7,769 matches
-
Din textele văzute până acum rezultă că În epoca eminescienă erau doi termeni, luminare și lumânare, cu sensuri diferite. Pentru omul secolului al XIX-lea o expresie ca „a stinge lumina” era imposibilă, lumina fiind un principiu și o realitate cosmică; el zicea „stinge luminarea”, gândindu-se la instalația care făcea lumină și care putea fi lampă, candelabru sau chiar lumânare. Modernizându-ne prin Întrebuințarea generală a curentului electric, noi am „inventat” dar și În limbajul nostru curent când zicem „stinge
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
culoarea pasiunii, și Însoțit de simbolurile sale, arcul și săgețile, triumful micului zeu fiind sărbătorit la finalul fiecăreia dintre cele patru scene prin momente artistice de o covârșitoare somptuozitate. Cel mai intens simbol din prologul operei este cel al Oului Cosmic, ce Îl Însoțește pe Amor atunci când acesta apare pentru Întâia oară În scenă, pentru a răspunde rugăminților lui Hébé și a readuce printre tineri iubirea distrusă de Bellone. La sfârșitul prologului, Oul este desfăcut În patru părți perfect simetrice, În interiorul
ALECART, nr. 11 by Iulia Mădălina Ştreangă () [Corola-journal/Science/91729_a_92894]
-
principalul sponsor al manifestării, importatoare a probioticului Protectis. Simpozionul a cuprins în prima parte expuneri teoretice: - Domnul conferențiar doctor Tudor Nicolaie, coordonatorul simpozionului a realizat introducerea, printr-o prezentare fascinantă, care a început și s-a încheiat, surprinzător, cu imagini cosmice (fig. 1). A insistat asupra unor aspecte privind descoperirea pro- și prebioticelor, etapele formării florei intestinale, complexitatea și rolurile ei. Călin Giurcăneanu a contribuit cu două postere: „Pyoderma gangrenosum și boala Crohn” și „Rozaceea și Helicobacter pylori”. Cele două postere
Revista Spitalului Elias by LIANA TAUBERG () [Corola-journal/Science/92041_a_92536]
-
zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar întrupându-Se Hristos, va restabi li ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine. Atunci când se referă la modul necuprins al zămislirii Domnului, Părinții precizează că Hristos S-a făcut semănătorul propriului Său trup, și S-a născut după trup din firea noastră
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_147]
-
zdruncinat în ființa sa, nu a mai fost capabil de a se vindeca singur, iar prin căderea sa, el a pus în primejdie și existența cosmosului, desfigurându-se astfel opera lui Dumnezeu, dar întrupându-Se Hristos, va restabi li ordinea cosmică și va restaura umanitatea noastră luând-o cu totul întru Sine. Atunci când se referă la modul necuprins al zămislirii Domnului, Părinții precizează că Hristos S-a făcut semănătorul propriului Său trup, și S-a născut după trup din firea noastră
Dumnezeu este iubire – o interpretare patristică. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
Melchisedec -, Doina Cernica reține că acesta ,,a fost pătruns de amărăciunea încercată și de Eminescu (...) văzând că acei care ne conduc neamul și care trebuie să lucreze pentru înfăptuirea Binelui, Adevărului și Frumosului nu o fac”. O căldură de intensitate cosmică i-a cuprins pe cei prezenți la auzul acelui îndemn de neuitat: Aveți grijă! Apărați-l pe Mihai!” - care au fost, ne place să bănuim, cuvintele din urmă grăite de Zoe Dumitrescu-Bușulenga-Maica Benedicta. DAN LUPESCU Craiova, 24-27 martie 2016
Dan LUPESCU despre… Dulce de Suceava. Amar de Cernăuţi de Doina CERNICA amp; Maria TOACĂ [Corola-blog/BlogPost/93612_a_94904]
-
și aprofundând câmpul analizei din eseul Eminescu al vremii noastre, Vladimir Streinu formulează în premieră absolută următoarea judecată de valoare, pe cât de justă, pe atât de expresivă și ușor de reținut: ,,Poezia lui Eminescu este în primul rând un spectacol cosmic, pe care nimeni nu l-a imitat. Numai câțiva poeți ai lumii au pus ca și el planeții să se nască încă o dată, să se rotească hipnotici după un calcul neștiut și să emane misterioasa lor influență asupra conștiinței omenești
Epilog deschis EMINESCU – Românul Absolut [Corola-blog/BlogPost/93779_a_95071]
-
părut revoltata, gonindu-ne, cu valuri cât casa. Din zori și până-n noapte și de seară până când geana aceea roșie se naște la confluenta cerului cu apă, marea este răsuflarea neîncetata și neînțeleasa a pământului, misterioasă, plină de vitalitate, energie cosmică, matrice dumnezeiasca. Mulți au scris despre tine, Mare! Cunoscători și inspirați au fost, credem noi, mai ales Zaharia Bârsan, Hemingway și prozatorul chinez Wang Meng (vezi cartea de nuvele Lacul adânc, Editura Cartea Românească, 1985). Constantin Lupeanu Neptun, August 2014
