504 matches
-
rămîne fără aripi, arse de focul mîniei lui Dumnezeu, Gabriel este iertat, Își recunoaște neputința și se declară sluga smerită a lui Dumnezeu 70. Această scurtă demonstrație a omnipotenței lui Dumnezeu nu este urmată de nici un alt episod de geneză. Cosmogonia sectei Ahl-i-haqq nu conține nici un fel de motive gnostice, cum nu conține nici mitul yazidiților 71. Situația mandeenilor din Irak și Iran este total diferită de cea a sectelor șiite. Ca și evreii, creștinii și zoroastrienii, ei sînt un „popor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tratat din Ginz@2@ de dreapta 75 Împrumută din maniheism Înfățișarea Înspăimîntătoare a Regelui Întunericului: acesta are cap de leu, trup de balaur, aripi de vultur, carapace de broască țestoasă, mîini și picioare de monstru (vezi mai jos, capitolul 6). Cosmogoniile mandeene oscilează Între dualismul radical și cel monarhian. Mandeismul reprezintă o sursă prețioasă, În măsura În care Încorporează, fără a le digera, numeroase motive autentice gnostice și maniheene Într-un fel de patchwork unic, alcătuit din elemente de iudaism, zoroastrism și Islam, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ne-creștin, fie el și foarte tîrziu (pe la jumătatea secolului al III-lea?), a existat cu siguranță. CÎt despre gnoza pre-creștină, la capătul unei analize laborioase a tuturor dovezilor existente, Edwin M. Yamauchi conclude: „Un gnosticism cu o teologie, o cosmogonie, o antropologie și o soteriologie bine articulate nu poate fi clar identificat Înaintea erei creștine”6. Cu alte cuvinte, chiar dacă a existat probabil - după cum vom vedea - un „proto-gnosticism” samaritean sau iudaic, un gnosticism În toată puterea cuvîntului n-a apărut
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
l’extaze, de l’Hellénisme au Moyen Age, Payot, Paris, 1984, pp. 119-144. 77. Harnack, pp. 190-194. Capitolul VI Mitul maniheist Nous tremblons au-dessus de vous, livide armée, Et de votre feu noir nous sommes la fumée. Victor Hugo 1. Cosmogonia La Început erau două substanțe distincte (in exordio fuerunt duae substantiae a sese divisae). Întîi Dumnezeu Tatăl, care stă În Împărăția Luminii, veșnic prin originea sa, măreț prin puterea sa, adevărat prin natura sa, bucurîndu-se mereu În veșnicia sa, posedînd
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lui Augustin cu maniheismul rămîne cartea lui Prosper Alfaric, L’évolution intellectuelle de Saint Augustin, Nourry, Paris, 1918. 2. O traducere franceză a acestui text, datorată lui H. Pognon, se găsește În Franz Cumont, Recherches sur le Manichéisme I: La Cosmogonie manichéenne d’après Théodore bar Khônaî, Lamertin, Bruxelles, 1908. M.A. Kugener și F. Cumont au făcut accesibile, În traducere, și alte scrieri anti-maniheiste În Recherches sur le Manichéisme II: Extrait de la CXXIIIe Homélie de Sévère d’Antioche, III: L
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fost Cuvîntul”.) Dumnezeul creator din Geneză face mai Întîi cerurile și pămîntul, apoi se vede confruntat cu o serie de lucruri ce nu fuseseră create de el: Abisul*, Întunericul, Apele. Am arătat că gnosticii moderați interpretau această situație drept o cosmogonie dualistă și reacționau violent Împotriva ei, atribuind originea Întunericului și pe cea a Materiei Demiurgului sau Sophiei. Nici măcar ei, totuși, ca buni platonicieni ce erau, nu se lăsau tulburați de faptul că Abisul - interpretat ca Spațiu pur, chora lui Platon
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
of This World: A History of Otherworldly Journeys and Out-of-Body Experiences, from Gilgamesh to Albert Einstein, Shambhala, Boston, 1991. Henri Crouzel, Bibliographie critique d’Origène, 2 vol., M. Nijhoff, La Haye, 1971-82. Franz Cumont, Recherches sur le Manichéisme I: La cosmogonie manichéenne d’après Théodore bar Khônaî, Lamertin, Bruxelles, 1908. Nils A. Dahl, „The Arrogant Archon and the Lewd Sophia: Jewish Traditions in Gnostic Revolt”, in The Rediscovery, 2: Sethian Gnosticism, 689-712. Oskar Dähnhardt, Natursagen: Eine Sammlung naturdeutender Sagen Märchen Fabeln
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
vinde marfa. Apoi, fiind el însuși de zăpadă, se-mparte tuturora... II Printre divinitățile familiare poetului se numără Apollo, aerienii Orfeu și Euridice, Argus și Hercule, Ulysse și Penelopa, nefericita Niobe, grațioasele Menade, Dionysos și ceilalți. Așa-zisele principii ale cosmogoniilor clasice (nominalizate întâi de Empedocle), în special Apa și Focul, se confruntă cu Vrajba și Destinul. Pentru a sugera o atmosferă mitologică, se vorbește de "prezența invizibilă a Moirei", de Styx, de Septentrion, de "blânda Iris", de "sfincși, himere, hidre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
