1,399 matches
-
cu vechi clișee de tipărit și mașini de scris din anii 1930. După o vreme, mi-am dat seama că începusem să mă gândesc la doctorița Randle, lucru pe care nu-l mai făcusem de mult timp. Altă răscruce. Am cotit la stânga. — Pis pis pis pis pis pis. Am încercat să-mi aduc aminte cum îl chema pe câinele lui Randle. Ricky? Robbie? Rusty? Era ceva care începea cu R. Începea să se agite uneori dacă simțea mirosul lui Ian pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
lui Randle. Ricky? Robbie? Rusty? Era ceva care începea cu R. Începea să se agite uneori dacă simțea mirosul lui Ian pe hainele mele și alerga de nebun prin sera de obicei liniștită a lui Randle, lătrând ca un - am cotit la dreapta - lătrând, ei bine, mârâind de fapt, iar ea trebuia să-l închidă în bucătărie înainte ca vreunul din noi să se așeze și să riște să fie atacat din toate direcțiile. M-am simțit vag vinovat pentru faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ce-și dăduse seama că dispărusem. Dar ce i-aș fi putut spune? Chiar, ce-aș fi putut să-i spun? Poate că atunci când totul se va sfârși, îi voi scrie și-i voi spune... ce-i voi spune? Am cotit la stânga. Îi voi spune totul. Voi scrie totul și ea va fi liberă să creadă va pofti. — Pis pis pis pis pis. Spusese oare Nimeni, atunci când eram singuri în spitalul ăla abandonat, spusese ceva cum că ea a scris o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
zice șoferul, s-ar spune că toți suferim de o boală ascunsă, legată de femeile astea care ne sucesc mințile, ne acaparează ca niște caracatițe, cărora le intrăm foarte greu sub piele, dar odată acceptați, nu mai avem scăpare, zice cotind prn fața Gării de Nord în direcția magazinului Automoto, prea am intrat în sufletul clientului, se gîndește. — Ăsta e rolul oricărei opere de artă, zice Părințelul, și al religiei la fel, să îți meargă la suflet, să scoată la suprafață ce e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
După mai puțin de un kilometru, ajung la primul punct de control. Se schimbă parolele, li se ordonă să coboare fiecare pe carosabil, sînt identificați și apoi lăsați să și continue drumul. Pînă să ajungă la ultima intersecție și să cotească pe drumul spre Aeroport, mai dau peste încă două filtre identice, care transmit Marelui Stat-Major prin radio informații asupra itinerarului convoiului. Nu a existat nici cea mai mică abatere de la traseul și planul bine stabilit dinainte. Cu numai cîțiva metri
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
Timișoarei? „Când l-am văzut prima oară, l-am urmărit cu grijă, nu m-a văzut. Niciodată nu a simțit că era urmărit, niciodată nu m-a simțit pe urmele lui. Atunci l-am pierdut, aproape de parcul din centru: a cotit brusc și când am ajuns acolo, nu l-am mai zărit. M-am consolat ușor, eram doar un pic tristă, aș fi vrut să știu cum arată. Avea un mers mândru, vroiam (sic!) să știu dacă are o privire la
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
diferită față de ceea ce poartă ea chiar În acel moment, percep o Îmbrăcăminte de stiluri cel mai probabil ieșite din modă, dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
de crezut, sigur e că n-o puteam Înghiți. Așa că, În frunte cu Zoli, după ce l-am luat și pe Duczi, ne-am dus să aflăm adevărul de la Ilu. Știa de toate pentru că sîrmele de telegraf și de tele fon coteau și intrau În clădirea poștei unde lucra ea. E ade vă rat că Ilu era fată, dar dintre toate fetele mai mari decît noi, singură ea se oprea pe drum cînd ne Întîlnea, ne lăuda de cele mai multe ori și răspundea
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
și cu János am zvîcnit Înainte, Într-o fugă fără aer pînă acasă. Am izbutit să schimbăm cîteva vorbe pe drum. Alerga În stînga mea, Înspre șosea, poate ca să mă ocrotească. Ne-am salutat În dreptul uliței lui, iar el a cotit-o spre Jip. Mi-am continuat cursa, am trecut pe lîngă casa noastră, am intrat ca o furtună În curtea din spatele prăvăliei și am țîșnit pe scară În sus la părinții lui Zoli ca să le dau de veste. Dar, minune
