488 matches
-
de manifestări folclorice și variante ale fiecăruia dintre acestea, au extras notele comune și oarecum emblematice. În această categorie s-ar integra T. Pamfile cu a sa (neterminată) colecție Mitologie română, M. Beza (Paganism În Romanian Folklore, 1928), A. Cosma (Cosmogonia poporului român, 1942) și M. Olinescu (Mitologie românească, 1944). În a doua categorie s-ar Înscrie două scurte sinteze cu vocație tipologică (C. Eretescu, Ființe mitologice În legendele românești, 1976; V. Kernbach, „Mitologie românească”, În Dicționar de mitologie generală, 1989
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
a unei mitologii române” (1985, p. 6). Cartea se vrea o reconstrucție a mitologiei predacice, protodacice, dacice, daco-romane precum și a mitologiei românești pe două axe: structura generativă (În care intră mitologia sorții, a morții, a moșilor și strămoșilor, haosul, teogonia, cosmogonia, antropogonia, etnogonia, nomogonia și erotogonia) și structura integrativă (În care include daimonologia, semideologia și deologia, fărmițată În Fârtatul și Nefârtatul, Cerul-tată, Soarele sfânt, Luna sfântă, Stelele logostele, Meteorologia mitică, Pământul-mumă, Toponimia mitică, Hidromitologia, Fitomitologia, Zoomitologia, Mitologia ocupațiilor și Eroologia). Autorul
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Coman, Mihai, 1992, Punctul și spirala, Eminescu, București Coman, Mihai, 1994, „La victime et la vainqueur - la construction mythologique de la visite du roi Mihai en Roumanie dans le discours de la presse nationale”, În Reseaux, nr. 66 Coman, Mihai, 1995, „La cosmogonie folklorique et les mondes à l’envers”, În Ethnologie française, nr. 3 Coman, Mihai, 1996, Bestiarul mitologic românesc, Editura Fundației Culturale Române, București Coman, Mihai, 2003, Mass-media, mit și ritual, Polirom, Iași Coman, Mihai, 2005, „Cultural Anthropology and Mass Media
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
alți poeți de tranziție, la primenirea inspirației și a tehnicii versului. Atras de legendar, de fantastic, de misterul timpurilor și civilizațiilor revolute, cultivând exotismul, B. tinde să depășească experimentul formal și să dea poeziei rezonanțe meditative. Inițiative poetice temerare sunt cosmogoniile din Hiranyagarba ori rafinamentul compoziției dintr-o altă legendă inspirată de literatura indiană, Yavana și Nurvady (1881), premergând manierei parnasiene. În prelucrarea epicii populare, pentru care a avut un interes deosebit, ca și pentru problemele limbajului popular sau pentru posibilitățile
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
cosmogonic din credințele mitice și religioase ale lumii. Legenda finlandeză comentată de noi este extrem de explicită. Ea nu mai reclamă din partea cititorului un efort special de decodare a simbolurilor și alegoriilor : „Facerea lumii fiind creația prin excelență - spune Mircea Eliade -, cosmogonia devine modelul exemplar pentru toate soiurile de creații” (1, p. 21). Logos-ul (sau cântul, sunetul etc.) intonat de zeul sau eroul demiurg este bivalent : poruncă (Să fie !) și model (Astfel să fie !), încorporând simultan voința și gândirea creatorului (63
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Minotaurului, precum și structura sa hibridă - jumătate om, jumătate taur - îl definesc ca pe un tipic simbol al Haosului. Astfel de ființe compozite - în care speciile se contopesc, spulberând toate legile biologicului - populează și simbolizează Haosul precosmogonic. Iată-l descris în Cosmogonia redactată de Berosos (secolul al III-lea î.e.n.). Acest preot caldeean al zeului Bel-Marduk rezumă mitul babilonian al facerii lumii, la rândul său o prelucrare a străvechiului mit cosmogonic sumerian : A fost un timp [...] în care „Totul” era întuneric și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
interesată de existența și nu de fericirea noastră ”. “Viața, cu majusculă, cuprinde și se polarizează în viață și moarte, cu minuscule ”. Chiar dacă titlul o sugerează, secțiunea de față n’are drept obiect de studiu nici reîncarnarea în sine și nici cosmogonia, deși autorul s’ar simți flatat dacă cititorul posedă căteva cunoștințe generale asupra conceptului reîncarnării sau, cel puțin, dorința de a le dobândi. Ea este rodul firesc al meditațiilor, dar și al experimentelor și discuțiilor purtate de autor până în prezent
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
atunci când, în 1933, Asociația Marii Britanii pentru Avansul Științelor a luat în considerare existența unor entități inteligente evoluate în raport cu omul și a unor stări necunoscute de existență în care s’ar putea manifesta o conștiință transcedentală independent de orice organism fizic. Cosmogonia, alcătuirea lumii și omului, ca și reîncarnarea, luate ca elemente separate, au fost tratate de diferitele cultúri, în timpuri și zone geografice distincte, mai mult sau mai puțin complet, iar similitudinile dintre observațiile extrasenzoriale referitoare la aspectele discutate, realizate în
