FEP cu ocazia CIG463. A folosit cadrul analitic al lui F.-U. Pappi pentru alianțele proprii sistemului german de partide. A dedus de aici că FEP sînt aliniate în jurul a trei probleme politice: democrația și cetățenia, corporatismul și piața. A ajuns la concluzia eficacității coalițiilor între FEP la CIG din 1990-1992, în tratate regăsindu-se o secțiune intervenționistă pentru politica industrială, criterii de convergență bazate doar pe obiective economice, dreptul de vot în PE și la alegerile
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
1, 5-22. Scheuch, Erwin K., 1966. "Cross-National Comparisons Using Aggregate Data: Some Substantive and Methodological Problems". In Richard L. Merritt and Stein Rokkan, eds., Comparing Nations. New Haven: Yale University Press, 131-68. Schmitter, Philippe C., 1974. "Still the Century of Corporatism?", Review of Politics, 36, 1, 85-131. Schmitter, Philippe C., 1994. "Dangers and Dilemmas of Democracy", Journal of Democracy, 5, 2, 57-74. Schmitter, P. C., and Karl, Terry Lynn, 1991. "What Democracy Is... and Is Not", Journal of Democracy, 2, 2
Democraţia şi alternativele ei by Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer () [Corola-publishinghouse/Science/1395_a_2637]
-
stato e le vie della società civile, Bologna, Il Mulino, 1992. Cap. VIII Aberbach, J. D., Putnam, R. D. și Rockman, B. A., Bureaucrats and Politicians in Western Democracies, Cambridge, Mas.-London, Harvard University Press, 1981. Almond, G. A., Pluralism, Corporatism, and Professional Memory, în G. A. Almond, A Discipline Divided. Schools and Sects in Political Science, Newbury Park-London, Sage, 1990, pp. 173-188. Anderson, J. E., Public Policy-making, Boston, Houghton-Mifflin, 1990. Bentley, A., The Governmental Process, Chicago, University of Chicago Press
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Institute, 1978, pp. 87-124. Hibbs, D. A., Jr., The Political Economy of Industrial Democracies, Cambridge, Mass.-London, Harvard University Press, 1987. Jones, C. O., An Introduction to the Study of Public Policy, Belmont, Duxbury Press, 1970. Jordan, A. G., Iron triangles, woolly corporatism, or elastic nets: images of the policy process, în Journal of Public Policy, febbraio 1981, pp. 95-123. Lasswell, H. D., Il processo decisionale: sette categorie di analisi funzionale, în H. D. Laswell, Potere, politica e personalità (ed. M. Stoppino), Torino
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
comportamento amministrativo, Bologna, Il Mulino, 1979. Sola, G., Le politiche pubbliche, în Storia della scienza politica, Roma, La Nuova Italia Scientifica, 1996, pp. 463-555. Vassallo, S., Il governo di partito in Italia (1943-1993), Bologna, Il Mulino, 1994. Williamson, P. J., Corporatism in Perspective. An Introductory Guide to Corporatist Theory, London, Sage, 1989. Cap. IX Arendt, H., The Origins of Totalitarianism, New York, Harcourt, Brace & World, 1951, trad. it. Le origini del totalitarismo, Milano, Comunità, 1967. Bullock, A., Hitler and Stalin. Parallel Lives
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Reading, Mass., Addison-Wesley, 1975, vol. 3, pp. 175-411. Linz, J. J. și Stepan, A., Problems of Democratic Transition and Consolidation. Southern Europe, South America, and Post-Communist Europe, Baltimore-London, The Johns Hopkins University Press, 1996. Malloy, J. M. (ed.), Authoritarianism and Corporatism in Latin America, Pittsburgh, University of Pittsburgh Press, 1977. Martinelli, A., Salvati, M. și Veca, S., Progetto 89. Tre saggi su libertà, eguaglianza e fraternità, Milano, Il Saggiatore, 1989. Moore, B., The Social Origins of Dictatorship and Democracy. Lord and
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
deținea încă puterea, din decembrie 1927 pînă în noiembrie 1928, prim-ministru a fost Vintilă Brătianu. În vara lui 1927, Mihai Manoilescu, un economist renumit, care și-a început cariera politică ca democrat sub îndrumarea lui Maniu, devenind ulterior ideologul corporatismului și al fascismului în România, a conferențiat la școala de Vară a lui Iorga despre "falsa legalitate" care predomina în România 207. Manoilescu l-a vizitat pe Carol în exil și a adus scrisori de la acesta pentru diverși șefi de
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