tiranic, acaparează memoria. Aparenta veselie se stinge repede, tristețea constituind un liant, un mod de inițiere în norma eternă: "Uite, în mine s-au trezit / toți morții mei / și toți morții morților mei, / prieteni și rude / ai morților morților mei" (Cosmogonie sau cântec de leagăn). Se vede imediat că, după marii interbelici, acest Nichita cogitativ, el însuși poet de întâia mărime, a adăugat limbajului liric știut sunete inconfundabile; frapează o regie de spectacol-confesiune, un "narativism" bazat pe sugestie și imprevizibil, un
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
morții. Din acest punct avem acces pe terenul unei dialectici mai subtile: nu tot ce înseamnă profan și moarte intră în contabilitatea agentului negativ. Adesea, profanul intră în relație cu sacrul, cel puțin așa cum nu se raportează la da. În cosmogonie, Dumnezeu, înainte de a deveni „cel ce sunt”, pare a „conlucra” cu Diavolul. Pe asemenea căi, negativul (și moartea) cunoaște o serie întreagă de înțelesuri, decriptate de Eliade (și nu numai) în multe dintre lucrările sale. Există o moarte creatoare, pusă
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lui Hugo (în : Studii de literatură universală și comparată), Despre construcția Annei Karenina de Tolstoi în Probleme de stil și artă literară, 1955, si Tudor Arghezi, poet al omului, București, 1964, în care poetul român este asimilat unei serii de ."cosmogonii" poetice, printre altele, si pe criterii de procedee stilistice (v. și opiniile lui Rene Etiemble, op. cit., despre necesitatea stilisticii comparate). (e) p. 236. în fonologie ca si în studierea vocabularului criteriul recurenței a devenit dominant, în ultima vreme, prin contribuția
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
eseu, scrisoarea stabilește o serie de înrudiri între Scrisoarea I a lui Eminescu și un text caldeean, afirmând că, fie și dacă poetul român ar fi cunoscut acel text, el a reușit să ofere „cea mai bogată și mai strălucitoare” cosmogonie poetică din câte se cunosc. Apărută în „Convorbiri literare”, nuvela Dor de morți a provocat reacții favorabile, între care și pe aceea a lui T. Maiorescu. Eroul însuși povestește întâmplările, făcând o apologie a „dorului”, în sensul romanticului Sehnsucht autohtonizat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
Geneza" pentru epistemologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o gnoseogonie totodată. Lumea născută în urma meditațiilor este o lume a cogito-ului, dar cu toate acestea ea nu este o lume imaginară, ci dimpotrivă, una reală. Lumea născută prin ego este o lume a adevărului și a certitudinii. În
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Geneza" pentru gnoseologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o gnoseogonie totodată. Lumea născută în urma meditațiilor este o lume a cogito-ului, dar cu toate acestea ea nu este o lume imaginară, ci dimpotrivă, una reală. Lumea născută prin ego este o lume a adevărului și a certitudinii. În
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Într-o lume în care niciun eveniment nu este "sub semnul întâmplării" și nu se produce izolat, în care se stabilesc relații secrete între lucruri și fenomene, totul face parte dintr-un plan în care se repetă, ca în orice cosmogonie, actul dintâi al numirii. În acest univers în care au loc hierofanii, epifanii, kratofanii, întâmplări sacre, care se bazează pe analogii, corespondențe simbolice și pe repetiții ritualice, pe sacru saturat de ființă, care devine coerent doar prin trimitere la modelul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
limita până la care a putut ajunge Wikander. La Wikander: „În remarcabila sa lucrare despre mitologiile memoriei și uitării, profesorul Eliade subliniază faptul că în Grecia există două evaluări ale memoriei. În primul rând, aceea care se referă la evenimentele primordiale (cosmogonie, teogonie, genealogie) și, în al doilea rând, memoria vieții, adică a evenimentelor istorice și personale. Iar el adaugă: «Doar evenimentele care au avut loc în trecutul fabulos merită a fi cunoscute»”5. La Eliade însă: „Dar «mitologia memoriei și a
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ca pregătire plină de sens pentru viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