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
momentul Big Bang-ului − în sensul curent al termenului − este incertă și corelată a priori cu limita de observabilitate considerată ca suprafața pe care o observăm așa cum era în momentul Big Bang-ului. E interesant de arătat aici că, în cosmogonia tibetană (v. ) este surprins același aspect, al existenței unei pluralități infinite de “universuri” finite în timp și spațiu, prin “univers” noi înțelegând perechea galaxie−gaură neagră. În altă cultură, cea hindusă, se subliniază că Krishna, identic cu Brahman, căruia i
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
o poveste. Și încă o observație: judecând după asimetria distribuției gaussiene (v. fig. II.24), eșalonul majoritar al umanității se află, în momentul de față, mai aproape de sfârșitul evoluției în regnul uman decât la începutul acesteia, fapt ce confirmă afirmația cosmogoniei hinduse conform căreia, în actuala kalpa, dintre cei 14 Mani, cel de-al 7-lea s’a manifestat deja dând cunoscuta Lege a lui Manu ; ne aflăm așadar puțin dincolo de jumătatea existenței în regnul uman. O dovadă a sensului evoluției
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
îngustă în imensitatea universului nevăzut trebuie să trezim în noi viața directă a sufletului purificat și să ne înarmăm cu făclia inteligenței, a cunoașterii Principiilor și a numerelor sacre (Ed. Schure). Aceasta era trecerea pe care o făcea Pitagora de la cosmogonia fizică la cea spirituală, doctrină cunoscută sub numele de transmigrația sufletelor. Doctrina evoluției sufletului este învățătura comună a tuturor tradițiilor esoterice, cununa teosofiei. Ignoranța omenească cât și amploarea cunoștințelor sale sunt cuprinse între cele două limite fatale, nașterea și moartea
Datoria împlinită by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1391_a_2633]
-
binele și răul pe același principiu ca și gnosticii. Luptă între Lumini și Tenebre la Ormuz și Ahriman la perși, mesianism apocaliptic și profetic venit din Palestina, inițieri și practici comunitare secrete asemănătoare celor ale discipolilor lui Orfeu, dar și cosmogonii moștenite de la Pitagora și Platon, iată tot atâtea piste care trebuie adâncite pentru a descurca ițele originilor gnozei. Iar apoi să semnalăm în ce măsură este ea contemporană cu apariția creștinismului. Ceea ce justifică un anumit număr de puncte comune. S-ar putea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
bucură de binecuvântarea tânărului filosof. Puritatea platoniciană și calmul epicurian, teologia lui Platon și asceza lui Epicur pot face casă bună cu creștinismul. De asemenea, în ochii lui Marsilio Ficino, pare o posibilă conciliere între Platon și Epicur, pe terenul cosmogoniei: teoria elementelor dezvoltată în Timaios poate fi citită fără contradicții majore cu cea a atomilor așa cum apare ea în Scrisoarea către Herodot a lui Epicur. Marsilio Ficino, care nu știe greaca dar abordează subiectul prin intermediul gloselor făcute de Guillame de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
său... Despre voluptate! La patruzeci de ani după ce-l scrisese, manifestând dorința de a nu uita acest text din tinerețe, Marsilio Ficino arată în mod explicit că n-a încetat a fi epicurian în tot cursul existenței sale. Desigur, în privința cosmogoniei sau a numelui care trebuie atribuit puterii constitutive a lumii, Biserica putea să considere că n-are nimic de reproșat apropierii de filosoful Grădinii. în schimb, pe terenul eticii, din perspectiva moralei hedoniste a lui Epicur atât de apropiată de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cale e potrivită pentru a ne debarasa de o tiranie prea greu de suportat... Această sinteză între principiile etice ale Porticului și cele ale Grădinii face abstracție de fizica și chiar de metafizica celor două școli. Montaigne lasă adepților Porticului cosmogonia panteistă, materialismul energetic; celorlalți le abandonează radicalismul teoriei atomiste. Morala, da, principiile etice, desigur, înțelepciunea practică - fără nici o îndoială, exercițiile spirituale, maximele referitoare la comportamentele efective - evident; dar nimic mai mult. Nici monism, nici materialism, nici politeism: Montaigne este... creștin
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de orb să nu vadă în asta o reminiscență a zeilor epicurieni, indiferenți față de destinul lumii și al oamenilor? 19. A nu fi pe placul papei. Critic la adresa teoriei creștine a trupului și apoi la adresa metafizicii teiste, Montaigne atacă și cosmogonia celestă a susținătorilor Bisericii oficiale: a constatat-o pe propria-i piele atunci când a suferit un accident căzând de pe cal, sufletul și trupul sunt intim legate între ele. Ceea ce atinge unul îl afectează și pe celălalt. în cartea a treia
