2,406 matches
-
ajunge șí la efecte maligne, ale unei "dependențe" de C). III. În sfârșit, o a treia categorie de intervenție a procesului de comunicare prin C, mai puțin remarcată ca atare, este cea a alcătuirii de corpus-uri de date, de corpus-uri de limbă, dicționare, elaborări de terminologii speciale, tezaure, gramatici, traducere automată, activități ludice ("jocuri"), câștigare și comunicare de cunoștințe ca informații (prin Internet etc.), în genere procesare de cunoștințe menite, în ultimă instanță - se uită aceasta, adesea - să fie
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
om, voi reveni mai departe. Dar este necesar, în primul rând, să se înțeleagă că activitatea cu (pe) C constituie o activitate de comunicare, fie în stare incipientă sau implicită, ca punct inițial (cu această finalitate) sau final (beneficiarii "tezaurelor", corpus-urilor etc. - vezi categoria III), fie pe deplin realizată (ori realizabilă) sau explicită (vezi categoriile I și II). Discuția referitoare la comunicarea interumană prin C este de dată mai recentă, dacă ne referim la aspectele inginerești. Mai ales în ultima
Compiuterul și omul by Tatiana Slama-Cazacu () [Corola-journal/Journalistic/16357_a_17682]
-
de vîrstă, profesie, intimitate) dintre corespondenți - e mai interesantă și este desigur indispensabilă utilizărilor practice ale materialului. Prefer însă, în acest spațiu limitat, o abordare mai puțin riguroasă, ba chiar supusă judecății subiective: în încercarea de a decide, dintr-un corpus de formule de acum aproximativ 100 de ani, care sînt complet ieșite din uz și care au supraviețuit, cu grade diferite de acceptabilitate. Unele cazuri mi se par foarte limpezi; nu mai pot apărea altfel decît în citate sau în
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
Iorga, 1914) "Cu toată prietenia" (Iorga, f.d.), "Să auzim de bine" (Ispirescu, 1881, Jarník, 1883), "Cu deosebită stimă" (Lacea, 1913) etc. Pentru situația actuală, putem judeca după propria experiență și corespondență, dar putem să ne și verificăm intuițiile cu ajutorul unor corpusuri epistolare publice: listele de discuții și "Cărțile de oaspeți" din Internet. Formulele de azi cuprind în genere salutări, gînduri sau un nedefinit toate; adjectivele preferate sînt bun sau mult, ceea ce nu permite foarte multe variații. S-a extins uzul formulei
Stilul epistolar by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16510_a_17835]
-
său estetic trihotomic, ediția lui Dragomirescu e bizară și inconcludentă, stîrnind puternice - îndreptățite - obiecțiuni în epocă, fiind și plină de greșeli de tipar. N-a făcut furori nici ediția Călinescu din 1938, deși marele critic examinase atent și migălos întreg corpusul de manuscrise eminesciene. Nici n-a voit să-și definească ediția drept critică, ci numai "ediție întocmită și comentată". Reține, ca fiind menționabile ca documente de epocă, edițiile Maiorescu, Ibrăileanu și Botez și consideră că ideea că s-ar putea
Cum a fost editat Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16487_a_17812]
-
a unui al patrulea gen (numit "didactic" la Sengle, "artistic" la Wolfgang Ruttkowski, și "eseistic" la John A. McCarthy) ș.a.m.d. în fața unor încadrări și delimitări atît de diverse, Alina Pamfil caută plusurile și minusurile fiecărei abordări, stabilind un corpus de trăsături privilegiate ale eseului, cărora le urmărește metamorfoza în fiecare studiu analizat: dimensiunea prioritar sintagmatică ("demersul eseistic este în primul rînd desfășurare a unei căutări, parcurgere a unui proces"), dar și prezența dimensiunii paradigmatice ("eseul ridică și el serii
Neliniștea din jurul eseului by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16554_a_17879]
-
