3,539 matches
-
aceeași origine se dovedește hazardată, fie și numai pentru că universul e, prin definiție, infinit. Chiar și dacă aplicăm teoria doar la universul cunoscut, este foarte probabil ca ea să nu se verifice, avertizează inginer cercetător Dan Ciuhandu, amintind că raza cosmosului cunoscut este în prezent de 13 miliarde de ani-lumină. Cu certitudine, însă, această teorie este perfect aplicabilă „universurilor locale“, în particular galaxiei noastre - Calea Lactee. Big Bang-ul local a avut loc acum aproximativ 13,6 miliarde de ani, ceea ce explică
Agenda2004-38-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282884_a_284213]
-
Pedro Salinas ori un Cèsar Vallejo cel ce spune "eu" în aceste pagini are în comun o întreagă trena de tristeți delicate. Iată cît de "hispan" sună un poem purtînd un moto din C. Noica ("Este un vierme ascuns în Cosmos"), în care este suficientă o vagă, foarte îndepărtată tristețe spre a sugera o jelanie pentru stingerea frumuseții și degradarea universală: "chiar dacă lucrurile sînt pătate/ cu uimire văd:/ se pătează încă// nimeni nu se oprește,/ nu înaintează nimeni// cîndva/ pe aproape
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
ca si catastrofele și veșnicia există și independent de noi și în afara noastră. Cum altfel? Nici o înălțare a omului (chiar dacă, poate, s-ar impune, mă tem că nu-l pot scrie totuși cu majuscula inițială) nu implică o aplatizare a cosmosului. Dimpotrivă. Dar să lăsăm timpul și eternitatea și să revenim în spațiul terestru. Unde toate drumurile duc la Romă. La începuturile acestui mileniu, Romă s-a mutat, pentru un timp, la Avignon (dar știm că, în vremurile acelea, regii Franței
Lumi pe sfîrsite by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17772_a_19097]
-
în încleștarea sa de antinomii, în decurgerea sa frămîntată, antrenînd o diversitate de ipostaze morale care ating Destinul, Nimicu, Nemurirea, ni se înfățișează universul interior propriu-zis al poetului. E un etalon al vieții care se îndărătnicește a se perpetua, al cosmosului care, tulburat prin fenomenul individuației, dorește a se reintegra în sine: "!cunosc o Țară-n care pasiunile oamenilor au o violență egală cu ștrangularea, de multe ori pentru lucruri și ființe infinit de nimica de parcă ar vrea să arate odată
Poezia lui Cezar Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17243_a_18568]
-
său strălucit, cîțiva ani chiar asistent pe lîngă conferința lui Nae Ionescu de la universitatea bucureșteană, povestește, în Memorii, că în lagărul de la Miercurea Ciuc, unde amîndoi fuseseră încarcerați pentru legionarism, profesorul i-a împărtășit gîndul să scrie o carte, Căderea în Cosmos, pe care însă n-a mai apucat să o redacteze pentru că, rău bolnav de cord, a murit în noiembrie 1940. După moartea sa în 1941, un grup de prieteni și elevi au decis că stenogramele cursurilor sale de metafizică și
Un curs de filosofie by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17265_a_18590]
-
Textul lui Lucian este prima și singura, cel puțin în lumina scrierilor ajunse pînă la noi, încercare de acest fel în literatura greco-latină. Și chiar dacă totul este parodie la Lucian, el mută în spațiul cosmic obiceiuri și fapte pămîntene: în cosmos se poartă războaie, se stabilesc sfere de influență, se duc tratative diplomatice etc. etc. Pămîntul este paradigma cosmosului: putem modifica în acest sens aforismul lui Terentius spunînd că nimic din ceea ce este omenesc nu este străin cosmosului. Astăzi literatura și
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
acest fel în literatura greco-latină. Și chiar dacă totul este parodie la Lucian, el mută în spațiul cosmic obiceiuri și fapte pămîntene: în cosmos se poartă războaie, se stabilesc sfere de influență, se duc tratative diplomatice etc. etc. Pămîntul este paradigma cosmosului: putem modifica în acest sens aforismul lui Terentius spunînd că nimic din ceea ce este omenesc nu este străin cosmosului. Astăzi literatura și filmele despre aventuri cosmice a devenit o modă (nu discut calitatea acestor scrieri); și ce se întîmplă în
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
fapte pămîntene: în cosmos se poartă războaie, se stabilesc sfere de influență, se duc tratative diplomatice etc. etc. Pămîntul este paradigma cosmosului: putem modifica în acest sens aforismul lui Terentius spunînd că nimic din ceea ce este omenesc nu este străin cosmosului. Astăzi literatura și filmele despre aventuri cosmice a devenit o modă (nu discut calitatea acestor scrieri); și ce se întîmplă în cosmosul imaginat de moderni? Se duc războaie, se încheie alianțe, se descoperă tărîmuri necunoscute etc. etc. Cu alte cuvinte
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