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93970_a_95262]
-
cercetătorul, muncitorul, savantul, țăranul, medicul, filosoful, dascălul, poetul, pictorul creator de valori pămîntene sau conducătorii lumii vor accesa harismele misiunii creștine, fiecare va deveni în profesia sa un „preot” și, implicit, activitatea sa, un loc epifanic în comuniune cu epifania cosmică. Maria Diana Popescu, Agero www.agero-stuttgart.de
Război în douăsprezece ţări ale lumii şi un război al sexualităţii decadente [Corola-blog/BlogPost/93987_a_95279]
-
și nemurire, dincolo de hotarele lumii noastre, pe tărîmul de ireductibilă taină, de unde a venit pe Pămînt. A plecat la punctul însemnat de Domnul pe harta cerului. Ușa Universului i s-a deschis și a trecut pragul în lumina marii aventuri cosmice. Lui Dumnezeu i s-a făcut dor de Gheorghe Buzatu și l-a chemat la El. Marea trecere l-a oprit din cercetare, chiar în bibliotecă, pe omul de știință căruia, în lupta cu istoria deformatoare a prezentului, îi vom
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
Blaga nu scapă de fascinația "farmecului eminescian". Dincolo de afinitățile filosofice (Schopenhauer) și de bucuria de a glorifica "duhul eresului popular", Blaga este un mare admirator al Scrisorilor. Ele curg în "ritmuri grele și largi, cum se cuvine pentru niște vedenii cosmice sau pentru întîmplări de veacuri ale istoriei" și, mai departe: "unicele lucruri ce se desprind frumoase din imensa deșertăciune rămîn luna și liniștea". Ataraxia ca năzuință și "efectul de lună" eminescian se regăsesc și în această memorabilă definiție a metaforei
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/12068_a_13393]
-
mult citată artă poetică, centrată pe un gest de scriptor practicat secole la rând - dispărut în ultimele două-trei decenii : a usca o foaie scrisă prin aplicarea unei sugative. În Poetul își usucă poeziile (cuprins în Cotidiene, 1986), sugativa devine principiu cosmic, aplicabil unui obiect-ființă (lemnul), unui fenomen meteorologic (vântul pe boltă), unei părți din trupul animal sau uman (osul în țărână), de vreme ce el zvântă cerneala din versuri : Poetul își usucă poeziile/ cu-aceeași sugativă ieftină cu care se usucă / lemnul în
Poetul Gheorghe Grigurcu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12330_a_13655]
-
Eduard VII. |ncepe primăvara. Sub o formă sau alta, viața triumfă întotdeauna, reintegrează. Milioanele de morți care putrezesc în Rusia, zecile de milioane care vor însămănța întreaga Europă în anii care vin " poate nu sănt decăt jertfele necesare unui echilibru cosmic de care noi, bieții, nu ne dăm seama. " (5 februarie 1943). La fel ca demult, la București, e disponibil oricăror experiențe și excese, mai ales celor erotice, pe care nu le poate reprima nici marea iubire pentru Nina: Niciodată nu
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
său fără milă și fără pauză, în spațiul indiferent al unei Lisabone extrem de concrete. Cănd germanii suferă primele înfrăngeri, iar trupele române se înfundă într-o tragedie fără ieșire, viziunea eliadescă asupra istoriei devine tot mai pesimistă: "Trăim o catastrofă cosmică: acesta e singurul sens al războiului. Trebuie să-l privesc așa cum priveau strămoșii mei seceta, cutremurul, molimele. Nu e nimic de făcut. Numai în asemenea crize îmi dau seama de tragedia vieții mele: pentru că eu am jucat pe cultură, pe
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
Arghezi, dar și la proza lui. A scris despre Cimitirul Buna Vestire, Ce-ai cu mine, vântule?, Manual de morală practică, notând că de fiecare dată autorul rămâne în esență poet, unda lirică prelungindu-se în fantastic, și că dimensiunea cosmică a poeziei argheziene se află în aceste poeme în proză (Ce-ai cu mine, vântule?). Nu este ignorat, bineînțeles, pamfletarul, în textele veninoase ale căruia “cuvântul ustură și viziunea schilodește”. Atenția criticului s-a îndreptat și către “noua generație”, Mircea
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la câmp și aiurea, satul este ,,o groapă de nord”, unde ajungi atât
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite”), mereu reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici el reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o casă ,,presată de furtuni” este deformată expresiv până a-i transforma în
