644 matches
-
parte a lumii. în concluzie, Eliade are în vedere o variantă ușor de întâlnit în folclorul religios românesc (probabil cea mai frecventă, dacă avem în vedere ceea ce s-a publicat la noi până acum). Observă de la bun început că scenariul cosmogonic propus de acest mit diferă atât de cel vetero-testamentar, cât și de cele mediteraneene. în cazul mitului cosmogonic românesc, observă că motivul scufundării cosmogonice se corelează cu cel al „pasivității lui Dumnezeu” și cu antagonismul adversarului, toate acestea într-un
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
probabil cea mai frecventă, dacă avem în vedere ceea ce s-a publicat la noi până acum). Observă de la bun început că scenariul cosmogonic propus de acest mit diferă atât de cel vetero-testamentar, cât și de cele mediteraneene. în cazul mitului cosmogonic românesc, observă că motivul scufundării cosmogonice se corelează cu cel al „pasivității lui Dumnezeu” și cu antagonismul adversarului, toate acestea într-un scenariu destul de dramatic. Insistă mult asupra arhaismului unor motive, așa cum este cel al Dumnezeului creator care se scufundă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
în vedere ceea ce s-a publicat la noi până acum). Observă de la bun început că scenariul cosmogonic propus de acest mit diferă atât de cel vetero-testamentar, cât și de cele mediteraneene. în cazul mitului cosmogonic românesc, observă că motivul scufundării cosmogonice se corelează cu cel al „pasivității lui Dumnezeu” și cu antagonismul adversarului, toate acestea într-un scenariu destul de dramatic. Insistă mult asupra arhaismului unor motive, așa cum este cel al Dumnezeului creator care se scufundă singur în apele primordiale. La fel de arhaice
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
i Înzestrat cu aură magic? a mitului. În acela?i timp, ele exprim? dorin?a omului de a dep??i grani?ele timpului, „revoltă Împotriva ireversibilit??îi timpului ", pentru c? topos-urile poetice eminesciene amintesc de semnifică?iile mitice ?i cosmogonice pe care le aveau, În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi” de „centru al lumii" numite „mandata ". Natură are În poezia lui Eminescu sensul acesta originar de existen?? privit? În ipostaza
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
s?u poetic: oarbe, soarbe, repaus, coboar?, luminoas?, soare, soarte, Întoarce, cunoa?te, aur, aer, noapte, steaua etc., chaos, Doamne (din cunoscutele versuri: „Din chaos, Doamne-am ap? rut / ?i m-a? Întoarce-n chaos"). În acela?i timp, „gândirea cosmogonic? eminescian?" -cum o define?te Mircea Eliade creeaz? „figuri ?i imagini În care divinitatea, perfec? ia, puterea, beatitudinea sunt solidare de o durat? infinit?". Spa?iul poetic eminescian (cosmic, terestru, neptunian, subp?mântean ori f?urit În piatr?, marmur? sau
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
mit": „Sensul ultim al crea? iei eminesciene este refacerea lumii misterioase, plin? de semnifică?îi, a miturilor". (Zoe D.-Bu?ulenga) Constituindu-se astfel În „originală re?ea de arhetipuri", topos-urile poetice eminesciene amintesc de semnifică?iile mitice ?i cosmogonice pe care le aveau, În vechea spiritualitate oriental?, acele vechi desene cu valoare sacr? ce Întruchipau ideea de „imago mundi", de „centru al lumii" numite „mandala". Mandala „este, iconografic, o imagine a lumii prezentând simbolic toate principiile cosmologice: centrul, cele
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
Întruchipau ideea de „imago mundi", de „centru al lumii" numite „mandala". Mandala „este, iconografic, o imagine a lumii prezentând simbolic toate principiile cosmologice: centrul, cele patru puncte cardinale etc. ", având, În acela?i timp, „ virtu?i de arhetip, dar ?i cosmogonice ". (M. Eliade) Asemenea motivelor cu valoare simbolic? ce formau aceste desene sacre orientale, topos urile poetice reprezint? „centrul" spa?iului poetic eminescian, imaginea universului mitic pe care acesta Îl creeaz?; ele devin astfel simboluri centrale din care se ramific? re
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
de aceea floarea albastr? devine un „atribut magic". De altfel, Întregul context al poemului demonstreaz? acest lucru: nuntă are loc Într-un spa?iu paradisiac În care „cuibarul rotind" al apelor se afl? „sub st?pânirea imaginii lunii că ou cosmogonic" (Zoe D.-Bu?ulenga). Prin urmare ?i personajele acestui basm de iubire trebuie s? poarte Însemnele sacre ale unei astfel de luni: steaua ?i floarea albastr? fiind „atributele magice", simbolurile acesteia. Devenit el Însu?i „model ?i, cu timpul, un
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
