446 matches
-
rândul său, o termină repede cu dragostea dacă prietenul său îl supără cu ceva; dimpotrivă, cel legat de semenul său cu lanțul dragostei de Hristos niciodată nu va pune capăt prieteniei 43. În alt loc, Sfântul Părinte spune: Prietenii adevărați covârșesc pe părinți și pe fii, vorbesc de prietenii cei după Hristos 44. În viziunea Sfântului Ioan, ramurile prieteniei sunt încărcate nu de mărgăritare, ci de parfumul virtuții, mai plăcut decât acelea. Orice plăcere, de rând ori nobilă, mai dulce ca
Nr. 1-6, ianuarie-iunie, 2008 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Memoirs/124_a_100]
-
Concertul pentru pian, interpretat de Sylvie Mercier, a avut un răsunător succes. Bournemouth, 15.VIII.63. Dragă Paul, Sunt foarte mișcat de rândurile ce mi-ai scris. Văd că ești de peste o lună în Elveția, si cețuri pesimiste încă te covârșesc. Nu-mi spui de ce e vorba cu „bolirea” ta; dar nu înțeleg de ce ai ajuns la 53 kg? Despre ce bolire, despre ce tratament, despre ce analize vrei să-mi spui? Nu se poate ca in Elveția să nu găsești
PAUL CONSTANTINESCU, CONSTANTIN SILVESTRI ?i GEORGE ENESCU. CONEXIUNI BIOGRAFICE ?i MUZICALE by Sanda H?rlav Maistorovici () [Corola-journal/Science/83180_a_84505]
-
și tăieturi ce eliminaseră elemente importante ale crezului pictorului francez, ca să „dea bine” cu ideologia comunistă în vogă la noi. Alteori, traducerea era aproximativă, chiar eronată (pictura rațională, în loc de pictura rezonabilă), iar dacă nu se mulțumea, astfel, să deruteze, alteori covârșea prin dulcegărie, o literaturizare voit pilduitoare, cusur nesuferit lui Delacroix însuși. Mărturisind ab initio (3 septembrie 1822) că scrie pentru el însuși, spre a se îmbunătăți lăuntric, Delacroix își socotea jurnalul un martor tăcut al toanelor sale și, astfel, un
Un pictor diarist: Eugène Delacroix by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4809_a_6134]
-
le-au putut opune deplină rezistență atacanților. În sfârșit, Nobunaga, care pândea mereu o ocazie, i-a trimis lui Tatsuoki, în toiul zăpăcelii, o scrisoare: Astăzi, clanul tău imoral e înghițit în flăcările pedepsei divine și în curând va fi covârșit de soldații mei. Oamenii acestei privincii așteaptă un semn de ploaie care să stingă focurile, iar din orașul castelului se înalță deja strigăte de bucurie. Ești nepotul soției mele. Ani de zile mi-a fost milă de lașitatea și neghiobia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
m mod uzurar; pe cât înainte marea majoritate era lipsită de credite, asemenea și în urmă ea e lipsită de credit. Ceea ce constituie sporirea creditului e înlesnirea de a găsi credite în condiții favorabile, astfel ca dobânda de plătit să nu covârșească folosul normal ce poate avea debitorul ca industriaș și ca mic proprietar; și, dacă aflăm că condițiile sub care în Galiția și in Bucovina debitorul își poate procura credit sânt astfel încît minarea lui ca meseriaș sau ca mic proprietar
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
lăsate să evolueze în simplitatea lor complexă: Solomon, Vinița, femeia care nu și-a iubit soțul niciodată și a cărei dragoste și-o revarsă întreagă asupra copiilor, murind în cele din urmă, ca și bărbatul ei, înfrântă, neîmplinită; copiii lor, covârșiți de reacții sufletești intense, ce îi surprind pe părinți. Luciditatea observației urmărește personajele în relațiile lor de fiecare zi, descrise într-o frazare cadențată, de o oarecare solemnitate. SCRIERI: Lasă asta!, București, 1982; Eu și tata facem sport, București, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288021_a_289350]
-
individualizează producătorul, destinatarul și, nu în ultimul rând, realitatea sau lumea proprii acestui tip de poezie. Prima constatare cu privire la eul poetic ar fi că acesta încetează să se mai manifeste ca o entitate triumfală, superioară, fascinată de perenitatea artisticului și covârșită de importanța propriului său rol. Obsesia autenticității existenței și limbajului, dublată de luciditate, adică de conștientizarea omniprezenței convenționalului (care nu se mai restrânge la sfera artei, ci domină toate celelalte sfere ale realului), îl determină pe autorul acestui tip de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
și analizelor, dar prin aceasta e un domeniu limitat, domeniul credinței e îngrădit de libertatea persoanei, dar când aceasta vrea să-l comunice, el se vădește nelimitat. Acest domeniu explică apoi și raționalitatea naturii create. De aceea credința înmoaie, sau covârșește legile cunoașterii naturii. Cunoaște cele cuprinse în cadrul legilor de pe o poziție superioară legilor. Desigur că aceasta e un anumit sens al cunoașterii, pentru că în alt sens și cunoașterea conținutului persoanei și al Persoanei supreme, prin revelație, e cunoaștere. (n.s. 374