avea un caracter enigmatic și versatil, colaborînd cu Carol, cu Garda de Fier și în cele din urmă și cu comuniștii, deși a murit în groaznica închisoare comunistă de la Sighet. Prima lui acțiune a fost o mișcare de apropiere de Corporatism și de fascism. Liberalii trăseseră unele concluzii din eșecul lor de la sfîrșitul anilor '20 și din experiențele trăite în timpul Depresiunii. Noua politică liberală urma să fie foarte neliberală. Ea a însemnat industrializarea forțată (cu accent pe industria grea și pe
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
distincțiunile constituționale cuprinse dela art. 4-9 pe de o parte și dela art. 10 înainte pe de altă parte; în aceste limite ele pot fi înfăptuite prin legi ordinare. Reprezentarea intereselor profesionale în limitele constituționale poate duce pînă la un corporatism totalitar. În acest caz, corporația sau asociația profesională pe baza principiului autonomiei și a dreptului de putere discreționara, va hotărî, fără control, cine trebuie să facă parte, din gruparea progesionala. În acest mod legea constituțională aplică naționalismul organic: adică promovarea
DECRET-LEGE nr. 2.651 din 8 august 1940 pentru oprirea căsătoriilor între români de sânge şi evrei. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/143624_a_144953]
-
unitatea Germaniei, Institutul European, Iași, 1999. KROCKOW, Christian conte von, Germanii în secolul lor (1890-1990), All, București, 1999. LACHE, Șt., ȚUȚUI, Gh., România și Conferința de pace de la Paris din 1946, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1978. LAGARDE, G. de, Individualisme et corporatisme au Moyen Âge, "Etudes" II, Universit( de Louvain. Recueil de Travaux publi(s par les Membres des Conf(rences d'Histoire et de Philologie, 2e s(rie, 44e fasc. Louvain, 1937, pp.1-60. LANGGUTH, Gerd, Angela Merkel, Ed. RAO, București
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
pp. 126-127. R. Manolescu, op. cit., pp. 134-135. 81 Gh. Bichicean, Monarhia, pp. 10, 44. Mary Fulbrook, op. cit., p. 43. 82 O. Brunner, Per una nuova storia costituzionale e sociale, Milano, 1970, pp. 42-43, 109, 201-204. G. de Lagarde, Individualisme et corporatisme au Moyen Âge, "Etudes" II, 2e s(rie, 44e fasc. Louvain, 1937, p. 33. 83 Asupra evoluției acestor ordine, în special cel al cavalerilor, a se vedea Jacques Le Goff (coord.), Omul medieval, Polirom, Iași, 1999, pp. 98-100. 84 În
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
orice participare la guvernare din cauza neîntreruptei sale asocieri cu nazismul (primii doi președinți erau foști naziști). În plus, povestea de succes a economiei Austriei și cultura sa politică consociațională, manifestată prin "mari coaliții" între ÖVP și SPÖ (până la 1966) și corporatism (așa-numitul parteneriat social), au împiedicat FPÖ să joace un rol important. Până ]n 1983 nu a obținut mai mult de 7,7% din voturi (1959) în alegerile generale. Până în anii 1980, istoria partidului a fost caracterizată de lupte permanente
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și ideologic. El se configurează pe cel puțin două dimensiuni. În primul rând, se suprapune pe disensiunile dintre adepții democrației directe (cu formele sale actualizate, precum democrația participativă) și cei ai democrației reprezentative (susținători ai parlamentarismului, ai diverselor forme de corporatism etc.). Din motive evidente, primii înclină să susțină teza necesității "redemocratizării" sistemelor de guvernare actuale, fiind mai dispuși să privească cu deschidere și uneori chiar și cu simpatie platformele populiste ce revedincă "depiramidalizarea" politicii și "întoarcerea către cetățeni". Ceilalți continuă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
capaciatea lor de a sfida autoritatea, pe măsură ce Uniunea devine sursa lor de legitimitate sau de finanțare. Un alt risc este ca asigurarea inițială de reprezentare a diverselor grupuri să devină învechită față de schimbările din societate. Poate că din aceste motive corporatismul, care i-a captivat odată pe fasciștii și socialiștii utopici, este demodat. Astfel, Comitetul Economic și Social este astăzi o instituție marginală în cadrul Uniunii, necunoscută de către cetățeni, prea puțin democratică și puțin eficientă. Prin urmare, majoritatea grupurilor de interes optează
Guvernarea Uniunii Europene by Diego Varela [Corola-publishinghouse/Science/952_a_2460]
-