putem modifica în acest sens aforismul lui Terentius spunînd că nimic din ceea ce este omenesc nu este străin cosmosului. Astăzi literatura și filmele despre aventuri cosmice a devenit o modă (nu discut calitatea acestor scrieri); și ce se întîmplă în cosmosul imaginat de moderni? Se duc războaie, se încheie alianțe, se descoperă tărîmuri necunoscute etc. etc. Cu alte cuvinte și modernii proiectează în lumi siderale sentimentele și resentimentele omenești. Din acest punct de vedere nu este nici-o diferență între Lucian din
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
arme sofisticate,inexistente astăzi, posibile însă în viitor, Panoplia selenară și solară din Istoria adevărată a lui Lucian se bazează nu pe imaginație tehnică, ci pe fantezie botanică și zoologică. Dar, în rest nu sînt deosebiri: antropomorfismul teluric guvernează și cosmosul. De altminteri, noi nu putem concepe existența altfel decît există ea pe planeta noastră. Și lumea de dincolo de moarte se supune acestei legi. Etruscii, spre a da un exemplu, în frescele lor funerare pictează universul morților: și ce vedem? Lupte
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
recuperabil aici, după cum sensibilitatea pastorală, sesizată de Gh. Bogdan-Duică și Nicolae Ciobanu, recognoscibilă în paginile din 1923, va trece în trilogia Medelenilor. Rama mitică e prezentă în "literatura pentru copii" a lui Ionel Teodoreanu - începutul e plasat în coordonatele arcadicului, cosmosul e unul transparent, copilul e integrat unei familii mai largi, din rândurile căreia bunicii nu pot lipsi. "Neverlandul" scriitorului e spațiul memoriei - amintirea salvează un fragment din realitatea colorată mitic. Arcadia lui Ionel Teodoreanu e aceea a unei străzi de
Vă place Ionel Teodoreanu? by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17334_a_18659]
-
de ruralii anilor ^60, care au tras cel mult unele motive blagiene într-un vacarm de surle și tobe, într-un joc de calusări cu miză ostentativ abisala. Și totuși e prezent aici și orgoliul subtil al contactului cu un cosmos "materializat în eteruri", cum ar spune I. Negoitescu, nu spastic, nu convulsiv-proclamativ, ci de-o liniște hieratica. Orgoliul pur al originilor supraindividuale, filtrate prin înseși candorile firii. Un orgoliu umil al asumării impreciziilor, al contrariilor abia născînde, al necunoscutului încă
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
capătă culoarea verzuie a unui bronz scitic sau abstracția unei oglinzi. Fără a fi interesat în mod special de figurativism, sculptorul caută chipul livresc sau înfățișarea arhaica, fără a fi retoric, el caută semnele unei civilizații vagi și coordonatele unui Cosmos comprimat, după cum, fără a ceda spontaneității excesive, comentează nonșalant apariția formei din propria să energie interioară. La o privire atentă și lipsită de prejudecăți, calmul și echilibrul lui Panaite Chifu se construiesc prin armonizarea a doua aspirații divergențe; instinctul gravitațional
Arta în familie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17989_a_19314]
-
pentru a ajunge la conștiința cititorului și a-i comunica situații de un răscolitor dramatism. Personajul care îl obsedează pe dramaturg este omul secolului douăzeci, incapabil, cu toată măreția lui de cuceritor al planetei și, în ultima vreme, și al cosmosului să-și găsească liniștea sufletească, măcar așa cum și-o găsea pe vremuri un țăran, integrat armonios în colectivitatea lui săteasca. În era telecomunicațiilor, ființa omenească nu mai reușește să comunice aproape deloc cu semenii săi: "Dacă vreau să fiu singur
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
deopotrivă planuri ale expresiei, componente formale cu funcții spiritual-simbolice și articulații organice ale unei structuri care crește asemenea unui organism viu. Expoziția lui Ilea apare că un mic tratat de ontologie prin care se dezvăluie întregul scenariu al devenirii unui cosmos foarte clar definit și cu o puternică legitate internă. Primul nivel este acela al materialelor perisabile, al panourilor de hîrtie obținute prin colaje oarecum aleatorii și care semnifică volatilul și amorful, substanța vulgara și materia spirituală necoagulate încă și fără
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
unde clopotul tăcea nemișcat cu limba lui încremenită. Pînă să înceapă a se legăna limba gigantică a clopotului cîntărind vreo tonă, numai ea, trecuse un timp: un fel de numărătoare inversă începuse ca atunci cînd se lansează o navă în cosmos. Unele femei mai în vîrstă, săsoaice bătrîne, cine știe cum scăpate de urgia deportărilor, se închinară repede, cum se închină ei de-a-ndoaselea. Una șoptea dusă un Pater. Și,...cînd nimeni nu se mai aștepta, după pendularea limbii clopotului ce părea fără vreun
Lacrima clopotului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17398_a_18723]
-
de conjugarea „paradoxurilor planetare”, dar în inconfundabilul său mod liric: Prin văi cu ierbi de brumă turma / Își paște tragic sieși urma. În fluier intră frigul, ura, / Pe unde a ieșit căldura.// și-n loc de funze, pe meleaguri, / Din cosmos curg foșniri de steaguri. // Visarea crește, cerul scade, / Pe mări deodată Newton cade. // Mistrețul roade doina veche, / Se trage crucea de ureche. // și-mi alipesc, uitând necazul, / De steaua cea de pradă-obrazul. («Paradoxuri planetare” VRF, 218). Grigore Vieru are divinul