a folosi - fie și în scop științific - scrisorile altora. Condiții asemănătoare au determinat de altfel și apariția unei foarte interesante cărți a celebrului Leo Spitzer: ale prizonierilor de război italieni 1915-1918 (1921); ar merita încercată o comparație între cele două corpusuri (deși, în cazul lui Spitzer, esențial e comentariul, analiza tematică și stilistică a textelor). în scrisorile în cauză, întîlnim desigur comentariile metadiscursive despre începerea scrierii "Foaie verde de homei, / Am pus mîna pe condei, / Și condeiul pe hîrtie / Și-am
Scrisori by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16595_a_17920]
-
Matthew preia în acolada sa fragmente consistente din jurnale mai vechi, cu o perspectivă, evident, datată, depășită, corectată prin evoluția bolii și a dramei. Nu este vorba aici de trucurile compoziționale prin care jurnalul (și jurnalul în jurnal) intră în corpusul unei ficțiuni literare pentru a-i sublinia gradul de artificialitate, convenția. Caietul cu coperte îndoliate, 1985-86 și Diary M, 1993-98 sunt scoase la lumină și transcrise masiv dintr-o dorință imperioasă, o necesitate aproape organică a tatălui de a merge
La școala Harmony by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11838_a_13163]
-
largă răspîndire în literatura noastră (nu numai a noastră!) populară. Și, în sfîrșit, despre alte nenorociri ce se abat asupra oamenilor (Ceasul cel rău, știma apei, sorbul, balaurii, ciuma, holera, moartea, cățelul pămîntului etc. etc.). Următoarele două cărți ale acestui corpus integrator sînt consacrate comorilor și pămîntului după credințele poporului român. Trilogia lui Tudor Pamfile a fost reeditată, într-o ediție științific alcătuită, de dl Iordan Datcu, priceput folclorist și etnograf, autor al unui excelent Dicționar al folcloriștilor, 1979, reeditat relativ
Despre mitologie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16051_a_17376]
-
orchestra catedralei sub bagheta capelmaistrului prof. univ. Walter Kindl, șeful Oficiului diecezan de muzică sacră. Sub genericul „Surrescit Dominus. Vere, Alleluja! “ se vor cânta lucrări din creația compozitorului W. A. Mozart: Misa „Încoronării“, „Alleluja“ din motetul „Exultate, jubilate... “, „Ave verum Corpus“ și „Regina caeli... Programul cuprinde și corul „Welten singen“ din oratoriul „Christos pe Muntele Măslinilor“ de Ludwig van Bee-thoven. Concertmaistrul orchestrei este violonistul Ioan Fernbach, directorul Filarmonicii „Banatul“. Partiturile solistice vor fi cântate de soprana Teodora Ciucur, altista Georgeta Cârdu
Agenda2003-16-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/280910_a_282239]
-
e înfățișată prin cele mai uimitoare momente, din acelea care te fac de obicei să spui că „realitatea bate ficțiunea”. Puțini știu, de pildă, că numele „Legiuitorul” (Kanuni), sub care sultanul a rămas pomenit, ca autor al celui mai important corpus de legi din istoria Imperiului Otoman, i-a fost dat prima oară acestuia de către Dimitrie Cantemir. Eruditul moldovean a insistat, în scrierile sale despre imperiu, asupra calității sultanului de a face legi, calitate preluată apoi și de alți istorici ca
Un portret greu de uitat by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2699_a_4024]
-
folosit de autor/ personaje, ci și a exprimării ambigue, oblice, menite, bănuiesc, să deruteze cenzura vigilentă a epocii în care a fost conceput; asta pentru că Shakespeare, așa cum am arătat nu o dată, a fost, asemenea contemporanilor săi, cenzurat la greu, iar corpusul de opere ce ni s-a transmis peste secole, ca și forma finală, cunoscută astăzi, a textelor supraviețuitoare „datorează” mult cenzurii oficiale. În orice caz, piesa s-a dovedit un teren fertil de explorare pentru William Empson, autorul celebrei monografii
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
sub titlul de leș Répues franches (Ghiftuielile pe veresie). Volumul al treilea cuprinde farsele dramatice atribuite lui Villon, dintre care Farsă magistrului Pathelin rezervă surpriză cea mai spectaculoasă, si argumentația acestor atribuiri la care Romulus Vulpescu subscrie; de asemenea, un corpus de acte și documente privind viața lui Villon; o secțiune dedicată lui Villon personajul de ficțiune, în care figurează și cîteva poezii pe care i le-au dedicat Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Victor Eftimiu și Romulus Vulpescu însuși -, o culegere
