1,075 matches
-
-mă cu mare atenție - cartea asta-i nesănătoasă. E nesănătoasă și contagioasă, cu idei periculoase și înșelătoare, înțelegi? Nu vreau să mă mai întrebi niciodată nimic despre ea. Deschise brusc enciclopedia și-o aruncă tare în perete. Am auzit pârâitul cotorului. Cartea moartă căzu greoaie pe podea. Nu eram tulburat sau intimidat. Era ceva prea mare, prea important. Venisem la Fidorous după răspunsuri. Uneori, răspunsurile nu trebuie date în cuvinte. M-am uitat țintă la cartea ruptă. — Asta-i tot, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mănânc și să mă întind; restul trebuia să aștepte. Am ieșit din baie și m-am îndreptat pe coridorul de cărți spre ușa bucătăriei. Era deschisă, neonul de un albastru electric proiectând o dungă pe podea și-n sus, pe cotoarele cărților de pe peretele din față. Am auzit sunetele scoase de un ibric, o linguriță de cafea zăngănind într-o cană. M-am aplecat pe după cadrul ușii. Scout. Ceva - nervii mei, sângele meu - tresări și încremeni la vederea ei, o fântână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
era recital proxim. Ea rămînea în casa pe jumătate ocupată, fără sentimentul chez-soi, de frica mitocanilor beți, cu șepci și-n lodene kaki, păroase. Nu mai ieșea în orașul malodorant, pe străzile cu nume schimbate. Prefera să "efleureze" cărțile cu cotoare aurite. Și ce imagine idilică aveam despre "mersul cu copiii", din diminețile de duminică! Întîi la cofetărie, pentru mine și Brăduț, pe urmă la o bere cu covrigi speciali de Herăstrău, amenajat în '32 de cineva din familia Lisellei. Parcul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
aproape identică. Și-n drum spre casă, umbrela dansa deasupra capului ei, deși ploaia încetase de o vreme și culorile ei translucide și luminoase parcă au însuflețit-o și mai tare și ea mai simțea încă brațul lui răsucit pe cotorul umbrelei și se cuibărea tot mai mult în jurul ei. De mult nu se mai gândise la seara când au fost la cinematograf și ea a intrat în posesia umbrelei, după cum nici la el nu s-a mai gândit prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
față în față cu fostul coleg de școală; ele vorbeau, gesticulau, râdeau, în timp ce umbrela aluneca tot mai adânc sub scaun. Și ființa îmbrățișată se ridică și o pornește pe culoarul autobuzului, în timp ce cea de dedesubt lovește în treacăt, cu călcâiul, cotorul umbrelei, după care dispare încet. Atenția ei se concentrează din nou asupra versiunii ei nepăsătoare lăsând în urmă umbrela părăsită, singurul lucru pe care-l avea de la el. Sub imperiul telefonului de rămas-bun, sensul pierderii iremediabile s-a concretizat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își bat capul cu complicate probleme de estetică. Mereu voios, cu inima ușoară, povestește în versuri ce i întâmplă și așteaptă surâzător aplauzele cititorilor: „Pe casa scării s-a mai spart o glastră. / Și-n lift te miri cum putrezesc cotoare. Copiii bat covoare sub fereastră / acum, la ora sfântă de culcare. Să dormi ai vrea, dar sună telefonul / Privești aiurea, țintă la perdele. / Afară, prin vecini, casetofonul / vomită-ntr una, disperat, manele.“ (Pesimism) Stilul colocvial îl face să-l imite
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se cade să o mâncați voi, sunteți prea tineri." Ventriculele, patru semințe, le înghițea fără să le mestece. Greu de înțeles pentru niște copii acel ritual al desfacerii. Se îmbrăca precum un cerșetor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
40 de zile vrei să colinzi despre o naștere în floarea de păpădie; scutece verzi pentru mântuitorul câmpiilor să împletești în icoană. Spargi zidul și, ca prin minune, înmugure busuiocul sub grindă, stoluri de fluturi se desprind din fotografiile înrămate, cotorul de pâine uscată în buzunarul paltonului coace spice ca un pământ sub unghia lui Dumnezeu. Aceeași durere apasă mereu altfel. Deschizi larg fereastra să golești casa de lumină, dar odaia, precum o oală de lut, ascunde cerul în pântece. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cu apostolii, dar Iuda, camuflat într-o tunică asemănătoare cu a lor, îi urmărește, îi deconspiră pe toți (apostolii se ascundeau!), apoi Îl prinde pe Isus și-L duce în fața Sinedriului. Isus e lapidat, apoi răstignit în batjocură de un cotor imens de varză (sic!). Bănuind că leșul va fi furat de ucenici cu intenția de a-L proclama „înviat”, Iuda Îl ia pe ascuns și-L îngroapă la loc sigur, în propria grădină. Când apostolii, descoperind mormântul gol, încep să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mașina de spălat vase și frigider atât de incedibil de ușor și de frumos, încât mai că ai crede că e într-o piesă de teatru și nu în realitate. Ici și colo în jurul ei se află cărți deschise, cu cotorul în sus - tot timpul cărți noi, cu coperte lucioase. Niciodată nu m-am putut decide s-o întreb despre titluri și autori. Și nici n-am îndrăznit să-i propun să-mi citească și mie cu voce tare. Dar frumusețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