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
a amenințat cu gheena? Nu le-a făgăduit Împărăția Cerurilor? Nu în fiecare zi răsare soarele Său peste cei buni și peste cei răi? Oare cele ce a poruncit nu sunt atât de ușoare și lesne de împlinit, încât mulți covârșesc poruncile lui prin prisosința filosofiei lor? Ce trebuia să facă viei sale, și n-a făcut? (Is., 5, 4). Dară, zici tu, pentru ce nu ne-a insuflat în chip firesc cunoașterea și virtutea? Deci cine zice acestea, elinul sau
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
abstracte. Chiar mai mult decât pentru Kandinsky, spirit pentru Feininger înseamnă lumină, revelația ei. Ca și în cazul romanticului Caspar David Friederich, lumina este adevăratul subiect al operelor sale târzii. Personajele nu sunt în aceste tablouri decât niște apendice singuratice covârșite de imensitatea luminii și a sacrului. Corăbii cu pânze pe mare, peisaje urbane, pe care continui să le recunoști ca atare, dobândesc parcă un mister special, transformate fiind de lumină. Modul în care este tratată lumina este și o trăsătură
Între lumi: Lyonel Feininger by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/5218_a_6543]
-
ascuns și de nepătruns, noi nu puteam ști nimic despre El. Cu toate acestea, bogăția de mister a Tainei Întrupării nu poate fi înțeleasă deplin și nici exprimată în mod corespunzător, căci cele ce țin de întruparea Fiului lui Dumnezeu covârșesc cu prisosință și mintea și cuvântul și tot auzul și înțelegerea<footnote Calist Catafygiotul, Despre unirea dumnezeiască și viața contemplativă, cap. 71, în Filocalia sau culegere din scrierile Sfinților Părinți care arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
nr. 292, la răsp. 199, în Filocalia..., vol. XI, Edit. Episcopiei Romanului și Hușilor, p. 232. footnote>. Noi trebuie să facem să rodească această maximă apropiere a lui Hristos față de noi, care e privită de Părinții filocalici ca una ce covârșește și mintea și cuvântul și înțelegerea, căci minune străină se întâmplă în cer și pe pământ, că Dumnezeu este pe pământ și omul în ceruri<footnote Talasie Libianul, op. cit., suta întâi, cap. 98, p. 19 footnote>. Dumnezeu coboară printre oameni
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu PETCU () [Corola-journal/Science/137_a_146]
-
conacul, dar, imediat ce primejdia se Îndepărtase, pricepuse că liniștea de până atunci se sfârșise definitiv. Contesa avea din nou o criză de furie, cum mai făcuse În ultima vreme, dar mult mai rea. Cei care mai rămăseseră În picioare erau covârșiți de puterea atacului, dar mai ales de hotărârea contesei de a porni, Încă din acea noapte, spre casa din Veneția. Știau cu toții că Între căpitan și contesă fuseseră certuri tot mai aspre, dar nimeni nu Își imaginase că totul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
condus ultima șarjă de cavalerie, la ordinul lui Iancu de Hunedoara. Am tăiat aripa stângă a spahiilor. Am ajuns lângă regele Vladislav al Ungariei. De data aceasta, Cosmin se opri și spuse, alb: - Continuă... - Acolo, lupta era pierdută. Regele era covârșit de câteva sute de ieniceri. În jur, armata creștinilor se retrăgea În debandadă. Iancu a dispărut, flancat de un grup de călăreți cu mantii albe, pe care nu-i văzusem până atunci. A sunat cornul, semnalul de retragere generală. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
aproape optzeci de ieniceri. Tropotele haiducilor se pierdură repede În desișul codrului. Ienicerii rămaseră În aceeași formație de luptă, dar nimic nu se mai Întâmplă. Comandantul lor părea a gândi așa cum Oană spera să gândească. Anume că haiducii se simțeau covârșiți de forța turcească și Încercau să scape. Porunci desfacerea careurilor și pornirea În urmărire. - Arcașii sunt aici? Întrebă, șoptit, Oană. - Da, Îi răspunse vocea caldă a Jovankăi. Au rămas pe poziții, așa cum ai poruncit. - Să treacă de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
tătarilor. Garda lui Eminek, alcătuită din cinci mii de războinici, reuși să se desprindă din Încleștare și să lovească puternic flancul drept al moldovenilor. - Pierdem oameni, Măria Ta... spuse Oană. Mulți oameni... Voievodul nu spuse nimic. Vedea cum călărimea este covârșită de tătari, iar Încercuirea ei devine sufocantă. Vânătorii domnești luptau din răsputeri cu tumen-ul lui Mamak. Totul depindea acum de puterea săbiilor. Aproape nici o manevră nu mai putea schimba esențial lucrurile. - Pârcălabii Vlaicu și Șendre să coboare prin spate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Abia spre seară se desluși țărmul chinez al strâmtorii Tsushima. Ajunseseră când Întunericul căzuse deja, iar pescarul se grăbi să plece. Ștefănel rămăsese pe țărm, cu senzația ciudată că revenea la o viață pe care o uitase cu desăvârșire. Fusese covârșit de amintiri. Era țărmul pe care murise Nogodar. Mai departe se afla lungul Drum al Mătăsii, care străbătea China și Persia, ajungând În Însoritul Samarkand și pe țărmul Mării Caspice. Iar mai departe se aflau munții Caucaz, unde deprinsese, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