Ediția Villon a lui Romulus Vulpescu by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2641_a_3966]
-
vor fi fost tribulațiiile acestei iubiri de-o viață, trebuie să conchidem că, artistic, ele nu sunt numaidecât memorabile. În cuvintele unui prozator de demult, „au mai pățit-o și alții”. Dintre toate posibilele decupaje tematice la care îndeamnă acest corpus de aproape o mie de pagini, semnificativ (și util) mi se pare să mă limitez asupra celui care privește conștiința propriuzis literară a Mariei Banuș. Dacă-i dăm crezare lui G. Călinescu (care vorbea despre poezia ei ca drespre o
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
o asemenea sintagmă melodioasă mai mult decât vor fi „priceput” (folosesc ghilimelele, fiindcă literatura e și altceva decât strictă înțelegere) din retorica intim-incidentalparentetică a scrisului lui Mircea Ivănescu. E nemaipomenit că avem la dispoziție, odată cu această antologie, cel mai cuprinzător corpus de până acum. Dar am senzația că prefața, empatică și calofilă cum e, prefața nu-i va aduce prea multe sufragii nedreptățitului poet. Ea pare destinată „cercului interior”. Mult mai adecvate acestei misiuni mi se par comentariile lui Gabriel Liiceanu
M. Ivănescu în atmosfera lăuntrică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2595_a_3920]
-
cinci de ediții și traduceri pentru poveștile celor doi frați față de doar douăzeci și cinci de apariții de Perrault și douăzeci și două de Andersen. Bicentenarul publicării faimoaselor „povești pentru copii de spus la gura sobei”, cum sugerează Viorica S. Constantinescu, traducătoarea corpusului integral în limba română (Poveștile Fraților Grimm. Ediția integrală. Traducere și prefață de Viorica S. Constantinescu. Ilustrații de Ludwig Richter, Polirom, 2007), că ar putea fi tradus titlul original, a fost sărbătorit începînd cu 20 decembrie 2012, dar a avut
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
Grimm) au analizat diverse reconfigurări și receptări iconografice, luînd ca obiect „iconotextul”. Discuțiile au fost animate și de prezența lui Frederic Calas și, mai ales, a Natachei Rimasson-Fertin (cu un doctorat despre Grimm și Afanasiev), ultima traducătoare în franceză a corpusului integral grimmian, într-o foarte apreciată ediție comentată și adnotată. De altfel, această ediție critică din 2009 este textul de referință pentru volumul semnat de Connan- Pintado și Tauveron (Fortune des Contes des Grimm en France, Formes et enjeux des
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
2013) care se apleacă asupra receptării și difuzării poveștilor celor doi frați în Franța, prin intermediul diverselor traduceri și culegeri, pentru a se opri apoi la numeroasele tipuri de rescrieri pentru copii, care au ca punct de plecare texte din acest corpus. Cu o mare finețe, cercetătoarele scrutează tipologia reformulărilor, identificând „ficțiuni transfuge”, „deturnări parodice”, „reapropieri” etc., analizînd mai apoi relecturile iconografice, transpozițiile teatrale dar și interferențele Perrault/Grimm din ultimele decenii. Autoarele încearcă, de asemenea, cu un ochi proaspăt dar sintetic
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
de azi oarecum arhaizantă și, pe alocuri, românizantă, prin faptul că împrumută formule tipice din basmul popular românesc. Înainte de traducerea lui Dan Faur au circulat multe adaptări și prelucrări, sau, cu un termen folosit deja de Odobescu, „localizări”, cu un corpus destul de redus și transpuse, adesea, după versiuni intermediare în limba franceză. Traducerea din 1907, de exemplu, realizată de frații Eremia și Natalia Adamiu, învățători de profesie, e însoțită de ilustrații reproduse după Bibliothèque Rose. Scufița Roșie, a fost rînd pe