îi". În aceast? ipostaz? de imens ochi ceresc ce contempl? via?a m?runt? a oamenilor („vecinie str? în? de fr?mântarea de pe p?mânt, trece ?i vede totul, dar la nimic nu ia parte" Schopenhauer), o Întâlnim În poemul cosmogonic „Scrisoarea I", În care este evocat momentul genezei când, din neclintita ?i „eternă pace a lumii" s-au n? scut, În valuri de lumin? spulberând „negura etern?" a Haosului, „lun?, soare ?i stihii", „colonii de lumi pierdute", universul Întreg, În
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
fiin?a uman?"): „ Lun?, tu, st?pân-a m? rii, pe a lumii bolț? luneci ?i gândurilor dai via??, suferin?ele Întuneci". Luna este cea care aduce, În gândul b?trânului dasc?l, „din noaptea amintirii", fiorul metafizic al tabloului cosmogonic. Sub razele pline de lini?te ?i splendoare ale astrului nocturn, risipite „peste-a tomurilor bracuri", „cuget?torul" cu fruntea luminat? de „gânduri ce-au cuprins tot universul", „usc??iv a?a cum este, gârbovit ?i de nimic", cuprinzând „universul
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ea reprezint?, prin Ins??i imaginea ei de ou primordial Întruchipând „Începutul lumii", simbol al genezei. Versul din „??lin (file din poveste) " considerat de Arghezi unul dintre cele mai reu? ițe din crea?ia eminescian? relev? astfel imaginea de „ou cosmogonic" care se reflect? În „cuibarul apelor", „semnificând Începutul, unitatea originar? din care repurcede lumea". ????rînd din imensitatea m?rii, a cerului sau a codrului (toate acestea, semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
din imensitatea m?rii, a cerului sau a codrului (toate acestea, semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare a lumii), luna une?te, În trecerea ei solemn? pe cer, punctele orizontului În modelul cosmogonic al semicercului. Întregul univers poetic eminescian „izvode?te din fiorul cosmogonic. Poemele lui se Învârtesc toate mai aproape sau mai departe de sâmburele de Întuneric al golului primar"; astfel, poetul tindea s? creezedup? cum consider? G. C?linescu „un univers
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
semnificând În opera eminescian? simboluri ale esen?ei, ale unit??îi ?i armoniei originare a lumii), luna une?te, În trecerea ei solemn? pe cer, punctele orizontului În modelul cosmogonic al semicercului. Întregul univers poetic eminescian „izvode?te din fiorul cosmogonic. Poemele lui se Învârtesc toate mai aproape sau mai departe de sâmburele de Întuneric al golului primar"; astfel, poetul tindea s? creezedup? cum consider? G. C?linescu „un univers În semicerc [...], având ca orizonturi na?terea ?i moartea lumii, Între
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
ia contemplativ? fă?? de macrocosm [...] Contemplă?ia se complic? cu teoria pluralit??îi luminilor, a astrului că duh superior sau că sediu ceresc al individului, cu sentimentul dependen?ei de constela?îi ?i cu zborul pe cer " . Astfel, În viziunea cosmogonic? eminescian?, steaua este „patria cosmic?" În care I?i are s?la? sufletul omului: „ Spun mite zice singur ?? orice om În lume Pe-a cerului nemargini el are o blând? stea, Ce-n cartea veciniciei eunit? cu-a lui nume
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
sugestia olfactiv? din structura: „v?zduhul ț?mâiet". În acest templu sfânt al p?durii, În care miresmele de ț?mâie se ridic? spre cer, luna aduce, prin imaginea ei de ou z?când peste cuibarul rotind al apelor, fiorul cosmogonic al Începutului lumii; trunchii „veciniei" ai copacilor poart? sub coaj? suflete, „evocând" cu a glasului lor vraj? „mituri" din timpuri str? vechi; izvoarele aduc, cu undele lor harnice, licurind printre pietre, apa vie ????toare de via?? ve?nic?. În acest
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
aruncate din discuție ca lipsite cu totul de preț. Cu toate astea multe propoziții ale școalei sânt încă controversate. Astfel, de exemplu, pe când teoria selecțiunii spețelor este acum suficient demonstrată, teoria evoluțiunii este încă și rămâne ipotetică. Teoria Kant-Laplace, teoria cosmogonică astăzi acreditată, stabilește fazele prin care a trebuit să treacă sistemul nostru planetar de la întîia mișcare până în stadiul actual. Ea ne dă probabilități despre succesiunea fenomenelor de trecere din starea amorfă și de absolută nemișcare, prin starea chimică anorganică, în
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
trecere din starea amorfă și de absolută nemișcare, prin starea chimică anorganică, în starea chimică organică, cu cele trei stadiuri ale acestei stări din urmă, stadiul de coagulare celulară, stadiul vegetal și cel animal. Teoria darwiniană amplifică și continuă teoria cosmogonică întru cât privește dezvoltarea acestor stadiuri și apoi apariția omului și dezvoltarea speței lui. Astfel, în starea cea mai depărtată, a trebuit să existe în principiu legea fizică de dezvoltare care a determinat rezultatele ulterioare, a trebuit, afară de aceasta, ca