de o participare controlată și de o mobilizare a comunității politice prin intermediul structurilor "organice". La nivel ideologic, acesta refuză concepția liberală a competiției politice, dar și pe cea marxistă a conflictului de clasă, pentru a adera la o selecție corporativă. Corporatismul este, așadar, "un sistem de reprezentare a intereselor ale căror elemente constitutive, organizate într-un număr limitat de categorii individuale, obligatorii, necompetitive, ierarhic ordonate și diferențiate funcțional, sunt admise (în cazul în care nu au fost chiar create) de către stat
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
și a sprijinului" [Schmitter, 1974: 93-94]. Nu avem aici cadrul pentru a ilustra doctrina corporativă fondată pe ideea reprezentării pe baza profilului economic și/sau social de apartenență; nu vorbim aici nici de iluziile de democratizare ale unor susținători ai corporatismului. Merită numai a sublinia că motivele creației structurilor caracteristice "democrației organice" sunt descoperite, mai ales, în proiectul liderilor autoritari care țintesc să-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
-și legitimeze puterea (servindu-se de doctrină) și să controleze participarea unor sectoare ale comunității politice. Afară de aceasta, în acest tip de regim se găsesc partide unice, organizate, uneori extrem de importante în mecanica regimului. În sfârșit, trebuie amintită diferența dintre corporatismul "inclus" și cel "exclus" [cf. Stepan, 1978]. În primul caz, obiectivul guvernanților este cel de a menține un echilibru stat-societate (garantat de politici directe care să includă actori importanți în noua ordine politico-economică). În schimb, în al doilea caz, obiectivul
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
organizatorică semnificativă și o unitate ideologică a actorilor - autori ai instaurării; b) dezvoltarea scăzută a structurilor de partid și a grupurilor de interese din perioada precedentă; c) stare de mobilizare și polarizare politică care se accentuează, având rezultate negative atunci când corporatismul este inclusiv și rezultate pozitive atunci când acesta este exclusiv; d) dezvoltarea slabă a legislației anterioare cu privire la bunăstarea socială, sau, în plan general, absența sau cvasi-absența reformelor sociale anterioare (aceasta variabilă nu este întotdeauna relevantă); e) o implicare a regimului în
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
va fi unul de neutralitate sau chiar de acces direct. În mod contrar, dacă societatea civilă este slab organizată și nu dispune de resurse independente, atunci cel mai probabil scenariu este cel de dominio. Organizația de partid, clientelismul, formele de corporatism și gatekeeping-ul de partid, sub diferite forme, sunt așadar "ancore" principale care se pot suprapune, amplificând procesul de consolidare. Legitimitatea "exclusivă" și "inclusivă" sunt cele două rezultate principale ale procesului de legitimare, cu adaosul aspectelor consensuale. Ipoteza de bază, derivată
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
prin comprimarea a trei aspecte într-unul singur, reprezentat de relația continuum-dominio-neutralitate. Astfel, la o extremă există un dominio (de o intensitate mai mare sau mai mică) asupra societății, exercitat prin organizațiile de partid, gatekeeping, clientelism și diferite acțiuni ale corporatismului; la cealaltă extremă a aceluiași continuum avem o societate civilă mai activă, autonomă, cu o articulare scăzută a organizațiilor de partid, cu o prezență limitată sau chiar cu absența altor "ancore" (prin urmare, cu o autonomie largă față de instituțiile de
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
în țări precum Norvegia, Suedia și Danemarca există social-democrație, marcată de sindicate bine organizate, de puternice partide social-democrate, de alianțe sociale între proprietari mici și mijlocii și lumea agricolă, politicile economice rezultând din negocierile dintre părți (o versiune democrată a corporatismului, care, în aceeași ani, se impune cu autoritate în alte țări, cum ar fi Italia sau Portugalia). Deși din această analiză pot fi obținute anumite concluzii relevante care să justifice instaurarea și consolidarea democrației în general, caracteristecile fenomenului (cu diferințe
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]