586 matches
-
îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început să cotrobăi aiurea prin frigider. - Leonard? a zis. - Da? Se înroșise la față, semn că urma să-mi zică ceva penibil. Nu știam încă dacă pentru ea sau pentru mine. - Pot să te întreb ceva? - Sigur. Am găsit o banană și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
nu găsesc pe nimeni, În acel moment cei doi mari maeștri s-au pierdut unul de altul“. „Sublim“, zise Belbo. „Așa s-a petrecut. Dar de ce se deplasează Rozacruceenii germani, și nu cei englezi?“ Am mai cerut o zi, am cotrobăit În fișierul meu și m-am Întors la birou radiind de orgoliu. Găsisem o urmă, aparent minimă, dar așa lucrează Sam Spade, nimic nu-i irelevant pentru privirea lui de vultur. Către 1584, John Dee, magician și cabalist, astrolog al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o impunătoare clădiredin piatră maronie, cu uși duble de un negru lucitor. Pe o placă de aramă se putea citi: „Societatea Americană pentru Studii Paranormale“. Tentată de ce promitea acest nume, am apăsat pe sonerie și mi-am petrecut restul zilei cotrobăind prin arhivele Societății. La fel ca prima bibliotecă publică pe care o vizitasem, copil fiind, Încăperea era plină din podea până În tavan de cărți vechi cu cotoare din piele sau pânză - mici pietre funerare pentru idei și istorie, Îmbrăcate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-mi umbli la șort?! Te sparg!“. Veneam acasă murdar și vânăt (fusesem băgat în poartă în ultimul meci), cu coatele julite și sângele închegat pe genunchi, pregătit să încasez binemeritata papară. Pândeam diminețile când bunica Aneta pleca la piață și cotrobăiam prin dulapul din bucătărie, în căutarea borcanelor mici și parfumate, legate cu țipla aia tăioasă pe care orice copil al comunismului și-a dorit, măcar o dată, s-o spargă. Acolo, dedesubt, clipoceau formele și culorile după care tânjeam: negru-vișiniul cireșelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca o îmbrățișare cu-o femeie murdară; pur și simplu nu puteam să merg până la capăt. Fusesem învățat să iubesc totul, măreț, nediscriminatoriu, să nu-mi fie rușine nici de tinerelul care se masturba prin trening, nici de tipul care, cotrobăindu-mi prin buzunare după bani și, negăsind decât o batistă, plecase cu ea. Țara mă suporta, îmi tolera bravada și nebuniile, deși aș fi meritat probabil să fiu împușcat (ori eu, ori ea!), fără ranchiună sau supărare. Îmi făcea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu se recunosc. Mă depășea în viteză cu bicicleta, râzând în altă parte. Îl priveam cum își vede de drum, aplecat pe cadrul cu litere albe cojite, de import: MYPYCM. Pe omul ăsta mă hotărâsem să-l spionez, să-i cotrobăi prin momentul zilnic de liniște, când se-așeza în fața calculatorului, devenind moale și vulnerabil. Era ca un homar ce năpârlește și, înainte de a-și abandona crusta, sapă un adăpost pe fundul oceanului, unde se-ascunde până i se întăresc membranele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
frumos, nu vezi nici volane, nici bucle, nici decolteuri; doar luminițe multe, ca de Crăciun în desenele animate. După aia cazi într-o găleată neagră, imensă, căreia cineva i-a tăiat fundul. Mi-am scuturat hainele și-am început să cotrobăi prin casă, îndârjit de Rapotan. Am găsit imediat calculatorul: unitatea zăcea crăpată, ca o fractură de craniu. Nici monitorul nu arăta prea bine, cu ditamai cărămida trecând prin ecran. Am împins dărâmăturile cu piciorul, căutând restul. Lipseau niște chestii, cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Văzusem acum un an la Mihnea, cu toată echipa, un film SF. Băieții erau morți după ele, Andrei oprea muzica și-și azvârlea căștile de pe cap, Cezar se-oprea din bâlbâială, iar Mihnea îl lăsa pe Brutus în bucătărie, să cotrobăie prin frigider. Până și Cătălin renunța la șurubelniță, împachetând-o într-o batistă și punând-o deoparte pe noptieră. Filmul se chema Dark City, un nume banal, care nu anunța mare lucru. Acolo, niște extratereștri dubioși, îmbrăcați în parpalace până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă țintuiau pe scaun, privirea încremenea, în așteptarea stingerii. Mă simțeam ca o broască înainte de disecție. Și mai era un lucru. Cine desenase harta nebună de creiere, imagini și întâmplări, unde carnea se-amesteca cu hârtia și sângele cu cerneala, cotrobăise departe, prin cotloanele cele mai