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
natură imperativă. Dar aceasta nu trebuie să ne inducă În eroare; aceste enunțuri, chiar dacă se găsesc În mod material În texte legislative, nu au caracter juridic. Cărțile sacre primare, de ex., adeseori cuprind un amalgam de doctrine teoretice, În special cosmogonice, de povestiri istorice și de norme de conduită, printre care se găsesc și normele juridice. Chiar și În izvoarele romane găsim multe povestiri istorice. Instituțiile, În special, cuprind un adevărat rezumat al istoriei dreptului roman. Ca exemplu de afirmări teoretice
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
tuturor sintezelor, nu trebuie să uităm că Renașterea a împrumutat de la arabi multe dintre cunoștințele științifice, că uneori savanții occidentali chiar au plagiat operele înaintașilor lor arabi. Ar fi de dat numai un exemplu în acest sens, acela al operei cosmogonice a lui Copernic, luată de la savantul arab Al Tusi. Averoes a fost de origine arabă și doar el este cel care l-a interpretat pe Aristotel și l-a impus în gândirea filosofică medievală. Averoes este cel care a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
2/2003, [Cluj], p.23-26. [32] COTOI, GEANINA, Formă corectă-formă literară/formă incorectă-forma neliterară. Argumentarea ideii poetice a textului liric popular din perspectiva nivelurilor limbii, Revista Perspective, nr. 6/2003, [Cluj], p. 44 - 49. [33] COZMA, GEORGETA, Softul educațional. Modele cosmogonice în creația eminesciană, Revista Perspective, nr. 2/2003, [Cluj], p.37-39. [34] CRĂCIUN, CORNELIU, Metodica predării limbii române în învățământul primar. Ediția a 3-a revăzută și adăugită. Deva, Emia, 2003, 252 p.(Didactica plus). Conține bibliografie. [35] CRIȘAN, ALEXANDRU
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
cea mai izbutită carte, este prefațată elogios de Alexandru Paleologu, care îl raportează pe autor la Hölderlin, pe temeiul imaginării similare a unei Grecii ideale și subliniază câteva dominante ale acestei lirici: orfismul, incantația centrată asupra principiului feminin ca factor cosmogonic. Figura mamei, nostalgia apelor amniotice sunt constante ale imaginarului lui V., care îmbracă o formă imnică, de unde și situarea în apropierea Imnelor lui Ioan Alexandru. Lirismul se hrănește din viziuni extatice, din recurența motivelor cu aură sacralizantă (fluturi, îngeri, fecioare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290498_a_291827]
-
presă (peste trei sute cincizeci de cântece, strigături și balade apar în „Convorbiri literare” între 1881 și 1891) și în volumul Colinde din Ardeal. Datini de Crăciun și credințe poporane (1914), care conține mai mult de trei sute de piese, de la colinde cosmogonice până la colinde cu caracter epico-eroic. Colecția constituie prima contribuție de seamă la cunoașterea speciei, remarcându-se - cum observă Ovidiu Bârlea - atât prin varietatea tipologică a pieselor, precum Brad înalt și Stan de piatră, Trei feciori, Trei pene, Pe dealul cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290545_a_291874]
-
civile, adică a „cetății” concepută și ea global, nu ca simplu agregat de particule atomistice. Aici nu pot să nu remarc că preopinentul meu nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu face deosebire între atomism ca ipoteză științifică, datând din secolul al XIX-lea, și atomismul cosmogonic al Antichității. El vorbește de „atomismul postrenascentist” în opunere cu „intuiția cosmosului ieșit din haos” așa cum o concepeau vechii greci. Dar această intuiție cosmogonică a fost la ei, cu Democrit, Epicur, Leucip, una atomistică; la ea se poate adăuga și teoria „homeomeriilor” a lui Anaxagora. Atomismul acesta însă nu se referă niciodată la individualitatea umană. Cât despre un atomism postrenascentist se poate vorbi, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
chemând femeia, ca pe Euridice, și celebrând-o în ipostazele ei fundamentale. Moartea e conjurată prin identificarea ei cu iubirea și prin resurecția pe care o efectuează sacrificiul perpetuu al femeii. Imnurile lui Dan Verona celebrează principiul feminin ca factor cosmogonic; el cântă fiorul genezic pe toată întinderea lui, începând cu „tandra învăluire a staminei”. Poezia aceasta e de laudă a firii, de magnifiere a lumii în esențele ei și deci a culturii, a unui concept prototipal de civilizație. De aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]