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nord sau spre vest. Înainte de război, exista un tren care, ca să ajungă de la Satu Mare la Iași, traversa mai Întîi granița În Cehoslovacia, o lua În susul Tisei, urca și cobora coastele munților reintrînd În România, trecea prin Cernăuți, iar de acolo, cotea spre sud pînă În capitala Moldovei. Spre amiază, cîte doi-trei captivi legați Între ei părăseau gara Slatina sub paza unui jandarm. Din protestele lor, reieșea că-i duc spre podul de peste Tisa ca să-i predea la chestura din Sighet. Valeriu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cel pe post de vizitiu. Calul alerga Într-un trap monoton, sforăind din când În când. Înaintea lor se legăna coviltirul unei căruțe de șetrari, purtată de doi cai focoși... Cum au ajuns la Hanul Trei Sarmale, căruța șetrarilor a cotit-o pe un drumeag la dreapta și s-a oprit. La câțiva pași În urmă, țăranul vizitiu a tras de frâul calului... ― Trrr cu tata! Cei doi țărani au coborât și, cât ai clipi, au intrat sub coviltir. Tânărul de pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Diii, haidaaa!... strigă, plesnind cu biciul prin aer, și caii începură să gonească din răsputeri. În fața lor se iviră apele unui râu și un pod mare, pe care îl trecură ca-n zbor. Apoi începură să urce la deal, o cotiră la dreapta pe o ulicioară și mai merseră încă puțin. În dreptul unei căsuțe cu un gard dat cu var albind în razele lunii, căruțașul opri și-i dădu de veste că ajunseseră. Culae sări din căruță, ținându-și bine găidulca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
student din anul al patrulea, cel cu doina de haiducie cântată din bojoci. Ieșiră apoi cu toții din universitate și trecură pe la arhitectură, unde li se alăturară încă doi studenți. De la arhitectură mai merseră vreun sfert de oră pe bulevard, o cotiră pe câteva străduțe lăturalnice și intrară într-un bloc elegant din epoca interbelică, cu numele proiectantului Asquini înscris pe o plăcuță de marmură fixată la intrare. Acolo locuiau, cu chirie, cei doi studenți de la arhitectură, veri și prieteni de altfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și tu ca aist Cotescu Cipi să ciripească măcar ceva-ceva în legătură cu potlogăriile lor... Un șarlatan și jumătate! O pușlama sadea! Auzi dumneata! Zicea că dorește să continue ce a început, secătura! Și când mulțimea înfierbântată i-a arătat obrazul, a cotit-o ca la Ploiești, ca hoața ceea care a numărat voturile la Legea de impozitare a pensiilor. A simțit fabricantul de vorbe că nu-i a bună... și și-a încheiat voroava spunând că suntem liberi să votăm după cum credem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
locul în care locuiesc acum, loc în care tot mă războiesc eu, aproape zi de zi, cu monotonia deplină a rândurilor manuscrisului meu drag, mai întâi pornind pe bulevardul principal al micului meu oraș, iar D 118 Rareș Tiron apoi cotind la dreapta de două ori, se găsește, la vreo două sute de pași, clădirea Poștei, care, deși este destul de veche și de neîngrijită, ea tot știe, totuși, să se înalțe mândră în fața oricărei perechi de ochi, oricât de pretențioasă ar fi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
umbra unui portic, Diego Alatriste privi fanarul pe care el și colegul lui Îl așezaseră strategic la un cot al drumului, astfel ca să-i lumineze pe străini Înainte ca aceștia să apuce să-i vadă pe ei. Drumeagul acela, care cotea În unghi drept, pornea din strada Barquillo, de lângă palatul contelui de Guadalmedina și, după ce mergea paralel cu gardul de piatră al grădinii Mănăstirii Carmeliților Desculți, se sfârșea În fața Casei cu Șapte Hornuri, la Întretăierea străzii Torres cu cea a Infantelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
urmărind de departe careta, Închisă și trasă de patru catâri, În care Martín Saldaña și poterașii lui Îl duceau pe căpitan. Trecură prin fața Colegiului Companiei lui Iisus, În josul străzii Toledo, și prin Piața Orzului, neîndoios ca să ocolească drumurile prea umblate, cotiră spre delușorul fântânii Rastro Înainte de a o lua din nou la dreapta, aproape În afara orașului; foarte aproape de drumul mare spre Toledo, de zahana și de un loc vechi, fost cimitir maur, de unde i se trăgea numele foarte de rău augur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Am impresia că mă duc și n-am să pot termina ... - Nu cred. Nu cred. Îl veți scrie, sunt sigură. - Zici și tu ca cei de la Alba Iulia. Și mai era o soră a mamei, cea mai mică, farmacista de la Cotești, care s-a măritat cu un moșier, cel mai mare moșier din județul Râmnicu-Sărat. Cu vii la Cotești, cu moșii la Grebănoasa, la Blidari, și care a luptat în munți. Și l-a omorât Securitatea. L-au ucis. O sută