adăpostite ale pământului și neuronilor. Nu numai că nu mai știam cine sunt, dar nu-mi mai găseam nici țara. Trăiam într-o Românie pierdută, cu geometrie schimbată, ca o poveste spusă de mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cu mine. Era o idee. Dacă lucrurile se legau ca până acum, atunci tot secretul Garoafelor albe și roșii stătea într-una din tinichelele gigantice ale lui Dimitriu. Nu trebuia decât să te cațeri și să te-apuci de cotrobăit. Atâta doar că noi eram la 289 kilometri de București, 2100 de Paris și 18 de Neptun. Acolo ne aștepta balul scriitorilor-avocați (sau ce-or fi fost). Unde să alergi mai întâi? Pe la unu noaptea, lumea s-a dus la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau de unde: cocul? mâneca halatului? cutia cu mărunțiș de pe tejghea? Planurile colective erau alimentate și de zvonul că Leana ne-ar fi îndrăgit în mod egal, așa cum cereau normele echității socialiste. Cezar susținea că o și-auzise odată spunând, în timp ce cotrobăia după o ladă de covrigi: „Ce v-aș mai fute eu pe toți...“, dar nimeni nu-l lua foarte-n serios, fie din cauza behăielii, fie pentru că nu se mai aduceau covrigi la colț de ani de zile (asta o știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
-i responsabilitățile. O controlam în modul cel mai sever, forțând-o să părăsească tejgheaua și să treacă în spate, în depozit. Acolo, tăiam sacii și citeam împreună scrisorile care se revărsau pe ciment. Deschideam coletele, rupeam sforile pachetelor recomandate și cotrobăiam printre dosarele cu evidența pensiilor. Verificam mandatele cu grijă, unul câte unul; căutam să depistez eventualele falsuri, scoțând cu-o pensetă firul de-argint din hârtiile de 500 și 1000 de lei. Nimic nu părea în neregulă. La sfârșit, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de box unde se-nfruntau mii de oameni, bărbați și femei lovind cu bâte și cuțite, zdrobindu-și oasele cu plumbi și potcoave ascunse-n mănuși, crăcănați peste mormanele de nămeți și scaune rupte. Aș fi putut să mă trezesc. Cotrobăind nițel prin culise, mi-aș fi descoperit biografia invadată de turma de prieteni ai Adinei, etern dispuși să recomande păstrarea purității rurale și sexuale a familiei Gheorghe. I-aș fi văzut pe toți la treabă, sugerându-i iubitei mele că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
bibliograf anonim în foile dosarului meu existențial) fără să-i cer acordul, îmi amintea de copilărie, de zilele bune. Scotoceam prin poșeta maică-mii ca hoțul nevăzut din „Maiorescu“; mișcam degetele printre rujuri, chei și oglinjoare, în căutarea dropsurilor chinezești. Cotrobăiam prin sertarele scrinului din dormitor (semăna cu un automobil de epocă), în care, dacă m-aș fi culcat pe-o rână, aș fi încăput ca pe banchetă printre prosoape și fețe de pernă. Chiar sub cearșafuri, dădusem pe la șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
să-l dezorienteze. Îmi mai plăcea și cuvântul Schlagobers, suna a nume de împărat și-aș fi pus pariu că japonezul nu putea să-l pronunțe. „Ce faceți, cât mă-ntâlnesc eu cu omul meu?“, am încercat din nou. Maria cotrobăia cu lingurița prin trei feluri de marmelade dietetice, iar Mihnea sorbea din ceai, cu privirea în altă parte. „Vorbesc singur?“ „Mihnea, eu mă duc la cumpărături.“, a anunțat Maria. „Pe la două sunt înapoi.“ „OK. Ne vedem aici.“ „Tu ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maria. Și nu le-aș fi dat prea multă importanță, dacă n-aș fi descoperit un detaliu în cartea tipului cu istoria asigurărilor de viață.“ „Aia din 1936...“, a precizat Maria. „Da, aia. Un detaliu care m-a făcut să cotrobăi pe Net și să găsesc mai multe despre autor: prieteni, vizite, preferințe muzicale, artiști pe care-i frecventa.“ „Mai exact...“ „Mai exact, am ajuns de la o trimitere de subsol la un vraf de corespondență. Ghiciți cu cine era prieten T.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
procedeu cunoscut folosit deseori de Caragiale pentru a evita "lungimile" este cel al introducerii epicului în dramatic, personajele "povestesc" într-o replică o scena care nu "încape" în spectacol. Pristanda povestește cum a spionat casa lui Cațavencu, cum i-a cotrobăit casa și cum l-a turnat la "hârdăul lui Petrache" și chiar cum a dialogat cu el. Trahanache are mai multe replici povestite etc. Pe dramaturg îl interesează "punerea în scenă" pentru că acolo e important "să nimerești momentul potrivit" (p.