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
si intuiește puterea (divinitatea) că un întreg, ca o mare unitate impermeabila și perfectă care se îndestulează pe șine. Tot ce gîndește coerent și tot ce făptuiește cu tîlc omul, din clipă în care devine conștient de poziția lui în Cosmos, este îndreptat către un singur țel: suprimarea acestei despărțiri, refacerea unității primordiale, retragerea în tot (fie că acest tot este conceput că o putere impersonala, ca un Dumnezeu etc.)". Androginul nu e decît copia fidelă a zeului (Isus însuși e
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
în șabloanele "generationiste". E un "disident" cu aplomb. Stratul sau liric primar e romantic, vitalist, turbulent, precum un sol neașezat geologic, în care se produc erupții vulcanice ori măcar țîșnesc impetuoase gheizere. Nostalgic, poetul regretă neapartenenta să la elementele cosmice, cosmosul fiind aici asumat nu doar prin simbolurile sale consacrate, ci și printr-o retorica ce vuiește în marile-i goluri, sugerînd neîmplinirea: "De ce m-ai născut din carne cînd aș fi putut/ repeta piatră/ cînd aș fi putut fi copac
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
în aceeași nedeterminare că la început. Atracția pentru expresia sofisticată, șocantă uneori, extrem de poetica, dacă mă pot exprima așa, se consumă într-un spațiu familiar, terestru, fără a avea însemnele absolutului. Frisoanele poetei nu sunt date de misterele lumii, ale cosmosului, ci de senzațiile propriului trup sau de complicatele relații de cuplu. Antologia propusă de Doina Uricariu începe cu Vindecările (1976), apoi Jugastru sfiala (1977), Vietăți fericite (1980), Natură moartă cu suflet (1982), Mâna pe fata (1984), Ochiul atroce (1985), Institutul
Antologie de autor by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17603_a_18928]
-
nori de hidrogen, care, timp de 2 miliarde de ani și-au păstrat compoziția originală, datând din primele momente de după Big Bang, care a demonstrat astfel faptul că "buzunarele" de materie originală au rămas neschimbate foarte mult timp după nașterea cosmosului. Studiile asupra faunei microbiene la oameni, care au demonstrat că anumite bacterii prosperă în intestin, grație unei alimentații bogate în proteine, în timp ce altele preferă regimul vegetarian Un studiu clinic a permis obținerea primului vaccin promițător contra malariei, denumit RTS,S
Descoperire istorică: infectarea cu HIV ar putea fi prevenită () [Corola-journal/Journalistic/24103_a_25428]
-
Conștient că Toma Necredinciosul post-modern stă și-l pîndește, Havel nu a omis să precizeze: Nu cred că atîția oameni de știință modernă, care în lucrările lor au dezbătut probleme greu de înțeles, cum ar fi misterul originii și evoluției cosmosului, secretele materiei și ale spatiului-timp, misterele vieții, au luat-o razna cu mintea cînd vorbesc de transcendență. Dimpotrivă, cred că aceste speculații filosofice sînt parte integrantă din descoperirile lor." Este posibil ca, în adîncul ființei sale, Havel să fie un
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
XIX-lea, un capitalism cu sens schimbat, ce "face", "produce" ideologie și utopie în loc de bunuri spirituale și materiale). Cam prin secolul al XVIII-lea apar în Occident șirurile de bănci în catedrale și sinagogi. Nu mai vorbim deja de un cosmos, ci de o ORDINE newtoniana normata juridic și mecanicist. Ordinea Omului Tehnologic. În catedralele Evului mediu, nu existau bănci, în locul lor, un haos carnavalesc: se dansa, se cîntă, o lume pestrița trăia intens timpul sacru, suprapus peste cel omensc. În
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
nici unul, dar noi, ființele omenești, sîntem o specie care încearcă să organizeze trecutul, să vadă în el ceva mai mult decît simpla acumulare a unor fapte haotice. Noi nu acceptăm haosul, ființa umană caută mereu să treacă de la haos la cosmos, la organizare, și își pune, deci, această întrebare. Eu particip la o asemenea tendința, am scris o carte cu acest titlu, pentru că toate cărțile de istorie pe care le scriu sînt în același timp cărți orientate spre tentativă de a
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
Gheorghe Grigurcu Ioan Moldovan aparține liricii Echinoxului "median", cel al anilor '70, alături de Ion Cristofor, Aurel Pantea, Mircea Petean, Augustin Pop etc. Această producție reprezintă un reflux al acelei năvalnice porniri spre cosmos, spre "metafizică" și spre neguroasa abisalitate colectivă care s-a întrupat în scrisul șaizeciștilor de origine rurală, transilvani și ei, Ion Alexandru și Gheorghe Pituț. E ca o dezumflare a unui balon uriaș. Irealității retorizate îi ia locul o apropiere
Analiză lirică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16713_a_18038]