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nevoie să fii geometru, poți intra în edificiul său și fără să dispui de documente științifice în regulă; de asemenea, nu trebuie să te închini la cifre, la numere, așa cum apar ele în Timaios, ca niște concepte operatorii majore în cosmogonia platoniciană. Nicio reminiscență pitagoriciană, nicio umbră de împrumut de la materialiștii din Abdera, la care fizica atomistă conduce la o morală chietistă - o lecție reținută de către Epicur: nu, gândirea cirenaicului vizează în mod exclusiv o etică a jubilării la care se
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
texte ca geograf, gândește ca un etnolog și reacționează ca un om interesat de tot ce vede. Gândirea lui este rezultanta unui număr la fel de mare de influențe. Școala pe care o deschide ține de materialismul democritean, fără însă a renega cosmogonia platoniciană. Ne imaginăm ce discipol problematic a fost pentru un Platon autoritar șef de școală! Relațiile dintre cei doi au cunoscut și momente supreme, dar și altele dificile. La început, Platon nu-i dă lui Eudoxiu chiar locul pe care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
înrolate cu forța, împotriva consimțământului lor - și pe bună dreptate... De altfel, planul imanenței în care evolueză zeii este, bineînțeles, lumea oamenilor, dar nu planeta Pământ: nu riscăm să-i vedem apărând la colțul unei străzi sau în piața publică. Cosmogonia epicuriană presupune lumi infinite, cu variații calitative și cantitative ale materiei: între aceste lumi se află zeii. Materiali, ei sălășluiesc în interlumi, în punctele de joncțiune ale unor universuri învecinate; fără forme particulare, făcuți din atomi specifici, ei se bucură
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mod expres din context: „1a început, a fost detaliul, atomul, individuația”. B) Amintind de atomismul vechilor greci nu negam deloc faptul că nașterea cosmosului din haos e o veche idee grecească aș adăuga că e pur și simplu tema oricărei cosmogonii nu numai grecească, fie religioasă, metafizică sau fizică. C) Al. Ivasiuc spune: „Nimeni nu a afirmat că Hobbes era inducționist ca Bacon”. Și eu cred că nimeni - afară de Al. Ivasiuc care l-a plasat alături de Bacon și Loke într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
eseu, scrisoarea stabilește o serie de înrudiri între Scrisoarea I a lui Eminescu și un text caldeean, afirmând că, fie și dacă poetul român ar fi cunoscut acel text, el a reușit să ofere „cea mai bogată și mai strălucitoare” cosmogonie poetică din câte se cunosc. Apărută în „Convorbiri literare”, nuvela Dor de morți a provocat reacții favorabile, între care și pe aceea a lui T. Maiorescu. Eroul însuși povestește întâmplările, făcând o apologie a „dorului”, în sensul romanticului Sehnsucht autohtonizat
ALECSANDRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285235_a_286564]
-
lui Leopardi Il tramonto della luna, realizată de N. N. Crețu. Pimen Constantinescu tălmăcește Infinitul de Leopardi (7-8/1942) și Profundă noapte de Giosuè Carducci (15-16/1942). I. Constantinescu-Delabaia traduce Grenadierii de H. Heine, Aurel G. Stino face unele considerații despre Cosmogonia lui Verhaeren, Ion M. Gane oferă o versiune românească a Albatrosului lui Baudelaire. Proza tipărită aici include povestiri cum sunt O înfrângere de I. A. Bassarabescu ori Isprava soldatului Iordan de Gh. Tulbure, fragmente de roman, unul extras din Moartea
GAZETA CARŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287186_a_288515]
-
simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem Solaris (2002) are ambiția de a deconstrui cosmosul și haosul, generând o „cosmogonie” a sfârșitului universului și al limbajului, o epopee care să cuprindă și să reordoneze, într-o mitologie poetică personală, întreaga memorie a universului istoric, fizic, uman (inclusiv universul anatomiei umane), universul atomic și subatomic: „după ce tot timpul s-a scurs
GEORGESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
cu linii sigure stă alături de anecdota revelatoare. Prin 1927 sau 1928 l-a acompaniat, ca pianist, pe Enescu într-un șir de concerte prin țară. O amplă încercare de filosofie a eului, Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, apărută în 1933 la Paris, inițial în „Revue de métaphisique et de morale”, apoi separat, a fost reluată, în 1938, la Paris și la București; o ediție în limba română, Eul și lumea, va fi realizată abia în 1984
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]
-
farmecul notației impresioniste, iar ochiul său trece nu rareori cu înțelegere, cu o bonomie deprinsă de la Anatole France, unul dintre scriitorii săi preferați, mereu citit, peste discrepanțele și limitele textelor discutate. SCRIERI: Le Moi et le monde. Essai d’une cosmogonie anthropomorphique, I-II, Paris, 1938; ed. București, 1938; ed. (Eul și lumea), tr. Mariana Noica, îngr. Gh. Vlăduțescu, București, 1984; Amintiri, București, 1968; Nevinovățiile viclene (în colaborare cu Luca Ion Caragiale), București, 1968; Despre câteva absurdități folositoare, București, 1971; Eseuri
GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287244_a_288573]