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fi negat că-i e prieten, Radu i-ar fi dat una peste cap, data următoare cînd s-ar fi văzut. N-a făcut-o. Ori din pricină că era surprins, ori din alte motive. A așteptat derutat cît mama lui a cotrobăit prin șifonier în căutarea unor haine uscate pentru Radu. A fost invitat să se schimbe în baie, dar nu se jena el de grasul ăla. Tricoul și pantalonii atîrnau pe corpul lui sfrijit, ar mai fi putut încăpea înăuntru vreo
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cu jocurile, așa că s-a bucurat să le-o plătească. Și nu știi unde-au pus-o? Eu știu unde pune mama cheia. O iau cu ei. Nașpa. Dar soră-ta? Și ea. Asta era adevărat. Cînd avea prilejul, Alin cotrobăia prin camera ei după dulciuri și alte chestii. Atunci Marcu a văzut pe un raft un glob în care erau înecate într-un lichid plin de fulgi cîteva construcții în miniatură. Scria Oslo pe el. Ce-i asta? s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
și că Marcu a acceptat și așa. Poate o să-l lase. Radu a început să butoneze plictisit telecomandă. Pîn-o șterg toți din preajmă, poate găsește ceva cu sînge și bătăi. După aia, pune ce-i place. I se terminaseră semințele. Cotrobăind printr-un sertar, a găsit o pungă cu alune. Nu aveau același efect, dar mergeau și astea. Cornel a rămas un timp în sufragerie, neștiind cum să-și mai așeze corpul ca să nu-l incomodeze pe Radu, deși răul nici
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
masa de scris, În dreptul ferestruicii, și prețiosul manuscris al Eneidei. Își trecu mâna peste pergamentul uzat de nesfârșitele consultări. Erau toate, da, dar nu În ordinea În care Își amintea că le lăsase. În timpul cât lipsise, cineva pesemne că Îi cotrobăise, căutând să-i afle secretele, de care mai apoi să se folosească Împotriva lui. Un surâs batjocoritor Îi Încreți buzele subțiri. Orbi și ignoranți. Secretele lui erau scrise În cartea memoriei, la adăpost de toată lumea. Mesajul era și el la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
hangiul. Tot negustor de stofe. Și el se duce la Roma pentru Jubileu. Iar pe celălalt Îl cheamă Bernardo Rinuccio. Umblă cu multă hârtie și cerneală. Cred că scrie ceva. E mai mereu pe la Santa Croce, la călugări, să le cotrobăiască prin hârțoage, adăugă el cu o mutră Înfricoșată. Pe obrajii scobiți ai acelui om, pomeții păreau pe punctul de a sfâșia pielea și de a izbucni În afară, scoțând la iveală oasele craniului. Un fior Îi străbătu lui Dante șira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
leagă În mod necesar lucrurile, iar ele ies În mod ordonat din mâna lui Dumnezeu. Își vârî În traistă o lumânare și amnarul. Apoi, ieșind, trecu spre grajdurile mânăstirii, căutând ceva de care avea nevoie pentru planul din mintea lui. Cotrobăi printre unelte până când găsi o pârghie din fier, din acelea folosite de fierari pentru a scoate potcoavele uzate din copitele cailor, și se Îndepărtă cu pași repezi. Ora stingerii bătuse de ceva vreme când ajunse la abație. Se lăsase Întunericul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Dante culese cu grijă fragmentul, pe care Îl vârî În traistă. Legă la loc atent baloturile, ascunzând orice urmă a cercetării. Apoi ieși, chemându-l sec pe paznic. Cu siguranță, omul Îi urmărise mișcările și avea să se ducă să cotrobăiască, de cum se va fi Îndepărtat. Veni lângă el, prea puțin convins. Continua să fixeze masa baloturilor. Dante i se adresă pe un ton Îngrijorat. - În balotul de sus, zise el arătând spre acela În care descoperise prima placă, sunt ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
du-te, pentru siguranța dumitale. Era mai mult ca sigur că măgarul acela va da fuga la prietenii săi cu vestea, ca să se Împăuneze În fața lor. Dar, cel puțin pentru câteva ore, teama de consecințe Îl va fi oprit să cotrobăiască. Judecând după paloarea chipului său, părea să fi crezut povestea. Pentru câtva timp, plăcile aveau să fie În siguranță. Priorul se Întoarse Încă o dată spre depozit, Încercând să Își Întipărească exact În memorie rafturile unde era ascunsă Încărcătura. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]