timarioți! - Să reziste! tună voievodul. Să mai reziste măcar o jumătate de ceas! Curierul se Înclină și plecă. - Trebuie să câștigăm acum! Îi spuse Ștefan lui Oană. Poate a sosit clipa să intrăm În luptă! În două ceasuri vom fi covârșiți de numărul lor! - Măria ta! răspunse, aspru, căpitanul. Dacă vrei taie-mă acum, aici! Dar În luptă nu vei intra! Din spatele căpitanului se auziră tropote ușoare. - Alexandru! Erina! Trebuia să fiți În spate! - Tată, n-am bătut drumul de la Veneția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
crescândă, Întrebându-se care ar putea fi soluția de salvare a Marelui Maestru. Ceilalți așteptau ordinul, Încordați, fiindcă imediat după acel ordin nu Îi aștepta decât moartea. Puteau doar să câștige timp, atacând prin surprindere. Dar ar fi fost repede covârșiți de numărul adversarilor. Pentru ei, totul se juca de la o secundă la alta. - Nu ai dreptul să desființezi Ordinul! strigă unul din cei patru războinici În echipament complet de luptă, cu platoșă de oțel Încrustată cu semnul șarpelui și săgeții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Ștefan rezista pe tron de nouăsprezece ani tocmai datorită acelei inteligențe neobișnuite și a darului său de a obține și de a folosi informațiile. Și, poate, datorită unei frumoase nebunii care Îl făcea să se opună unor forțe care Îl covârșeau fizic, dar nu și spiritual. Încrederea voievodului În puterea Moldovei și mai ales În credința ei ortodoxă depășea orice calcul strategic și orice raport vizibil de forțe. - Măria ta, spuse, În sfârșit, logofătul Cânde, ultimele informații despre Mahomed spun că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Vrancei. Suntem Însoțiți de cinci mii de oșteni. Acum, când scriu aceste cuvinte, văd cu ochii mei cum ținutul de câmpie dinspre Dunăre se umple de dușmani. N-am reușit să le ținem piept la malul Dunării, unde am fost covârșiți de numărul lor imens. Ne-am retras, pas cu pas, spre dealurile Împădurite. Măria sa a poruncit evacuarea tuturor locuitorilor din Țara de Jos, incendierea satelor și a recoltelor și otrăvirea fântânilor. Dar nici asta nu poate stăvili urgia. Zi după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
știa că nu-și poate stăvili lacrimile, știa că nu așa trebuia să se Întâmple și nu acolo, și nu cu atâta moarte În jur, dar parcă un stăvilar care rezistase vreme de optsprezece ani căzuse și acum se pomenea covârșit de o bucurie imensă, dincolo de tot ceea ce putea simți un om cu puținătatea lui față de frământarea de ocean a unei bucurii infinite... - Fratele meu... șopti, fără să se poată desprinde, strângându-l cu toată forța la piept, ca și cum i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
situațiunile tezaurului publicate de roșii, că jena momentană de la începutul anului 1876, de vreo 16 milioane, a fost cu totul înlăturată prin rămășițele din 1874 și 1875, ce aveau să se încaseze și cari s-au și încasat. Acele rămășițe covârșeau datoria flotantă din acel timp și, dacă s-ar fi dat de roșii la destinațiunea lor, adecă la plata puținelor mandate cari erau în suferință la începutul anului 1876, statul nu ar fi avut nici o datorie flotantă de pe urma conservatorilor, căci
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
unii, vanitate goală, orgoliu nemăsurat, și-au amânat ieșirea în lume, respingând condițiile puse atestării tipografice. Juriul, nu mă îndoiesc, a ales bine. Concursul de debut al editurii "Junimea" s-a oprit la cinci autori, nici unul tânăr cu adevărat, nici unul covârșit de speranță. Am bănuiala că, "în absența stăpânilor", membrii juriului au dat dovada de maximă obiectivitate. Ordinea discuției de față nu are nici o legătură cu scara de valori, dificil de alcătuit, de altfel. [...] Theodor Codreanu debutează în proză cu povestirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
dovedit a fi vindecabilă în ce privește îmbolnăvirea lui de lume și lumesc, în timp ce lecția privind legile universului l-a provocat cu adevărat și el nu s-a mai putut sustrage provocării. Acesta pare a fi paradoxul fundamental al lui Hyperion: este covârșit de intelect și nu de simțirea umană trezită în el de visul fetei pământene. Orb la anumite mișcări ale individualului, el nu a putut nesocoti legile generalului, cunoașterea universului în mecanismul său intim. Omul faustic eminescian se simte bine atât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]