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
sunt sigură. - Zici și tu ca cei de la Alba Iulia. Și mai era o soră a mamei, cea mai mică, farmacista de la Cotești, care s-a măritat cu un moșier, cel mai mare moșier din județul Râmnicu-Sărat. Cu vii la Cotești, cu moșii la Grebănoasa, la Blidari, și care a luptat în munți. Și l-a omorât Securitatea. L-au ucis. O sută de gloanțe au tras în el. L-a trădat cineva și ... Iar ea a intrat în pușcărie și
Despre anii copilăriei by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/8054_a_9379]
-
unor blocaje în trafic. "Pantofii", care sunt controlați cu ajutorul unei telecomenzi, au o autonomie de 3-5 kilometri între fiecare două încărcări ale bateriei, notează sursa. Cei dispuși să îi încerce vor învăța destul de repede să-i "conducă": când vor să cotească la stânga sau la dreapta, vor trebui pur și simplu să se aplece în aceeași direcție, scrie Daily Mail. Americanul spune că "pantofii" motorizați, care vor fi lansați în februarie, nu sunt doar pentru oameni leneși, pentru că faci mișcare atunci când iei
Vezi care ar putea fi mijlocul de tranSport al viitorului () [Corola-journal/Journalistic/67673_a_68998]
-
doilea cuvînt...). E menționată - profesionalism, încă, de stil vechi... -data premierei, 17 septembrie 1938, deschizînd stagiunea la Teatrul Comedia, și distribuția, V. Maximilian în rolul domnului Bogoiu, Vraca în Ștefan Valeriu, Leny Caller în Corina (biensûr!), Sandina Stan (Doamna Vintilă), Coti Hociug (Maiorul), Mircea Axente (Jef), Agnia Bogoslava (Agnes), Marcel Anghelescu (Un mecanic), Mișu Fotino (Un călător), Renée Amy (Nevasta lui). Regia era a lui Sică Alexandrescu, iar decorurile le semna Siegfried. Miza acestui text care poate fi citit à la
Jocul de-a speranța by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6793_a_8118]
-
complexe ale întîmplării le aflăm din relatarea lui nenea Iorgu: Marin Dorobanțu surprinsese o relație adulteră a soției sale cu colonelul Virgil Steriu. A doua zi, în cursul vînătorii, "mistrețul a dat să iasă întîi la mine, pe urmă a cotit-o la stînga. Eu am tras numai de datorie, că era departe. A ieșit tocmai între Marin și între Virgil... E! acuma spune tu - l-a ucis cu dinadinsul ori din greșeală? Eu, cînd s-a dat vestea că e
Epistolă către Odobescu (XII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7574_a_8899]
-
asfaltați. TransBucegi-ul se desprinde din drumul judetean DN71, care face legătura între Sinaia și Târgoviște, cu puțin înainte ca acesta să ajungă la Cabana Cota 1000. Drumul trece pe lângă Cabana Cuibul Dorului, urcă Șaua Dichiu, unde în dreptul Cabanei Dichiu cotește brusc la dreapta și străbatate Platoul Bucegi până în apropierea Cabanei Piatra Arsă. Cei 17 km asfaltați din TransBucegi duc drumul până la o altitudine de 1925 m. Lucrările de reabilitare ale drumului au început în anul 2010 și încă sunt în
TransBucegi, un nou drum spectaculos ce va ajunge la Babele by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/75465_a_76790]
-
la Milano”, a mai povestit Adriana. Adriana Bahmuțeanu susține că Prigoană ascunde banii special pentru a nu le da copiilor o pensie alimentară mai mare. „A avut, în 2012, un milion de euro venituri personale, iar acum și le-a cotit și pretinde că are un salariu umil de 1.500 de euro și vrea să le dea copiilor 1.000 de euro. E o meschinărie incredibilă. Am cerut să-mi dea o treime dintr-un milion de euro. Să vedem
Adriana Bahmuțeanu: Prigoană are șapte case și eu stau cu chirie by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/72797_a_74122]
-
aruncă lumea la o parte și, bum, în gard direct. Niște prieteni de ai mei se uitau cum eu agonizam pe pârtie. Agonizam cu scopul să nu intru în oameni. Eu când mă duc, mă duc drept. Nu știu să cotesc, cu cotitul e nașpa. Nu pot să fac plugul. Când fac plugul, prind viteză și mă duc direct în zid.”, a spus Mircea Badea.
Aventurile lui Mircea Badea pe schiuri by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/72896_a_74221]