și eu în slujba ei. M-a dus de câteva ori la câțiva dintre cei mai mari și mai bine aprovizionați anticari din Stockholm. în vreme ce eu stăteam afară, pe trotuar, ea intra și întreba. Le descria legătura de piele roșie, cotorul auriu, foița de aur ce încadra copertele și deosebita calitate a hârtiei, la fel cum aș fi făcut-o eu însumi. Doré, trebuia să repete de fiecare dată pentru vânzătorii neștiutori. Doré. Ei căutau în rafturi, în cartoteci și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
până sus, la rampa din fața cuptoarelor. Lângă mine mergea un tip care încă de acum, din zori, mirosea a bere și alcool tare. Cu o voce puternică, de parcă ar fi ținut o slujbă religioasă, el citea numele și titlurile de pe cotorul volumelor. Sus, pe rampă, ne opream, respecând ordinul șefului, și stăteam un moment nemișcați. Apoi lăsam pradă focului lucrări de Heinrich Heine, Stefan Zweig, Heinrich Mann, Sigmund Freud, Marcel Proust, Ernst Wigforss, Lev Tolstoi și mulți alții. Ei dispăreau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
peste muntele de cărți. Abia se vedea că am muncit ceva. Colecția lui Viktor-Carte era cu adevărat nemăsurată. Atunci am descoperit-o. în vârful unuia din teancurile rămase strălucea și lumina legătura de piele roșie, iar de la literele aurite de pe cotor și de pe coperte porneau raze de lumină, exact ca acelea pe care Doré le zugrăvise de atâtea ori. întreaga mea ființă a fost străbătută de o fierbințeală de nedescris. Am început să tremur din toate mădularele, ca și cum o mână puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
un premiu: e plasat aproape în mijlocul camerei spațioase, cu mochetă albastră pe jos, având în față o bibliotecă în care se disting mai multe port-dosare, iar un raft întreg e plin de cărți cu coperte negre, având titlurile înscrise pe cotor cu litere aurii. Probabil, o enciclopedie. Biroul ca atare e aproape pătrat și acoperit de un teanc de foi scrise. În stânga, un telefon negru, iar pe suprafața mesei sunt răsfirate câteva dicționare și cărți. În centru, perpendicular pe paginile deja
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
sus îți sugerează că acest dezmăț de celuloză se întinde, precum lumea lui Iacob, la nesfârșit. Aș fi jurat că biroul lui Dominique Fernandez aparține unei femei: delicatețe, gust desăvârșit, ordine de farmacie, atenție la asortarea culorii mobilierului. Până și cotoarele cărților sunt în rimă cu nuanțele bibliotecii și pereților. În fața biroului, cea mai vastă colecție "Pléiade" pe care am văzut-o vreodată: jur că sunt mai multe cărți decât în cel mai cuprinzător FNAC sau în oricare din bibliotecile franțuzești
Ce obiecte aveți pe birou? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7926_a_9251]
-
și înghite la grămadă, ca Bouvard și Péchuchet, după care, treptat, absoarbe și asimilează, descoperă aroma și consistența fiecărei cărți, încetând să mai citească în timp ce mânca, deoarece cărțile îi devin atât de dragi, încât nu le mai poate roade decât cotorul și marginile paginilor. Plasticele metafore alimentare la care recurge Sam Savage evocă procesul de transformare interioară ce demonstreză că nu e suficient să înghiți obiectul pentru ca el să intre în viața ta, ci e nevoie de o distilare, de o
Mic, dar țicnit by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7440_a_8765]
-
apoi, cînd avea să fie chemat să spună ce făcuse în viață, în loc să-și arate cărțile proprii, lui Ion Papuc i-ar fi venit mai ușor să indice etajele compacte, înțesate cu tomuri îngălbenite și cu incunabule prăfuite, ale căror cotoare, impregnate de patina uzurii, își priveau spectatorii cu un aer rece de cadavru livresc. Cînd am ajuns s-o văd - o piesă de mobilier întinsă pe trei pereți înalți de 4 metri, pe care te cățărai urcîndu-te cu scara - ceea ce
În mijlocul cărților by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7967_a_9292]
-