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
și Chipul de pe Marte în fereastra unei case din Iraq?! 6. Joc de Cuvinte, joc cu bombe, joc cu vii și morți în vechiul Bagdad! Ne pierdem pentru a doua oară Edenul! Arme atomice, chimice, biologice ne-au șters Zîmbetul Cosmic! Vai, o iarnă atomică s-ar putea, în viitor - așterne peste lume! În Golful Omului! Religii se războiesc întru trezire! Intrarea Omului și a Rachetelor sale, din nou, în zbor - în rîndul Națiunilor Cosmice! 7. Dacă aș avea puterea isusiană
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
chimice, biologice ne-au șters Zîmbetul Cosmic! Vai, o iarnă atomică s-ar putea, în viitor - așterne peste lume! În Golful Omului! Religii se războiesc întru trezire! Intrarea Omului și a Rachetelor sale, din nou, în zbor - în rîndul Națiunilor Cosmice! 7. Dacă aș avea puterea isusiană de a preface apa în vin Aș transforma toți pușcașii marini americani și englezi din Iraq În cîntăreți din viori, flaute și chitări la umbra și soarele Statuii Libertății! Pămîntul l-aș vopsi, tot
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
umbra și soarele Statuii Libertății! Pămîntul l-aș vopsi, tot, în alb - o Planetă a Păcii! Nu doar o metaforă a Păcii în Univers. Pămînt al Iubirii de Oameni! Al Zborului în Stele! Al întîlnirii Fraților din Spații! Al Familiei Cosmice! Dintr-o bombă a războiului Terra aș transforma-o într-un Steag Roșu al Vieții! Aceste - le scriu, din Cuvintele Creatoare de Lumi. Din Patria celui de-al Treilea Sfinx!
Scrisori americane by Alexandru-Cristian Miloș () [Corola-journal/Imaginative/14036_a_15361]
-
de maximum două zeci de substantive, noțiuni- abstracte: Să mă bucur / de clipa aceasta / ca de o viață veșnică / să învăț / tehnica acestei bucurii / alchimia aceasta / care preschimbă / o mlaștină / într-o pajiște verde." (alchimie). Alteori o senzație de pace cosmică însoțește panteismul sau simpla contemplare a naturii: "Să fiu aici/ liniștită/ ca acest copac/ încremenit/ sub soarele verii/ să mă amețesc încet, încet/ bând seva groasă/ care-mi vine/ prin rădăcini/ de negru și verde veșmânt." Temele pe care le-
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
decât un Cuvânt pe care uneori ezit totuși să-l scriu fără a fi însă ateu sper. Ori poate e un poem atât de pur (artă pentru artă) încât Dumnezeu n-ar putea să-l dedice decât Sieși în timp ce în cosmica autoreferențialitate absolută s-ar putea în fine auzi atotcutremurătorul: "Mâinile sus!" după care Dumnezeu chiar ar ridica mâinile predându-se Lui Însuși mai rostind doar: " Gata... nu mai e nimic de făcut..." Mică teorie asupra destinului În bătaia apusului frunza
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
capitol dintr-o carte, și aceasta în multe, în nenumărate tomuri. Dar simțeam că pătrunzând în labirintul din acea stâncă, cu oscioarele din preajmă ce păreau bricolate ca pentru un joc de copil puteam înainta spre acel totum, spre întregul cosmic la care năzuia tinerețea mea puțin știutoare. Identificam pe atunci acest întreg cu universalitatea înțeleasă " pe urmele lecturilor mele kantiene, încă destul de firave " ca Allheit, ca totalitate, nu ca Allgemeinheit, ca generalitate. Mult mai puțin frecventat decât amfiteatrul anatomistului, seminarul
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
al Filosofiei" (ca să folosesc o expresie a lui Marsilio Ficino), care e Școala din Atena a lui Rafael. Pentru mine, acel deget al lui Platon-Leonardo indica o cale " ascendentă credeam atunci " de la știința numerelor la muzică, de la muzică la armonia cosmică, de la aceasta la ordinea divină a ideilor. Capacitatea mea integratoare era, pe vremea aceea, mai curând intuitivă, nefiind încă decât în prea mică măsură ajutată de un aparat conceptual filosofic de care nu dispuneam. Și, totuși, pulberea erudiției pozitiviste se
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cunoștințe erau atât de superb ignorate, încât tocmai aceste parcele infime de cunoștințe multiplicate parcă la infinit puteau să rodească în spirite cosmotice " iertați cuvântul pedant " în spirite dispuse să proiecteze dacă nu să creeze sau să construiască mici modele cosmice, universuri posibile. Dar lecțiile lui Henri Jacquier nu constituie doar ultimul și cel mai evident exemplu pe care-l invoc pentru a ilustra ceea ce numeam paradoxul universului universitar, paradox rezidând, repet, în conjugarea dintre limitarea, parcelarea acestuia, fragmentarismul său și
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]