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
cu „Anii vieții”, care spune mult despre „profunzimea, înțelepciunea și demnitatea basmului veritabil”, despre care se vorbește în cuvîntul către cititor. Tot traducătoarele au avut șansa de a selecta cîteva din ilustrațiile și siluetele deja celebre din alte culturi pentru corpusul grimmian datorate unui Arthur Rackam, Walter Crane, Gottlob Heinrich Leutemann, Alexander Zick, Anne Anderson sau Jessie Wilcox Smith. La acestea s-au adăugat siluetele realizate de Mirona Pintilie și coperta lui Ionuț Broștianu, desigur sub privirea atentă a redactorului coordonator
Grimm și Grrim, la bicentenar și după by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2776_a_4101]
-
precedat de Poeme pentru totdeauna. o antologie a Operei poetice (și un grupaj de reflecții, maxime) publicată de Princeps Edit din Iași (2011), nota editorului fiind semnată de poetul Daniel Corbu. Din această ediție de excepție a fost preluat un corpus de referințe critice, la care s-au adăugat altele noi aparținând unor cercetători de la Institutul de Filologie din Chișinău, colaboratori ai săptămânalului ,,Literatura și Arta”. Volumul în discuție este în fapt o selecție de autor din cele mai valoroase studii
O CARTE-OGLINDĂ A UNEI PERSONALITĂŢI: NICOLAE DABIJA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383694_a_385023]
-
scrisă cu un rece ochi filosofic și străbătută de relația om muritor-astral/eternitate; accent destul de grav la o vârstă care, încă, nu presupune, neapărat, un studiu al profundului. De aceea, cu atât a fost mai mare, pentru mine, plăcerea cetirii corpusului textelor. Redau, mai la vale, câteva eșantioane întru susținerea afirmațiilor pe care le-am făcut mai la deal: LUI (MateiGabriel): ’’M-ai lăsat, stăpâne ceresc/Pe perna Ta să dorm./ Mi-ai dăruit un înger, Gabriel,/Semn al trecerii mele
MARIUS CIOAREC – ‘’VEŞNIC ÎNDRĂGOSTIT’’ de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383803_a_385132]
-
ale vremurilor pe care le trăim, la aplicațiile lor tehnice, de la filosofie la medicină, cunoaștere, tempologie și ecologie este un firesc al gândurilor și cunoștințelor autorului Viorel Ciobanu. Sinergia scrierilor sale conduce la constituirea lor într-un original și reprezentativ corpus de teze, idei, concepte, chiar pionier al unor teorii cum ar fi cea a cunoașterii vizionare și definirea unei noi discipline, VIZIONICA, care interferează elementele obiective ale vietii cu cele subiective, cu parapsihologia și paranormalul, a fenomenelor predominant bioinformaționale cu
SUNT FIU AL TELEORMANULUI, ALEXĂNDREAN- COLONEL VIOREL CIOBANU de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380123_a_381452]
-
să fie selectate în volume, începând din 1999, când apărea Sub aripa Păsării Albastre. Valentin Marica prezintă noua sa carte de publicistică, intitulată sugestiv Iarba Golgotei, în care valorifică 40 de ani ai arhivei Radioului din Tg.-Mureș, un imens corpus amenințat de uitare. Trăim într-o epocă în care genurile publicisticii, de la eseu la interviu, își pierd puritatea clasică, iar tehnica avansată nu mai arhivează materialele folosite. Însuși Semnalul cultural cu evenimentele consemnate reface esențializat viața Transilvaniei de-a lungul
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93535_a_94827]
-
să fie selectate în volume, începând din 1999, când apărea Sub aripa Păsării Albastre. Valentin Marica prezintă noua sa carte de publicistică, intitulată sugestiv Iarba Golgotei, în care valorifică 40 de ani ai arhivei Radioului din Tg.-Mureș, un imens corpus amenințat de uitare. Trăim într-o epocă în care genurile publicisticii, de la eseu la interviu, își pierd puritatea clasică, iar tehnica avansată nu mai arhivează materialele folosite. Însuși Semnalul cultural cu evenimentele consemnate reface esențializat viața Transilvaniei de-a lungul
UN STRĂLUCIT JUBILEU AL CĂRŢII LA TÂRGU-MUREŞ [Corola-blog/BlogPost/93530_a_94822]