-mă, Îngere,/ că iată și luna, și-n lună sicriul.../ Dacă am ars, dă nopții cenușa,/ viu de mai sunt, usucă-mi viul." (Ad Astra). Istovirea, împlinire, în felul ei, face cu putință discreția, discreția fructului care se stafidește pe cotorul lui, a sufletului care se împuținează făcîndu-și, pînă la pierderea de tot, datoria față de trup. Fără să scape la suprafață ceva din durerea de care are, întreagă, nevoie: "Lacrimă, te-am văzut cum luptai,/ pe câmpia feței albe,/ lacrimă, lac
Urcarea la cer by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7584_a_8909]
-
neposesorii de cărți. Casa lor, capătă brusc un aer rarefiat. Ei trăiesc chiar acolo. Și au fost și ei în Arcadia. Se și pot oricând întoarce dacă vor. Dovadă este biblioteca lor absolut personală. Prezentă, citit-necitită așa cum stă expusă, cu cotoarele ei sclipitoare și paginile ei nedezlipite. Am bătut Bookfestul, cu încăpățânare în prima zi, în căutarea unui cititor de poezie. Unul civil, adică nici poet și nici critic. Cititorul de poezie este o specie pe cale de dispariție, m-am convins
Cititorii de poezie by Ileana Băja () [Corola-journal/Journalistic/7119_a_8444]
-
ca să zbori cu cartea, ea trebuie deschisă. Numai deschisă, face cartea aripi, ca păsările, ca fragilii fluturi, inventatorii, pe cât cred, ai simetriei, sau - de ce nu? - ca îngerii din cer.../ Să revenim, însă, la carte: luându-se drept ax de simetrie cotorul sau lăuntrica-i creastă, rezultă două aripi simetrice egale; egale planimetric, căci, în volumetrie, egalitatea nu se realizează decât când ea este deschisă chiar la mijloc." Etc. Și, fiindcă autorul e, înainte de toate, poet, alternativele exercițiilor, ușor baladești, parodice prin
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
numără printre acești happy few. Nimic nu-i este mai impropriu decât anacolutul. Nimic nu-i este mai specific decât, în ciuda modernității prozodice, ingambamentul semantic. Mesajul, livrat cu insistență, trece nu numai peste capetele de rând, dar uneori chiar peste cotoarele subțiri ale plachetelor. Că acest lucru a fost greșit înțeles, o dovedește tonul destul de rezervat al comentariilor privitoare la următoarea carte a sa, Circul domestic (2005). Categoric superioară zgomotoasei intrări în scenă, măcar prin narativitatea discretă a ciclului omonim, ea
Poezie și deziderat by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7262_a_8587]
-
ambele fețe, în 3 exemplare (alb, roz și verde); ... – hârtie autocopiativă; ... – este înseriat și numerotat, înseriere cu cerneală roșie; ... – se broșează în carnete de câte 150 de file (50 de seturi); ... – perfor pe fiecare filă situat la 10 mm de cotor; ... – copertare și etichetare. ... ... 5. Se difuzează gratuit. ... 6. Se utilizează la constatarea unor fapte de care se face vinovat contravenientul și la stabilirea sancțiunilor prevăzute de lege. ... 7. Se întocmește în 3 exemplare de agentul constatator. ... 8. Circulă și se
ORDIN nr. 342 din 16 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/255592]
-
naturalețe, în rândul clasicilor? Și cine s-ar fi gândit că acest scriitor ascuns, care făcea literatură sub pseudonim, într-un col] de gazetă sportivă, și jura pe Isaac Babel și Ilia Ehrenburg, avea să-și vadă cândva numele pe cotorul unei serii de Opere ajunse, iată, la volumul al IlI-lea? Și cui i-ar fi trecut prin minte, în sfârșit, că acest bizar gazetar-scriitor din promoția lui Nicolae Labiș, Fănuș Neagu și Ion Băieșu, dar debutând târziu și mult
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
din îngerul exterminator (pp. 178-208) sau de magia din împărăția vestmintelor albe (pp. 263-277), toate sunt, mai mult sau mai puțin, proiecții ale omului modern care-și plânge nefericirea "paradisului în destrămare", în care "Portarul înaripat mai ține întins/ un cotor de spadă fără de flăcări./ Nu se luptă cu nimeni,/ dar se simte învins". (Lucian Blaga). În orice caz, indiferent cum ne-am construi problema receptării cărții, cele trei cicluri ale acesteia (Ciclul Animus, Ciclul Anima, Ciclul Anima și Animus) stau
Mit și demitizare by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6649_a_7974]
-
mă laud si nici nu cred că posesia unor obiecte înseamnă, automat, un transfer de prestigiu: a avea nu înseamnă a fi! Și totusi, nu-mi pot reprima mândria de fiecare dată când, aflat la birou, ridic ochii si privesc cotoarele cărților despre Shakespeare pe care le-am adunat în ultimii douăzeci de ani. Nu rivalizez, desigur, cu „shakespearologii" adevărați, nu sunt nici colecționar și nici specialist în creația „marelui Will". Cred că am o anumită competență (pe care, vai! n-
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]