viitor».”2 În mod evident, pierzând vizibilitatea asupra întregii construcții din articolul amintit și focalizând doar asupra relevanței eshatologice, Wikander omite cu o asemenea observație legătura dintre memorie și perspectiva eshatologică, ca și polaritatea cosmogonie/eshatologie. Contraparte perfect coerentă a cosmogoniei, în raport cu care se definește ca recreație, eshatologia este capăt și sens (eschaton) al unei succesiuni, al unei încrengături de evenimente intim legate de originea ei - prin urmare, un întreg proces care tinde către un sens. Una dintre expresiile iraniene cele
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
o mulțime de lucruri în loc să scriu eu însumi. - Tocmai am găsit citat „Doamna P. Dieterlen, într-o conferință la Collège philosophique despre Scriere la sudanezi” (în Rob. Greer Cohn, „L’œuvre de Mallarmé: un coup de dés”, p. 445), unde cosmogonia sudanezilor este prezentată într-o manieră interesantă 2. Mă întreb dacă această conferință a fost publicată în caietele Colegiului filozofic sau în altă parte. Doamna Dieterlen discută poate semnificația religioasă a scrierii, subiect care mă preocupă mult. Opoziția dintre tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
Traité de soufisme en persan, publié avec une double introduction et la traduction du chapitre premier par Henry Corbin et M. Mo’in, Teheran, 1958 (BI 8); Henry Corbin, Trilogie ismaélienne: 1. Le livre des Sources (IVe/ Xe siècles); 2. Cosmogonie et Eschatologie (VIIe-XIIIe siècles); 3. Symboles choisis de la Roseraie du Mystère, de Mahm¿d Shabestarș (VIIIe/XIVe siècles). Textes édités avec traduction et commentaires, Teheran, 1961 (BI 9) și lista ar putea continua... Este important că celebrul filosof și istoric
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
2, pp. 171-183. XLVItc "XLVI" 1. În cele din urmă, Eliade nu a publicat nici un articol cu acest titlu, dar este foarte probabil ca esențialul conferinței de la Harvard să fi fost inclus în ceea ce a devenit capitolul IV, „Eshatologie și cosmogonie”, din Aspecte ale mitului, unde, chiar dacă în absența vreunei referințe precise, Wikander este, într-adevăr, citat: „Conflagrația universală (ragnarök), urmată de o nouă creație, face parte din mitologia germanică. Aceste fapte par să arate că indo-europenii nu ignorau mitul referitor
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
ale lumii și fenomenelor sale, surprinzând credințe și personaje fantastice (zei, eroi etc), mitul este conceput ca o relatare veridică a unor evenimente petrecute în timpuri îndepărtate, imemoriale, explicând structura ontologică a lumii și găsind motivații temeinice ale existenței divinității, cosmogoniei sau antropogoniei. Într-o altă definiție, mai succintă, miturile revelează istoria faptelor ființelor supranaturale, îmbrăcând-o într-o formă veridică. Totodată, miturile exprimă formele creației, ele făcând adesea aluzie sau prezentând în mod direct maniera în care au luat naștere
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
la rangul de mit, ce relatează detaliile specifice ale acestui major eveniment existențial. De la o cultură la alta, au circulat numeroase elemente comune și singulare, care au permis apariția și dezvoltarea miturilor cosmogonice universale. În acest fel, mitul fundamental al cosmogoniei este remarcat în majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și funcția miturilor 98, Eliade conturează în repetate rânduri
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
majoritatea mitologiilor, înscriindu-se în mai vastul capitol al creației lumii, care cuprinde atât teogonia, care o precede, cât și antropogonia, care o urmează. Preocupându-se de morfologia și funcția miturilor 98, Eliade conturează în repetate rânduri caracterul exemplar al cosmogoniei, pe care o prezintă ca pe un "model arhetipal pentru toate creațiile, pe orice plan s-ar desfășura ele: biologic, psihologic, spiritual"99. La fel, sintetizând schema tipologică a miturilor cosmogonice, Kernbach identifică două clase 100 majore ale acestora, pe
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
la modul în care a fost creată lumea. Astfel, el face referire la "facerea lumii dintru început, ex nihilo"101, respectiv la cea realizată din haosul postcatastrofic, perceput mai degrabă ca un act de refacere a lumii în urma potopului universal, cosmogonie recunoscută în terminologia de specialitate drept creația secundă. Cât privește această din urmă tipologie, aluzia celei de a doua creații a lumii se regăsește, la un nivel simbolic, și în mai tânăra tradiție iudeo-creștină, Vechiul Testament evocând "reclădirea" lumii de după potopul
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]